de la naftalina ...

Am observat ca e in firea omului sa nu scormoneasca prea adanc, cand gaseste ceva, aparent fara insemnatate. Si eu fac greseala asta. Apoi daca ceea ce vad imi place, insist si sap mai departe. Dar nu imediat.
M-am hotarat sa scot de la naftalina unele insemnari mai vechi.

Omul – profunzime vs. superficialitate.

Ce sunt profunzimea si superficialitatea ? Notiuni incerte ? Poate ... De ce cred ca merita sa tinem seama de ele cand evaluam un om sau un eveniment anume ? Pentru ca in primul rand ne evaluam pe noi insine, raportandu-ne constant la cei din jurul nostru, la modele reale sau imaginare, la valori, la tot si toate, in trecut, prezent si viitor. Un fel de cod nescris in cartea bunelor maniere.
…
Uneori, determinati de un eveniment la care participam sau nu, avem tendinta de a spune despre cineva cu admiratie: "Iata un om profund !" Sau cu indignare: "Vai ce superficial e !". Cine stabileste raportul intre cele doua notiuni si care sunt criteriile de apreciere ? Oare cat de subiectivi suntem ? De ce ma intereseaza daca un om este profund sau superficial ? Pentru ca eu vad viata unui om, ca un drum de la inferior la superior, de la putin la mult, de la superficialitate la profunzime.
Am fost interesat sa stiu de unde am plecat si unde vreau sa ajung. M-a interesat daca acum douazeci de ani am fost mai prost decat acum zece, si daca am sanse sa ajung mai destept si cand.:) Trebuie sa ma raportez la ceva, nu pot trai ca trestia, orientandu-mi pasii dupa cum bate vantul si cine tipa mai tare dupa ce l-am calcat pe bataturi. E parerea mea dar, se pare, general neacceptata.

Dupa parerea mea, profunzimea si superficialitatea sunt trasaturi relative. Granita dintre cele doua este extrem de volatila si depinde de varsta, educatie, experienta, conjuncturi etc.
…
De-a lungul vremii, s-a intamplat sa intalnesc fel si fel de oameni. Cu ei am impartit si bune si rele. Oameni care au trait razboiul si au salvat de la moarte camarazi de arme, dar si unii care au supravietuit ascunzandu-se, si mai apoi, arogandu-si fapte marete, s-au folosit de acestea pentru a specula oportunitati. Am intalnit oameni care au luptat pentru o idee pana la sacrificiu, fara sa-i intereseze vreo recunoastere ulterioara. Oameni care isi tin cuvantul dat pana la capat, dar si unii care, in functie de conjunctura, se imbolnavesc subit de amnezie. Am intalnit oameni pentru care puterea consta in lucruri scumpe si etalate spre invidia celor din jur, dar si oameni a caror putere sta in stiinta si modestie. Am cunoscut oameni care se pun pe sine inaintea celorlalti, dar si unii care se considera inferiori, nu au pareri proprii, de regula si le insusesc pe ale celor din jur, iar atunci cand nu au repere, se simt vulnerabili si actioneaza haotic si stupid. Am vazut oameni care plang (se caiesc) cand gresesc, suferind constient pentru gravitatea faptei lor, dar si oameni care, abordand o naivitate juvenila, persista in greseala lor, facandu-si rau lor sau altora cu o seninatate de admirat. Am intalnit oameni, care prin putere inteleg sa profite de slabiciunea celorlalti, sa speculeze orice oportunitate, fara a tine seama de consecinte, pe criteriul: "Peste prosti, trebuie sa treci cu indiferenta", pentru care "maine" este o notiune incereta si n-au auzit de La Fontaine vreodata. Dar sunt si altii care spun: "Nu ! Inainte de a profita si specula, trebuie sa te gandesti la consecintele faptelor tale".
…
Faptele unui om profund se bazeaza pe valori morale si materiale, dobandite in timp prin educatie. In popor se cheama bun simt. Un om profund stie ce, cum si cand ! El este conectat in permanenta la mediu, la informatie, nu in sensul de asimilare neconditionata, ci de procesare a ei. Are pareri proprii si isi asuma responsabilitati. Se bazeaza intotdeauna pe cunoastere si analiza, si chiar daca cere parerea celor din jur, in final, decizia ii apartine. Un om profund anticipeaza evenimente si actioneaza premeditat. Constient de valoarea sa interioara, nu pune pret pe lucruri trecatoare, de fatada, ci cauta sa-si etaleze punctele forte, materializandu-le in obiective ample, complexe si de durata. In general, il distingi de grup, iese in evidenta voit, ii place sa fie original, uneori nonconformist. Este caracterizat de stabilitate emotionala sau materiala. Viata sa este dominata de echilibru, cu amplitudini mici, si se inscrie pe un trend constant ascendent.

In contradictie, un om superficial ezita, pentru ca nu are un fundament informational si educational solid. Actioneaza din instinct, iar faptele sale, lipsite de coerenta, determina rezultate la fel de imprevizibile. Unui astfel de individ ii va fi in permanenta teama de neprevazut. Teama sa izvoraste din necunoastere, din incapacitatea de a analiza, de a cuprinde sau anticipa un posibil eveniment sau o succesiune de evenimente, determinante pentru sine si anturaj. Un asemenea individ se va baza intotdeauna pe cei din jur. Este in permanenta cautare de modele, idoli, repere intelectuale pentru actiunile sale. Are nevoie de confirmare si recunoastere. Izolarea il deprima. Nu are pareri proprii, pentru ca nu are suportul informational necesar, iar deciziile sale ii apartin de forma si nu in esenta. Acest gen de individ, in sinea sa constient de handicapul intelectual, va cauta sa compenseze prin lucruri si gesturi de suprafata, zgomotoase, atragatoare, impresionante. Odata patruns acest ambalaj, aceasta iluzie, slabiciunea sa devine evidenta. Marea calitate a acestuia este tenacitatea. Tenacitatea izvorata din teama. Teama il face sa fie conectat in permanenta la mediu, la societate, dar nu in sensul procesarii informatiei, ci a copierii si specularii. El nu inventeaza sau creeaza, ci copiaza. Nu investeste ci preia. Azi il vezi imbracat in rosu, maine in verde, pentru ca a vazut pe cineva imbracat la fel. Originalitatea este o notiune abstracta. Viata lui este caracterizata de instabilitate, cu oscilatii ample, treceri bruste de la pozitiv la negativ, determinate in general de actiuni pripite, de multe ori in baza unor informatii prinse din zbor. Un om superficial, contrar angoasei permanente, risca. Constient ca singurul mod in care poate castiga, progresa, este norocul, il vedem in ipostaze de pagubit ori de milionar si cel mai des, de jucator la LOTO.
...
Daca stam sa analizam fiecare gen in parte, observam ceva extrem de interesant. Fiecare individ, atat cel profund, cat si cel superficial, are calitati si defecte, determinate pentru sine intr-un anumit context socio-economic. Ca si in povestea celor trei purcelusi, observam un mod specific de a privi lumea, viata in esenta. Unii oameni nu sunt interesati sa "construiasca" ceva durabil, pentru ca o anumita conjuntura, economica in special, nu le permite asa ceva, iar superficialitatea reprezinta un fel de adaptare. [Cu familia nu poti fi superficial. Dar e alta poveste.] Alti oameni in schimb, prin natura educatiei, dobandite sau perpetuate prin traditie, sunt facuti sa construiasca temeinic pe termen lung. Cei profunzi construiesc durabil, cei superficiali, nu !

Individul si societatea

Voi incerca sa privesc in context mai larg si sa leg individul de societate si de valorile ei perpetue. Intr-o societate dezvoltata, asezata pe baze economice stabile, ierarhizata in functie de pregatire si competenta, indivizii profunzi supravietuiesc mult mai bine decat cei superficiali. In contradictie, intr-o societate pur speculativa, conjuncturala, superficialii sunt in mediul lor. Societatea speculativa nu permite timp de gandire, de acumulare; trebuie sa profiti de moment.
O societate dezvoltata, se bazeaza pe o economie solida, infrastructura industriala complexa, competenta, traditie, trasaturi nespecifice uneia speculative. O asemenea socitate se construieste in sute de ani si se bazeaza pe acumulare. In general, societatile speculative sunt specifice tarilor subdezvoltate.
... Si putina Antropologie. La baza sa, omul este o fiinta speculativa. Intotdeauna a cautat scurtatura, drumul usor, efortul putin, rodul usor de cules. O cale dificila, presarata cu efort fizic si intelectual, a fost intotdeauna ocolita, atat timp cat a existat varianta usoara. Am spus "la baza", ca sa nu folosesc termenul "primitiv". Dupa zeci de mii de ani, este de presupus ca omul a evoluat. A devenit capabil sa gandeasca, sa analizeze informatia, sa anticipeze evenimente si sa actioneze ca atare. Sunt convins ca multi veti zambi la viziunea mediului in care traim, in care vedem oameni actionand instinctual :)) Un individ actioneaza instinctual, in momentul in care nu mai are repere. Sau reperele sunt extrem de sumare si bine ascunse in subconstient. Asemeni unui animal incoltit, el se apara. Dar si asta este alta poveste.
...
In randurile anterioare am incercat sa delimitez profunzimea de superficialitate. Am incercat sa definesc doua tipologii de oameni si legatura lor cu societatea. Ei bine, acum voi scutura putin pomul :) si voi spune: toti oamenii sunt in acelasi timp si profunzi, dar si superficiali.
Daca la nivel macro, superficialiatea si profunzimea sunt trasaturi determinante, benefice sau nocive pentru dezvoltarea societatii, si fac diferenta intre bogatie si saracie, la nivel individual, ele sunt absolut normale, fiind parte a procesului de invatare.
Drumul unui om in scurta sa existenta, este presarat cu evenimente, situatii, in care este pus sa ia decizii in baza unor informatii anterior dobandite. Deciziile sale pot fi corecte sau gresite, daca in urma lor cineva are de suferit sau nu. Cred ca aceasta este definitia raului si binelui. Insasi evolutia, procesul de invatare se bazeaza pe acest tandem: corect / gresit, profunzime / superficialitate. Omul are doua metode de a invata: din greselile altora (observatie sau lectura) sau din cele proprii. Prin urmare, toti facem greseli din care invatam, si nu ne oprim niciodata. Deci profunzimea si superficialitatea sunt atat de interparunse, incat este foarte greu sa le delimitam. Ele fac parte dintr-un proces amplu, evolutiv, care cuprinde nu numai existenta unui individ, ci prin interconectare, se rasfrange asupra celor din jur, pe o scara nelimitata. Viata, in esenta ei, reprezinta drumul de la superficialitate la profunzime, de la necunoastere la cunoastere, de la rau la bine. Si ca ceata sa fie si mai densa, pot spune ca procesul capata nuante istorice prin legatura cu generatiile anterioare si rolul acestora in transmiterea invataturilor si normelor etice si estetice.
Si apoi, cine si in baza a ce, spune despre un om ca este profund sau superficial, puternic sau slab ? Sunt convins ca majoritatea celor care au citit randurile anterioare, si-au spus: " Eu sunt profund !". Si au perfecta dreptate atata timp cat nu se raporteaza la cineva mai profund decat ei. Dupa parerea mea, profunzimea si superficialitatea sunt trasaturi conjuncturale si relative, dar de care merita sa tinem seama. Ele reprezinta un fel de raportare la cei din jurul nostru, la modele reale sau imaginare, la valori, la tot si toate, in trecut, prezent si viitor. Un fel de cod nescris in cartea bunelor maniere. :)
In concluzie, trebuie sa ne adaptam timpurilor in care traim, si in putinul timp ramas, sa ne pregatim pentru timpurile care vor veni.