miercuri, 15 aprilie 2009

cuvinte care dor

Dumnezeu ne-a dat cuvantul

Dumnezeu cand ne-a ridicat in doua picioare, pe langa inteligenta, ne-a mai dat un lucru: Cuvantul.
Cuvantul reprezinta cel mai cuprinzator mod de comunicare al gandurilor. Animalele au alte moduri mai subtile, cum ar fi: gestica, chimia, cromatica, curentii EM, vibratiile etc. Candva am scris un material amplu despre comunicarea in regnul animal.
Prin urmare, omul este posesorul celui mai performant mijloc natural de comunicare. Performant nu prin fenomenul fizic, ci prin puterea lui. E vorba de condensarea unui volum maxim de informatie intr-un pachet de unde sonore cu o anumita frecventa, amplitudine, bla, bla …. Un mod mult mai eficient este telepatia, dar despre aceasta vom vorbi peste o suta de ani. Dar sa lasam stiinta si sa ne concentram asupra eticii cuvantului.

De mic copil mi-a placut sa citesc si sa inteleg insemnatatea cuvantului scris. Adica, daca era scris, era musai sa fie ! In cartile lui Fenimore Cooper sau ale lui Carl May am descoperit puterea cuvantului. Nu radeti, din cartile lor am invatat ca, dupa parerea mea, primul lucru important pe Pamant este echivalenta intre cuvant, adevar si caracter. Pe intelesul tuturor, daca spui cuiva ca e bou, apoi e musai ca acela sa te creada. Bine, ca pe urma respectivul pune mana pe par si-ti da in cap, e partea nespusa a povestii. Apoi am mai crescut, am mai adunat ceva cucuie si am descoperit ca al doilea lucru important este sa fiu atent ce, cum, unde si cu cine vorbesc.

Stau si ma minunez, ma uit in jur si observ cu ce usurinta rostesc unii cuvintele. Vorba lu’ Tamango: “Ce, ii doare gura ?”. Tineti minte proverbul cu prostul care arunca o piatra intr-o balta si apoi o suta de destepti se chinuie s-o scoata ? Ei bine, asa e si cu cuvantul. Cei care il rostesc cu usurinta, de regula, nu au capacitatea de a prevedea si consecintele. Nu exclud ca e posibil, firesc, omenesc, sa si gresesti. Sunt suparat doar pe cei care gresesc tot timpul si si-au facut o pasiune din asta.
Haideti sa va dau cateva exemple.

Pe vremea cand nu se inventase telefonul mobil, mi s-a intamplat sa stabilesc cu cineva o intalnire pentru a doua zi. Ajung la ora fixata si astept. Astept 10 min, 30, o ora, imi fac ganduri, de ce nu vine, o fi patit ceva, nu se poate sa … si altele. Pana la urma plec sa dau un telefon. Si cu surprindere, vocea de la celalat capat imi spune ca nu s-a sculat, nu i-a sunat ceasul si alte scuze.
Cunosc pe cineva, pe care am invatat sa nu ma bazez niciodata. Indiferent ce si cum, fie ca e vorba de o intalnire sau un business, in proportie de 90% personajul nu-si respecta cuvantul.
Tot el, in momentul in care il imprumut cu bani, se jura ca mi-i va inapoia peste o saptamana. Si apoi trebuie sa-i aduc sfios aminte.
Un proverb spune: “Prietenul si banul sunt ca uleiul si apa”. Si mare adevar e !
Din pricina banilor m-am certat cu cel mai bun prieten. L-am imprumutat cu bani si bineinteles ca a uitat sa mi-i inapoieze. La mijloc tot un cuvant a fost. Ba nu, mai multe. Nu pot sa sufar oamenii care vand pielea iepurelui nenascut din padurea care va rasari dupa ce-o sa ploua. Asa si prietenul respectiv. Cand l-am imprumutat, s-a jurat c-o sa-mi dea banii inapoi, dupa ce sigur o sa incaseze banii din nu stiu ce tranzactie. Si dusi au fost. De atunci am ramas prieteni de telefon.

De fire, educatie si ce mai vreti voi, sunt ardelean de sub munte. E si o zicala: ardelenii sunt scumpi la vorba si aprigi la fapta. Probabil ca e de vina peisajul. La ses, cand stabilesti o intalnire cu badea Ion sub nucul din deal, si nu vine, faci repede drumul indarat.
Ei bine, la munte e mai greu. Acolo daca ii spui lu nea’ Ciungu (am o poveste si cu el), ca la ora 7.00 esti in creasta, apoi omu’ se scoala la tri noaptea si ia nametul in piept pret de patru ceasuri. Si daca nu vine, apoi stii ca precis, ori a dar ursu’ peste el, ori o cazut in vreo prapastie. Asa e legea pe-acolo.
Sa va spun si povestea. Nea’ Ciungu, nu stiu daca mai traieste, ca-s multi ani de-atunci, pe vremea cand trageam la o cabana in munte unde el era paznic, vine intr-o zi si-mi spune oful. Cica cu doua zile inainte venisera niste stabi de la Bucuresti, s-au cazat si apoi unul mai rasarit l-a rugat pe Ciungu sa-i faca un foc mare pentru gratar, promitanu-i si lui o friptura si doua beri. Omul corect s-a apucat de treaba. A taiat un pom si a facut focul. Si apoi, cu bun simt, s-a retras, asteptandu-si rasplata pentru osteneala. Si rasplata n-a mai venit. Nici el nu s-a dus s-o ceara, ca nu era frumos, si a inghitit in sec, rumegandu-si linistit supararea.

Ce usor rostesc unii cuvinte fara sa gandeasca.
Intr-o postare anterioara, referindu-ma la comportamentul celor din jur, am spus: "Am nevoie, intind mana si ma servesc ! Cat costa, sau cat sunt dispus sa platesc pentru lucrul de care am nevoie, ma intereseaza mai putin !". Asa si cu cei care rostesc cuvinte fara sa gandeasca prea mult.
Am auzit multe replici de genul: “Mi-a promis si a uitat !”. Cei, sau cele care le rostesc au impresia ca respectivii sunt brusc loviti de amnezie. Gresit ! Nu de amnezie, ci de razgandeala.
Da, razgandeala e sport national. Multi rostesc cuvinte, fara sa calculeze si greutatea lor. Promit marea cu sarea, si apoi cand realizeaza ca vine vremea scadentei, se razgandesc. “Ce daca I-am promis ? Las’ ca vad eu ce fac !” sau “I-am spus ca ii dau 50%. Si asa nu face nimic, ia sa-l pacalesc si sa nu-i mai dau !”. Se fac ca uita sau renegociaza contractul.
Ati uitat ca … cuvantul poate sa fie si scris ? Dar de semnatura ati auzit ? Sunt convins ca da, mai ales de cea pusa pe contracte de credit la banci. Smile!
Abia astept ziua in care orice intelegere, de la zugravul care iti zugraveste apartamentul, la orice business care presupune un termen de predare ferm, se va parafa, negru pe alb. Si daca nu respecta, sa plateasca !
Sau cel mai bine, cu acreditiv bancar. M-am saturat de eternul: “Haide sefu’ ca ne intelegem noi !”.

Tot cuvant e si declaratia pe care ti-o face un prieten, pe care-l credeai bun: “Nesimtitule, hotule, parsivule !”. Da, prieten caruia i-ai fost casa, masa, pat si bun povatuitor cand era la nevoie.
Daca nu reactionezi, tot acel prieten vine pe urma si isi cere scuze. Te uiti la el cu ingaduinta il mangai incet pe crestet si cu greu te abtii sa nu-i tragi un sut in fund. Smile!

Cele mai grele cuvinte sunt cele care starnesc razboaie. Aici chiar ca proverbul cu balta se potriveste cel mai bine.
Cu totii l-am ascultat pe Basescu in parlament. Destul de subtil, a rostit niste fraze extrem de sensibile: “Vom face tot posibilul, vom lua masuri sa aparam cetatenii romani. Vom urmari in instantele internationale pe cei vinovati de genocid”. Cred ca Voronin e deja cu mana pe butonul rosu.
Ce-ati zice daca tatucu’ Putin ne-ar lua in serios, s-ar supara, ar face pipi pe instante, si ar ordona o aplicatie pentru armata 14 stationata in Transnistria. O aplicatie militara de cativa zeci de km pana la Chisinev. Apoi mai marii din Romania, din simpatie pentru romanii de dincolo, ar declara mobilizare generala. Continui ? Nu cred ca are sens, pentru ca am vazut ce-au patit georgienii anul trecut. Era o o ipoteza. Sunt convins ca prea-iubitul nostru presedinte s-a consultat inainte cu Putin, Iuşcenko, Scheffer, Barroso si altii.
Vedeti unde poate duce un cuvant spus cand nu trebuie, intr-un anumit context sensibil ?

Cele mai dureroase sunt cuvintele care ranesc sufletul.
Aseara m-am uitat la un film, in care el si ea, dupa ce s-au pupat, s-au luat la bataie. Apoi bataia s-a sfarsit cu o teribila partida de sex. Fascinant, nu ?
Si mi-am adus aminte, cat de des am vazut scena respectiva si n-am reusit niciodata s-o inteleg. Chiar, ce-ar fi de inteles ? Smile!
Pai sa va zic ce nu inteleg. Ajungi sa cunosti pe cineva, sa iubesti, sa-ti pui sufletul in palma, si nu zile, ci ani. Si apoi, intr-o zi, cand crezi ca nimic nu te mai poate surprinde, te trezesti cu: "Nemernicule, am stiut eu ca ... Precis ai vrut sa ... Acum inteleg de ce ! Sa nu te mai vad niciodata ! M-ai amagit, m-ai mintit, ti-ai batut joc de mine !".
Ramai pur si simplu cu gura cascata. Omul caruia i-ai daruit ce aveai mai bun, pentru care ai suferit de foame cand in oala mai era o singura portie, omul pe care l-ai iubit si pentru care ti-ai pus viata pe locul doi, acel om te face nesuferit si sterge cu tine pe jos ? Si ce e mai presus, acel om ti-a jurat iubire.
Ramai stupefiat si nu intelegi de ce. Apoi realizezi ca tot ce ai facut atatia ani, a fost in zadar. Nu pentru ca ai fi asteptat ceva la schimb, ci pentru ca toate faptele tale nu au insemnat pentru el nimic.

Ce usor rostesc unii cuvintele, mai ales cand vor sa ascunda adevarul.

Cel mai amuzant e in business. Te suna intr-o zi un amic, sa-i faci urgent o lucrare. Normal ca lasi balta totul, ca doar te-a rugat, si dai zor sa-i termini treaba. Basca, daca rugamintea vine in ajun de weekend, ti-ai ratat distractia. Apoi luni, marti, iti suni amicu' si ii comunici voios ca ai terminat, si ca ii trimiti lucrarea pe mail. Cu multumirea ca l-ai ajutat si convingerea ca te va suna, si-ti va multumi in vreun fel, astepti. Si astepti ... Si dupa o vreme, suni si intrebi, ce s-a intamplat, ce a rezolvat etc. Si amicu', cu o dezinvoltura juvenila iti spune: "A, nu te-am mai sunat ca am avut treaba. Cu lucrarea respectiva, am vrut sa te anunt atunci imediat, sa nu te mai apuci de ea, ca nu mai e nevoie, dar am uitat. Scuze !". Iti vine sa te urci pe pereti, sa-l injuri, dar te abtii si ii spui politicos: "Cu placere, si altadata !".

4 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Speranta, bucurie, ganduri dintre cele mai alese. Paste Fericit!

Orry spunea...

Hristos a inviat!
Sarbatori fercite! Luminate! Calde! Pline de caldura sufleteasca, bucate gustoase, vin si pasca!
Iubire si dragoste!
:)

Anonim spunea...

Hristos a inviat!
Paste Fericit! :)

mantapjiwa spunea...

togel online

bandar togel terpercaya

agen togel

judi togel