sâmbătă, 23 mai 2009

ce este destinul



Cred ca e o reminiscenta a primitivismului inca rezident in om, provenit bineinteles din necunoastere, sa atribuie divinitatii absolut tot ce i se intampla si nu poate explica. Priveste neputincios cerul si rosteste: “Sa dea Dumnezeu sa ploua !”. Nu conteaza ca ploaia are legatura cu padurea taiata acum doi ani. Nu, in mintea omului obisnuit amplitudinea si evaluarea consecintelor unor fenomene este extrem de redusa. Si apoi, cand observa ca anumite lucruri se repeta, spune: “Asta mi-e soarta !”. Da, asa e, soarta, destinul lui, este sa ramana la stadiul de animal. Ba nu, animalul este un organism evoulat. El nu se disturge pe sine, adica nu-si taie craca pe care sta, omul in schimb, da. Dar sa lasam sarcasmul si sa ne intoarcem la subiect.

Dincolo de sensul peiorativ, destinul este un fenomen real. Destinul este drumul nostru in viata si nu putem sa ne abatem de la el, decat cu mici exceptii, numite si accidente.
Avem obiceiul sa rostim cuvantul destin, abordand o alura contemplativa, ca si cum ne-am referi la ceva mai presus de noi, necontrolabil. Intrucatva asa si este, dar nu si inexplicabil.

Destinul reprezinta cumva extrapolarea in viitor a unei succesiuni de esecuri petrecute in trecut. Lui ii atribuim in sens nedefinit nerealizarile noastre. N-am auzit inca pe cineva care sa se planga de fericire. Smile!

In univers toate sunt legate intre ele, nimic nu este intamplator. Copacul este legat de pamant, pasarea de zbor, omul de trecut.
Destinul copacului este sa creasca mare si frumos in acelasi loc, zeci de ani. Nu vom vedea niciodata copacul zburand, pentru ca nu poate. Doar daca o tornada il va ridica in aer, dar cum am spus, acestea sunt accidente.
La fel este si cu omul. Asemeni copacului, el este legat de trecut prin radacini. Radacinile sunt legatura cu stramosii, cu parintii, cu educatia, cu patternul genetic, cu invatatura din scoli, cu familia, cu pamantul, casa si altele. Am sa va spun ca fiecare pas pe care omul il face in viitor, este strans legat de trecut. Vi se pare absurd ? Pana va ganditi, va relatez o discutie avuta cu un prieten.
Eram in masina si ne indreptam spre Sinaia. Si ca timpul sa treaca mai repede, ne povesteam bucuriile si necazurile. La un moment dat, imi spune: “Lucian, nu mai pot ! Parca e un facut sa ma chinui, zi de zi, si sa nu evoluez. Ce n-as da sa mi se intample ceva spectaculos, care sa-mi schimbe viata ?”. In acel moment treceam de Otopeni. L-am privit o clipa si i-am spus: “Fa dreapta spre aeroport ! Te sui intr-un avion si pleci in lume. Nu te mai uiti inapoi ! Iti dau eu bani de bilet.”. M-a privit uimit. “Cum sa fac eu asta ? Nu pot ! Cum sa-mi las familia fara sprijin ? Sa-mi las afacerea ? Am muncit ani de zile sa realizez ce-am realizat, si dintr-odata sa las balta ? Nu pot !”. Atunci i-am spus: “Asta e destinul tau ! Ai vazut, de-aia nu ti se intampla ceva spectaculos, pentru ca tu nu poti … sa ti se intample.”. S-a facut liniste.
Nu degeaba a spus un mare intelept: “Sansa este a celor care incearca !”.

Vreti sa va cunoasteti viitorul ? Priviti trecutul ! Sunt convins ca veti stramba, si in sinea voastra veti zambi cu gandul la munti de fericire, bani castigati peste noapte si plaje aurii. Este dreptul fiecaruia sa viseze, iar speranta s-o lase sa se stinga ultima.
Trecutul ne da siguranta. El este coarda salvatoare pentru alpinistul care se catara spre inaltimi. Pentru a putea urca, este necesar sa-si bata un alt piton, si inca unul, tot asa, pana sus. La un moment dat, in mintea alpinistului se infiripa o idee: “Ce usor as ajunge sus, daca as putea zbura !”. Ce-l opreste s-o faca ? Ratiunea. Destinul lui este sa se tarasca lipit de stanca, sa-si toceasca unghiile, sa se chinuie. Dar si rasplata va fi pe masura.

Destinul nu poate fi schimbat decat prin accident. Am spus ca destinul este asemeni unui drum pe care il urmam constiinciosi. Imaginati-va ca o masina vine si ne loveste putenic din lateral si ne scoate de pe drum. Acesta este accidentul.
Istoria este plina de asemenea accidente. Comunismul a fost unul dintre ele. El a permis vacarului satului sa mearga la scoala. Nu conteaza daca de partid sau ceva stiinte. I-a permis sa se rupa de traditia pascutului de vaci din mosi si sa ajunga sus. Un alt accident a fost “revolutia din ‘89”. Ea a permis nomenclaturii sa iasa de sub controlul doctrinei de partid si sa prospere, dezvoltandu-si propriile afaceri. La fel va fi si finalul actualei crize. El va oferi oportunitati imense celor care dispun de lichiditati si care nu si-au legat viata de banci.
Sunt cativa care castiga la LOTO. Lor chiar ca le pune mana D. in cap.
Au fost vremuri cand totul era posibil, si vor mai fi. Mari personalitati ale lumii si-au croit astfel destinul. Aristotel Onassis, spre exemplu, a ajuns dintr-un simplu baiat de bacanie, condamnat de traditie sa mosteneasca averea tatalui, in mare armator, datorita unei conjunturi mai putin fericite (razboiul din Cipru). Milionarului îi plăcea să repete deseori vorbele tatălui său, Socrate Onassis: “Noi, bărbaţii trebuie să ne construim propriul destin”. Si si-a croit propriul destin. Din pacate, presarat cu lacrimi.

Destinele sunt de multe feluri. Un destin va avea profesorul univesitar care a muncit o viata sa-si cladeasca o cariera, si altul va avea un om care nu a adunat nimic. Pe el nimic nu-l tine legat. Asemeni unei pasari, el poate sa-si croiasca destinul, in aparenta, dupa propriul plac. Dar si cel care decide sa-si “ia zborul”, va trebui sa riste si sa aleaga intre viata si moarte, totul sau nimic. Si inevitabil, tot pe trecut va trebui sa se bazeze, punandu-si in valoare capacitatile fizice sau mentale, depinde cat de sus va vrea sa urce. Ii admir, sincer, pe cei care incearca sa se rupa de destin. Dar cel mai mult ii admir pe cei care reusesc, varsand cat mai putine lacrimi.

Destinul este un etern balans intre reusita si sacrificiu. Ce castigi si ce pierzi. Cat suntem dispusi sa pierdem, depinde numai de noi. Iar daca in ecuatie mai intra si apropiati, cred ca ar trebui sa tinem cont si de acestia. In fond, o parte din noi le apartine, nu ?
Am intalnit oameni care spun senin: "Nu ma intereseaza ! Eu nu am sentimente ! Pentru mine, trecutul nu insemna nimic !". Sa-i cred, sa nu-i cred, .... Smile!

Privim cu uimire la cei care “reusesc” si exclamam: “Cum a reusit asta, ca n-avea nimic inainte !”. Fals ! Daca nu stim, nu insemna ca nu exista. Respectivul a reusit, tocmai pentru ca a avut ceva ce noi n-am stiut. Nu neaparat bani. Uneori informatia este mai valoroasa. Ea iti da siguranta. Te ajuta sa faci pasul cand trebuie. Dar informatia nu vine asa, din senin. Informatia o da cineva care “stie”, si nu o da gratis. Si mai ales, nu o da oricui.
Apropo de destine “spectaculoase”. Cunosc pe cineva, baiat destoinic, care pana acum 15 ani era un simplu inginer intr-un institut. Apoi intr-o zi, primeste un telefon in care i se propune sa preia conducerea unei firme pentru un salariu de 10.000 $ si ceva actiuni. La vremea respectiva, multi au exclamat: “Ce sansa dom’le ! I-a pus D. mana in cap !”. La prima vedere asa era. La o a doua vedere, accesibila doar unora care “stiau”, baiatul respectiv, plimbator de dosare si bagator de seama, era fiul unuia, care la randul lui fusese … Nu va spun mai mult, pentru ca intelegeti si singuri. Cum e cu destinul ? Smile!

17 comentarii:

AncKhiy spunea...

Interesanta si adevarata perspectiva... dar accidentele nu fac si ele parte din destin oare? Ca pe unele le putem controla, iar pe altele nu, in functie de rapiditatea evenimentului...
Foarte concludenta povestea din timpul drumului inspre Sinaia!

pheideas spunea...

pai asta si e ! destinul e ceva controlabil, previzibil, accidentul nu ! acum depinde la ce scara poti cuprinde. un razboi nu-l poti determina, insa il poti anticipa, si iti continui astfel destinul. daca fam. onassins ar fi anticipat secesiunea ciprului, s-ar fi mutat pe alta insula si el n-ar fi ajuns miliardar. altul, in '90, a spuns "eu nu fur !". si astfel a si-a continuat destinul de om cinstit.

rontziki spunea...

Sunt partial de acord cu tine...mi-am pus de n ori problema cat e destin si cat e liber arbitru in viata si am ajuns la concluzia ca e vorba de amandoua, alternativ sau simultan in completare reciproca. Da, depindem in primul rand de alegerile noastre dar conjunctura in care suntem "pusi" la momentul alegerii, variantele intre care avem de ales sunt totusi niste elemente care nu depind de noi de cele mai multe ori. Trecutul ne formeaza, ne determina si devine intr-adevar o premisa pentru viitor, dar nici trecutul cuiva n-a depins integral de alegeri, deci, ajungem din nou si la niste urme de "destin" :)
Simplul fapt ca ne nastem fara a alege unde, din cine, cand etc creeaza premisele unui destin si apoi, cu timpul, incepem sa imbinam destinul cu liberul arbitru.
In fine, ar fi multe de zis...tema este inepuizabila si, daca ne straduim, gasim argumentele pentru mai multe posibilitati :)

pheideas spunea...

Alegem in functie de ceea ce cunoastem, adica de trecut. Hazardul apare in momentul in care nu poti influenta un anumit eveniment.

rontziki spunea...

Nu intotdeauna alegem in functie de ce cunoastem, daca nu numim cunoastere intuitia de exemplu. Se intampla de muuulte ori sa nu poti influenta evenimente si o serie de hazarduri o poti numi destin :)

pheideas spunea...

Intuitia ? Interesant ce zici. Mda ... La asta nu m-am gandit.

pheideas spunea...

Asa e, multe evenimente nu le poti influenta. Am spus, razboaiele de pilda. Dar poti sa-ti iei masuri. Ma gandeam uneori la evreii din lagarele naziste. Chiar aseara m-am uitat la un film: Evadarea din Sobibor. Cu cata naivitate si incredere coborau din trenuri. Of ! Sau Titanicul, la fel. Daaaaaaaa ! Merita studiat si dezbatut. Vrei ? .. Ce-mi place ! Smile!

pheideas spunea...

Parerea mea, intuitia tot pe experienta, cunoastere, se bazeaza. Numai ca intuitia apeleaza la functii ale creierului de gradul 2, numite si subconstient. Putin cunoscute, se crede ca ele interfereaza cu unde emise de alte creiere sau evenimente. Prin urmare, destinul ne apartine si in acest caz. In cazul Totanicului, necunoasterea, ignoranta, au influentat destine. Si in acest caz, destinul ne apartine. Cand poate fi hazard, intamplare, accident ? Uite, daca mergi pe drum, si in dreptul tau opreste o masina, din care se da jos cineva si iti ofera ceva, o sansa, care iti va schimba viata. E hazard ?

rontziki spunea...

Cred ca nu se termina niciodata de studiat si de dezbatut in domeniu, pentru ca "accident", "eveniment pe care nu-l poti influenta" e subiectiv. Depinde f mult de nivelul de informatii pe care cineva sau un grup il detine.
Daca ne gandim la razboaie si alte evenimente la nivel macro, ele sunt totusi determinate si influentate.
La nivel individual, totul e mult mai subiectiv, iar un eveniment generat si controlat de ceva/ altcineva poate avea rol de accident ce nu poate fi prevenit...

Ai o leapsa de la mine :) Smile :)

pheideas spunea...

ha ha ha ! cam asa e, cum spui tu. pana la urma totul poate fi controlabil si previzibil. si atunci, accidentul nu tine decat de subiectivitatea noastra.
da' cu LOTO ce zici ?

rontziki spunea...

ei, nici chiar totul :)
Dar e suficient sa mi se intample ceva pe care eu, cu informatiile mele, cu posibilitatile mele de a actiona si cu felul de a fi (determinat si asta de trecut mai mult sau mai putin controlabil), sa nu pot impiedica sau influenta, pentru a gandi ca este un hazard, un eveniment "scris".
In masura in care este intamplare, desi eu nu am incredere in loto ca si mecanism, un castig la loto poate fi considerat un eveniment de destin.

rontziki spunea...

Spuneai mai sus ca intuitia se bazeaza tot pe cunoastere si deci si in cazul alegerilor bazate pe intuitie, destinul ne apartine. Cand ma gandesc la liberul arbitru, ma gandesc la alegerile bazate pe cunoastere constienta, nu pe informatii stocate in subconstient pentru ca nici acestea nu sunt intotdeauna din experienta si cunoasterea noastra, mai sunt si transmise de ex telepatic :)
In cazul Titanicului, desi poate pentru unii evenimentul era previzibil si putea fi impedicat, cei mai multi nu avea posibilitatea sa stie asta si, pentru ei, a reprezentat un hazard...ghinionist

pheideas spunea...

Fara cuvinte. Ma inclin cu respect in fata argumentelor tale. Putem defini o concluzie: Destinul ne apartine in mare masura. Poate cu timpul, dezvoltandu-ne capacitati paranormale, il vom putea influenta. Ai auzit de Landmarkforum ? The secret ? Smile! Acum doi ani am avut o polemica ampla cu cei care au adus cursul. Pana la urma, concluzia mea e ca si-au influentat mai mult buzunarele, decat destinul altora.

rontziki spunea...

Am auzit de Landmark, dar nu m-a tentat niciodata sa incerc...nu e genul meu de interactiune :)
Concluzia mea ar fi : exista niste linii "scrise" intre care ne miscam si pe care le putem chiar schimba in functie de alegeri...dar nu numai in functie de alegerile noastre, deci greu de matematizat cat e destin si cat e liber arbitru :)

pheideas spunea...

Pana la urma tot la autocontrol si la conectarea noastra cu mediul ajungem. Imi place gandirea ta, sincer ! Multumesc pentru dezbatere si te asigur ca vom mai avea ocazia. Cu bine !

rontziki spunea...

Ai atins una din temele mele favorite :)
Mi-a facut placere si sper sa mai avem ocazia.
Nu uita ca ai o leapsa :))

pheideas spunea...

Nu uit ... :)))