ce este destinul

Cred ca e o reminiscenta a primitivismului inca rezident in om, provenit bineinteles din necunoastere, sa atribuie divinitatii absolut tot ce i se intampla si nu poate explica. Priveste neputincios cerul si rosteste: “Sa dea Dumnezeu sa ploua !”. Nu conteaza ca ploaia are legatura cu padurea taiata acum doi ani. Nu, in mintea omului obisnuit amplitudinea si evaluarea consecintelor unor fenomene este extrem de redusa. Si apoi, cand observa ca anumite lucruri se repeta, spune: “Asta mi-e soarta !”. Da, asa e, soarta, destinul lui, este sa ramana la stadiul de animal. Ba nu, animalul este un organism evoulat. El nu se disturge pe sine, adica nu-si taie craca pe care sta, omul in schimb, da. Dar sa lasam sarcasmul si sa ne intoarcem la subiect.

Dincolo de sensul peiorativ, destinul este un fenomen real. Destinul este drumul nostru in viata si nu putem sa ne abatem de la el, decat cu mici exceptii, numite si accidente.
Avem obiceiul sa rostim cuvantul destin, abordand o alura contemplativa, ca si cum ne-am referi la ceva mai presus de noi, necontrolabil. Intrucatva asa si este, dar nu si inexplicabil.

Destinul reprezinta cumva extrapolarea in viitor a unei succesiuni de esecuri petrecute in trecut. Lui ii atribuim in sens nedefinit nerealizarile noastre. N-am auzit inca pe cineva care sa se planga de fericire. Smile!

In univers toate sunt legate intre ele, nimic nu este intamplator. Copacul este legat de pamant, pasarea de zbor, omul de trecut.
Destinul copacului este sa creasca mare si frumos in acelasi loc, zeci de ani. Nu vom vedea niciodata copacul zburand, pentru ca nu poate. Doar daca o tornada il va ridica in aer, dar cum am spus, acestea sunt accidente.
La fel este si cu omul. Asemeni copacului, el este legat de trecut prin radacini. Radacinile sunt legatura cu stramosii, cu parintii, cu educatia, cu patternul genetic, cu invatatura din scoli, cu familia, cu pamantul, casa si altele. Am sa va spun ca fiecare pas pe care omul il face in viitor, este strans legat de trecut. Vi se pare absurd ? Pana va ganditi, va relatez o discutie avuta cu un prieten.
Eram in masina si ne indreptam spre Sinaia. Si ca timpul sa treaca mai repede, ne povesteam bucuriile si necazurile. La un moment dat, imi spune: “Lucian, nu mai pot ! Parca e un facut sa ma chinui, zi de zi, si sa nu evoluez. Ce n-as da sa mi se intample ceva spectaculos, care sa-mi schimbe viata ?”. In acel moment treceam de Otopeni. L-am privit o clipa si i-am spus: “Fa dreapta spre aeroport ! Te sui intr-un avion si pleci in lume. Nu te mai uiti inapoi ! Iti dau eu bani de bilet.”. M-a privit uimit. “Cum sa fac eu asta ? Nu pot ! Cum sa-mi las familia fara sprijin ? Sa-mi las afacerea ? Am muncit ani de zile sa realizez ce-am realizat, si dintr-odata sa las balta ? Nu pot !”. Atunci i-am spus: “Asta e destinul tau ! Ai vazut, de-aia nu ti se intampla ceva spectaculos, pentru ca tu nu poti … sa ti se intample.”. S-a facut liniste.
Nu degeaba a spus un mare intelept: “Sansa este a celor care incearca !”.

Vreti sa va cunoasteti viitorul ? Priviti trecutul ! Sunt convins ca veti stramba, si in sinea voastra veti zambi cu gandul la munti de fericire, bani castigati peste noapte si plaje aurii. Este dreptul fiecaruia sa viseze, iar speranta s-o lase sa se stinga ultima.
Trecutul ne da siguranta. El este coarda salvatoare pentru alpinistul care se catara spre inaltimi. Pentru a putea urca, este necesar sa-si bata un alt piton, si inca unul, tot asa, pana sus. La un moment dat, in mintea alpinistului se infiripa o idee: “Ce usor as ajunge sus, daca as putea zbura !”. Ce-l opreste s-o faca ? Ratiunea. Destinul lui este sa se tarasca lipit de stanca, sa-si toceasca unghiile, sa se chinuie. Dar si rasplata va fi pe masura.

Destinul nu poate fi schimbat decat prin accident. Am spus ca destinul este asemeni unui drum pe care il urmam constiinciosi. Imaginati-va ca o masina vine si ne loveste putenic din lateral si ne scoate de pe drum. Acesta este accidentul.
Istoria este plina de asemenea accidente. Comunismul a fost unul dintre ele. El a permis vacarului satului sa mearga la scoala. Nu conteaza daca de partid sau ceva stiinte. I-a permis sa se rupa de traditia pascutului de vaci din mosi si sa ajunga sus. Un alt accident a fost “revolutia din ‘89”. Ea a permis nomenclaturii sa iasa de sub controlul doctrinei de partid si sa prospere, dezvoltandu-si propriile afaceri. La fel va fi si finalul actualei crize. El va oferi oportunitati imense celor care dispun de lichiditati si care nu si-au legat viata de banci.
Sunt cativa care castiga la LOTO. Lor chiar ca le pune mana D. in cap.
Au fost vremuri cand totul era posibil, si vor mai fi. Mari personalitati ale lumii si-au croit astfel destinul. Aristotel Onassis, spre exemplu, a ajuns dintr-un simplu baiat de bacanie, condamnat de traditie sa mosteneasca averea tatalui, in mare armator, datorita unei conjunturi mai putin fericite (razboiul din Cipru). Milionarului îi plăcea să repete deseori vorbele tatălui său, Socrate Onassis: “Noi, bărbaţii trebuie să ne construim propriul destin”. Si si-a croit propriul destin. Din pacate, presarat cu lacrimi.

Destinele sunt de multe feluri. Un destin va avea profesorul univesitar care a muncit o viata sa-si cladeasca o cariera, si altul va avea un om care nu a adunat nimic. Pe el nimic nu-l tine legat. Asemeni unei pasari, el poate sa-si croiasca destinul, in aparenta, dupa propriul plac. Dar si cel care decide sa-si “ia zborul”, va trebui sa riste si sa aleaga intre viata si moarte, totul sau nimic. Si inevitabil, tot pe trecut va trebui sa se bazeze, punandu-si in valoare capacitatile fizice sau mentale, depinde cat de sus va vrea sa urce. Ii admir, sincer, pe cei care incearca sa se rupa de destin. Dar cel mai mult ii admir pe cei care reusesc, varsand cat mai putine lacrimi.

Destinul este un etern balans intre reusita si sacrificiu. Ce castigi si ce pierzi. Cat suntem dispusi sa pierdem, depinde numai de noi. Iar daca in ecuatie mai intra si apropiati, cred ca ar trebui sa tinem cont si de acestia. In fond, o parte din noi le apartine, nu ?
Am intalnit oameni care spun senin: "Nu ma intereseaza ! Eu nu am sentimente ! Pentru mine, trecutul nu insemna nimic !". Sa-i cred, sa nu-i cred, .... Smile!

Privim cu uimire la cei care “reusesc” si exclamam: “Cum a reusit asta, ca n-avea nimic inainte !”. Fals ! Daca nu stim, nu insemna ca nu exista. Respectivul a reusit, tocmai pentru ca a avut ceva ce noi n-am stiut. Nu neaparat bani. Uneori informatia este mai valoroasa. Ea iti da siguranta. Te ajuta sa faci pasul cand trebuie. Dar informatia nu vine asa, din senin. Informatia o da cineva care “stie”, si nu o da gratis. Si mai ales, nu o da oricui.
Apropo de destine “spectaculoase”. Cunosc pe cineva, baiat destoinic, care pana acum 15 ani era un simplu inginer intr-un institut. Apoi intr-o zi, primeste un telefon in care i se propune sa preia conducerea unei firme pentru un salariu de 10.000 $ si ceva actiuni. La vremea respectiva, multi au exclamat: “Ce sansa dom’le ! I-a pus D. mana in cap !”. La prima vedere asa era. La o a doua vedere, accesibila doar unora care “stiau”, baiatul respectiv, plimbator de dosare si bagator de seama, era fiul unuia, care la randul lui fusese … Nu va spun mai mult, pentru ca intelegeti si singuri. Cum e cu destinul ? Smile!