jigodia mioritica

Parca e un dat al neamului sa avem carmuitori vicleni si prosti. Probabil ca veti sari si veti spune, ca a fi viclean presupune o doza ridicata de desteptaciune. Asa e, dar nu pe plaiurile mioritice. La noi, s-a format de veacuri o specie aparte de viclean. Un smecher de termen scurt. Nu ma refer la smecherii de duzina; sunt aceiasi pretutindeni. Ma refer la viclenii in costum de politician, care varsa lacrimi de crocodil pe la talk show-aie, jurand ca sunt mai virgini decat Fecioara. Am vazut vicleni si prin alte parti, cum sunt englezii spre exemplu. Ei au un gen de viclean stilat, istet, care gandeste pe termen lung. Si de regula nu gandeste dupa capul lui, ca nu are voie. Vicleanul englez, cand incepe sa urce scarile puterii, se conecteaza voluntar la viclenia colectiva, istorica. Ca sa aiba acces la tribuna, sa i se dea voie sa speak-uiasca, trebuie sa aiba pedigree. Adica scoala si referinte, atestate care sa-i confirme capacitatile mentale. Si tine si de traditie. El pune mai presus de interesele proprii, the family, God and The Queen si se gandeste de doua ori inainte sa traga vreo teapa.

Jigodia mioritica n-are mama si tata. Nu stiu daca tineti minte o zicala: "Tiganul cand s-a vazut imparat, intai pe tac-su l-a spanzurat !". O aluzie generalizata, desigur.
In orice colt al istoriei am privi, gasim acelasi pattern: dorinta acerba de accedere pe culmile puterii pentru propriul beneficiu. Nici o urma de moralitate, bine, rau, grija pentru aproape, model universal etc. Sa puna mana pe bani, cu orice pret, cat mai repede si pe urma sa "spele putina" inainte ca urmatoarea jigodie sa-i ia locul si averea. Sunt pline analele de domnitori veniti de nicaieri, care pentru o tura cu tronuletu' si-au vandut sufletele, stramosii si poporul.
Stiti care a fost cel mai mare spagar din istorie ? Carol II. Putini stiu cate valize cu bani au carat la Capsa Malaxa si Mociornita, ca sa obtina contractele cu armata. Apoi valizele au luat definitiv calea exilului. Ati auzit de Marmoros Bank ? A dat faliment in 1940, dupa ce Carol II a pierdut-o la cazino in Monte Carlo. Acolo avea si bunica-meu saracul depusi niste bani.

Mi-aduc aminte, cu ani in urma am vazut la televizor faza cand a fost arestat Razvan Temesan, taticul BANCOREX-ului. Genul de jigodie cu diploma si epoleti. La cateva zile a fost eliberat. Nevasta-sa drept multumire, s-a intins pe jos si a pupat pamantul zicand: "Multumescu-ti tie Doamne ca ai facut dreptate, si ai scapat un om nevinovat !". Nu stiu la ce Dumnezeu se referea, cred ca la cel al hotilor.
Acum patru ani am fost undeva prin Baragan la un parastas, intr-un sat amarat pe nume Movilita. In mijlocul campului se ridica o manastire cu trei maici. Am ramas putin surprins de un aspect: manastirea fusese refacuta, iar in mijloc trona o catedrala. Nu glumesc, era o imensitate de biserica, mai mare decat mitropolia chiar. Am intrebat o maicuta si mi-a spus ca a fost o donatie din partea "unuia" din Constanta. Se mira si ea, pentru ca duminicile abia vin doi, trei, la slujba, dintr-un sat de optzeci de suflete. In acel moment mi-a fost clar: vreun Becali s-a gandit ca-i prisosesc banii de ciunga si si-a zis: "Ia sa ma pun eu bine cu divinitatea, ca nu se stie !". S-a gandit la el, nu la ceilalti. Mai bine facea o scoala, un spital. Nu, ca sa faci asa ceva, iti trebuie minte. Si nu numai minte, ci si acte pe banii investiti. Exact ce lipseste jigodiei mioritice.

Stau si ma intreb, pe ei nu-i doare cand vad batrani flamanzi, oameni murind prin spitale, nevinovati tarati prin tribunale de judecatori corupti, copii fara educatie si lista continua la nivel macro cu: agricultura de subzistenta, criminalitate in crestere, paduri taiate si o mizerie generalizata ?
Ce om poate sa fie insensibil la asemenea grozavii ? Acel om, nu e om ci jigodie !
Pentru jigodie exista AZI, ACUM ! Maine, nu se stie !
Stiti cum arata o jigodie ?
In celebrul film pentru copii “Stapanul Inelelor”, era un personaj pe nume Golum. Unul dezbracat, plesuv si urat. La origini si el fusese Hobbit, la fel ca ceilalti. Apoi treptat, dorinta de a obtine Nepretuitul Inel, l-a transformat intr-un mostru hidos, ascuns si viclean.
Comparatia e puerila, insa mi-am adus-o aminte si e infiorator de reala. De ce ? Nu vi se pare ca romanul se transforma pe zi ce trece intr-un Golum ? Oamenii nu mai au repere morale, credinta si alte valori decat banul. Se duc la Biserica din cand in cand, si cei mai multi in al doisprezecelea ceas. Notiuni precum: drept, stramb, bine, rau, cinste, necinste, adevar, minciuna, si-au pierdut esenta.
...
Cu ani in urma eram la tara, undeva prin Oltenia. Il vad pe un vecin calare pe caruta si il intreb unde se duce. Imi spune ca in deal, sa ia niste porumb. De fapt, se ducea la furat de pe tarlaua altuia. Pentru el era un gest absolut normal. Un alt vecin, cu ceva timp inainte, fusese batut de altii pentru ca ii prinsese la furat prune si se legase de ei. Noroc ca bietul om n-a avut pusca, ca intra la parnaie. Asa a intrat in spital.

Am impresia ca jigodismul e un fel de pattern arhaic. E intiparit in creier, aproape de intinct si face parte din kitul de supravietuire al unei bune parti a neamului romanesc. Altfel nu-mi pot explica, cum odata cu “revolutia” au iesit atat de multe jigodii la suprafata. Cu atata entuziasm, incat in decembrie cand se tragea pe strazi, ei isi frecau palmele cu gandul la viitoarele “afaceri”.
Am spus-o de multe ori, daca maine l-as lua pe cel mai amarat si inversunat critic al politicii romanesti si l-as sui in scaun de ministru, a doua zi si-ar trage un mertzan, doua jeepuri si o vila in Pipera. Daca l-as intreba de ce, mi-ar spune senin: "Pai ce, eu sa fiu mai prost ?".
Jigodismul tine de educatie, se transmite din tata in fiu, generatii la rand. Jigodia a invatat de la parinti sa fure. Acesta este adevarul. Si tot atat de adevarat e si faptul ca istoria le ofera jigodiilor atat de multe oportunitati, incat le e imposibil sa dispara.
Ce e intereant, jigodia ca sa prospere are nevoie de prosti. “ Si multi “, m-ar fi corectat un cronicar celebru.

Dan Puric: “Apelul lui Gabriel Liiceanu către lichele este gestul unui intelectual de bună-credinţă, dar că, din păcate, după cum spunea Nietzsche, nu poţi împiedica fiarele să fie fiare. Asta îmi aminteşte de o întâmplare povestită de Petre Ţuţea pe care-l cunoaşte bine domnul Liiceanu. Se duce Ţuţea într-o zi la Capşa şi spune: «Domnule, licheaua nu evoluează!», la care Puiu Iancovescu îi răspunde: «Te înşeli, Petrică. Eu am un amic care, de câte ori îl întâlnesc, e din ce în ce mai jigodie». Lichelele de azi sunt jigodiile de mâine şi nu cred că vom scăpa de ele”.