cuptorul teliman

Ati auzit de cuptorul Teliman ? Ha ha ha ! Cu siguranta ca nu. Acum cinci ani am vazut pe TV5 un reportaj care m-a facut sa rad copios. Hilarul a constat in faptul ca nu prinsesem inceputul povestiri. Intreg reportajul era abordat intr-o maniera extrem de profesionala, mi-a captat atentia, si in final am descoperit ce era cuptorul Teliman. Smile!
Era vorba de o campanie de marketing desfasurata in Congo pentru un produs nou. V-am spus, nu stiam despre ce e vorba, ca nu prinsesem inceputul. Cei care se ocupau de campanie era o agentie de publicitate din Kinshasa. La prima vedere, m-am mirat putin; Congo fiind o tara saraca, nu-mi imaginam cum poate fi abordata o campanie de marketing la un nivel profesional, si cu resurse putine. Agentia era compusa din trei membri, cu scoli la Paris. Mi-a placut de ei; minti destupate, inovative cu mult entuziasm. Chiar stiau ce fac, adica: cercetare de piata, analiza segmentului, a concurentei, a avantajelor si dezavantajelor, tot tacamul. Clientul era o fabrica de metalocasnice. Cand am auzit ca produslul este un cuptor, mi-am imaginat ceva familiar pe gaz, cu n’spe functii care gateau singure. Totul bun si frumos: strategii, analize, contacte cu clientul, prezentari etc. Si in final am vazut spotul publicitar. Sa cad pe spate !
In clip aparea o gospodina in fata colibei, care mesteca cu un linguroi intr-o tingire. Stiti, cum sunt satele in Africa - pamant si paie. Si cum mesteca ea, gandindu-se la ale ei, de dupa alta coliba apare o alta gospodina. Prima o intreaba daca a terminat de fiert maniocu’. La care ultima ii spune ca nu inca, pentru ca tocmai si-a cumparat un cuptor Teliman, si asta fierbe singur. Gospodinei cu pricina nu-i vine sa creada, si ii cere sa-i arate si ei minunea. Ce minune credeti ca era ? O alta tingire pe pirostri, facuta din nu stiu ce cupru cositorit, de care nu se prindea maniocu’, si ca atare, nu era nevoie sa mesteci cu atata zel.
Am ras cu pofta multe minute. Asta era celebrul cuptor Teliman, promovat cu atata profesionalism.
Apoi intamplarea mi-a ramas in minte, iar zambetul mi-a pierit cu timpul, pe masura ce am descoperit ca Romania nu e departe de Congo. Poate geografic suntem, insa mental nu. Ba nu, as spune ca africanii sunt inaintea noastra. Macar ei stiu sa faca diferenta intre profesionalism si amatorism.

Mentalitatea intreprinzatorului roman este la o suta de ani (lumina) de cea a occidentalului. Nu are notiuni aprofundate de management, de marketing si tot ce face, face dupa ureche. "A auzit el ca si Costica si-a facut". In mod normal, profesional, cand dezvolti un produs, de la productie la promovare si vanzare, te gandesti cum, cui, cu ce, daca si urmaresti feedbacku'. Adica analizezi piata si in cel mai bun caz, vii cu un produs mai bun decat cel al concurentei. Nu, singura grija a romanului e sa fie mai ieftin. Nu conteaza aspectul, continutul etc.
Cei care fac cu adevarat marketing, sunt multinationalele, si vin cu strategii implementate la nivel mondial.

Mi-amintesc de un interviu al Anetei Bogdan de la Brandient, in urma cu doi ani. Facea referire la mentalitatea patronului roman, acesta fiind de multe ori unic factor de decizie intr-o firma. El singur da aprobare pentru tot, de la hartia igientica, la achizitia ultimului model de utilaj, si toti angajatii urmeaza neabatut tiparul - "Sefu' e bine asa ?".
Citez din memorie. "Ajungi sa propui cuiva o strategie de brand, profesional, ca la carte. Si dupa o saptamana, te trezesti ca te suna patronul si iti spune: "Stiti, am analizat propunerea si am vrea sa schimbam ceva, pentru ca soferului, secretarei si nevestei nu le-au placut ideea dvs." Cam asa se face marketing in Romania".