shake de banane

Ma amuz cateodata, cand constat cu cata usurinta rostesc unii cuvantul "prietenie". Oameni care m-au cunoscut doar cu cateva zile inainte, ma numesc prietenul lor. Zambesc si trec mai departe, constient ca ori persoana habar nu are ce insemna respectivul termen, ori urmareste sa obtina ceva si ma astept ca in perioada urmatoare sa-si dezvolte strategia. Si zambetul persista, pentru ca majoritatea persoanelor in cauza, in loc sa vina cu mintea deschisa si sa ma intrebe clar: "cat costa", apeleaza la tertipuri.
Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa intalnesc astfel de oameni, obisnuiti din frageda tinerete sa achizitioneze, de la imobiliare, la suflete. Nu ma deranjeaza cat de putin acest aspect mercantil. La urma urmei, totul se bazeaza pe cerere si oferta. Si atata timp cat moneda de schimb este bine aleasa, iar pretul este corect, totul este perfect.
Cei inteligenti cunosc bine cum sa obtina, cat valoreaza bunul dorit, cauta ca targul sa fie cat mai echitabil, si mai ales, nu-si subestimeaza partenerul de "afaceri". Se numeste bun simt. Mentionez ca inteligenta nu se cumpara de la farmacie, ci se cultiva in ani si ani de dezvoltare personala. Cei smecheri in schimb, a se citi prosti, cauta sa obtina cat mai mult, daca se poate, gratis, mergand pe principiul: "Il fac eu pe-asta, ca e fraier !". Le-a mers o data, de doua si au impresia ca le va merge vesnic. Se inseala ! Am auzit de atatea ori aceasta vorba, rostita sau nerostita, incat am trecut de la dispret la amuzament. Si nu ma amuz doar eu, ceea ce denota ca fraierii sunt din ce in ce mai putini.
...
Nu ma pot abtine sa nu insist asupra unui gen de "prieten" foarte des intalnit. Este permanent in cautare de "tinte". Nevoia fireasca: banul. Dupa ce a indentificat potentiala victima, cauta sa ii analizeze in amanunt potentialul financiar sau ce poate sa-i ofere. Nimic anormal pana acum. Si eu procedez la fel cand ma intereseaza un aspect material. Acum vine partea interesanta. Nu se sfieste sa-si aleaga victimele din cercul de apropiati. Si in loc sa abordeze subiectul in mod direct, sa faca o ofeta cat mai echilibrata, iar dupa ce a obtinut, sa plateasca prompt, aplica o alta strategie: apeleaza la sentiment. Cauta sa speculeze punctele sensibile, si mizand pe prietenie, sa-si rezolva problemle pe banii si pe timpul celuilalt. Ce mi se pare totusi stupid, este ca acest asa-zis "prieten" porneste de la premisa: "Eu sunt cel mai tare !", cam intotdeuna isi subevalueaza adversarul si sfarseste prin a deveni penibil. Adica nu mai scapi de el. Smile!
Dar ulciorul nu se duce de multe ori la apa, si acest "prieten" ajunge cu timpul singur, parasit de toti prietenii adevarati pe care i-a tepuit. Credeti ca isi da seama, macar in al doisprezecelea ceas ? As, nici vorba ! Daca il asculti, auzi: "Nenorocitii, m-au parasit la nevoie !".
A, sa nu uit ! Femeile apeleaza la sex. Mori de ras cand observi cu cata sarguinta incearca sa ofere "victimei" implinirea fanteziilor. Dar cum nimic nu dureaza la nesfarsit, pana la urma isi tradeaza fara sa vrea adevaratele intentii, dupa care se retrag sub un pretext banal.
...
De ce doi oameni vor sa fie prieteni ? Credeti ca nu au altceva mai bun de facut ?
Omul este o fiinta sociala si are nevoie de protectia grupului pentru a supravietui. Sa va povestesc un studiu interesant. Un grup de etologi americani au studiat comportamentul cimpanzeilor in habitatul natural. Hrana se afla intr-un loc inaccesibil. Cimpanzeul care a localizat ciorchinele cu banane, dupa ce a incercat in mod repetat sa ajunga singur la el, s-a dus la un alt cimpanzeu si i-a cerut ajutorul. Acesta s-a oferit sa tina craca aplecata, pentru ca primul sa ajunga la sursa de hrana. Cimpanzeul cu bananele, dupa ce a intrat in posesia lor, a uitat subit pe cel ce-i oferise ajutorul si a mancat bananele singur. Cel cu ajutorul, dupa ce a incercat sa obtina ce i se cuvenea de drept si vazand ca este alungat, s-a retras. Interesant, nu ?
Ce e mai interesant abia acum urmeaza. Dupa o perioada de timp, cercetatorii s-au intors in padure la grupul de cimpanzei. Toti erau intr-o stare de sanatate excelenta, numai un singur individ, era mai retras, slab, vizibil izolat si respins de restul grupului. Privind mai atent, etologii au observat ca individul izolat era tocmai cel care se folosise de ajutor si mancase bananele singur. Se pare ca mai aplicase metoda si pe alti "fraieri". Ba mai mult, orice incercare a acestuia de a mai cere ajutor, era respinsa in mod repetat de toti ceilalti.
Prietenia nu inseamna simpla bucurie de a intalni un cunoscut si a schimba impresii. Ea inseamana reciprocitate. Exact cam ce uita majoritatea semenilor nostri. Daca as fi cinic, as spune ca acestia nu au evoluat nici macar la stadiul de cimpanzeu.
...
Cineva spunea odata: "Unii oameni se hranesc cu bani, iar altii cu sentimente". La fel cum unii oameni, dupa ce ti-au facut un favor, iti intind palma asteptand drept multumire o strangere de mana, iar altii o fac caush, asteptand o recompensa materiala. Primii sunt pe cale de disparitie, pentru ca atitudinea lor reprezinta o forma de manifestare, tot a unei trasaturi din ce in ce mai rare: inteligenta. Adica exact ce lipsea cimpanzeului cu bananele.
Dar ce are prietenia cu bananele, pardon, cu banii ? Conform definitiei, prietenia este un sentiment. Iar sentiment insemna bucurie. Bucuria de a sta de vorba cu cineva, a-i impartasi necazurile si bucuriile, a-l ajuta dezinteresat la nevoie. Mai poate fi vorba de prietenie cand intervine interesul material ? Intrebarea este destul de delicata. Presupunem ca primim un telefon de la un prieten, pe la 3.00 noaptea, in care acesta a ramas cu masina in porumb. Sau acelasi prieten, ne suna sa-i imprumutam 3000 $, pentru cine stie ce nevoie urgenta. Cum procedam ? Eu, daca mi-e prieten, nu as sta o clipa pe ganduri si i-as sari imediat in ajutor. Am intalnit insa destui "prieteni" care se gandesc inainte, si in sintea lor isi zic: "Ma deranjeaza la 3.00 noaptea ... sa cheme pe altul !", sau "Vrea 3000 de para, n-am de unde !". Desi inainte ei au fost ajutati de cel in nevoie.

Cred totusi ca prietenia se construieste in timp, mai intai din gesturi marunte, apoi din unele mari. Si dupa o vreme, nu te mai gandesti "daca e bine sa ...", ci simti nevoia, bucuria sincera de a oferi.
Am dreptate ?