duminică, 20 septembrie 2009

increderea in oameni

Increderea in oameni. O tema interesanta, descoperita intamplator. V-ati imaginat ca increderea sta la baza tuturor relatiilor pe care le avem cu oameni, mai mult sau mai putin apropiati ? De fapt, increderea ne face sa ne apropiem mai mult, si tot ea sa ne departam pentru totdeauna. Daca stau si ma gandesc bine, in jurul increderii se invart o gramada de fapte si trasaturi, cum ar fi: tradarea, inselaciunea, cinstea, minciuna, devotamentul, sacrificiul, fidelitatea si lista poate continua la nesfarsit.
Increderea reprezinta suportul pe care se construieste relatia noastra cu cei din jur. Increderea se castiga greu si se pierde repede.
Increderea este un sentiment. Este sentimentul de liniste, de siguranta pe care il avem alaturi de oameni, de tovarasul de drum cu care te incumeti sa pleci departe, de prietenul langa care dormi, langa consoarta caruia ii incredintezi viata.


Am avut ocazia sa stau la povesti cu oameni, pentru care increderea e ca vremea de afara - schimbatoare. Adica, acum e soare, voie buna, explozie de incredere, apoi brusc se innoreaza si ploua cu grindina si vorbe. Apoi iar iese soarele. :)) Nu zambiti, ca asa e ! Daca esti om cu minte, te retragi linistit sub umbrela adusa de acasa si asisti amuzat la dezlantuirea fenomenelor meteo-colerice. :)) Dar tot ramai cu gandul ca s-a intamplat ceva straniu si peste puterea ta de intelegere.
Oare ce sentimente poti avea fata de acesti oameni ? De apropiere, de departare, de confuzie, de dispret, de dragoste (maso...) ...
Stiindu-ma sensibil la fenomene spontane, m-am tot intrebat ce poate face ca increderea sa dureze ? Adica sa dormi linistit si sa te gandesti la alte lucruri importante, decat sa-ti privesti tot timpul spatele.

Increderea se construieste cu argumente. Dar ce sunt argumentele ? Dupa mine, argumentele increderi sunt faptele oamenilor din jurul nostru. Argumentele nu se cumpara de la magazin, ci se aduna in timp. Cred ca mintea noastra, ratiunea, ar trebui sa se seteze pe adunat argumente.:) Nu de alta, dar e pacat sa zbori din floare in floare, fara sa cladesti nimic durabil. Sau poate ca e doar punctul meu de vedere, in care vad o legatura stransa intre incredere si durabilitate.

Mi sa intamplat sa asist neputincios cum altii arunca la gunoi saci cu argumente.
Sa va dau un exemplu destul de relativ. Mi s-a intamplat sa observ de la distanta o relatie intre doi parteneri de viata. Stiti cum e, ceva de durata produce legaturi stranse, mai ales cand imparti sentimente si altele. Apoi intr-o zi, unul din ei a inceput sa-i arunce celuilalt: "Nesimtitule, toata viata m-ai inselat, ai vrut sa ..., ai profitat de mine ... etc.". Ca spectator, am ramas mut. De ce ? Pentru ca il cunosteam destul de bine pe cel acuzat. Nu m-am bagat in conflict, insa cand s-a linistit cat de cat, i-am spus "razvratitului" ca nu are dreptate si ca ignora niste fapte. Uita ca partenerul de viata i-a oferit aproape totul. I-a cumparat casa, masina, copilul are educatie, nu s-a dus la curve, munceste pentru ei toata ziua, cand n-au avut ce pune pe masa, s-a prefacut ca nu-i este foame, au vazut Europa, s-au bucurat impreuna atatia ani etc. Poti sa-l acuzi de prostie, dar nu de infidelitate si neonestitate. Cum poate sa ignore faptele ? M-a privit stupid, fara sa comenteze. Dupa aceea mi-am dat seama ca iubirea isi avea rolul ei in ecuatia conflictului, si era pusa cu majuscula.
Cand judecam un om si ii acordam increderea, cred ca ar trebui sa tinem cont de tot ce a facut omul acela. Daca ne intereseaza in mod special, n-avem decat sa facem cercetari, si apoi sa deschidem gura. Ma rog, se pare ca deschisul gurii, pentru unii e asa, o necesitate.:)

Ce parere aveti ?
Mut dezbaterea pe Duelul Mintilor.
Bolovanii puteti sa-i aruncati aici. :))

9 comentarii:

astharte spunea...

Cred ca increderea/neincrederea unui om in cineva isi are bazele in primii ani de viata, functie de conjunctura si de oamenii care
i-au fost alaturi, sau nu, atunci, functie de relatia cu parintii, cele mai importante persoane pentru o viata mentala si emotionala sanatoasa a unui copil.
E destul de socant sa constati ca oameni in care ai crezut, fata de care ai fost deschis, sa-ti zica la un moment dat sa dispari din viata lor pentru ca ai facut nu stiu ce, ca si cum tot ce a fost pana atunci, nu mai exista.Un pas gresit( mai grav daca el exista doar in mintea celui care acuza!!) si s-a dus totul, ca si cum n-ar fi fost nimic, ca si cum prietenia, timpul oferit, atentia, tot, nu ar mai conta. Te si intrebi daca nu cumva oamenii respectiv nu au o problema...la mansarda...:)
Eu una sunt destul de naiva, ar spune unii, eu spun altfel: INCA mai cred in oameni! De aceea accept multe, chiar daca unii ar susitine, vai, n-are pic de mandrie, e o proasta! Oare asa sa fie? Din fericire, sunt multi , zic eu, care apreciaza deschiderea mea fata de ei, oameni de la care, surprinzator, aflu lucruri noi,frumoase, despre mine, tocmai pentru ca le-am acordat incredere. E de bine, e de rau? :)

pheideas spunea...

Astharte ... te trimit pe duelul mintii :))))

astharte spunea...

Vai, nu ma arunca in lupta, nu stiu sa ma duelez, nu am invatat sa manuiesc spada!!!! :))))

pheideas spunea...

E suficienta tastatura.:)) Nu te speria, ca nu pe prea multa aglomeratie acolo. :))

FloriPloiesteanu spunea...

"...sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede..."
spunea inspirat Lucian Blaga în poezia "Nu ştii că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

pheideas spunea...

Exact, in fund ! :))

Mircea spunea...

Dragii mei,


Noi incercam sa intelegem stiintific sau prin exemple concrete de viata. Uitam insa ca sa abordam problema din punct de vedere duhovnicesc. Viata aceasta este o mare Taina care se intimpla. Noua ne scapa sensul lucrurilor, ni se pare ca putem controla ceva, ni se pare ca putem stapani ceva, ni se pare ca avem ceva, ca ni se cuvine ceva...In Adevar va spun voua ca nimic din lumea aceasta nu vom lua cu noi ! Si atunci ce ne ramane de facut ?! Pai, e simplu ! Trebuie sa ne zbatem ca sa ne curatim inima de patimile, de iubirea de aceste lucruri trecatoare si sa iubim cele vesnice ! Trebuie sa redescoperim in inimile noastre iubirea pentru Dumnezeu ! Sa descoperim iubirea, atasamamentul nostru pentru Dragoste ! Trebuie sa credem in Dumnezeu ! Trebuie sa credem in Dragoste ! Ea nu ne va insesla niciodata ! Pentru ca Ea vrea sa ne dea Raiul ! Sa credem cu tarie in Dumnezeu inseamna sa credem in Frumusetea Creatiei Lui, sa credem in Frumusetea fiecarui suflet ! Daca se intimpla ca sa fim inselati, daca se intimpla ca ne-a fost inselata increderea, atunci sa stiti dragii mei ca este numai o parere a noastra trecattoare ! Daca cineva ne face rau, nu este vina lui ci a necuratului care l-a orbit. Ce se intimpla de fapt ?! Dumnezeu ne pune la incercare Iubirea ! Vom pastra Iubirea vie in inima noastra pentru acel suflet ori ba ?! Aici este marea intrebare ! Eu zic sa cerem ajutorul lui Dumnezeu ca sa pastram Iubirea Vie, in fiecare clipa de viata, in fiecare situatie, in orice imprejurare ! Sa nu reuseasca nimic si nimeni ca sa omoare Iubirea (pentru alte sufflete) din noi ! AVETI INCREDERE IN IUBIRE ! EA VA VA DA VIATA VESNICA !

Sa ma iertati pt. multa vorbarie,

cu drag
Mircea

pheideas spunea...

Dumnezeu e in noi ! Dar e mai usor sa-l cautam in alte parti.

Mircea spunea...

Dragii mei,


Noi traim o Taina adanca ! Domnul Iisus Hristos Ni se daruieste pe Sine punindu-Se in fiecare clipa de viata pe care o traim ! Astfel ca fiecare clipa din viata noastra este ne este data spre a primi pe Hristos in inimile noastre ! Hristos este Sansa noastra de mantuire ! Dumnezeu Ni se daruieste sub Chipul smerit al Jertfei din Dragoste ! Acceptam noi sa ne jertfim din Dragoste pentru aproapele !? Pentru sufletul lui ?! Acceptam noi pe Hristos ?!
Dumnezeu din Grija Lui pentru noi, ne pune in diferite situatii, aranjeaza imprejurarile si intimplarile din viata noastra astfel incit sa ne invete Iubirea, Bunatatea, Smerenia, Iertarea, lepadarea de sine si toate celelalte virtuti.
Daca cineva imi face un rau, inseamna ca Dumnezeu imi incearca Iubirea pentru acel suflet ! Este Iubirea mea mai puternica decit moartea ?! Va supravietui Ea acestei incercari ?! Voi intelege eu ca nu omul mi-a facut raul ci diavolul care l-a orbit ?!

sa ma iertati, iarasi am vorbit prea mult

De fapt mantuirea este cand jertfindu-te din Dragoste pentru semeni, pastrezi necontenit Vie Dragostea din inima ta, cu orice pret, cu ajutorul si prin Mila lui Dumnezeu !

DOAMNE AJUTA !

Mircea