comunismul a luat sfarsit azi

Comunismul a luat sfarsit azi. Probabil ca vezi zambi amar citind aceasta afirmatie. Comunismul nu s-a terminat acum douazeci de ani, cum mai cred unii. Ca sa ma explic am sa fac o parabola. Impresia mea e ca acum douazeci de ani am fost in postura unor amarati scapati din lagar, si carora li s-a pus pe masa toate bunatatile. Acum bunatatile s-au terminat, lautarii au plecat, iar vantul bate prin farfuriile goale. A' era sa-l uit pe chelner. Acesta sta undeva in spatele nostru cu nota de plata in mana. Iar noi ridicam din umeri, dezmeticindu-ne treptat din betia libertatii.
Abia acum incepem sa ne trezim, sa simtim briza rece prin camasa subtire. Acum descoperim ca in cei patruzeci de ani in care am fost inchisi, am uitat cum sa ne castigam existenta in libertate. Ba mai mult, burma de monetar pe care am agonisit-o a disparut in buzunarele celor care ne-au inbuibat cu bucate alese. Cel putin asa am avut impresia, ca sunt alese; in realitate nefiind decat ciurucuri ieftine vandute la suprapret. E firesc, cand zeci de ani am umblat in tenesi de Dragasani, Adidasii sa ni se para sanadalele lui Hermes.
Pana acum romanul a tot chefuit pe banii luati cu imprumut. De acum inainte va chefui pe banii lui. Sau se va gandi de doua ori inainte sa arunce cu banii "fara numar ..." pe case, masini, toale si distractie. Cat costau, conta mai putin, atata vreme cat vecinul il privea cu admiratie. Deh, prostul daca nu e fudul, nu e prost destul. Ei bine, acum toate acestea vor avea un alt pret. Din fericire, din ce in ce mai corect.
Mi s-a parut hilara situatia unor "amarati", din Hunedoara parca, cand li s-a luat un interviu in direct. Era o familie "asezata" pe o canapea de piele in sufrageria vilei pe care tocmai si-au ridicat-o. Se plangeau ca au o gramada de cheltuieli si nu mai fac fata. Ca au facut credite la banci, ca nu le mai ajung banii pentru mancare, pentru caldura, pentru copil la scoala, haine si alte amanunte. Saracii, de unde sa fi stiut ei ca peste cateva luni va veni criza ?
Care criza ? Sa ne fie bine inteles, criza noastra nu semana cu criza altora. Desi suntem in UE, fiecare tara isi gestioneaza criza cum poate mai bine, prin liderii sai.
Noi tot speram intr-o minune. Acum imi dau seama de ce notiunea de "minune" are o insemnatate atat de mare in mentalul colectiv. Pentru ca n-am avut lideri in care sa credem. :) Privesc in istorie si realizez ca minunea de cele mai multe ori a purtat numele lui Dumnezeu sau cine stie ce moaste de sfant. Totusi, mi se pare absurd sa tot dam vina pe altii, iar cand trebuie sa luam atitudine, ne dam la o parte. Nu credeti ca a venit momentul sa nu ne mai ascundem ?
... vezi tot

bade Ioane

Mircea Vintila- Bade Ioane

Luna trecuta am fost la Nehoiu si am urcat spre Siriu. Cei care au trecut pe-acolo, si-amintesc ca in dreapta, dupa un cot al drumului, este asezat un monument al ostasilor romani cazuti in 1916, in luptele de retragere in Moldova. Sunt acolo cateva zeci de cruci, randuite deasupra unui mausoleu ascuns sub pamant. Cele mai multe sunt cu soldat necunoscut. Pe altele apar nume, batute neingrijit, probabil intr-un an urmator, alaturi de fotografii ale unor locoteneti sau sublocoteneti. Am facut cateva socoteli si mi-a iesit ca unii n-au avut mai mult de 25 de ani. Asezat pe pajistea de deasupra, ma intrebam, apasat de linistea si deschidera peisajului, ce s-a intamplat atunci ? Am inchis ochii si am vazut o toamna mohorata, dealuri, departe in vale convoaie germane, si o mana de soldati incercand sa-i opreasca cu bataie de mortiere. Apoi luptele s-au incins pe un deal, sus de tot. Romanii au fost inconjurati, si putinii ramasi au fost siliti sa se predea. Priveam ingandurat chipurile de pe cruci. De una atana o coronita vestejita. Pesemne ruda, fiu ori nepot, isi mai aduce aminte de o poveste spusa seara sau de o promisiune, si din cand in cand trece si aprinde o lumanare.
Oare a meritat ?
Va marturisesc ca m-am mai intrebat si in alte dati, ce grozavii i-au manat pe oameni in razboaie, i-au facut sa se ucida; la urma urmei pentru ce ?
Cu totii am invatat la istorie ca uneori se trezesc unii rai, care nu-si mai incap in hotarul lor si li se nazare sa se duca peste altii, care-si cultiva linisti patrunjelu'. Oare asa sa fie ? Apoi o gramada de fraieri, nimeriti si ei pe-acolo, imbatati cu sloganuri, isi parasesc tihna si se duc sa se bata cu aia rai.
Ca stau iar si ma intreb, acestia n-au avut si ei mama, tata, logodnica, doruri se cele si de toate ? N-au avut altceva mai bun de facut, decat sa se duca la razbel ? De ce au facut-o ? Cat de motivati au fost ? De ce motivele de atunci au devenit hilare si neinsemnate azi ?

Sa-i luam pe sarbi, de exemplu, ca ii avem in minte mai de curand. Prin '90 o gramada de oameni care si-au baut impreuna, linistiti, berea zeci de ani, s-au luat la cearta, chipurile pentru ca nu se mai suportau. S-au trezit sa imparta tara dupa natii si religii. Usor de zis, greu de facut, pentru ca sub conducerea lui Broz Tito, semintiile s-au amestecat. Adica musulmani s-au casatorit cu sarboaice, unii s-au imprastiat cu locul de munca in toata Iugoslavia, si-au intemeiat asezari sau pur si simplu si-au pus religia in sertarul cu amintri de familie. Deh, pe oameni ii pasioneaza mai mult ziua de maine, decat ideologiile. Iar relatia cu divinitatea e de multe ori una personala.
Acu' pe bune, ati observat ca omul simplu nu se prea ia la bataie din senin ? Grijile lui sunt altele, cu precadere ce pune pe masa copiilor. Omul simplu e paralel cu politica. Il doare in cot cine conduce tara, atata vreme cat la pravalia din colt gaseste o pita calda, si copilul ii rade-n poala.
Se pare ca in Iugoslavia, ca mai in toate conflictele, si-au bagat unii coada. Unii care n-au altceva de facut decat sa se joace cu soarta si viata altora, s-au gandit ca ar fi bine sa nu mai fie liniste si pace in lume. Nu de alta, dar linistea si pacea fac sa scada afacerile, cu precadere cele cu armament.
Si uite-asa au aprins scanteia acolo unde ea fusese ingropata de multa vreme. Unde o simpla scanteie n-a fost de ajuns, au dat cu bomba. Au murit oameni, s-au dezradacinat familii si comunitati. Pentru ce ?

Au trecut douazeci de ani de cand am terminat armata. Tin minte ca am depus un juramant, in care spuneam ca imi voi apara tara. Mai stiam ca cuvantul "dusman", avea o insemnatatea aparte, irevocabila. Dusmanul era un fel de sperietoare a neamului. Era legat de istorie, de stramosi, eroi si jertfa lor, de patriotism. Mai tin minte ca deosebirea dintre un un prieten si dusman, era ca ultimul venea peste noi si ne cotropea. Nu se intra in detalii, ce anume insemna aceasta cotropire si cum ar fi trebuit s-o percepem. Ne invatau ca dusmanul e intotdeuna in fata si trebuie omorat. Va spun astea, ca sa va explicati de ce in decembrie 89 militari au tras ca bezmeticii intr-un dusman invizibil. Bine, nu era el intru-totul invizibil, numa' ca celor care trebuiau sa se ocupe de el, li se ordonase sa nu se bage.
A' mi-am adus aminte de o zicala de-atunci: "Cei din armata erau invatati ca dusmanul e in fata, iar la securitate, ca el e pretutindeni ".:))
Apoi am mai crescut si am descoperit ca nu tot ce se spune e adevarat. Ca cei ce spun nu sunt intotdeuna modele demne de urmat. Ca asazisul dusman e mai degraba cel ce-ti zambeste in spate, decat cel de dincolo de granita.
Apoi a venit si inevitabila intrebare: as mai fi capabil sa plec la razboi, daca cineva mi-o va cere ? Asta da intrebare ! Cred ca n-as mai face-o, fara sa inteleg foarte bine motivul. E aberant ce spun. De ce ? Pentru ca situatiile de conflict generalizate apar cand nimic nu mai e de facut, sau aproape nimic. Adica cand politicienii au dat gres. Care politicieni ? Aceia care la razboi se ascund de regula sub pat. Asa a fost si in 1916.
Anii au trecut, si azi nu mai e ce-a fost candva. Era internetului a facut ca informatia sa circule, iar omul sa fie mai greu de pacalit. Omul secolului 21 e mai putin sensibil la lozici de genul: dusmanul vrea sa ne cotropeasca. Nu ca ar fi disparut dusmanii, teritoriile si bataliile pentru suprematie economica. Astea nu vor disparea niciodata. Intotdeuna vor fi unii in spatele unor butoane si unii care se trezesc in ultimul moment, pe post de victime. Partea proasta e aceea ca, daca in urma cu 50 de ani oamenii erau implicati direct in conflagratii, azi sunt considerati victime colaterale. Pentru ca azi doar naivii mai cred ca razboaiele se castiga cu pusca in mana, strigand "Dupa mineeee !".
Si mai e ceva, anume ca notiunile de dusman si pierderi nu mai sunt aceleasi.
Ia ganditi-va, suntem in Uniunea Europeana. In Parlamentul European e o batalie acerba si fara scrupule pentru promovarea de proiecte si atragerea de fonduri structurale. Tin minte vorbele unui europarlamentar, care spuneau ca Romania e la coada si de data aceasta. Oamenii alesi pe interese si mai putin pe intelect sunt incapabili sa se bata pentru Romania, sa-si faca meseria pentru care au fost trimisi acolo. Urmarile sunt adancirea saraciei in tara, boli si suferinta.
Acum va intreb, cine e dusmanul, unde e razboiul ? Ranitii nu mai ajung pe front, ci direct in spitale. Razboiul a imbracat o alta forma, din pacate cu aceleasi efecte.
Bade Ioane ...
... vezi tot

o intrebare ...

Stateam ieri la povesti cu sora mea. E asistenta medicala. Printre altele, imi povestestea despre un caz ciudat. O colega, medic, are o sora cu sindrom Down. Cei cat de cat familiarizati cu medicina, cunosc ca sindromul Down este o afectiune genetica, o malformatie degenerativa prin care aproape toate functiile organismului sunt date de la inceput peste cap. Vezi aici. Copiii cu acest sindrom sunt practic condamnati din nastere la o viata de suferinta. Sora respectivei colege are 38 de ani si o multitudine de afectiuni, cea mai grava fiind o malformatie la nivelul inimii, cu implicatii, de la oxigenarea creierului, pana la circulatia periferica. O ingrijesc parintii ei. Nu a mai iesit din casa de opt ani. E intr-o stare de permanenta somnolenta si se pare ca in cativa ani se va stinge.

Cand aud de asemenea cazuri, mi se strange inima. Ma gandesc la cat de putin au unii nevoie sa traiasca si sa se bucure, iar noua, celor sanatosi, nu ne mai ajunge nimic sa fim fericiti. Ce este viata ? Cum este posibil, ca unora Dumnezeu sa le dea totul, iar altora nimic ?
Dincolo de indignare, as vrea sa aduc in discutie aspectul etic al problemei.
Mi s-a intamplat candva sa am o dezbatere aprinsa cu un personaj feminin, referitor la dreptul nostru de a determina existenta altora. Mai precis, se punea intrebarea, ce-ar face daca la nasterea copilului sau s-ar constata ca acesta sufera de o maladie incurabila ? Raspunsul ei a fost urmatorul: "Nu pot sa iau viata unui suflet !".
Intrebarea pe care am pus-o atunci, o pun si acum: Putem oare sa condamnam un suflet la suferinta vesnica ? Si nu numai a lui, ci si a celor sin jur ? Iar in partea opusa se afla o alta intrebare: "Putem sa luam viata cuiva ?".
Am intalnit foarte multe pareri pro si contra. Multi spun ca daca Dumnezeu a vrut sa se nasca un copil bolnav, atunci se vor impaca cu soarta. Care soarta, cea de a privi suferinta celui drag ? De multe ori nu e vorba de o suferinta fizica. Un copil handicapat va fi izolat de societate; i se va taia din start accesul la multe din bucuriile si oportunitatile celor sanatosi. Imaginati-va, ce e in sufletul unui copil, cand este luat in ras de ceilalti, marginalizat si altele asemeni.
Mi se pare ca pe umerii parintelui apasa o mare raspundere.
Va propun o dezbatere pe aceasta tema pe Duelul Mintilor.
... vezi tot

bancuri .. bancuri

Ieri am facut curat prin e-mailuri, si am dat peste o gramada de bancuri, pe care nu m-am indurat sa le sterg.
...

Deoarece nu se mai poate cu actuala echipa guvernamentala, Croitoru s-a gandit sa aduca 10 experti tehnocrati japonezi, pentru posturile de ministri. Iata cele 10 nume ale viitorilor ministri tehnocrati:

1. Nimika Nuymoka
2. Yaspaga Shidute
3. Wreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Skimbaley Inparay
6. Winoakuma Kosuma
7. Furatzara Kutotu
8. Bagabany Labayatu
9. Totkumita Madeskurk
10. Nufurytu Furyo…...

------------

Banc de criza
Doi patroni stau la o bere si vorbesc d-ale lor.
- Ma, zice unul, tie cum iti merge?
- Prost tare, zice-al doilea, da' tie?
- Ba, prost, prost, e criminala situatia!
- Frate, da' tu mai dai salarii la angajati?
- Nuuu! de vreo trei luni. Da' tu le mai dai?
- Nici vorba, de prin octombrie; da' ai tai mai vin la munca ?
- Ba, m-am mirat si eu da' vin in fiecare dimineata, semneaza condica, muncesc. Dar ai tai ?
- Si-ai mei vin ma la treaba !
Stau ei si se gandesc si dupa citeva minute, unul dintre ei zice:
- Ma, sa stii ca astia vin de placere. Ce-ar fi sa le punem o taxa de intrare ?!

------------

Doamna si cu domnul stau in sufragerie.
Intra Maria - servitoarea.
- Doamna, as vrea sa va rog sa-mi cresteti salariul !
- Bine Maria, ia spune-mi mie, de ce vrei sa-ti maresc salariul?
- Sunt 3 motive pentru care vreau un salariu mai mare.
Primul, este ca eu calc camasile mai bine decat dumneavoastra.
- Cine ti-a spus chestia asta?
- Pai, ... domnu'!
Domnul tace.
- Aha! Si Maria continua:
- Al doilea motiv este ca eu gatesc cu mult mai bine decat dumneavoastra!....
- Asta nu-i adevarat! Cine ti-a spus prostia asta?
- Pai tot domnu'...
- Aaahaaa!
Domnul tace.
- Si al 3-lea motiv este ca eu fac dragoste si mai bine decat dumneavoastra!
Doamna,surprinsa si foarte suparata, pe un ton insinuant:
- Si asta, tooot domnul ti-a spus-o! Nu-i asaaa?
Si ii arunca o privire plina de venin domnului.
- Nu doamna! Asta mi-a spus-o gradinarul ...

------------

In noaptea nuntii ii spune noului ei sot:
- Te rog sa fii tandru cu mine. Inca sunt virgina !
- Ha ! Ha ! Ha ! Cum poti sa fi virgina, intreaba sotul nedumerit ? Doar ai mai fost maritata de 3 ori !
- Ei bine, raspunde femeia, primul meu sot era psihiatru. Tot ce isi dorea era sa vorbeasca despre sex.
Al doilea meu sot era ginecolog. Tot ce isi dorea era sa se uite la sexul meu.
Al treilea meu sot era colectionar de timbre. Oh, Doamne, ce dor mi-e de el !!!!

------------

Subject: CE ESTE SEXUL?
Dupa medici, este o boala - pentru ca ajungi tot timpul la pat.
Dupa avocati, este o injustitie - pentru ca intotdeauna este unul deasupra, altul dedesubt.
Dupa politicieni, este democratia perfecta - pentru ca se bucura atat cel de deasupra cat si cel de dedesubt.
Dupa economisti, este o investitie proasta - pentru ca e mai mult ceea ce intra decat ceea ce iese.
Dupa matematicieni, este ecuatia perfecta - pentru ca femeia ridica membrul la maxima putere, il inchide intre paranteze, ii extrage factorul comun si-l reduce apoi la expresia minima.

------------

O femeie tanara extrem de atractiva ia avionul spre casa din Elvetia.
In avion, alaturi de ea ia loc un preot caruia i se adreseaza imediat:
- Ma scuzati, Parinte, mi-ati face un mare serviciu?
- Desigur, Copila mea, cu ce te-as putea ajuta ?
- Mi-am cumparat un depilator electric excelent; am platit foarte mult pentru el. Depaseste cu mult limita de valoare a scutirii de vama si ma tem ca mi-l confisca. Dar dumneavoastra, Parinte, ati putea sa-l treceti la vama ascunzandu-l sub sutana.
- Cu adevarat, as putea sa-l trec, dar te previn ca inca niciodata n-am fost in stare sa mint.
- Dar dumneavoastra aveti o fatza atat de cinstita incat nici asa nu vor intreba nimic – spuse tanara si dadu depilatorul preotului descumpanit.
Dupa aterizare, la vama:
- Parinte, aveti ceva de vamuit? intreaba ofiterul vamal.
- Din crestet pana la brau n-am nimic de vamuit, fiule.
Acest raspuns bizar trezeste suspiciunea vamesului asa ca intreaba mai departe:
- Si sub brau ?
- Pai am ceva magnific facut pentru a servi femeilor, dar nu a fost folosit inca niciodata.
Vamesul rade cu lacrimi:
- In regula, treceti mai departe! Urmatorul!

--------------

Se face un sondaj international de opinie pentru a se afla cine sunt cei mai buni din lume pentru a pastra secretul de serviciu.
O americanca este prima care isi spune parerea:
-Sotul meu stie unde lucrez, dar nu stie cu ce ma ocup. Eu nu stiu nici unde lucreaza si nici cu ce se ocupa. Eu nu duc acasa hirtii da la serviciu si nici el nu aduce acasa hirtii de la serviciu.
Japonezul spune:
-Eu si sotia mea lucram in acelasi birou, dar eu nu stiu cu ce se ocupa si nici ea nu stie cu ce ma ocup.
In sfirsit, vine si rindul romanului, care spune:
-Eu lucrez singur in birou. Nu stiu cu ce ma ocup, dar nici nu ma intereseaza!

---------------

Un bogat bancher evreu isi insoara baiatul.
- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta. Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri. Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
- Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei, al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa faci autostopul ; degetul directiei – indexul -, il intinzi ca sa indici un anumit lucru ; degetul casatoriei – inelarul -, pe care pui verigheta, iar degetul distinctiei – cel mic – pe care-l ridici cand bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit… degetul placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos… pentru placere, fiule… il umezesti cu limba… si numeri bancnotele.

--------------------

Doua "bucatele" discuta:
- Spune-mi draguto... Ce inseamna sex?
- Sex este cand te fardezi putin, intri la bar, faci ochi dulci unui tanar, el te invita la cateva paharele, te culci cu el, si el iti lasa pe masa ceva bani.....
- Si ce inseamna sex bun?
- Sex bun este cand te fardezi putin, intri la bar, faci ochi dulci unui tanar ,el te invita la cateva paharele, te culci cu el, si el iti lasa o multime de bani pe masa....
- Si ce inseamna dragoste?
- Ah, dragostea este o inventie evreeasca ca sa nu-ti plateasca nimic !

------------

Dupa o zi grea, in care lui Mos Craciun toate i-au mers prost: i s-au imbolnavit 4 pitici, 3 reni au racit, sania s-a rupt, a ramas fara bautura si a venit si soacra-sa in vizita, seara, suna la usa un ingeras cu un brad imens de craciun. “Ce sa fac cu bradul Mosule?” intreaba ingerasul.
Si de atunci exista traditia cu ingerasul infipt in varful bradului.

------------

Pe o minunata insula pustie au fost adunati mai multi oameni:
2 italieni si o italianca
2 francezi si o frantuzoaica
2 nemti si o nemtoaica
2 englezi si o englezoaica
2 bulgari si o bulgaroaica
2 japonezi si o japoneza
2 chinezi si o chinezoaica
2 americani si o americanca
2 irlandezi si o irlandeza
O luna mai tarziu, pe aceasta minunata insula pustie se intamplasera urmatoarele lucruri:
1. Un italian l-a omorit pe celalalt italian pentru femeia italianca.
2. Cei doi barbati francezi traiesc impreuna cu frantuzoaica intr-un fericit menaje-a-trois.
3. Cei doi nemti au o programare saptaminala foarte stricta pentru vizitarea alternativa a nemtoaicei.
4. Cei doi englezi asteapta pe cineva care sa le-o prezinte pe englezoaica.
5. Cei doi bulgari s-au uitat lung la oceanul fara sfarsit iar unul din ei s-a uitat bine la bulgaroaica si apoi a inceput sa inoate.
6. Cei doi japonezi au trimis un fax la Tokyo si asteapta instructiunile.
7. Cei doi chinezi si-au deschis o farmacie/magazin de bauturi/restaurant/ spalatorie si au lasat-o gravida pe chinezoaica ca sa le furnizeze angajati pentru magazine.
8. Cei doi americani se gandesc serios la sinucidere, pentru ca femeia americanca se tot plange de corpul ei, de adevarata natura a feminismului, cum ar putea si ea face tot ce fac ei, necesitatea implinirii, diviziunea egala a treburilor in casa, cum nisipul si palmierii o fac sa arate grasa, cum fostul ei prieten ii respecta tot timpul parerile si a tratat-o mult mai bine decat o trateaza ei si cum relatia cu mama ei se imbunatateste si cum in sfarsit taxele au scazut si nu mai ploua.
9. Cei doi irlandezi au impartit insula in Nord si Sud si au facut o distilerie. Ei nu-si amintesc daca mai era si o femeie pe acolo pentru ca totul devenea cam cetos dupa primii litri de whiskey de nuca de cocos. In orice caz sunt satisfacuti pentru ca nici englezii nu se distreaza deloc

------------------

Prima zi de scoala in Franta
1 september . . . the director calls the names of the students.
-"Mustapha El Ekhzeri"
-"Present"
-"Achmed El Kabul"
-"Present"
-"Kadir Sel Ohlmi"
-"Present"
-"Mohammed Endahrha"
-"Present"
-" Ala In Ben Oit"
Silence in the room .
-" Ala In Ben Oit"
The room remains quiet .
For the last time: " Ala In Ben Oit" .
Suddenly a boy on the last file in the room stands right and says
against the director:
- "That is me, but you must pronounce it differently, my name is
Alain Benoit ! "

---------------

Doua blonde, dupa noaptea de Revelion, se intorceau acasa. Afara, un frig de inghetau pietrele, ele imbracate subtirel, ca de la petrecere...ce sa mai, erau deja blocuri de gheata.
Taxiuri, nici gand, toti taximetristii acasa, cu familia, transportul in comun era inexistent, pana acasa cale lunga...
In drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovita din senin de o idée geniala... Nu sta mult pe ganduri si ii spune celeilalte:
- Fata, pe buna dreptate se spune ca suntem proaste. Hai sa furam un autobuz sa mergem pana acasa!
- Ca bine zici, fata! Hai! Eu intru in depou sa fur unul, tu tine de sase!
Zis si facut, prima ramane afara sa supravegheze zona, cealalta intra sa fure autobuzul. Si sta cea de-afara un sfert de ora ... o jumatate de ora ... o ora ... Rebegita de frig, intra sa vada ce s-a intamplat, de ce dureaza in halul asta ?! Intra si o vede pe a doua blonda stand in fund pe jos intre autobuze si plangand...
- Ce s-a intamplat, fata, de ce plangi?
- Uite, nu gasesc nici un 135.
Sta pe ganduri prima blonda si zice:
- Draga, dar tu esti chiar proasta rau. Nu puteai sa furi un 226 si mai mergeam 2 statii pe jos?

------------

Intr-o gradinita din America, educatoarea le promite copiilor 2$ daca vor raspunde exact la intrebarea:
"Cine a fost persoana cea mai importanta din istoria omenirii?"
Se scoala Sean, irlandezul, si zice ca St. Patrick.
- Gresit, urmatorul la rand!
Se scoala McQueen, scotianul, si zice ca St. Andrew.
- Gresit, urmatorul...
Se scoala Shlomo, evreul, si zice ca Isus Cristos.
Educatoarea ii da cei 2$ pentru raspunsul exact, si-l intreaba, totusi, cum se face ca evreii il recunosc pe Isus ca cel mai important om din istorie.
Raspunsul lui: Eu stiu de fapt ca cel mai tare din istoria umanitatii a fost MOISE, dar BUSINESSUL E BUSINESS!

--------------

Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?- Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii `Scurburii`, Strîmtoarea `Fosfor` şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întrabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, da` să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mînă, ea te întreabă ce înălţime are vîrful Chomolugma?
- Nu-i problem ! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, da` pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da` care are laptop !

--------------

Adrian Nastase intreabă Radio Erevan: Un bărbat poate sa aibă mai mult de 2 ouă?
Răspuns: In mod normal nu, dar dacă totusi te apleci in fată si numeri exact 4 atunci să stii ca opozitia a venit puternic din urmă!

------------

Studentesti ...

Un grup de cercetători scriu o carte, de 300 de pagini, un compendiu de fizică cuprinzând toate cunoştinţele din domeniu.
Se hotărăsc să facă un sondaj ca să afle în cât timp o vor învăţa studenţii.
Merg mai întâi la francezi şi ăştia zic că o învaţă în 4 luni ! Apoi merg în Germania şi nemţii spun că o învaţă în 2 luni ! Şi în final ajung în România, într-un cămin studenţesc unde toţi erau beţi morţi ! Îl trezesc pe unul şi îl întreabă : "În cât timp reuşeşti să înveţi toată cartea asta ?" şi studentul nostru : "BUUEEEYYYY, SCULAREA ! MÂINE AVEM EXAMEN !!!!"

------------

La o restanta toti studentii asteptau in amfiteatru si la un moment dat intra profesorul...
- Intrebare de nota 10...Cum ma cheama ???
...liniste...
- Atunci o intrebare de nota 5...La ce materie dati azi restanta ???
...liniste...la care o voce de undeva din spate...
- Scarba vrea sa ne pice !!!

------------

Noapte, inainte de examen. In apartamentul profului suna telefonul pe la 3 noaptea. Cu o voce iritata acesta raspunde :
- Da !
- Dormi ?
- Bineinteles ca dorm !
- ... si noi invatam, 'tu-tzi mortii ma-tii !...

------------

Se spune că s-a petrecut la Politehnica din Bucureşti.. Studenţii aveau examen, dar, nemergând la cursuri nici măcar nu-şi cunoşteau profa. Un grup de studenţi aşteptau şi ei... Vine o tipă faină cu un şal în jurul gâtului, iar unul din studenţi zice :
- Iată vine un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. Şi toţi se prăpădesc de râs.
Se uită tipa atent la ei şi intră în sală. Studentul în faptă :
- Waw ! Am pus-o ! E profa. Sigur mă pică. Dar îşi încearcă totuşi norocul şi intră în sală. Când să tragă biletu’ cu subiectu’, profa întreabă :
- Tu eşti Mircea ?
- Eu sunt doamnă. Dau acum sau vin la toamnă ?!

------------

Elevii unei clase au fost fotografiati, iar diriginta lor incerca sa-i convinga sa cumpere pozele :
− Ganditi-va, copii, ce dragut va fi atunci cand veti fi mari si va veti uita la fotografii spunand : "Uite-o pe Oana - acum e avocat" sau "Uite-l pe Mihai - acum e doctor"...
Din clasa se aude o voce: − Uite-o pe diriga - acum e moarta !!!

------------

Profesorul zice : "Baiete din pacate pentru tine nota pe care o ai incepe cu P. Banuiesc ca stii ce nota e, nu ?"
Studentul: "Pinci ?"

------------

Profesorul de matematica Grigore Moisil, la o ora de matematica. Dupa ce a citit prostiile pe care le-a debitat unul dintre studenti intr-o lucrare, il cheama pe studentul respectiv la el, il pupa pe frunte si zice:
- Tu poti sa te lauzi la toata lumea ca profesorul Grigore Moisil te-a pupat in fund.

------------

Regina Elisabeta a II-a, George W. Bush si Traian Basescu mor si ajung in Iad. La un moment dat, Elisabeta:
- Mi-e dor de Anglia ! Vreau sa sun in Anglia sa vad ce face toata lumea acolo.
Suna regina, vorbeste cam 5 minute si apoi il intreaba pe Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta ?
-5 milioane $.
Scoate regina un cec de 5 milioane $ si se duce la locul ei... Dupa cateva momente, Bush, foarte gelos, tipa:
-E randul meu ! Vreau sa sun si eu sa vad ce se intampla in Statele Unite, ce face toata lumea acolo !
Suna Bush, vorbeste cam 10 minute, dupa care catre Diavol:
-Cat iti datorez pentru convorbirea asta?
-10 milioane $.
Bush, cu o privire taioasa, scoate un cec de 10 milioane de $ si se duce la locul lui...
Vazand acestea, Basescu, si mai gelos, incepe sa urle:
-Vreau sa sun in Romania, sa vad ce face toata lumea acolo ! Vreau sa vorbesc cu ministrii, cu deputatii, vreau sa vorbesc cu toata lumea !
Suna Basescu in Romania, sta la telefon vreo 2 ore, vorbeste cu toate neamurile, cu Nuti, cu toti prietenii, cu toti deputatii si ministrii... Dupa ce termina de vorbit, se pregateste sa-i plateasca Diavolului:
-Scuze, am stat cam mult... Cat iti datorez?
-Un dolar...
-Poftim ?!?!? Doar un amarat de dolar ??
-Pai, da... Ca daca suni dintr-un Iad in alt Iad, e convorbire locala...
... vezi tot

toamna la Buzau

Gasiti toate pozele aici: flickr


... vezi tot

portia mea de sanatate

Cam de opt ani, in fiecare toamna, imi prepar catina cu miere. O pun in borcane, la rece, si in fiecare dimineata iau cateva lingurite pe stomacul gol. Este portia mea de sanatate.

Iata cateva proprietati ale catinei:

Cătina albă este una din cele mai complexe plante medicinale. Fructele sale nu sunt un simplu aliment, ci medicament natural de excepţie; adevărate produse farmaceutice oferite de natură, gata preparate prin cea mai curată biosinteză. Asociind fructele de cătină cu o nutriţie adecvată, putem realiza un tratament eficient, preventiv şi curativ. Cătina este un biotrofic şi un biostimulator de excepţie, un regenerator şi un energizant dintre cele mai puternice. Calităţile ei sunt datorate existenţei în cantităţi apreciabile a serotoninei. Serotonina este cel mai important factor antistres. Este un hormon cerebral cu rol vasodilatator, dar şi constrictor, precursor al melatoninei, implicat în sinteza proteinelor şi în reglarea nivelului glucozei; este un antioxidant eficace, evită formarea radicalilor liberi, este un bun imunomodulator, stimulînd răspunsul imun al leucocitelor în apărarea antibacteriană. Serotonina controlează starea de veghe-somn, răspunsul la lumină-întuneric şi procesul de micţiune nocturnă.
Există un cuvânt care caracterizează cel mai bine cătina: antioxidant! Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de zece ori mai mult decat citricele. Alte vitamine prezente in fruct sunt: A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Betacarotenul - necesar ochilor se găseşte în cătina albă din belşug, (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov) iar prin vitamina E, numită şi “a tinereţii”, cătina albă este implicată în cele mai importante procese de regenerare din organism. Mai regasim celuloza, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.
Fructele se păstrează cel mai bine în miere de albine. Tot secretul este sfărîmarea între dinţi şi mestecarea seminţei din fruct, aceasta fiind, de fapt, adevăratul depozit de vitamine. Cei care preferă un somn liniştit, este bine să consume fructe de cătină numai în prima parte a zilei, consumul lor către seară dînd un efect mai puternic decît cel al cafelei.

Afectiuni tratate:

Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.

Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.

Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.

Hemoragii interne - ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de puternice.

Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.

Bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.

Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.

Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina. Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.

Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.

Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.

Tratamente externe
Uleiul de catina combate imbatranirea prematura a epidermei prin efectul antiradicalic si prin refacerea tesutului conjunctiv alterat de varsta. Este eficient în tratamentul arsurilor şi escarelor, în dermatite, eczeme, cuperoză, acnee, psoriazis, arsuri solare.
... vezi tot

in curand la Cotroceni

Va rog sa retineti aceasta imagine ! O veti revedea in curand, dar nu la Sibiu, ci la Cotroceni. Sunt gata sa pun pariu.
...
5 septembrie
" Primarul general al Capitalei, medicul Sorin Oprescu, a ajuns în această dimineaţă la Sibiu, unde a participat la lansarea cărţii “Tumorile intestinului subţire”, la care este coautor, alături de şeful Clinicii de Chirurgie IV a Spitalului Universitar Bucuresti, Conf. Dr. Costel Savlovschi şi alţi şase medici."
...
" Primarul general Sorin Oprescu, candidat la presedintie, a declarat ca nominalizarea lui Klaus Johannis ca prim-ministru este "o alegere desteapta", informeaza Mediafax "


... vezi tot

poze de la Buzau

Gasiti toate pozele aici: flickr


... vezi tot

revelatii provinciale

N-a fost o vacanta premeditata, ci mai degraba una ad-hoc, prilejuita de intoarcerea in tara a unei bune prietene. Asa, un simplu drum la Buzau s-a transformat intr-o vacanta de doua saptamani. Va marturisesc ca desi m-am intors alaltaieri, nu m-am dezmeticit, si sunt inca marcat de impresia lasata de un simplu oras provincial.
Inainte, i-as ruga pe provinicali sa nu zambeasca. Una e sa vii in vizita in capitala, si alta e sa-ti duci traiul zilnic aici. Am spus-o de nenumarate ori: Bucurestiul te inghite precum o hazna. Si daca nu esti obisnuit cu mirosul si gustul, mori incet. Pe altii Bucurestiul ii fascineaza. Habar nu am ce e in mintea lor, dar in niciun caz nu are legatura cu spatiile largi si cu aerul curat. Poate doar cu mirosul de fan. :))
Noi, bucurestenii, ne lovim de multe ori de niste stereotipii. Una din ele este aceea ca, obisnuiti cu freamatul coplesitor al capitalei, ajungem, cu timpul, sa credem ca nu se poate trai in alta parte. Viata de zi cu zi e un du-te vino permanent, nu mai avem timp sa ridicam privirea si ne obisnuim asa, ca pestii in acvariu. Iar cand plecam, e la fel. Nu zambiti ! Sa ne aducem aminte, de cate ori zabovim mai multa vreme in locurile in care ne petrecem vacantele ? De multe ori ele nu sunt decat prilejuri de izolare sau de trecere prin locuri pitoresti, plimbat cu ATV-ul, terasa, cateva poze cu familia sau prietenii, suit in masina si back. Pentru multi, vacanta e un fel de goana dupa inedit si epatare, dupa care ne intoarcem la superconfortabilul fotoliu si la tembelizor. Asa e ?
Si apoi, de multa vreme nu am mai auzit pe cineva sa se laude ca si-a petrecut vacanta undeva la tara. Parca ar fi o rusine. Nu mai vorbesc de faptul ca daca dai un search pe goagle ori imprejur, gasesti o gramada de vacante exotice ale unor de toape fara simtire pentru valori autentice, pentru care frumosul e musai sa coste mult si sa fie in strainatate.
Ei bine, in aceste doua saptamani am avut ocazia sa descopar adevarate colturi de rai, aflate mult mai aproape. Si am mai descoperit ceva: OMUL FRUMOS pe care-l credeam pierdut. El m-a impresionat cel mai mult.
Cred ca ar fi trebuit sa intitulez postarea "oameni si locuri". Exact, am sa va povestesc despre oameni, iar locurile le veti vedea in poze.:)
...
Va spuneam ca am ramas impresionat de oameni. Nu a fost ceva ostentativ, ci pur si simplu m-am simtit confortabil oriunde am mers. Pe strada, in magazine, la gazde, pretutindeni am intanit ospitalitate si mult bun simt. Nu am sesizat acea agresivitate specifica Bucurestiului. Am vazut chipuri senine de oameni linistiti. Nu am vazut pitzipoance si cocalari, care te sfideaza, incepand cu BMW care ti se baga in fata la semafor, duduind a manele, si terminand cu "Fata, ai vazut ce mi-am luat ?". Am vazut oameni obisnuiti, normali, care isi duc traiul de azi pe maine, fara sa epateze in vreun fel. M-am straduit sa disting cu greu vreun interes meschin specific oricarui tepar de profesie. Oho, si sunt cu gramada pe meleagurile lui Bucur. Nu stiu cati din ei sunt buzoieni ... :))

Ati avut ocazia sa priviti fetele bucurestenilor, incruntate, permanent in goana dupa facil ? Pentru cei cu bun simt, traiul in Bucuresti e un permanent stres, dar nu unul evident, ci ascuns, subliminal, pe care nu-l sesisezi decat in momente ca cel descris de mine.
Sa nu credeti ca mi s-a nazarit sa ridic in slavi Buzaul. As, in general sunt o fire extrem de circumspecta. Mai ales ca de profesie sunt ardelean, si chiar ma dusesem in Baragan cu o usoara retinere. Mai mult, cel mai bun prieten a stat in Buzau, si pana in 2003 m-am tot dus pe-acolo. Nu, acum parca s-a schimbat ceva. Si orasul e mai curat, ingrijit, parcurile amenajate, si cum va spuneam, oamenii mai altfel.
Dar sa revin. De cate ori vi s-a intamplat in Bucuresti, in timp ce stateati la o coada, sa vina vreun nesimtit si sa se bage in fata ? La Buzau oamenii stau la coada, se respecta, intreaba cine e ultimul. Mi s-a parut curios ca nimeni nu vrea sa sfideze pe nimeni. V-am spus mai devreme ca orasul e sarac. Probabil ca acesta este motivul pentru care oamenii se simt egali.
Misunand prin zona, mi s-a stricat masina. Gazda a dat imediat un telefon si a vorbit cu un baiat priceput, pe care il stia de cand se juca cu mingea in fata blocului. La inceput am fost destul de sceptic, insa mi-a spus ca nu e nicio problema, ca pot sa-i las cheile si pana in ziua urmatoare vine si aduce masina. Asa a si fost. Pana seara mi-a reparat-o la pret de manopera in Bucuresti. Bravo lui, asa si-a castigat un client !
Intr-o zi mi-am spalat masina. M-am dus la o spalatorie si am cerut exterior si interior. M-am uitat la baietii de acolo, cu cat zel stergeau fiecare usa, geam, spreiat, parfumat, numai funda nu i-au pus; chiar au dat-o cu ceara la urma. Aproape ca m-am rugat de ei sa termine. In Bucuresti trebuie sa te rogi, sa nu uite ceva, fara sa mai vorbesc de obisnuita spaga, raportata de regula la suta de mii aruncata de cocalarul de cartier.
Am observat ceva interesant in relatia "vanzator" - "cumparator", si anume un interes fata de client. Probabil ca oamenii si-au dat seama ca orasul fiind mic, exista o legatura directa intre "multumire" si numarul celor care le trec pragul.
Va amintiti de privirea tampa a vanzatorului, de la tejghea, pana la cel de raion de supermarket, specific metropolei ? In alta zi am dat o raita prin cele trei hipermarketuri construite recent. Nici n-am intrat bine in magazin sau sa ma opresc in fata vreunui stand, ca imediat a aparut cineva, care zambind cu amabilitate, m-a intrebat cu ce ma poate ajuta. M-au impresionat tonul si privirea. N-am vazut sictirul specific loazei bucurestene, iritata ca a fost deranjata de la operatiunea de decorticat seminte.
Sunt convins ca si buzoienii, ca majoritatea locuitorilor patriei, au probleme, de la banul putin, la lipsa de perspectiva. Insa un aspect e cert: sunt mai putin stresati. Nu stiu daca si mai destepti, pentru ca am uitat sa va spun, auzul meu fin a sesizat mai multe acorduri si conjugari corecte decat in Bucuresti.

Multi sunt plecati prin strainatati, iar acasa au ramas parintii si copiii. Da, am vazut multi copii. Aproape cu nostalgie mi-am adus aminte de copilaria petrecuta tot intr-un oras de provincie, cand am vazut copii jucandu-se in fata blocului. Copii care iti spun sarutmana pe strada, chiar daca nu te cunosc. Si cei mari te saluta, daca te vad trecand prin fata blocului. Un bunic mai amabil aproape ca mi-a facut istoria orasului, cand l-am intrebat pe unde ies in nu stiu ce strada. Frumos ...

Toate aceste nimicuri m-au facut sa ma simt bine.

Va urma ...
... vezi tot

inca un exemplu ...

Iata inca un exemplu despre cum face romanul afaceri. De data asta nu e vorba de nea' Gigi cu taraba, ci de marii producatori de promotionale, mai precis, tipografiile, care cum bine stiti, la sfarsit de an, produc en-gros agende, calendare, felicitari si alte articole de sezon.
Cand toata lumea, de la polul nord la cel sud, se vaita ca au scazut vanzarile, ca nu sunt bani in piata, motiv pentru care scad constant preturile pana la valori penibile, ai nostri producatori s-au gandit ca ar fi mai bine sa le scumpeasca. Chestia cu scumpitul nu e noua, ci an de an, de prin '90 incoace, preturile au tot crescut dupa modelul imobiliarelor. Cand erau bani in piata, nu era o problema. Anul acesta, ce si-au zis cei mari ca: Arta Grafica si Art Group: "Ia sa ne scoatem noi parleala din timpul anului ! Daca tine, tine, daca nu, om vedea noi !". Zis si facut ! Au afisat scoruri cu pana la 10% mai mari, in ideea ca va merge si de data asta.

Partea interesanta abia acum urmeaza. Nu sunt clieti. Toti vin, intreaba si pleaca. Cand le bati in poarta, la tipografie, se vaita ca merge prost, ca perioada e inaintatata si nu au comenzi. Metionez ca promotionalele de sfarsit de an nu seamana cu papetaria. Se executa la comanda, cu personalizare, si nu de pe azi pe maine, ci in cateva saptamani.
Si eu le spun: "Fraierilor, scadeti preturile, ca va prinde anul nou cu marfa nevanduta ! Si cat mai repede, pentru ca o sa stati asa si o sa va minunati pana luna viitoare, cand o sa le scadeti de nevoie. Si atunci va veti trezi ca vor da toti navala si nu veti mai putea face fata. Si o sa va pierdeti clientii. Ati mai patit-o si in '95 si in '98, si tot nu v-ati invatat minte !"

Cam asa se fac afacerile in Romania, fara nicio gandire strategica, previziuni pe termen scurt etc. Se joaca la cacialma: "daca tine, tine, daca nu, om vedea ...". Numa' ca tinutul s-a cam dus, odata cu imputinatul banilor. Si de trezit, nu s-au trezit toti.
... vezi tot

m-am intors !

Mi-am luat o mica vacanta. Asa-i ca mi-ati dus dorul ? :) N-am fost departe; doar pana la Buzau si imprejurimi. Am facut poze, m-am plimbat, am cunoscut oameni si abia astept sa va povestesc impresiile. :) ... vezi tot

altul ...

L-a bagat cineva in seama ?
... vezi tot

o alta fata a iubirii

Aniela MINU Psiholog clinician - Psihoterapeut
" Nu cred că e suficient să vorbim despre iubire, văzand doar minunile de care e ea capabilă. Nu cred că e suficient s-o intelegem cu adevărat descifrandu-i doar versul sau cantul, dacă nu ii găsim locul in viata noastră, dacă nu ii permitem să ne creeze, să facă din noi opere de artă cantate in versuri.
Nu vreau să vorbesc despre binele pe care iubirea il face; cei fericiti dintre noi il trăiesc sau il văd la cei care il simt si stiu despre ce e vorba. Vreau să medităm putin asupra unui aspect diferit al iubirii. Acea iubire care poate crea rau si despre care oamenii vorbesc cu compasiune sau nu vorbesc deloc, iar cand au ocazia să vadă astfel de cazuri, murmură cumva in barbă ca pentru ei: ”saracul de el ... cat de mult a iubit !” si cumva parcă găsesc scuze unor comportamente nocive invocand numele iubirii.

Cumva am invătat că iubirea scuză orice si refuzăm oarecum constient să ne uităm ce se ascunde in spatele ei. Ne place să credem că poate fi dusă la extrem si ca ea nu face rău ... doar e iubire, nu ? Ne place să ne imbătăm cu iluzii si asa ajungem să ne justificăm, scuzandu-ne in loc să ne asumăm responsabilitatea si să schimbăm atunci cand e prea mult. Indiferent cat sunt de bune, sarea sau mierea, in exces fac doar rău.

Asa am ales să vorbesc despre ce se ascunde după acea ”prea multă iubire”.

In iubire se ascund: obsesii, delir, anxietate, depresii, instabilitate emotională, neincredere, posesivitate, o serie de tulburări psiho-emotionale născute din convingeri nesănătoase. Toate provin din experienta noastră, observate in existenta altora si preluate ca repere ce duc uneori in mod tragic spre dezechilibru.

Ati cunoscut oameni care si-au pierdut mintile rămanand captivi in cămăsile de fortă ale acelei mari iubiri, spunand că nu isi pot reveni ... "iubesc prea mult !" ?
Oameni care nu au fost iubiti, au făcut din iubire o obsesie si au spus că trebuie neapărat să fie iubiti, altfel viata pentru ei n-ar mai avea rost ?
Oameni care isi justifică posesivitatea, gelozia, furia, nelinistea, invocand iubirea; acei oameni care spun că iubesc atat de mult incat nu pot altfel ?
Oameni dispusi să-si vandă sufletul spunand că sunt in stare să facă orice pentru iubire, inclusiv sa ia viata celui iubit ?
Oameni care isi uită limitele si innebunesc crezand că pot depăsi timpul, spatiul, moartea ... iubind ?

Acesti oameni cred că inteleg gresit iubirea, pentru că e greu de crezut că in aceeasi definitie a iubirii se pot găsi termeni care logic se exclud reciproc. Nu cred că există iubire atunci cand in numele ei invocăm nebunia.

Cred in puterea transformatoare si purificatoare a iubirii, in evolutia extraordinară pe care o poate face. Cred că e o emotie ce depăseste ca intensitate multe alte trăiri si că are puterea de a ne duce la limită, de a ne determina să riscăm si să ne jucăm aproape cu inconstientă si fara regret ultima carte. Mai cred că iubirea adevărată nu e atat de complicată pe cat o facem noi să fie si că acolo unde ne pierdem noi in neintelesuri, se termină iubirea si incepe disperarea dezechilibrului nostru emotional.

Cred că uneori, cand spunem că iubim, suntem de fapt prizonierii propriilor noastre temeri de singurătate. Iubim si vrem cu tot dinadinsul să fim iubiti, pentru că suntem disperati să nu rămanem singuri. Nu ne simtim confortabil să rămanem singuri cu noi, nu stim să ne tinem companie si ne e teamă de intimitatea cu propriile ganduri. Nu ne iubim si nu ne apreciem pe noi si din cauza asta e atat de greu să trăim cu noi. Ce facem ? ... Căutăm pe altii să ne iubească, să ne aprecieze si credem că asa ne putem simti mai bine cu noi. Și pentru că ne dorim cu totii aprecierea, ne incredintăm viata celuilalt, ajungem să depindem atat de mult de ce ne oferă el incat ne handicapăm emotional ajungand să nu mai stim să trăim singuri cu noi. Asa ajungem să fim disperati să nu pierdem iubirea, adică iubitul sau iubita. Asa ne pierdem sensul de a exista si cădem in depresie dacă suntem părăsiti ... si zicem: ”din prea multă iubire, săracul/a !”...
Iubirea de care depindem si ne legăm cu disperare, iubirea care nu mai lasă loc să ne regăsim ca persoane, ca identitate, e o iubire ce se naste din teamă si gol interior. O căutăm pentru a ne domoli anxietatea. Acestei iubiri ii cădem uneori victime si pentru ea suferim.

O iubire sănătoasă e aceea in care intrăm cunoscandu-ne pe noi, nevoile, dorintele, limitele, apreciindu-ne si iubindu-ne, putand trăi singuri in echilibru, dar preferand să impărtim cu generozitate spatiul si intimitatea vietii noastre cu cineva care ne place si pe care il placem. E minunat să zăresti oameni frumosi iubind frumos constienti fiind că doar pentru că se iubesc nu au drept de viată si de moarte unul asupra celuilalt. Nu obtin drept de proprietate asupra celuilalt, nu sunt stăpanii vietii celuilalt si nici nu e necesar să se identifice intru totul cu celălat, e ok să avem limite, să fim diferiti in anumite puncte si să ne intalnim in altele, să ne respectăm si să ne tolerăm reciproc.

Nu e iubire in sensul sănătos atunci cand din dorinte facem obligatii, din nevoi facem porunci, din limite facem granite de inchisori, din dăruire facem posesie si gelozie, din pasiune facem patimă si obsesie.

Cand iubim gandindu-ne doar la noi, la cat suferim dacă celălalt nu poate fi langă noi sau nu ne poate da ceva, dacă rămanem fixati pe propriile noastre vise, nevoi, asteptări si suntem dispusi mai degrabă să schimbăm lumea sau pe celălalt si mai putin pe noi ca să ne atingem obiectivul, nu iubim prea mult, de fapt iubim insuficient.

Trăim iubiri frante si incomplete dacă nu ne găsim jumătăti care să ne placă pentru ce suntem. Trăim iubiri nocive atunci cand ne intalnim sufletele cu oameni care doresc să posede, să aibă putere, control si dominare si trist e că nici nu ne dăm seama prea usor cand suntem in astfel de relatii. si credem că iubim si e suficient.

Ajungem atat de des să iubim oameni puternici pentru că noi ne simtim prea slabi pentru a trăi singuri, oameni dominatori pentru că nouă ne e teamă să ne afirmăm, oameni care să ne controleze pentru că noi suntem străini de control sau poate dimpotrivă, nu stim cum să trăim fără putere, dominare, control pentru că modelul iubirii pe care l-am invătat le cuprindea, pe una, două sau toate aceste trăsături si poate altele in variate combinatii.

Suntem prizonierii vietilor noastre, ai valorilor, convingerilor, istoriilor noastre care ne-au dat grilele de lectură pentru viată, ne-au oferit o hartă de descifrare a iubirii si o dată cu ele, iluzia că ne stim trăi viata iubind.

Ne place betia iubirii neintelese si spunem adesea că iubirea nu implică ratiune, asa că de ce să ne batem capul ? Ne si consolăm spunandu-ne că suferinta din iubire e minunată, chiar necesară. Nu neg că iubirea nu implică disconfort uneori, dar ca orice emotie, ea ne solicită capacitătile de adaptare, ne confruntă cu provocări si ne cere să-i facem fată.
Noi facem din iubire jocuri de oameni mari, in care reproducem jocurile copilăriei, cand invătam să descoperim ce inseamnă iubirea, si atata vreme cat nu ne dăm seama că reproducem inconstient modele vechi, nu alegem noi adultul de azi liber de constrangeri, ci alegem conditionati de trecut, avem mari sanse să iubim ca atunci cand aveam sentimentul că fără acceptare si iubire am muri. Adulti fiind, nu mai suntem in aceeasi situatie si totusi gandim la fel si ne raportăm la fel la celălalt. Dacă atunci eram in stare să acceptăm orice atitudine, chiar si cele negative pentru că orice semn era mai bun decat indiferenta care ne făcea să simtim că nu existăm pentru celălalt, adulti fiind, stim că suntem importanti si existăm cu sau fără atentia celuilalt.

Fara sa ne dam seama, multi dintre noi am rămas acei copii speriati, chiar ingroziti că vom rămane singuri si neputinciosi si in pericol de abandon. Trist e că desi iubim mult si suferim si mai mult, habar nu avem ce ni se intamplă, pentru că nu ne intrebăm, nu ne gandim, nu rationăm, nu constientizăm, doar ne temem ca iubirea sa nu-si piarda din farmec.
Uneori, farmecul iubirii constă tocmai in a cunoaste toate aceste lucruri care ne eliberează de trecut, de teamă, de granite, de conditionări si ne lasă să ne alegem iubirea sănătoasă, sinceră pentru omul pe care il indrăgim pentru ce e El sau Ea.

Nu ajungem usor in această situatie si cu adevărat cred că ne e aproape imposibil să iubim pe altcineva si altcineva să ne iubească, pană cand nu invătăm să ne iubim si să ne acceptăm pe noi insine. Pană cand nu ne plăcem si nu credem că merităm să fim iubiti, nu deschidem portile iubirii celuilalt.

Iubim cu disperare cand ne temem foarte mult. Nu putem trăi fără el/ea, atunci cand nu putem trăi cu noi insine. Facem o obsesie pentru celălalt cand nu vedem că existăm liberi unul pentru celălalt si putem alege fara să fim obligati. Ne creăm realităti imaginare cand căutăm iubirea in altă lume decat cea reală, pentru că nu o putem accepta pe aceasta asa cum e. Spunem că facem orice pentru iubire si in acest proces ne indepărtăm exact de esentă pentru că acel orice devine orice altceva si mai putin, iubire.

O altă fată a iubirii e cea in care iubim constienti de noi, de celălalt, de viată, de trăiri, de limite, de nevoi, de vise si dorinte, de ce putem si ce nu suntem in stare, de trecut, prezent si viitor, constienti de ce alegem si ce nu, de ce facem si ce rămane nefăcut, de compromisuri si frustrări mai mult sau mai putin tolerabile, de plăcere si neplăcere, de cat suntem dispusi sau capabili să oferim sau să primim, de echilibrul pe care il avem si de cel spre care aspirăm.

Iubirea, ca orice realitate a vietii, are mai multe fete, depinzand in ce unghi te pozitionezi atunci cand o privesti, depinzand ce fată a ei cunosti si pe care vrei să o descoperi !"
Aniela MINU
Psiholog clinician - Psihoterapeut
Cabinet: SIBIU Str. Banatului Nr. 16
0741353650
... vezi tot

portia mea de sanatate

Sunt mare amator de salate.
Azi va prezint salata de patrunjel cu ... de toate. :))
Reteta:

2 leg de patrunjel;
1 rosie;
1/2 gogosar;
1 castravete;
ulei de masline;
putina lamaie;
un strop de balsam sau otet simplu;
sare dupa gust.

Se papa cu branza si paine dupa preferinte.

Sa aveti pofta !

Patrunjelul, unul din miracolele naturii, din pacate subestimat de bucataria traditionala romaneasca.
Am extras de pe net cateva proprietati ale Patrunjelului.

Patrunjelul este de patru ori mai bogat in vitamina C decat o portocala, astfel ca 100 de grame de patrunjel contin aproximativ 240 mg de vitamina C. De asemenea, verdeata contine mai mult fier decat spanacul.
Vitamina B12 continuta de patrunjel, intr-o cantitate considerabila, ajuta la dezvoltare normala a celulelor si este foarte importanta pentru sarcina, pentru fertilitate, potenta sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson sau alte boli cerebrale). Din pacate, actiunea vitamine B12 din alte alimente este blocata de antibiotice, pastile contraceptive, substante toxice etc, insa patrunjelul lupta cu succes impotriva acestor dezechilibrari.
Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra si stimula energia organelor datorita substantelor nutritive esentiale.
Este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, aminoacid si clorofila.
Calciul din patrunjel ne ofera oase si dinti mai puternici, magneziul ajuta la fixarea calciului, iodul ajuta glanda tiroidiana sa functioneze asa cum trebuie, iar aminoacidul impiedica dezvoltarea tumorilor .
Totodata este un formidabil curatitor de colon, datorita fibrelor vegetale. Inutil sa mai specific ca previne cancerul de colon.

Apigenina este principalul antioxidant din patrunjel. Studiile au demonstrat ca acest antioxidant contribuie la intarirea imunitatii si la reglarea nivelului glucozei in sange. Se vorbeste de asemenea despre efectele potential antimutagene si anticancerigene ale apigeninei. Deocamdata, aceste proprietati au fost demonstrate doar pe animale de laborator.

Luteina si betacarotenul se gasesc in cantitati apreciabile in patrunjel. Luteina si betacarotenul fac parte din familia carotenoizilor, substante care stimuleaza imunitarea si protejeaza acuitatea vizuala. Studiul „The biosyntesis and nutritional uses of carotenoids", efectuat la Universitatea Londra, a aratat ca patrunjelul se claseaza pe locul al treilea in ceea ce priveste continutul de carotenoizi, imediat dupa untisor si morcovi.

Intareste sistemul imunitar
Patrunjelul are proprietati antialergice, intareste sistemul imunitar si distruge radicalii liberi. Acesta stimuleaza sistemul nervos, regleaza menstruatia si indeparteaza durerile provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sangelui si al cailor urinare.

Lupta impotriva impotentei si a sterilitatii masculine
Specialistii in medicina naturista sunt de parere ca un tratament de 40 de zile, de patru o zi pe zi, cate jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, poate sa ii scape pe barbati de problemele sexuale.

Lupta impotriva tumorilor
Specialistii au descoperit de curand ca frunzele de patrujel au proprietati antitumorale. Astfel, consumat crud in supe, salate sau ciorbe, patrunjelul ofera protectie cailor respiratorii si plamanilor, ficatului, rinichilor si impiedica aparitia tumorilor canceroase. De asemenea, s-a observat ca persoanele care sufereau de tumori cerebrale si consumau patrunjel si-au imbunatatit vizibil starea de sanatate.

Purifica trupul
Patrunjelul imbunatateste digestia, elimina toxinele si intretine organismul. Tot acesta regleaza nivelul esterogenului si lupta impotriva sindromului premenstrual. Astfel, depresia, iritabilitatea, starile de nervozitate pot fi indepartate cu ajutorul consumului de patrunjel. ... vezi tot

am o dilema !

Am o dilema !
Mi s-a intamplat, mai demult, sa asist la o discutie pe tema unei mosteniri. Cel care povestea, cu destula vehementa, sustinea ca a fost inselat de catre neamuri. Pe scurt, o matusa, in ultimii ani de viata a fost ajutata cu mai mult zel de catre unul din nepoti. Precizez ca actiunea s-a desfasurat la tara, iar nepotul cu pricina isi avea casa langa. Copiii respectivei matusi locuiau la oras si nu puteau sa vina atat de des.
Dupa ce matusa a incetat din viata, s-a pus pe masa subiectul mostenirii. Din punct de vedere legal e absurd, insa in spatele scenei s-a desfasurat o lupta aprinsa. Cel care a ingrijit-o, povestitorul, a avut pretentia, din punctul lui de vedere justificata, sa ceara o parte mai mare din mostenire. Nu mai stiu ce a facut, a adus martori, a incercat sa deschida proces etc. Nu cred ca a reusit ceva pana la urma.
Dar nu acesta e dilema, ci as vrea sa va intreb, credeti ca pretentia lui a fost intemeiata ?

Mi-am adus aminte de alta, de data asta o confesiune a unei amice. Aceasta fusese maritata. Intamplator ii cunosteam povestea. Pe scurt, s-a maritat cu un tip bogat, cu mai multi ani in urma, si in cele din urma au ajuns la divort. Au impartit averea pe dindoua, desi ea nu contribuise cu nimic. I-am spus: "Mai, ti se pare normal sa nu vi cu nimic si sa pleci cu jumatate ?". Replica ei m-a pus pe ganduri. "Da, mi se pare normal, pentru ca am fost alaturi de el atatia ani. Mi-am sacrificat cei mai frumosi ani din viata !". Cand am spus ca ea nu a participat cu nimic, chiar este adevarat. Pur si simplu nu a adus niciun aport material relatiei lor, multumindu-se cu sublimul rol de casnica. In schimb au un copil sanatos si destept.

Ce parere aveti, a fost corect ?


Mut dezbaterea pe Duelul Mintilor ... vezi tot