Multa vreme m-am intrebat, de ce oameni care s-au iubit, brusc, devin indezirabili ? De ce oameni, altadata doua suflete intr-unul, acum stau alaturi ca doi straini ? De ce viata in doi a devenit un chin suplimentar, o povara ? De ce dupa despartire, oamenii sunt mai nefericiti ca inainte ?
De ce este nevoie, pentru ca o relatie sa functioneze ?
O gramada de intrebari cu tot atatea raspunsuri.
Daca v-as spune ca secretul unei relatii este misterul si aventura, m-ati crede ? Sau ca esecul sta in ardei umpluti ?
Nu zambiti !
Ia priviti-va in oglinda trecutului si incercati sa va comparati cu cel / cea care ati fost candva.
Sa va ajut putin.
Inainte, am sa enunt un aforism:
Femeile si barbatii sunt de doua feluri: vanatori si culegatori. Viata si relatiile sunt un etern balans intre cele doua stari.
In zoologie este cunoscut un fenomen, numit metamorfoza. Un organism se transforma din vanator in culegator, apoi reia ciclul. Nici omul ca fiinta supusa legilor naturii, nu scapa de aceasta metamorfoza. Ea se produce involuntar si duce, cu timpul si de cele mai multe ori, la conflicte.
Starea de vanator
Este starea in care avem grija de noi. Suntem atenti ce mancam, cu ce ne imbracam, daca se umfla muschiul, daca mirosim frumos, ne cultivam vocabularul, glasul; starea reprezinta o goana nebuna dupa o relativa perfectiune. Scopul: atragerea cu orice pret a partenerului sau partenerei.
La cei tineri prospetimea trupului este lasata de natura, singura lor grija fiind investitia in carpe, tabla si o oarecare imbogatire a vocabularului.
Cei mai in varsta au deja ceva in cap, insa natura, parizerul si anii si-au lasat amprenta, intr-o mai mare sau mai mica masura.
La un moment dat, se intampla ! Vanatoarea ia sfarsit, iar vanatorul isi adjudeca trofeul mult ravnit. Nu va speriati, e reciproc.:)
Starea de culegator
Acesta este momentul critic. Fara sa vrea, imbatati de succes, partenerii incep sa se transforme in "culegatori".
Ca sa incerc o metafora,
fluturii isi pierd aripile, acum nefolositoare, si se transforma in omizi lenese, la care niciun alt fluture nu s-ar mai uita.
Sub puternica impresie ca nimic nu-i mai poate desparti, cuplul se adanceste treptat in problemele cotidiene. Apar copiii, griji suplimentare, rutina, gospodarie, munca la noua casa, goana dupa mancare si bani. Cat timp flacara sentimentului inca mai palpaie, nu-si fac griji sa schimbe fitilul.
Apar deformarile anatomice, rezultat al traiului tihnit de "culegator".
Dar schimbarea nu este data numai de provocari, ci si de atitudini, vocabular. "Te iubesc" devine din ce in ce mai rar rostit si se transforma in: "Doar stii ca te iubesc !". Un amanunt neesential.
Rutina zilnica se umple de verbe si adverbe: "Fa aia, fa ailalta ! Pune mana si schimba-ti chilotii, ca put ! Du-te la piata si ia un kil de carne, sa fac ardei umpluti ! Ai luat copilul de la after-school ? Vezi ca maine trebuie sa mergem la mama ! Da si tu cu aspiratorul, ca diseara vin Popestii !". O gramada de "fa" si "trebuie", cuvinte si expresii care au cu romantismul tot atat cat are o masa de Paste cu o cina romantica.
Anii trec, si fara sa-si dea seama, cei doi se transforma. El intr-un respectabil domn cu burta, abia-prinsa de pantalonii cazuti, iar ea, intr-un apetisant ardei umplut.
Ce nu se schimba, este aprecierea esteticului. Ea se uita cu o usoara invidie la trupurile feline ce-si ung provocator trupul cu creme, iar el viseaza la aceleasi trupuri, dar neindraznind sa deschida ochii. E usor sa te inseli si sa-ti spui ca arati bine, pentru ca ochiul nu sesizeaza diferentele imediate.
Apoi se intampla ... ! Intr-o zi ochii lui se preling incet de pe foaia cu cifre pe picioarele unei colaboratoare. O mica aluzie, un chicot discret, idila-i gata ! Urmeaza telfonul: "Draga, azi intarzii putin. Nu ma astepta cu masa.". Apoi delegatia, SMS-ul de seara, si raul s-a produs. Ea simte, cauta dovezi, apare si prietena salvatoare si a-tot-stiutoare cu eterna replica "Ti-am spus eu: toti barbatii sunt nemernici !". Si incepe tangoul.
N-am sa insist asupra deznodamantului.
Iubirea are nevoie de romantism si provocare, de mister si senzualitate.
Sa ne oprim putin asupra motivului despartirii, adica asupra "colaboratoarei". Sau daca vreti, a amantei.
E o femeie la 30 de ani, singura, trecuta printr-o relatie, cu experienta. Da, mare lucru am spus: cu experienta. Si care cunoaste pana la lacrimi pretul singuratii. Ea a fost in postura de victima, de culegator, de "ardei umplut". A stat si cugetat si a luat masuri. S-a transformat din nou in vanator. Se duce la sala, masaj, tratamente estetice, haine provocatoate, miros, vocabular si atitudine. Scopul ? "Sa puna mana" pe mascul. Nu discut de moralitate sau criterii de selectie, ci ma rezum doar la esenta fenomenului.
Nici barbatul vanator nu e mai prejos. Vezi "Tudor Chirila - amantul ideal".
Barbatul vanator stie ca trebuie sa puna mana pe ea. Singura diferenta este aceea ca, in timp ce femeia isi doreste stabilitate, familie, el nu vrea decat sa "i-o traga". E instinct primar. Pe urma mai vede el .... Smile! In general, barbatii nu vad dincolo de nevoie. Pentru ei stabilitatea e ceva secundar, un fel de solutie la o problema care poate sa apara sau nu. Dar acest aspect tine de educatie si nivel.
Vanatorul investeste in imagine. Putini investesc in profunzime, pentru ca profunzimea tradeaza, de regula, o intentie onesta. Se duce la sala, schimba chilotii o data pe zi, dus - de doua ori, masina scumpa, ambient, vocabular si atitudine. Chestia cu suptul burtii in oglinda si trecutul mainii prin par devine ritual.
Ce e de facut ?
Daca nu ati intuit solutia, v-o mai spun o data. Este extrem de important ca partenerii sa nu uite sa se ingrijeasca. Sa se pastreze in parametrii initiali. Dar si mai important, sa nu lase fitilul dragostei sa se stinga.
Am intalnit odata un cuplu vesel. Desi erau casatoriti de multi ani, se comportau ca la inceput. Se pupau, se giugiuleau, isi faceau avansuri, de parca atunci se cunoscusera. Atunci mi s-a parut ostentativ, nefiresc. Apoi am inteles importanta jocului. Ei nu faceau decat sa mentina flacara dragostei aprinsa. Si se "vanau" constant. L-am intrebat pe el, ce-l atrage la ea, ca nu arata chiar felina. A zambit cu subinteles. Mi-a soptit ca nici nu are timp sa-si dea seama. Smile!
Aceasta replica mi-a intarit inca o data convingerea ca mintea e mai presus de trup.
Unii oameni ajung sa traiasca aceste transformari de cateva ori, altii niciodata. Cei mai multi nu inteleg niciodata de ce li se intampla. Acestia din urma, barbati si femei deopotriva, dupa ce s-au despartit, in loc sa stea o tar' si sa cujete, prefera sa-si ingroape sansa in tarana neputintei. Sansa lor e sa se transforme si sa redevina "vanatori".
Dar cel mai mult ma doare de cei care "mor" incet unul langa celalalt.
27 comentarii:
adevarat ce zici tu zici... ai pus punctul pe i ca sa zic asa.
vanatoarea trebuie sa continue tot timpul, nu doar la inceput. Altfel focul se stinge. Iar rutina cu fa aia, fa aialalta etc distruge...
Mild, multzam !
n-ai pt ce :)
Intr-adevar este vorba de "joc" si chiar si rutina inevitabila poate avea culoare atragatoare transpusa in acest joc :)
Nu contest ca ingrijirea este un aspect important, dar este ceva ce tine de respectul de sine, nu atat de pastrarea partenerului... surprinzator, cei mai multi oameni din categoria "parasiti pentru ceva nou, pe care i-am cunoscut, fie ca e vorba de femei sau de barbati, nu aveau nici alura respectabilului domn cu burta, nici pe cea a apetisantului ardei umplut, ceea ce ma face sa cred ca aspectul fizic nu este un factor important in aceste rupturi...
In plus acei oameni transformati din neglijenta inca mai atrag, doar ca...in afara cuplului si asta nu datorita fizicului ci pentru ca nu se dau in laturi de la efortul "jocului" :)
Asa cum exemplificai, doamna din cuplul care te-a uimit nu arata ca o felina, dar stapanea si practica jocul :)
Problema e ca cei mai multi oameni cunosc aceasta solutie...asta inseamna ca ar trebui s-o si aplice, nu?!
Ei bine, nu teoria, ci practica pune probleme :)) Asta pentru ca e foarte greu de aplicat solutia aceasta, desi in final este si spre binele personal, atunci cand multi sunt egocentristi, pesimisti, neincrezatori, blazati etc.
Ma opresc ca mai am putin si scriu o postare in comentariul asta :))
rontz, ai perfecta dreptate, nu fizicul este important. Sau poate e ... :)))) Ma gandesc ce-ar fi important ca Mr.Wiggly sa se trezeasca ?
Iubirea are nevoie de romantism si provocare, de mister si senzualitate. Perfect de acord! Sunt de acord si cu Rontziki ca fizicul nu conteaza, mai ales dupa o anumita varsta, ci psihicul, intelectul si fitilul de care pomeneai, flacara care tine treze simturile si dragostea. Secretul e sa fie descoperita aceasta flacara. Uneori e de ajuns spontaneitatea, alteori doar gesturile marunte devenite cod, cand doar o simpla privire rezolva dilema. Sa fie comuniunea celor doua suflete?
hai ca esti tare :), foarte bun postul. felicitari!
si intr-adevar pacat de cei ce "mor" unul langa altul.
Mi-au placut si metaforele cu vanatorii si culegatorii... care sa fie ipostaza ideala? :) Cred ca toti suntem la un moment dat si vanatori si culegatori...
lolita, si una si alta, in egala masura.
radu, multzam !
@pheideas: din pacate, se pare ca importanta este experienta din care unii oameni invata sa nu repete exact greselile pe care le-ai descris in postare...
In plan teoretic, ma gandesc ca ar fi important sa fim mai putin egocentrici, mai atenti la celalalt, mai putin pesimisti, mai putin cinici, mai putin neincrezatori sau blazati...dar de la teorie la practica e distanta mare cand nu te-ai dat cu capul de pragul de sus sau macar n-ai invatat din loviturile celorlalti...
Stii cum se spune : un om destept invata si din greselile altora, prostul nici din ale lui :)))
ai un premiu la mine pe blog - BLOGUL DE AUR
Felicitari!!
Uroboros nu are de gand sa-si lepede coada din gura:)! Cum toate speciile traiesc unele pe seama celorlalte, vanatorii si culegatorii isi tin isonul reciproc, ca sa nu cada pamantul in fund. Vanatorii pun ceaunul pe foc si apoi alearga sa prinda iepurele pentru cina; culegatorii se multumesc cu mere padurete pana li se strepezesc dintii si fariseic, au sentimentul ca doar ei se bucura de gratiile palniei urmuziene.
Cand Mr. Wiggly s-o prinde ca vechea pendula l-a trezit, o sa vrea un Rolex!
Oricum, faina interpretare, Lucian! Aferim!
Sasha, multumesc !:)
Iubirea moare cand nu o intreti, putini sunt cei alesi sa poata iubi neconditionat, dar deja o dam in alt fel de iubire.
Problema mare e ca, dupa ce se creeaza cuplul, se cunosc oamenii, vad ca sunt o pereche, unii chiar se casatoresc, unul sau amandoi participanti la viata in doi, incep sa creada ca daca sunt impreuna,gata, e al meu pe veci, e a mea pe veci. Si atunci, intervine comoditatea si nu se mai intretine flacara vie.Si ca orice foc, daca nu bagi combustibil...se stinge!
Un alt lucru ar fi acela ca tindem sa "interpretam" gesturile si cuvintele celuilalt, sau nu spunem lucrurilor pe nume, atunci cand ar trebui, si intre cei doi apare,la inceput nevazuta, o fisura care daca nu e tratata la timp, se transforma intr-o prapastie.
bine spus, astharte...
Îţi dau dreptate în tot ce ai scris Pheideas.
În fiecare zi, trebuie să descopere ceva nou la mine şi aşa...nu se va plictisi niciodată.
Dacă ar fi să o iau de la capăt...aş munci mai puţin şi m-aş iubi mai mult.
Hai să vorbim şi despre influenţa mamei-soacre, într-un cuplu.
astharte, iti recomand sa citesti tomurile scrise de mine despre iubire si relatii. Iubirea nu este neconditionata. Acceptarea e !
Ii iubesti calitatile si ii accepti defectele.
Il iubesti PENTRU CA e destept... si ii accepti neconditionat ca fumeaza sau bea, de exemplu. Daca nu accepti, pa ! Asta nu inteleg multe femei. Confunda cele doua notiuni, sau ignora acceptarea, sperand ca "las' ca se schimba el !". Un om se schimba numai daca iubeste, adica vrea. Altfel, NU !
Floare, la soacra te las pe tine. La mine nu s-a bagat, si am respectat-o pt asta. Poate ca as fi vrut sa se bage, sa ii zica, mai fata, uite cum sunt barbatii, nu poti sa-i pui pe tocuri. :)))
Da, inteleg ce spui cu acceptarea. Eu am specificat cand am zis de iubire neconditionata ca o dam in alt fel de iubire, si nu ma refeream la cea de cuplu, ci la ceva genul ...Maica Tereza.:)
In rest,da, daca nu-l accepti neconditionat pe celalalt, urat, prost, gras, cu bube, PENTRU CA, asa cum zici tu, are calitati pe care le iubesti la el si pentru care treci cu vederea altele,nu faci nimic.
Un om nu poate fi schimbat de alt om, cel mult ...influentat de comportamentul lui.
astharte, asa e, iubirea de Dumnezeu e singura enigma ... pt mine :))
@pheideas & astharte: partea cu acceptare este o realitate si o solutie, dar functioneaza si asta...la inceput si inca o vreme...Eu cred ca oamenii se pot schimba, fie in bine, fie in rau si acceptarea nu prea se da in alb.
Accepti un om cu anumite calitati si anumite defecte, dar exista posibilitatea sa nu cunosti toate datele decat in foarte mult timp sau ca datele sa se schimbe...si cand afli date noi sau constati aparitia unor defecte noi, o iei oarecum de la capat cu acceptarea...sau nu...
Si mai stii ce reactii exista si cand apar calitati noi?! :))
Rontz, corect ce spui tu. Acceptarea se refera la moment, nu la ce-o sa fie. Nu poti accepta decat ceea ce vezi sau simti. Nu ? :) Cred ca e singurul verb fara viitor. Cel putin logic ...
De fapt, orice relatie este un permanent proces de cunoastere, de evaluare si reevaluare. Poate parea subiectiv ceea ce spun, insa asa e. Caracterul unui om se dezvaluie in momentul in care interactioneaza cu evenimente. Absurd mi se pare sa accepti conditionat. Adica nu-ti place ca ... insa compensezi cu ...
Rontz, calitati noi ? Adica o mostenire ? :)))))
@pheideas: unii ar putea-o lua in calcul si pe asta, mai stii?! :)))
nu ma gandisem la nimic de genul asta, de fapt nu ma gandisem la nimic cand am glumit cu aparitia de noi calitati, dar, daca aprofundez acum gluma, cred ca ar putea fi si asta o schimbare de date care necesita acceptare...poate dobandeste respectivul sau respectiva niste calitati care, in mod subiectiv, pentru celalalt nu reprezinta niste calitati sau care, mai rau, il/o deranjeaza in vreun fel...Nu-mi vin acum exemple concrete, dar uite cum dintr-o gluma, imi dai tema pentru acasa :))
Promit să împărtășesc această mărturie în întreaga lume, când iubitul meu se întoarce la mine și astăzi îi mulțumesc sincer lui DR WHITE, pentru că a adus bucurie și fericire relației mele și familiei mele. Vreau să vă informez că există un vrăjitor adevărat. Nu am crezut niciodată în toate aceste lucruri până nu mi-am pierdut iubitul, am avut nevoie de ajutor până când l-am găsit pe Dr. WHITE, un mare jucător de vrăji, iar el a aruncat o vraja de dragoste asupra mea și m-a asigurat că îl voi recupera pe iubitul meu în 2 zile după aruncând vraja, 2 zile mai târziu, telefonul meu a sunat și atât de șocant iubitul meu nu m-a sunat în ultimele 3 luni. Și-a cerut scuze pentru inima frântă și a spus că este gata să fie coloana mea vertebrală pentru tot restul vieții sale alături de mine. Dr. WHITE, l-a eliberat pentru a ști cât de mult îl iubesc și cât de mult îl vreau. Și a deschis ochii pentru a-și imagina cât de mult împărțim împreună. În timp ce scriu această mărturie acum, sunt cea mai fericită fată de pe pământ. Dr. WHITE vă poate ajuta, de asemenea. Trimite-i un e-mail la: (wightmagicmaster@gmail.com) sau WhatsApp-ul său la +17168691327
Trimiteți un comentariu