frumuseti de langa noi

Sunt un mare amator de plimbari in natura. De cand ma stiu mi-au placut lucrurile curate si neatinse de civilizatie. Am batut muntii si padurile cu cortul in spate. M-am pierdut prin vai si strungi, departe de drum umblat. Izvoare limpezi si reci mi-au alinat setea. Am poposit pe pietre si-am urmatit pastravi in transparenta paraielor de munte. Am trezit iepuri si caprioare in desis, ursii mi s-au ridicat in potec si am trecut in liniste mai departe, cu grija sa nu tulbur tainele locurilor. Dar acestea-s lucruri si fapte sfinte, pe care numai cei ce le-au gustat le pot pretui cu adevarat.

Sunt convins ca fiecare din voi aveti un loc de suflet, departe de zgomot si poluare, un loc in care va incarcati cu energie. Pentru unii acest loc este un fotoliu cu o tigara si o cafea, pentru altii, nimic mai mult decat o evadare in mijlocul naturii, cu grija pentru pastare si pentru alte dati.
In jurul Bucurestiului sunt cateva paduri vechi, ramase din celebrii Codri ai Vlasiei. Snagov, Caldarusani, Comana, Pustnicu sunt cateva, insa cea care imi place cel mai mult, este padurea Cernica. Se afla la vreo zece kilometri spre est, spre Branesti.
Este o padure salbatica, mare cat aproape un sfert din Bucuresti, cu poteci rar umblate si arbori seculari. In mijloc sunt cateva lacuri cu trestie si nuferi, unde isi fac cuibul cateva rate salbatice. Totul are un pitoresc aparte, desprins parca dintr-o nuvela de Turgheniev, si n-ai zice ca esti la doi pasi de oras. Seamana si cu cu Dumbrava descrisa atat de minunat de Sadoveanu. Iata cateva imagini ...

Flektogon 35/2.4