luni, 28 septembrie 2009

simtire, sau ratiune ?


Initial am vrut sa fie un comentariu, dar cand am vazut cat e de ampla, am zis s-o pun ca postare, spre disperarea unora, tot despre iubire. Mare lucru a spus cineva, ca iubirea e nesfarsita. :))
...
Cand iubesti, traiesti pentru celalalt si celalalt traieste pentru tine. Iubirea face parte din jocul vietii. E si bucurie, dar si tristete. E si cunoastere, dar si ignoranta. Este si naivitate, dar si ratiune. Si nu putem iubi retinut, cum spunea Floare de Colt. E absurd ! Cand iubim, imaginatia o ia inaintea realitatii. Umple golurile cunoasterii cu propria viziune despre "chipul" celuilalt. Nu e vina noastra, ci a naturii. Asa ne-a facut ea. Se numeste "simtire", traire sau cum i-o mai zice. Si e atat de frumos sa iubesti ..., incat ne intrebam daca iubirea nu e o loterie.

Sa va spun ceva din experienta. Nu e mare, dar suficienta cat sa fac unele afirmatii de bun simt. Sunt convins ca majoritatea ati trecut prin momentul "primului contact". Cand te intalnesti prima data cu cineva, simti din prima daca ti se potriveste sau nu. Asa e ? :) Adica ramai sau pleci !
Aici se opreste simtirea, aceea neintinata de ratiune.

Daca mergem mai departe, si ne intalnim si a doua oara, eventual incepem o relatie si ne simtim bine in compania lui, insemna ca "e ceva" ... ne place. E simplu: E SAU NU E ! Nu exista jumatati de masura, sau "stii ca ar fi, dar nu e", ca "imi place dar nu simt" etc. Daca dupa o vreme nu mai simtim (iubim), motivele sunt dictate doar de ratiune. Din acest moment incepe "simtirea rationala", motivata, care poate dura o zi sau o viata.
Ratiunea ne face sa revenim, sa "gustam" din "frumusetea" celuilalt. Sau sa ne distantam si sa nu-l mai iubim (simtim) pe cel care ne-a stat alaturi o vreme, cu acte ori fara. Uneori mai cautam si noduri in papura.:)

Stiti cand nu mai simtim ? Cand descoperim aspecte pe care nu le-am vazut initial. Sau vedem din ce in ce mai mult, ne place si simtim mai puternic. De multe ori aceasta e faza a doua a iubirii, cand iubirea navalnica se transforma in una puterica, bazata pe compatibilitate mentala. Cand in fiecare zi descoperim ceva ce ne face sa ne sarutam partenerul. Nu conteaza pentru ce, poate fi si un gest stangaci, o cana cu ceai dimineata, o floare sau o dezbatere pe tema iubirii. :))) Aceasta, dupa mine, e iubirea conditionata. Si nu e acea conditionare legala, certificata, ci o apreciere calitativa, multumire, respect sau pur si simplu bucuria de a fi impreuna.
...
Iubirea neconditionata, seamana cu iubirea unei icoane. Ne stabilim initial o imagine despre celalalt si il iubim pur si simplu, precum Catalina pe Luceafar, de la distanta - pe messenger.:)) O iubim constant, atata vreme cat se afla zugravita in mentalul nostru, in aceeasi stare. Nu tinem seama ca cel pe care il iubim se poarta urat, se degradeaza, e mai destept sau mai prost decat la inceput, sau nu vrea sa progreseze alaturi de noi. In iubirea neconditionata, nerationala, aceste aspecte nu au relevanta. Foarte interesant, care sunt celelalte aspecte ?:) In iubirea neconditionata, nu prea exista simtire, pentru ca nu exista contact fizic sau mental direct. Cand exista, apar inevitabil si nepotrivirile, deci motivele.
In concluzie, nu iubim neconditionat decat o imagine, o dorinta, si atat ! Si nu as spune ca e total neconditionat, pentru ca, totusi, iubim o persoana, un om. Iar acesta este: inalt, ochi albastri, minte sclipitoare ... deci tot conditionat.
...
Sau zbori prin viata precum fluturele in diminetile de vara si te asezi pe o floare daca ii simti aroma. Apoi pleci mai departe, fara sa-ti pui vreodata intrebarea: de ce ? :) Aceasta este simtirea pura, inocenta, primordiala. Traiesti din plin clipa. Iar daca ploua, te asezi sub o petala si astepti sa rasara soarele. Ce frumos ar fi, daca din pacate nu am fi oameni.

36 comentarii:

Floare de colt spunea...

"Dar oare cum ai putea să iubeşti reţinut, fără să te implici prea mult emoţional? Ar mai fi iubire?"
Era cu semnul "?" Asa ca nu ma acuza pe nedrept.

Floare de colt spunea...

Luceafarul si Catalina pe messinger?
Ha, ha, ha.
Numai ca, in timp ce Luceafarul scrie Teoria potrivivelii si a declaratiilor de dragoste, ea, Catalina, le pune in practica.
Daca pe el, Soarele Noptii nu-l deranjeaza...este ok.
Jocul imaginar de-a iubirea poate sa continue.
Le uram succes.

pheideas spunea...

@Floare de Colt, nu te acuz ... :) Era doar o referie fara intentie.

Mel spunea...

Foarte interesanta abordarea ta ...si constat ca in mare parte e adevarat ceea ce ai scris . Se pare ca nu sunt singura care se tot intreaba ce e pana la urma iubirea ? Ma bucur ca mai am un ,,coleg in ale explorarilor'' pe aceasta tema.Cautam , intrebam ca sa aflam pana la urma ce ascunde acest mister. Smile :)
O zi frumoasa!

(am avut ceva probleme cu reteaua si de aceea nu am reusit sa postez comentariul)

pheideas spunea...

@Mel, multumesc mult pentru aprecieri ! Permite-mi sa-ti intorc aprecierea. Ma bucur nespus cand mai intalnesc un explorator ... un cautator prin tainele vietii. Imi place sa le scormonesc. Imi da acea liniste ... sau neliniste placuta. :))
O zi la fel de frumoasa !

Vocea-de-departe spunea...

Dacă n-am fi exploratori şi mai ales dacă n-am explora complexitatea umană, n-am mai posta niciun comentariu care comunică ceva. Blogurile, blogosfera sau aşa cum îmi place mie să-i spun, Cyberia, e pentru mine, spre exemplu, locul unde putem sonda abisuri şi culmi, senzaţii şi experienţe, gânduri şi teorii fără să ne împiedicăm de convenţii, politeţuri, dogme, palier social, profesional, distanţe şi alte obstacole. Ce rost ar avea un blog-jurnal sec, cu o înşiruire de evenimente ? Cred că n-ar interesa pe nimeni. În ce priveşte iubirea la distanţă, asta e o temă generoasă. Cyberia concurează viaţa reală. Cyberia face posibile iubiri şi uneori chiar împlinite, destul de multe... ;) Pheideas, te-ai întrebat de ce ? Eu, da. Şi răspunsul e fiindcă nu te mai captează iniţial fizicul. E un tip de comunicare directă, raţiune-raţiune sau suflet-suflet, sau o combinaţie din cele două, dar directă, fără să te influenţeze aspectul fizic, vestimentaţia, mediul, parfumul şi tot restul. În Cyberia, chiar şi cocoşatul de la Notre Dame ar fi avut şanse cu Esmeralda lui...

dielda dana DINU spunea...

Le-am gasit pe blog la tine:
* http://pheideas.blogspot.com/2009/03/despre-jumatati.html
* http://pheideas.blogspot.com/2008/12/iubirea-in-nuante-de-melancolie.html

:D :D

pheideas spunea...

@Voce de departe, ai perfecta dreptate, blogosfera ne da posibilitatea sa cunoastem oameni. Si mai mult de atat, sa le cunoastem profunzimea interioara, si inevitabil, sa ne atasam de ei. Pe blogosfera toti suntem egali, singura unitate de masura fiind capacitatea de a ne comunica gandurile, bineinteles daca avem ce comunica. Comunicand, evoluam spiritual, ne castigam echilibrul interior, si ce e mai important, vedem ce nu stim si ce mai avem de invatat. Sunt unii care privesc blogul ca pe un jurnal personal, in care scriu cand si-aduc aminte. N-as putea sa fac doar atat, pentru ca m-as considera egoist. O sa zambesti, dar foarte multi m-au intrebat de ce scriu atatea pe blog ? Nu inteleg de ce o fac. O fac pentru ca imi place. Am fost acuzat si de narcisism. O fi putin si din asta, cu precizarea ca in istorie au fost o gramada.
Blogosfera este ca un maraton. Pe traseu multi renunta din motive ce au legatura mai mult cu materialul. Sunt curios cine va rezista pana la final. Glumesc, pentru ca blogul nu e o competitie. E impartasire si altruism.

pheideas spunea...

@dana, da, cu acordul tau le-am pus acolo. Remember ! :)

ADITEEA spunea...

" Nu vreau să ţină la calităţile mele, ci, fără nici un dicernământ, la mine! TE iubesc fiindcă eşti bun; TE iubesc fiindcă eşti inteligent. TE iubesc fiindcă... înseamnă că TE este iubit nu pentru el, ci condiţionat, din anumite cauze. O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de insuşiri externe; o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire. Şi apoi bun, inteligent, frumos poate fi şi unul şi altul, dar TE sunt numai eu..."
(Garabet Ibrăileanu - Adela)

dielda dana DINU spunea...

@ lucian, exact.
Eu doar le-am sters de praf si le-am rasfoit. :))

dielda dana DINU spunea...

¨Blogosfera este ca un maraton. Pe traseu multi renunta din motive ce au legatura mai mult cu materialul.Sunt curios cine va rezista pana la final. Glumesc, pentru ca blogul nu e o competitie. E impartasire si altruism.¨
Bafta, Romeo ! Si eu sunt curioasa. Sigur o sa ne povestesti. :)))

pheideas spunea...

@Aditeea, o iubre justificata nu e iubire ? Dar ce e ? :)
Garabet Ibraileanu are dreptate, nu iubesti pentru ca este inteligent, frumos, bun .. etc. Iubirea este simtire. Gesturile, cuvintele, vocea, atitudinea, mirosul, sunt manifestari care ne incanta smturile. Cum am spus, ne fac sa-l sarutam.
Ia exemplu unei studente indragostita de profesorul sau. Nu s-a indragostit pentru ca l-a vazut mic, cocsat si cu ochelari, trecand prin fata rectoratului. S-a indragostit pe masura ce asista la prelegerile sale. A fascinat-o prin profunzimea cuvantului. Nu inteligenta, ci manifestarea inteligentei reprezinta motivul iubirii. Nu bunatatea, ci cana cu ceai servita la pat dimineata. Nu forta si muchii, ci sarutul si imbratisarea. Si exemplele pot continua. Esti de acord cu mine ?

pheideas spunea...

@dana, te referi desigur la Alfa Romeo, nu ? :)))

dielda dana DINU spunea...

NU. Ma refer la Shakespeare... :)))

pheideas spunea...

Mi s-a intamplat sa ma indragostesc de cineva, in timp ce imi povestea prin ce peripetii a trecut ca sa reuseasca in viata. Cuvintele ei au rezonat in interiorul meu. Credeti ca m-a preocupat o clipa faptul ca era inteligenta ? As' deloc ! Pur si simplu am simtit ca mi se potriveste. Vocea calda, suava, asocierea cuvintelor etc, astea au fost motivele pentru care m-am indragostit. A, intr-un tarziu, cand eram deja pierdut,:) am exclamat in sine: Da, e inteligenta ! :) Si apoi cineva m-a intrebat, de ce o iubesc. Ce era sa-i spun, ca buzele ei, vocea ... bla bla ? Am spus simplu: Este inteligenta !:)

dielda dana DINU spunea...

@ Si eu am o poveste asemanatoare cu a ta. O sa povestesc franturi din ea pe blog curand. Asa facem schimb de experienta. :)))
Zici ca in cazul tau era vorba de inteligenta. In cazul meu era un magnetism care ma ghida.

dielda dana DINU spunea...

@ lucian: Mi-a placut partea cu ... bla bla din finalul comentariului tau. :)))

pheideas spunea...

Va rog sa retineti un aspect. Nu sunt Mafalda, sa le stiu pe toate. Comentariile, dezbaterile, ma ajuta sa-mi reconsider si cizelez unele pareri anterioare. Faptul ca s-a pus accent pe importanta simtirii in dezbateri, m-a facut sa observ ca iubim gesturile celuilalt, nu inteligenta sa in mod direct. Sunt convins ca, cu timplu, vom descoperi si alte aspecte interesante, legate de alte teme.

elledany spunea...

Important este sa iubim. Ce ? Poate fi inteligenta, zambetul, caldura sufleteasca... bla bla...

Cami spunea...

De acord, in faza initiala e numai simtire, si hormoni as adauga, dupa care intervine ratiunea si in baza ei decidem daca dorim sa continuam cu acea persoana sau nu. Dar simtirea si ratiunea nu se armonizeaza intotdeauna, motiv pentru care uneori continuam sa simtim si dupa ce rational si practic am incheiat legatura pentru ca rational am considerat ca omul acela nu e potrivit pentru noi. Decurge din natura noastra umana sa fim incapabili de iubire neconditionata, noi ne dorim ceva anume, avem anumite nevoi, putem oferi neconditionat in relatii in care nu exista atasament, dar cand simtim.. pana cand oferi fara sa astepti nimic in schimb? ne dorim sa primim ceva inapoi. Pana la urma important e sa iubim pe cineva langa care sa ne simtim impliniti, langa ca sa nu simtim ca lipseste ceva. :)

pheideas spunea...

Intr-un fel ai si tu dreptate. Cu ceva vreme in urma mi s-a intamplat sa am o relatie. N-a fost love at first sight, dar nici indiferenta. As spune ca a fost "simpatie cu semne spre ceva frumos". :)) Ei bine, relatia s-a rupt. Cu timpul am descoperit ceva peste care nu puteam sa trec. Am convenit sa terminam definitiv, pentru ca ea nu concepea nici macar o relatie de simpla prietenie. Zile trecute ma suna si cu lacrimi in ochi imi spune ca se simte singura, s-a certat cu parintii si nu stie ce sa faca. ... Dupa ce i-am spus ca e mare si vaccinata si ca trebuie sa se descurce (de regula sunt milos si saritor, dar in cazul asta era altceva), am inchis telefonul. Stand asa si reflectand, am simtit un sentiment de "grija" fata de ea. M-a durut ca am fost dur. As fi vrut sa ma duc si s-o ajut cumva. M-am simtit ciudat penru ca n-am ajutat-o, si inca ma intreb daca am procedat corect. :)

fly2sky spunea...

Fa cum simti, cu riscul de a gresi :)..gresala va fi mai usor de acceptat decat greselile facute din ratiune. :)

Cami spunea...

Vezi tu, eu sunt budista si filosofia mea la acest capitol e una bazata pe compasiune,indiferent de ceea ce face celalat sau cum se comporta. Poate parea ciudat pentru alte persoane care nu-s familiarizate cu aceasta filosofie si care sunt obisnuite cu "asta e drept si asa procedez, si asta e nedrept asa ca eu imi cer drepturile". Pentru mine nu prea functioneaza dupa principiile alea. Chiar daca cineva s-a comportat aiurea, dur, nedrept, etc (orice din sfera "not good") si apoi revine debusolat ca are nevoie de ajutor, eu il ajut, macar cu un sfat. Rautatea nu-si are locul, nici razbunarea, nici alt fel de comportament care ar fi "drept" in acel moment.

pheideas spunea...

chiar daca e vorba de patologic ? :)

Cami spunea...

deja cand e vb de patologic ii dau nr de tel al unui amic psiholog :))

pheideas spunea...

psihiatru ai ? ... jenant cand glumesti despre asa ceva. din pacate exista si ne afecteaza.
cum procedam ? in ambele variante exista un risc. trebuie luat in calcul cel mai mic.

Cami spunea...

Psihiatru n-am :)) acuma gluma gluma, dar pentru cine sufera de o patologie nu prea cred ca e amuzant. Acuma, fiecare procedeaza dupa cum ii dicteaza constiinta sau ratiunea sau ce il ghideaza. Dar nu uita ca nu te afecteaza decat ceea ce lasi sa te afecteze ;)

pheideas spunea...

te afecteaza oricum. si nu stiu daca as putea sa-mi impun sa nu ma afecteze. nici nu vreau ! :)

elena spunea...

'nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor'(nietzsche)...topind pentru prima data arama si bronzul, omul cavernelor a descoperit ca nu faci treaba cu focul de paie...daca iti trebuie stralucirea metalului vei arde cu focul carbunelui, inabusit zile si nopti in cuptor, alimentat cu devotament, credinta si un pic de magie, inlaturand Impuritatea pana la Esenta, calind sentimente, emotii si afinitati
persistenta si fidelitatea nu ies din valvataie...sentimentele autentice nu vor fi niciodata generate de forme, putand oricand a se transforma in exact opusul lor... :)

pheideas spunea...

@elena, citeste asta: profunzime vs. superficialitate

acuarele spunea...

Sunt de acord cu tine ca iubirea e conditionata. In general vorbind, cel putin, asa este... :)
Mi-a atras atentia relatarea ta despre fata de care te-ai indragostit fara sa fii preocupat daca este sau nu inteligenta. Probabil ca asa simte un barbat vis a vis de o femeie. Dar la noi cred ca e total invers...:) Un barbat care e doar frumos si bland si cu voce placuta, manierat, dragut... dar care nu e sclipitor ca intelect nu le va atrage pe multe femei...

pheideas spunea...

@acuarele, ai uitat ceva ... dar care nu e sclipitor ca intelect si [?] mai e ceva esential: sa dovedeasca ca are cu ce ...
Femeia e nascuta sa fie pragmatica, materialista. Stii cum mi-am dat seama ? Daca spui unei femei: esti pragmatica, materialista, se uita la tine fara sa inteleaga unde bati. Si e firesc sa fie asa. Femeia tine cuibul. Barbatul e cucul. Ca uneori se intampla sa zaboveasca pentru o perioada mai mare de timp, cu atat mai bine.

acuarele spunea...

Pai de obicei prima o implica si pe a doua... :)
Iar lipsa celei de-a doua o poate contrazice pe prima!... :))

Materialisti mai sunt si barbatii, si nu de putine ori!...
Mie daca imi spune cineva ca sunt pragmatica, o iau ca pe un compliment... :)

MyEyesOnyou spunea...

Iubirea pusa sub semnul conditiei nu rezista.Cand iubesti pe cineva si nu prea stii prea bine sa-ti explici iubirea...atunci ai mai multe sanse ...pentru ca iubesti un intreg.Il iubesc pentru ca are suflet bun...sure...sau ca e sexy like hell ...da ...ca face salturi mortale in pat...halleluia...
How about ...o iubesc pentru ca o iubesc ...si atat.Ca ma trezesc dimineata cu ea in gand...si numai gandul ma face sa...whatever...take a cold shower...Pentru mine iubirea nu exista fara pasiune si nici vice-versa...Ca la razboi...totul sau nimic.Ca probabil... unul va iesi din razboi cu armata risipita si pamanturile ocupate...asta e altceva...nu-ti ramane decat sa speri ca razboiul va fi de ...100 de ani.

pheideas spunea...

@Ochiverzi, si gadilatul neuronului, tot un motiv de iubire poate fi.
Cica un neuron umbla singur in intuneric. Deodata un alt neuron deschide usa si zice: ce faci aici singur, vino jos, ca acolo e petrecerea ! :))