simtire, sau ratiune ?

Initial am vrut sa fie un comentariu, dar cand am vazut cat e de ampla, am zis s-o pun ca postare, spre disperarea unora, tot despre iubire. Mare lucru a spus cineva, ca iubirea e nesfarsita. :))
...
Cand iubesti, traiesti pentru celalalt si celalalt traieste pentru tine. Iubirea face parte din jocul vietii. E si bucurie, dar si tristete. E si cunoastere, dar si ignoranta. Este si naivitate, dar si ratiune. Si nu putem iubi retinut, cum spunea Floare de Colt. E absurd ! Cand iubim, imaginatia o ia inaintea realitatii. Umple golurile cunoasterii cu propria viziune despre "chipul" celuilalt. Nu e vina noastra, ci a naturii. Asa ne-a facut ea. Se numeste "simtire", traire sau cum i-o mai zice. Si e atat de frumos sa iubesti ..., incat ne intrebam daca iubirea nu e o loterie.

Sa va spun ceva din experienta. Nu e mare, dar suficienta cat sa fac unele afirmatii de bun simt. Sunt convins ca majoritatea ati trecut prin momentul "primului contact". Cand te intalnesti prima data cu cineva, simti din prima daca ti se potriveste sau nu. Asa e ? :) Adica ramai sau pleci !
Aici se opreste simtirea, aceea neintinata de ratiune.

Daca mergem mai departe, si ne intalnim si a doua oara, eventual incepem o relatie si ne simtim bine in compania lui, insemna ca "e ceva" ... ne place. E simplu: E SAU NU E ! Nu exista jumatati de masura, sau "stii ca ar fi, dar nu e", ca "imi place dar nu simt" etc. Daca dupa o vreme nu mai simtim (iubim), motivele sunt dictate doar de ratiune. Din acest moment incepe "simtirea rationala", motivata, care poate dura o zi sau o viata.
Ratiunea ne face sa revenim, sa "gustam" din "frumusetea" celuilalt. Sau sa ne distantam si sa nu-l mai iubim (simtim) pe cel care ne-a stat alaturi o vreme, cu acte ori fara. Uneori mai cautam si noduri in papura.:)

Stiti cand nu mai simtim ? Cand descoperim aspecte pe care nu le-am vazut initial. Sau vedem din ce in ce mai mult, ne place si simtim mai puternic. De multe ori aceasta e faza a doua a iubirii, cand iubirea navalnica se transforma in una puterica, bazata pe compatibilitate mentala. Cand in fiecare zi descoperim ceva ce ne face sa ne sarutam partenerul. Nu conteaza pentru ce, poate fi si un gest stangaci, o cana cu ceai dimineata, o floare sau o dezbatere pe tema iubirii. :))) Aceasta, dupa mine, e iubirea conditionata. Si nu e acea conditionare legala, certificata, ci o apreciere calitativa, multumire, respect sau pur si simplu bucuria de a fi impreuna.
...
Iubirea neconditionata, seamana cu iubirea unei icoane. Ne stabilim initial o imagine despre celalalt si il iubim pur si simplu, precum Catalina pe Luceafar, de la distanta - pe messenger.:)) O iubim constant, atata vreme cat se afla zugravita in mentalul nostru, in aceeasi stare. Nu tinem seama ca cel pe care il iubim se poarta urat, se degradeaza, e mai destept sau mai prost decat la inceput, sau nu vrea sa progreseze alaturi de noi. In iubirea neconditionata, nerationala, aceste aspecte nu au relevanta. Foarte interesant, care sunt celelalte aspecte ?:) In iubirea neconditionata, nu prea exista simtire, pentru ca nu exista contact fizic sau mental direct. Cand exista, apar inevitabil si nepotrivirile, deci motivele.
In concluzie, nu iubim neconditionat decat o imagine, o dorinta, si atat ! Si nu as spune ca e total neconditionat, pentru ca, totusi, iubim o persoana, un om. Iar acesta este: inalt, ochi albastri, minte sclipitoare ... deci tot conditionat.
...
Sau zbori prin viata precum fluturele in diminetile de vara si te asezi pe o floare daca ii simti aroma. Apoi pleci mai departe, fara sa-ti pui vreodata intrebarea: de ce ? :) Aceasta este simtirea pura, inocenta, primordiala. Traiesti din plin clipa. Iar daca ploua, te asezi sub o petala si astepti sa rasara soarele. Ce frumos ar fi, daca din pacate nu am fi oameni.