kitsch si traditie

Sunt convins ca ati oprit cel putin o data la chioscurile cu artizanat de le DN1 sau alt drum national. Functioneaza de zeci de ani si au devenit o prezenta pitoreasca in drumul oricui si spre orice destinatie de vacanta. Intalnim tarabe cu artizanat pretutindeni in lume, de la Cape Town pana in Groenlanda. Si nu cred ca e cineva care sa se fi intors dintr-un concediu fara vreo amintire. Toate bune si frumoase, numai ca, in realitate, nu mai sunt bune si frumoase, ci urate, vechi si de serie.
Tin minte, cu ani in urma, la chioschrile de pe Valea Prahovei, am gasit multe suveniruri interesante, de la cutii fin lucrate in lemn, pana la fel si fel de obiecte haioase si de bun gust. Multe erau fabricate de mesteri locali, tesute, sculptate, pictate sau impanate. Azi, cu tristete am cautat si, in afara de cateva strachini si ii, totul este adus din China. Sunt fantastici chinezii astia !
Numai ca, nimic din ce e expus nu mai pare autentic. Oricat s-ar stradui, nu seamana a artizanat. E un amalgam de hitsch vechi si calitate indoielnica, la preturi duble fata de acum cativa ani. Deh, e criza ! Dar nici musterii nu mai sunt ca in trecut. Abia mai opreste o masina. La inceput vezi chipuri vesele si iscoditoare, care pleaca apoi dezamagite. Si pe buna dreptate !
La o privire mai atenta, descoperim o alta realitate, care se incadreaza perfect in tiparul autohton unde, o gasca de smecheri au pus mana pe locatii, si au transformat o traditie in balci ieftin. Pentru ca respectivii nu au nici cea mai mica farama de cultura a frumosului.
Iar pe cei care mai tin aprinsa flacara traditiei ii mai intalnim prin curtile muzeelor sau manastirilor, rugandu-te sa le cumperi o farfurie cu 2 lei.
Sper din tot sufletul ca smecherii sa dispara, sa dea faliment, si in locul lor sa isi faca loc oameni cu adevarata pasiune pentru traditie. ... vezi tot

jigodii

Iata un exemplu cat se poate de clar in care un reprezentant al mediului sustine interesele unei companii private.
Imi spune mie ca cianurile nu sunt nocive. Mananca rahat cu lingurita ! Din nefericire, am ingropat pe cineva foarte drag, care a lucrat exact in domeniul recuperarii metalelor pretioase cu cianura. Cianurile sunt nocive ! Si oricat mi-ar garanta cineva ca ele vor fi sub control in proiectul celor de la Rosia Montana, n-am sa-l cred in veci.
In videoclip vedeti oameni care sunt in stare de orice pentru binele personal. Isi vand tara, credinta si mormintele strabunilor pentru un ban de aur. Nu sunt primii si nici ultimii. Cati vanzatori de tara nu a cunoscut istoria ?! ... vezi tot

de ignat

De Ignat: relatarea unui roman care traieste in Occident

"De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare ! și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui ! și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Pana la urma, n-am mai taiat niciun porc, de frica sa nu ajung la jail, via TV.
Referitor la auditoriu, eu zic că au scăpat ieftin, totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care ii înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital. Traiasca globalizarea!" ... vezi tot

clopotul sau maşina

Am gasit un articol interesant in Tribuna Sibiului despre credinta si manifestari.

Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clo­potelor. Îi deranjează boxele exte­rioare de unde se aude slujba. Îi de­ranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că pertur­bează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lu­theran sau calvin), mozaic, musul­man şiit sau sunnit, brahman, ani­mist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, dom­nilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plân­găcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deran­jează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deran­jează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audi, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?

Biserica a fost dintotdeauna o structura economica paralela, scutita de taxe sau legi lumesti. Faceti o scurta socoteala, inmutind numarul de credinciosi care se aduna an de an la moastele Sfintei Paraschieva la Iasi, cu cat scot din buzunar in cele trei zile, si veti obtine aprox 20 mil Euro. Inmultiti cu ce se aduna in toata tara in tot anul, si veti descoperi ceva asemanator cu rezerva valutara a Bancii Nationale. Bani care nu se impoziteaza. Unde se duc acesti bani ? In acoperisuri de biserici ? Poate ! Biserica face apel la iubire si ajutor, insa ea nu isi ajuta cu nimic proprii slujitori. Sunt manastiri sau schituri care in afara de cateva vaci, o gradina si o taraba cu icoane, nu au nimic. Daca maicutele cer bani pentru reparatii sau pentru iarna, Patriarhia le trimite in padure dupa mure si ciuperci. Ba mai mult, le ia cota si din danii.
... ... vezi tot

superstitii de iarna din marginimea sibiului

De sărbători, se spune că ...

• e bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc; aduce noroc.
• aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
• un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor.
• dacă bate vântul de Crăciun, anunţă ghinion.
• nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.
• acel obiect pe care îl ţii în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12, va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine.
• dacă ţii bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână, îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână, va fi un an vesel.
• dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească.
• aduce ghinion dacă agăţi calendarul înainte ca noul an să înceapă.
• aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie.
• aduce ghinion să intri în noul an fără nici un ban în buzunar, e bine să aveţi bani (mai ales noi) în fiecare portofel.
• e bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veţi avea datorii tot anul.
• primul om care vă trece pragul în prima zi din noul an va influenţa tot anul; persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
• prima persoană care va suna sau va bate la uşă în prima zi din noul an trebuie primită; dacă prima persoană care va intra în casă e femeie - va fi un an prost, dacă e bărbat - va fi un an norocos.
• nu trebuie să aruncaţi nimic din casă în prima zi de an nou, nici măcar gunoiul; e bine ca ceva sau cineva să vă intre în casă în prima zi din anul nou, nu să iasa; faceţi ceva - cât de mic - care are legătură directă cu munca dumneavoastră în prima zi a noului an pentru a vă merge bine la serviciu tot anul.
• nu spălaţi nimic în prima zi a noului an.
• prima zi din noul an trebuie să vă găsească în curăţenie deplină, deci e bine ca înaintea anului nou să faceţi curăţenie şi în cele mai ascunse unghere.
• îmbrăcaţi ceva nou pe 1 ianuarie; nu spargeţi nimic în prima zi a noului an.
• nu plângeţi în prima zi a noului an.
• faceţi mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele (clopoţei, petarde etc)
• nu împrumutaţi bani şi nu faceţi datorii pe 1 ianuarie; e semn rău să spargi ceva în noaptea de Anul Nou.
• e semn rău dacă strănuţi în noaptea de Anul Nou.
• aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.
• Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.
• în dimineaţa de 1 ianuarie se pun bani de argint în apa cu care se spală membrii familiei.
• e bine să vă îmbrăcaţi în roşu în noaptea de Revelion.
• nu înjuraţi şi nu folosiţi cuvinte urâte în ajun de An Nou.
• lăsaţi uşa, geamul, dulapurile deschise în noaptea de Anul Nou; ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.
• dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul.
• dacă mănânci mere în ajun de Crăciun, vei fi sănătos tot anul.
• copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

Din moşi-strămoşi se obişnuieşte ca în dimineaţa de Crăciun să se aşeze în mijlocul mesei festive un vas de flori în care stăpânul casei să aşeze un buchet alcătuit din spice de grâu, crenguţe de brad, de mentă, busuioc şi pătrunjel. Acest "snop" se leagă cu o panglică roşie şi un fir de beteală aurie. Deasupra buchetului se pune o iconiţă a Mântuitorului. După Bobotează, acest buchet se păstrează la icoană pentru a aduce prosperitate în gospodărie, dar şi pentru a scăpa de ghinioane şi resentimente. ... vezi tot