marți, 8 septembrie 2009

despre nonconformism

Mi-a placut atat de mult subiectul anterior, incat m-am gandit sa nu-l parasesc cu una, cu doua.
Neconventionalul de azi este conventionalul de maine.
Oamenii neconventionali sunt avantgardistii, cei care se incapataneza sa fie altfel decat majoritatea. Cei mai multi sunt ganditori si isi exprima neconventionalul in scris. Altii au curaj si epateaza.
Neconventionalul este similar cu nonconformismul.

Ati auzit de Coana Mita biciclista ? Am gasit in Gandul un articol interesant.

Aţi auzit de ea, dar probabil puţini ştiţi cine a fost cu adevărat. Coana Miţa, Miţa Mihăescu, era o femeie frumoasă, nu prea înaltă (cam un metru şaizeci), cu părul blond tuns scurt şi cu ochii verzi-albaştri. Se spune că a fost curtată de bărbaţi celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau chiar de regele Ferdinand (acesta i-ar fi dăruit casa de lângă Piaţa Amzei, casă cu două corpuri, care continuă să-i poarte numele). Unii zic că însuşi regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o în căsătorie, dar că a fost refuzat, Miţa rămânând fidelă iubirii pentru doctorul Nicolae Minovici, părintele societăţii „Salvarea“.

S-a căsătorit cu un general Dumitrescu, pe care, pe la mijlocul anilor ’40, îl trimitea la cerşit numai ca să poată cina apoi la Athenee Palace şi să-şi vopsească părul la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei. Faima şi-a câştigat-o în 1898, când a fost văzută de ziaristul George Ranetti plimbându-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se pare că era amorezat de ea, dar ea nu-i împărtăşea sentimentul. Ziaristul respins s-a răzbunat, botezând-o „Miţa Biciclista“ şi inaugurând, astfel, o fertilă tradiţie de poezioare deocheate. Miţa Biciclista a fost o pionieră într-ale pedalatului.

Între cele două veacuri, bicicleta era încă o raritate. Aveau încă plăcuţe de înmatriculare, iar femeile nu prea se înghesuiau să le încerce, căci, inevitabil, rochia nu prea înlesnea pedalatul. Cele mai multe biciclete veneau din Germania, după cum ne informează Eugen Şendrea, într-o Istorie pe placul tuturor, din 2006: mărcile Nauman, Brenabor, Mifa, Göricke. Între cele două războaie mondiale, piaţa este invadată de mărci franceze: La Francaise, Diamant, Automata, Peugeot, Alcyon. Prin anii ’60, apare bicicleta Carpaţi. Femeia pe bicicletă nu mai era o extravaganţă.
Am cunoscut oameni mai nonconformisti decat mine. Bine, nu este vorba de un nonconformism total, gen epoca hippie '70. Atunci a fost o manifestare de opozitie fata de norme, nu o pornire nativa, individuala. Dar ca eveniment ea este un etalon al nonconformismului. Atunci s-au lansat stiluri gen: barefoot lifestyle or naked in the nature.
Eu privesc nonconformismul mai mult ca pe o forma de revolta interioara fata de vechi, si o neacceptare a lozincilor de genul: "Asa trebuie sau toti fac asa !".

Cele mai de intalnite manifestari ale nonconformismului sunt:
- fanteziile sexuale, de la obiecte, pana la sex in grup. Avantajul consta in faptul ca protagonistii nu trebuie sa se expuna in public.
- vestimentatia; ma refer la o vestimentatie viu colorata, asortata cu o incaltaminte adecvata sau sumara. Alteori e poate fi impinsa catre exhibitionism.
- arta, de la pictura la aranjamente si amenajari interioare.
- advertising. Publicitatea este cea mai raspandita forma de exprimare a creativitatii. Este latura nonconformista a marketingului. Unii ii spun si copil rebel.
Acestea sunt forme prin care individualul cauta sa iasa din tiparul obisnuit.

Consider ca in fiecare exista un "pui de drac". :))

Va invit la o dezbatere ampla pe aceasta tema, impreuna cu intrebarea: va considerati conformisti sau nonconformisti ? Daca aveti alte pareri sau exemple de nocnonformism, v-as ruga sa le postati pe blogul vostru. Ca referinta, puteti sa luati si postarea anterioara, tot despre neconventional.
Puteti s-o luati si ca pe o leapsa, pe care am s-o pasez urmatorilor:

Rontziki
Lolita
Floare de colt
Delfilina
Saturnianul
Si cine mai vrea ... :)

Un alt subiect asupra caruia as dori sa insist, este teama de neconventional. Am observat ca multi dintre noi avem o teama in a iesi in evidenta. Aceasta teama este strans legata de "gura lumii". "Vai, cum mergi asa pe strada ?! Oare ce-o sa spuna lumea ?". Ei bine, la asemenea remarci, am obiceiul sa spun: "Ei si, ce daca ? Sa fie sanatosi !". A nu se confunda limita bunului simt cu ostentativul.

11 comentarii:

Floare de colt spunea...

Îmi explici te rog cum e cu leapşa asta.
Preiau textul de la tine de pe pagină?
Dacă e aşa, cu mare plăcere şi vreau chiar să-mi spun părerea despre nonconformism.

pheideas spunea...

Nu e nevoie sa-l preiei, ci doar sa-l continui cu ideile tale. Pe care le voi comenta alaturi de ceilalti. E o dezbatere. :) Nu ti-am pasat-o degeaba ... :))

Floare de colt spunea...

Iartă-mă, în seara asta nu mă simt în stare, sunt foarte obosită. Am avut o zi plină cu de toate.
Voi scrie mâine. Noapte bună!

Mariana spunea...

Îmi cer iertare că nu fac referire la articolul postat şi cer permisiunea de a vă face o invitaţie ( ţie şi cititorilor tăi ) la a vă expune părerea despre ce înseamnă prietenia şi ce este un prieten. Pentru o mai bună provocare, reamintesc ceea ce spunea Napoleon Bonaparte şi anume că ,,Nu există prieteni ci doar momente de prietenie..." Vă aştept cu mare drag aici, la Psalmdedor.

fly2sky spunea...

m-am inscris si eu la "si cine mai vrea" :)

Floare de colt spunea...

Nu mi-au plăcut niciodată regulile impuse de alţii.
Mereu m-am răzvrătit atunci când mi s-au dat ordine şi n-am suportat niciodată persoanele cu aere de superioritate.
Nu sunt previzibilă pentru că nu voi reacţiona niciodată aşa cum se aşteaptă cel care, subtil sau nu, încearcă să mă manipuleze.
Sunt o rebelă, îmi place să fac ce vreau şi fac ce-mi place şi totdeauna voi face lucruri la care ceilalţi nici nu se aşteaptă.
Înjur în trafic, la masă mănânc fără tacâmuri, iar dacă mi se spune că n-am voie să să intru pe uşă..voi intra pe geam.
Îmi plac provocările, dar mai ales îmi place să-mi dovedesc că şi eu pot să fac treburi de bărbat.
Să nu credeţi că mă laud, dar am învăţat şi am condus stivuitor de 15 tone, am descărcat vagoane de marfă, am realizat circuite electrice, am lucrat pe utilaje, am condus camioane, am reparat un motor şi...nu mai ştiu.
Toate astea le voi povesti în curând pe blogul meu.
Eu n-am să fiu niciodată ca alţii, pentru că mă consider unică.

Delf spunea...

Am fost plecată câteva zile, dar m-am întors şi promit că o să răspund invitaţiei tale. Îmi place subiectul şi felul în care l-ai prezentat.
Scuze de întârziere.

pheideas spunea...

Am creat un alt blog, special pentru dezbateri. Unele din voi veti primi o invitatie, altele, le-as ruga sa-mi trimita o adresa de e-mail.
Acceptarea invitatiilor va da posibilitatea sa postati teme de pentru dezbateri, ca utilizator cu drepturi egale.
Va multumesc !

Floare de colt spunea...

Multumesc Pheideas.
Am acceptat si ma simt onorata de invitatia ta.
Am deja in minte un subiect care ma doare de cateva zile.
Noapte buna!

pheideas spunea...

Cu placere :) si sper sa ne citim in curand.

Floare de colt spunea...

Si inca ceva: nu-mi plac cuvintele simandicoase, fara miez si infofolite-n staniol.
Iubesc scrisul simplu, captivant si direct.