luni, 31 octombrie 2011

din idioteniile invatamantului romanesc

Problemele de clasa a doua pentru Nastasescu - veritabile teste de inteligenta, perspicacitate sau cum s-or mai chema. Cica avem 8 carti de joc de la 1 la 8. Sa demonstreze copilul ca oricum ar alege 5 carti, intre acestea, intotdeauna va avea doua carti care adunate vor da 9. ... Metoda de reducere la absurd, combinarile, aranjamentele si permutarile se invata, din cate stiu, prin liceu, nu ? Uite-asa ajung la concluzia ca problemele se scriu pentru tatici si bunici, care le rezolva, apoi isi pun nepotii sa le invete pe dinafara. Saracii copii ! :)
Si ma mai mir de ce invatamantul a ajuns unde a ajuns ... Pentru ca niste idioti s-au trezit peste noapte autori de manuale scolare. ... vezi tot

smartfonu'.ro

... vezi tot

duminică, 23 octombrie 2011

nu ne vindem tara !

... lasa ca o vand grecii ! :)
Planul secret al Germaniei pentru Atena: Grecia ar trebui “sa se vanda” Europei cu 125 mld. euro
... Potivit unui plan secret realizat de consultanti germani apropiati guvernului de la Berlin, Grecia ar trebui sa includa toate activele publice (banci, imobiliare, telecom sau porturi) intr-o structura pe care sa o vanda unei institutii europene pentru 125 miliarde euro si sa-si reduca astfel nivelul de indatorare de la 145% din PIB la 88%. ... vezi tot

miercuri, 19 octombrie 2011

unde am ajuns

Priviti cu atentie cele doua videoclipuri. Sunt socante !
Ele arata cat de mult s-a degradat specia umana. In ce priveste China, avem de a face cu o alta civilizatie, un al mod de a percepe umanismul, compasiunea si dragostea pentru semeni. O alta ierarhie ... in care lucrurile marunte sunt mai importante decat viata copiilor lor.
Acesti oameni vor domina lumea. Dumnezeu sa ne pazeasca !
... vezi tot

luni, 17 octombrie 2011

paine si vin

Din cand in cand mai apar stiri despre oameni care "sfintesc locul". Avem nevoie si de stiri despre oameni frumosi. Nu credeti ? Iata un patron adevarat ! Preluata de pe money.ro
Atunci când a cumpărat podgoria Jidvei de la IAS-ul local, Liviu Necşulescu nici nu bănuia unde va ajunge după 15 ani. La acea dată, tot ce mai rămăsese din vestita podgorie dintre cele două Târnave erau 600 de hectare de vie şi o mică livadă de meri.

În prezent, Jidvei deţine 2.000 de ha de viţă de vie (vor fi 2.400 până în iarnă) şi 300 de ha de livadă. Născut în 1930 în Brăila și crescut cu guvernante, Necșulescu avea o experiență de-o viață în agricultură fiind, printre altele, responsabilul de culturile de orez din România în timpul regimului comunist.

Odată ce a preluat podgoria Jidvei, Necșulescu s-a apucat să cumpere dealuri întregi de la țărani pentru a le planta cu viță de vie. S-a hotărât să refacă prestigiul vinului sec de Jidvei și să concureze celelalte podgorii mari din țară precum Murfatlar, Cotnari ori Recaș. A și reușit. În prezent, Jidveiul este cel mai vândut vin alb sec din țară, iar, după ce se vor planta cu viță de vie cele 400 de ha nou cumpărate, lângă Alba Iulia va fi cea mai mare suprafață cultivată din România – peste 2.400 de ha.

Deși i-a lăsat conducerea efectivă a companiei "juniorului" de 48 de ani, Claudiu Necșulescu, tatăl este încă prezent, zi de zi, în crame, în vie sau în ferma Jidvei pentru că vrea să verifice la fața locului că lucrurile merg așa cum trebuie.
Spune, mândru, principiul său de afaceri. „Banii se fac pas cu pas. Nu vreau să trag tunuri, aș fi putut fi miliardar dacă aș fi vrut, vreau să câștig rezonabil și să dau oamenilor de aici o pâine”.

Vorbele lui Necșulescu nu sunt o metaforă. Pe teritoriul moșiei sale a înființat o brutărie și o fermă de vaci cu 400 de capete, de unde dă pâine și lapte lucrătorilor în vie pe perioada culesului. Nu vinde nimic; le oferă gratuit o pâine de 1,6 kg, 2 litri de lapte, 2 litri de vin și un kg de mere fiecăruia dintre cei 1.600 de lucrători.
Dacă se nimeresc doi lucrători soț și soție, frați ori părinte și copil atunci cantitatea de produse de care beneficiază o familie se dublează. În restul anului, cei 500 de lucrători permanenți primesc, la rândul lor, o pâine și un litru de lapte pe zi.
Mai mult decât atât, nunțile, înmormântările și botezurile din satele învecinate sunt sponsorizate de Jidvei cu vin, cozonaci și pâine. „Ei sunt precum copiii mei. Am grijă de ei. Atâta vreau: să fie cinstiți”. Ceea ce nu se poate mereu indiferent câți bani i-ai oferi unui om. Înainte de actualul director de complex, oenologul chimist Ioan Buia care vorbește despre vin cum ar vorbi despre o femeie, la Jidvei era un altul care a făcut o pagubă de 2 milioane de euro.
„Fura mereu deși l-am avertizat de trei ori să se oprească. I-am luat și un apartament complet mobilat în Cluj, i-am făcut și o benzinărie pe numele lui în speranța că va câștiga suficient în așa fel încât să se oprească cu furatul. Nicio șansă. Până la urmă l-am izgonit. Acum e în arest, o să ia o condamnare de mulți ani pentru delapidare”, spune, cu năduf, Necșulescu despre fostul său angajat.

Cu Ioan Buia totul pare perfect. Producția e de la an la an mai mare și mai bună calitativ, medaliile și diplomele internaționale se îngrămădesc pe panoul de onoare iar profitul crește și el. Acest an pare mai bun ca oricare altul. A fost ploios spre început și secetos începând cu mijlocul verii. Strugurii au putut strînge mult zahăr. Așa că, vinul va fi excelent.
„Nu facem vin ieftin. Facem vin de calitate; nu punem apă și nici zahăr”, spune oenologul Buia, în timp ce gustă cu satisfacție dintr-un pahar de must Muscat Ottonel în fermentație. Premisele sunt excelente pentru ca vinurile de anul acesta să aducă noi medalii pentru Jidvei.
Pe Buia și pe patroni îi interesează aceste medalii mai mult decât orice, pentru că în lumea mică a podgorenilor sunt garanția că-și pot vinde marfa medaliată timp de ani întregi. Mai ales că, de ceva timp, Jidvei a început să se orienteze tot mai mult către export. Piața engleză și cea germană cer din ce în ce mai mult vinul alb sec de Târnave.
„În Franța sau în Italia e foarte greu să intri. Dar Germania și Anglia sunt reale oportunități pentru noi”, spune Buia. Tot el povestește despre o afacere mare pe care Jidvei ar fi putut s-o încheie dacă ar fi renunțat la prinicipii. Au venit niște oameni de afaceri chinezi care și-au exprimat dorința de a cumpăra cinci milioane de litri de vin. Aveau, însă, o cerință specială: să nu aibă nicio etichetă cu producătorul. Vroiau să-l ia vrac ca să-l vândă sub ce marcă doresc ei. „ Nu mă interesează așa ceva. Ori e eticheta Jidvei, ori deloc. Nu pot să risc să fiu scos de pe piață chiar și pentru multe milioane de euro”, e ferm Necșulescu.

Patronul Jidvei a cumpărat şi castelul podgoriei, anterior deținut de o familie de grofi unguri. Castelul de Baltă a fost recondiționat și amenajat conform obiceiurilor medievale. În crama castelului se țin ospețe și degustări de vinuri pentru oaspeți din țară și străinătate ori parteneri de afaceri iar pe locul fostelor grajduri sunt și câteva camere pentru cazare cu dotări de cinci stele în același stil classic.

Castelul apare, de altfel, pe eticheta vinurilor de Jidvei. Odată ce, în domeniul vinurilor Jidvei s-a înscris printre campioni, patronii vor să intre puternic şi pe o altă piaţă. Proiectul unor sere întinse pe zeci de hea este deja bugetat iar Jidvei a cumpărat din India o centrală de 1 MW pe care a dat 700.000 de euro. Ea va funcţiona cu biomasă, mai precis cu boasca rămasă de la struguri şi cu părţile taiate din butaşi. Pentru că va fi un sistem în cogenerare, electricitatea produsă va fi livrată în sistem pentru compensare cu furnizorul iar căldura va alimenta serele.
Toate legumele produse vor fi crescute bio. De această dată produsele serelor se vor găsi şi pe piaţă pentru vânzare. Seniorul vede în roz viitorul companiei. Are oamenii, resursele și voința pentru a face lucrurile să meargă bine. De la balconul castelului său arată dealurile cultivate cu viță de vie și spune că totul e al lui și va fi în continuare. Susţine că nu vrea să audă de politică și politicieni, deşi aceştia îi tot dau târcoale pentru a-l înscrie într-un partid sau altul. Vrea doar să fie lăsat în pace să-şi facă treaba în continuare. Are, însă, un of mare. “Dacă ar fi 15-20 ca mine ţară, n-am mai avea probleme cu mâncarea şi cu criza. Dar dacă toţi vor să dea tunuri... ”.

După datele de anul trecut Jidvei este ceea de-a treia companie producătoare de vinuri din România după cifra de afaceri – 18,2 milioane de euro. Primele două sunt Murfatlar şi Cotnari. Producţia anului trecut a fost de 85.000 de hectolitri. În schimb, familia Necşulescu este cea mai bogată dintre toate celelalte care au afaceri în vinificaţie. Potrivit topului Forbes din 2010 averea patronilor Jidvei era de 68 de milioane de euro. Preluata de pe money.ro

Sunt convins ca, precum e firea romanului, multi se vor intreba - de unde a avut bani ? Ce a avut "in plus" fata de altii, poate la fel de isteti ? A furat, nu a furat ... ? Un lucrur stiu sigur - daca nu era el, se alegea praful din Jidvei. Iar oamenii care au de lucru, ar fi plecat din tara. Si Necsulescu mai are ceva, ce nu am mai vazut - sa nu-i spunem omenie, ci putina istetime. ... vezi tot

miercuri, 12 octombrie 2011

scrisoare către Emil Cioran

Preluata de pe certitudinea.ro.
Dragã Emile,
Te rog sã crezi în nestrãmutata mea prietenie. Vorbesc mereu tinerei generaţii despre tine, în aceastã vorbire împletindu-se admiraţia nelimitatã pentru strãlucirea ta, cu dragostea fraternã. Mi-aduc aminte de o întâmplare din închisoare. Mi s-a cerut sã te atac în scris, acest lucru având o deosebitã importanţã la eliberarea mea. Am refuzat în aceşti termeni: prefer sã mor în închisoare, decât sã atac un amic sacru şi ilustru! Am gândit şi simţit ca tine de-a lungul vieţii mele.
Deosebirea între mine şi tine a constat în refuzul meu de a practica sinceritatea totalã, fiindcã am vrut sã devin legiuitor şi sã mã bucur de admiraţia mulţimii stupide. Am procedat ca acei cabotini care cerşesc aplauze la galerie. Sunt trist şi neconsolat. Drama fãrã ieşire a timpului nostru se cheamã democratizare. A fost lichidatã barbaria. Cirezile din stepa ruseascã s-au îmbolnãvit de iluminism. Ele aspirã sã citeascã algebric fulgerele. Au poftã sã negocieze, nu sã distrugã. Şiretenie primitivã convertitã în mesianism. Neputinţã. Ce greaţã! Ce frumos ar arãta şi ce regenerator ar fi un cuceritor de tipul lui Gengis-Khan, care ar intra în oraşele din Occident şi dupã fiecare ispravã în stilul lui s-ar retrage în bivuac.
Tu eşti singura imagine purã în memoria mea, aşa de încãrcatã de erori, de neputinţe şi de înfrângeri. Cea mai sinistrã înfrângere a fost fructul amar al unei confuzii, cãreia i-a cãzut victimã şi gloriosul bãtrân Iuliu Maniu: am confundat negustorul occidental şi pe cel american cu cavalerul de spadã, deşi ar fi ştiut, teoretic, cã acest negustor a înlocuit onoarea cu creditul. Ciorchinele de erori din memoria mea mã otrãvesc cu regrete inutile. Trecutul încãrcat de impuritãţi, de neputinţe şi de eşecuri, şi viitorul purtãtor de moarte, mi-au revelat un lucru: venim de nicãieri şi mergem spre nicãieri. Totuşi, n-am reuşit sã mã detaşez de murdãria acestei lumi care, în fond, nu reprezintã nimic.
Aş vrea sã te mai vãd o datã, înainte de a muri, într-un pustiu, nu în Occidentul în care trãieşti tu, fiindcã pute a hoit. Am o rugãminte: sã-mi trimiţi, prin amabilul aducãtor al acestei scrisori, un pachet cu tot ce-ai scris în Franţa. Tu ştii cã eu sunt un cititor serios. În rest, obosealã şi dezgust. Sau, cum spune inspirat, în „Melancolia" lui, poetul lacrimogen:

„Asta e tot ce-mi rãmâne:
Silã de ziua de azi,
Şi teamã de ziua de mâine."
Cu aceeaşi dragoste şi cu nestrãmutatã prietenie,

Petre Ţuţea
Bucureşti, 7 iulie 1974

Cirezile din stepa au plecat demult. A ramas ceva in locul lor ? Poate patternul specific acestei natii, de a trai doar pentru sine, intr-o perpetua frica de ziua de maine. Iata un extras dintr-un eseu mai vechi despre fericire : Romanul a fost intotdeauna sarac. Bogatia a fost si va fi specifica popoarelor care au avut tihna sa-si numere avutia, sa-si decanteze valorile. Nu poti pretinde bogatie, spirituala sau materiala, unui popor fara identitate, care a fost mentinut de istorie si interese in mediocritate si la limita supravietuirii. Pentru roman fericirea va ramane pururi un deziderat greu de atins. Pentru el, fericirea trebuie sa fie multa si sa aiba eticheta in limba straina. I s-a intiparit in minte ca "cineva" va veni sa-l salveze, sa-l scoale, sa-l "destepte". Tiparul il vedem mai ales pe buzele guvernanilor - "Sa urmam modelul suedez ...". Cum spuneam, frica de asumare, de original, adica mediocritate. Putini inteleg, dar fericirea nu este o stare individuala, cum pare la prima vedere. Fericirea depinde in mare masura de colectiv, de relatiile interumane, de modul in care colectivul poate gestiona o stare de criza si cum prin atitudine poate proteja individul. Ei bine, asta lipseste romanului: constiinta colectiva. El isi va privi intotdeuna vecinul cu invidie si va exclama in palma: "Ia uite-al dracu' ce si-a luat !". Va dau un simplu exemplu. Un sat pierdut intre dealurile Moldovei. Drumuri desfundate si lipsa facilitatilor. Oamenii sunt nefericiti ca salvarea nu poate sa ajunga la ei, copiii nu se pot duce la scoala, nu au apa curenta, iar inundatiile fac ravagii in fiecare primavara. Dar nu am vazut suflarea satului adunata la sfat si punand mana pe lopeti si tarnacoape, fecare cu ce are, un tractor, o caruta, sa amenajeze drumul, sa sape canal de drenare, sa faca diguri, sa-si traga apa curenta. Nu, asa ceva n-o sa vedem niciodata ! Vor astepta ca altcineva sa le dea degeaba si se vor ruga la D-zeu sa-i fereasca de necazuri. O fac de sute de ani si asa vor face si de-acum incolo. Asta numesc eu mediocritate. O stare generala, specifica unei civilizatii rurale fara identitate.

Inchei cu vorbele ilustrului ... "Am suferit treisprezece ani in temnita pentru un popor de idioti !" ... vezi tot

marți, 11 octombrie 2011

intelepciune araba

Un arab batran traia in jurul New Yorkului. Ar fi vrut sa cultive cartofi, dar era singur si garbovit. Fiul sau studia in Paris, asa ca decise sa-i scrie un email sa-i explice problema. "Draga Ahmed, sunt foarte trist ca nu pot planta cartofi in gradina noastra. Sunt convins ca daca ai fi fost aici, m-ai fi ajutat si am fi sapat toata gradina. Al tau, tata".
Ziua urmatoare primi raspunsul la mail.... "Draga tata, te rog nu te apuca sa sapi in gradina. Acolo am ascuns CHESTIA. Al tau fiu, Ahmed".
La 4 dimineata se trezeste arabul cu CIA, FBI, Armata si Rangerii in gradina. Cauta si scotocesc fiecare milimetru din gradina, dar nu gasesc nimic. Dezamagiti, pleaca toti.
A doua zi primeste arabul un mail de la fecior:
"Draga tata, sper ca intre timp gradina noastra a fost sapata si poti cultiva cartofi. Mai mult decat atat nu am putut face pt tine. Al tau fiu, Ahmed" ... vezi tot

luni, 10 octombrie 2011

amintiri

De ceva vreme am descoperit un remediu pentru sciatica - mersul pe jos. Joia trecuta, in metrou, vad un tip ca se ridica si vine spre mine zambind. Dupa fizionomie l-am recunoscut imediat. Era un fost amic, coleg de facultate. Nu l-am mai vzut de ... cred ca sunt 15 ani. La un moment dat am facut ceva businessuri, insa pe urma el a apucat-o pe alta poteca si n-am mai stiut nimic. Cum trece timpul, mi-am spus ...!
Cand te intalnesti cu cineva dupa foarte multi ani, pe langa penibilul de moment, cand incerci din rasputeri sa-ti amintesti numele si de unde il cunosti, mai descoperi ceva interesant, si anume cat ai imbatranit si cat ti s-a atrofiat neuronul. Nu in sens anatomic, desigur, pentru ca ramanem tineri forever ... :))
Cum spuneam, am incercat sa-mi amintesc unde si cand ... si, recunosc, am dat-o in bara! Prima data i-am incurcat numele mic si a doua, locul. :)) Sper ca nu s-a suparat.
Amintiri ... cred ca as scrie o carte, daca as incerca sa le insir. Sute, poate mii, de oameni cunoscuti, pe unii mai bine, pe altii en passant, locuri, evenimente, si toate cu "farmecul" si ineditul lor.
Ca tot vorbeam de facultate ... Ma apuca fiorul cand ma gandesc. Cati ani tociti pe banci, cati "morcovi", profesori, examene, emotii si multe altele. Parca nici nu au fost. Si imi dau seama cat de ciudate sunt vremurile in care traim, vremuri in care aproape nimic din ce e azi nu seamana cu ce-a fost ieri, iar alaltaieri e deja "evul mediu".
Mi-aduc aminte, ce emotionat am fost cand am aflat ca s-a inventat primul HDD (hard-disk) de 100 Mb. Era prin anul 1989, stateam pe WC, citeam Stiinta si Tehnica si ma minunam. Pe vremea aia habar nu aveam cum arata un calculator. Azi HDD-urile au ajuns la 4 Tb, adica de 40.000 ori mai mari. Va imaginati unde vom ajunge peste zece ani ? Sper ca nu la pascut vaci, povestind nepotilor cum arata Windows-ul ... :))
Acum o saptamana si ceva m-am mai intalnit cu un fost coleg, de serviciu, de data asta. Am fost colegi 6 ani la Institutul de Motoare Termice, azi showroom. :) Bun meserias ! Avea maini de aur. Iti facea orice, din orice. Din pacate avea gatul de argint. Ii cam placea sa drojdeasca. Si de la asta i s-a tras, cred. Ma uitam la el, abia mergea. La 53 de ani arata de 70. Dupa culoare, cred ca are si o ciroza, ori ceva la limita. N-am stat mult la povesti. Ma gandeam, cati oameni se sting incet din vina lor ... Am scris candva o chestie : nu traim numai pentru noi. ... vezi tot

duminică, 9 octombrie 2011

sting - shape of my heart

La multi ani ! ... vezi tot

the origin of baby name

... vezi tot

vineri, 7 octombrie 2011

the teenager

... vezi tot

joi, 6 octombrie 2011

Steve Jobs

Despre viaţă
“Gândul că voi muri în curând este unealta cea mai importantă care mă ajută să iau deciziile mari în viaţă. Pentru că aproape totul, toate aşteptările exterioare, mândria, frica de a te face de ruşine sau teama de eşec- toate pălesc în faţa morţii, lăsând doar ceea ce este cu adevărat important. Să-ţi aminteşti că vei muri este cea mai bună modalitate pe care o ştiu să nu cazi în capcană şi să te gândeşti că ai ceva de pierdut. Eşti deja gol. Nu există niciun motiv să nu-ţi urmezi inima”, citat din discursul din 2005 de la Stanford.

Despre motivaţie
“Acestea sunt motto-urile mele – concentrare şi simplitate. Ceva simplu poate fi mai greu decât ceva complex: trebuie să munceşti din greu să-ţi limpezeşti gândurile pentru a face ceva simplu. Dar merită în final pentru că după ce ajungi acolo poţi să muţi munţii din loc”
, Business Week 1998.

Despre bani
“Nu mă interesează să fiu cel mai bogat om din cimitir. Pentru mine contează să mă duc la culcare seara şi să pot spune că am făcut ceva minunat”, Wall Street Journal 1993

Despre clienţi
“Nimic nu mă mulţumeşte mai mult decât să primesc un mail de la o persoană oarecare din univers care tocmai a cumpărat un iPad şi îmi spune că e cel mai tare produs pe care l-a cumpărat vreodată. Asta mă face să merg mai departe. Asta m-a făcut să merg mai departe în ultimii cinci ani ( de când a fost depistat cu cancer), asta m-a făcut să continui şi în ultimii zece ani când uşile mi-au fost aproape închise. Şi asta mă va face să merg mai departe încă cinci ani de acum încolo indiferent de ce se va întâmpla”, conferinţa AllThingsD, 2010.

Despre muncă
“Munca îţi va ocupa o mare parte din viaţă şi singura modalitate de a fi satisfăcut este să faci ce crezi că este un lucru minunat. Şi singura modalitate de a face treabă bună este să iubeşti ceea ce faci. Dacă nu ai găsit încă, trebuie să continui să cauţi. Nu te complace în această situaţie. Vei afla când o vei găsi. Şi, la fel ca orice relaţie minunată, cu timpul va deveni din ce în ce mai bună. Continuă să o cauţi până o vei găsi. Nu te complace”, discursul Stanford, 2005.

Despre instinct
“Nu poţi să uneşti punctele dacă te uiţi înainte, poţi să le conectezi dacă te uiţi înapoi. Şi trebuie să ai încredere că punctele se vor lega cumva în viitor. trebuie să ai încredere în ceva – destin, viaţă, karma, orice. Această abordare nu m-a dezamăgit niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea”, discursul Stanford 2005. ... vezi tot

ipaid



Romanii sunt cei mai mari "consumatori" si utilizatori de gadgeturi mobile din Europa. In afara de statistici, e suficient sa arunci o privire in metrou si sa vezi ca 9 din 10 butoneaza ceva. Sa fie hobby, nivel de cultura scazut, nevoie de comunicare, infantilitate (nevoia de a avea o jucarie), sau pur si simplu evadare in virtual ? ... vezi tot

miercuri, 5 octombrie 2011

tot despre criza


Un documentar interesant despre criza financiara. Din pacate, cei care au ajuns sus nu vor renunte cu una cu doua la averile "umflate", si in continuare prefera sa "tipareasca bani" si ca crediteze pietele, scotand profit, in loc sa regandeasca tot sistemul financiar mondial si sa renunte la trei sferturi din ce au castigat. De fapt, aceasta este criza - lupta intre economia reala si finante - banci - burse. La mijloc sunt politicienii, care nu sunt atat de idioti incat sa nu isi dea seama pierd. Si oamenii de rand, antrenati in jocul financiar mondial si pacaliti de stralucirea consumismului. ... vezi tot

marți, 4 octombrie 2011

bunele maniere in farfurie

Sunt 4 reguli de asezare a furculitei si cutitului in farfurie:
- ai terminat de mancat
a) paralele cu dintii in sus = ai terminat si ti-a placut mancarea ;
b) paralele cu dintii in jos = ai terminat si nu ti-a placut felul respectiv;

- nu ai terminat de mancat
c) incrucisate cu dintii in jos = nu ai terminat de mancat;
d) incrucisate cu dintii in sus = mai vrei. ... vezi tot

copy-paste-ul chinez

43 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar alte 211 au fost rănite, după ce un tren de mare viteză din estul Chinei a intrat într-o altă garnitură, ce rămăsese fără curent după ce fusese "lovită de un fulger", potrivit NewsIn.

Dominique Pouliquen, preşedintele companiei Alstom (furnizorul de echipamentele hardware pentru dispeceratul feroviar al liniei pe care s-a produs accidentul din iulie), a declarat săptămâna trecută pentru un grup de reporteri că nivelul tehnologic al Chinei se află la stadiul de învăţare. „Achiziţionezi noua tehnologie. După care o integrezi şi la sfârşit o rafinezi. Pentru China, cred că marea problemă este reprezentată de absorbţia şi integrarea noilor tehnologii pe care le-a achiziţionat în ultimii 10 ani". De asemenea, el a declarat că Alstom SA nu a furnizat nici una din tehnologiile de semnalizare despre care Guvernul chinez a declarat că ar fi putut fi defecte şi ar fi putut cauza tragedia din luna iulie.

Într-o scrisoare trimisă acţionarilor, directorul executiv al Hollysys (compania chineza care a importat echipamentele) a declarat în august că echipamentul Hollysys nu este de vină. Cea mai mare companie de semnalizare, China Railway Signal & Communication (CRSC), a afirmat că accidentul a fost cauzat de birocraţia din cadrul sistemului de cale ferată. La scurt timp de la tragedie, o unitate aparţinând CRSC a declarat că este „îndurerată" din cauza tragediei şi că „responsabilitatea ar trebui împărţită".

Insa, conform declaraţiilor unor experţi, problema a apărut atunci când Hitachi (fabricantul de componente de securitate), temându-se de faptul că tehnicienii chinezi le-ar putea fura tehnologia, a vândut anumite componente ale sistemului de semnalizare, fără a explica şi modul de funcţionare internă a acestuia. Directorii de la Hitachi au declarat că proiectul de tip „cutie neagră" îngreunează foarte mult copierea tehnologiei şi înţelegerea acesteia.
„Este un mister cum o companie ca Hollysys a putut să integreze echipamentul nostru într-o mare reţea de semnalizare fără să aibă cunoştinţe aprofundate de know-how", a declarat directorul executiv al Hitachi.

Oficialii CRSC nu au declarat nimic, în mod direct, despre tragedie. La data de 23 august, directorul executiv al companiei, Ma Cheng, în vârstă de 55 de ani, s-a prăbuşit şi a murit atunci când anchetatorii accidentului i-au pus întrebări legate de responsabilitatea CRSC privind tragedia feroviară. (va imaginati ce socante au fost intrebarile ... :)) ... vezi tot

luni, 3 octombrie 2011

4 stele in fundul unei vai de 5 stele

Cand investesti azi in ceva, ai nevoie de viziune. Nu te mai poti raporta la "am vazut ca merge !" ci "am certitudinea ca va merge ...". Certitudinea este data de studii de piata si previziuni. Si investitia ii musai sa aiba un grad mare de adapabilitate, pentru a evita riscul de a te trezi intr-o buna zi cu ceva greu vandabil.
Tocmai m-am intors dintr-un weekend cu aer curat, apa si brazi. Am fost la Plaiul Foii, de la Zarnesti in dreapta. In ultimii ani, pe vale au aparut o gramada de hoteluri si cabanute, unele pensiuni, altele in regim privat. Ce a ramas neschimbat e drumul, pe care daca il faci de doua ori, neaparat iti vei face o revizie la sistemul de directie. Culmea paradoxului romanesc - sa gasesti un hotel de 4 stele in fundul unei vai de 5 stele, unde ajungi pe un drum de 1 stea.
Am uitat sa va spun ca pe vale nu e curent si fiecare isi da drumul la un mic generator. Si nu sunt sperante sa se rezolve in viitorul indepartat. Sau cel putin cat e PDL-ul la putere.
Un alt aspect interesant este acela ca aproape toti si-au facut hoteluri de 4 stele, cu valori de amortizat imense, deci si preturi pe masura, cand singurele feluri de turism practicate sunt cel de weekend si cel cu cortul. De ce, pentru ca si-au gandit si calculat investita pe "mese pline", adica pe vremea cand tzoapa turista arunca cu bani in stanga si in dreapta. S-au dus acele vremuri si azi romanul isi calculeaza doar drumul, doua mese si o noapte. Iti dai seama repede de asta, cand abia gasesti cazare in weekend, iar in rest bate vantul.
Spuneam ca a ramas neschimbat drumul. A mai ramas ceva neschimbat, si anume smecheria tipic romaneasca. Ca ma intrebam de unde vine ... Chiar daca romanul, cabanier sau prestator de servicii, si-a mai cizelat o tar' harul ancestral prin tari straine, tot i-a ramas un dram de placere de a-si "trage ceva". Cred ca "placerea" vine din teama de a nu pierde. Ca el nu se gandeste la castig pe termen lung, ci doar atunci, pe moment, si se intreba - "de ce sa-i dau degeaba, mai bine ii iau, ca nu se stie daca mai apuc".:) Da, e frica genetica de ziua de maine, venita din vremurile cand dadeau turcii ! :)

Pasaj din dobitocenia romaneasca. Am luat masa la o cabana. Servire si meniu ireprosabile. Intreaba ospatarul: - ce doriti sa beti ? Avem Fanta, Cola, apa plata ... Stau o tar pe ganduri si zic: apa rece de izor ! - Apa de izvor ??? - N-aveti ? Ba da, insa sigur nu vreti apa plata ? Avem la peturi de jumatate ... - Nu, doar suntem la munte; ce poate fi mai bun decat apa de izvor ? A zambit, si a adus o carafa mare cu apa rece si limpede de la robinet. Bineinteles, era gratis. :)) Curios, am aruncat o privire pe la mese. Ce credeti ca beau cei din jur ? :) ... vezi tot