vineri, 18 septembrie 2009

branduse la Sibiu

Muzeul Tehnicii Populare Astra din Sibiu
Nu ma indoiesc ca ati auzit de el; multi l-ati si vizitat. Eu il consider muzeul meu. Nu zambiti ! E al meu, pentru ca am crescut in orasul de sub poalele Cindrelului si il stiu de mic. Copil fiind am batut potecile Dumbravei Sibiului, am pescuit carasei in lacul unde n-aveam voie si pe unde ne alerga un paznic batran, apoi pe firicelul de apa ce coboara molcom printre arini pana in mijlocul orasului. Multe amintiri ma leaga de padurea Dumbrava si de cel mai frumos muzeu din Europa, poate si din lume.
Nu exista an in care sa nu trec prin Sibiu si sa nu revad muzeul. Pentru mine e un colt de rai. Aleile sale linistite, serpuind prin padure, casele incadrate perfect in mediul arhaic, de padure ori de Delta, si mai ales oamenii care ingrijesc cu dragoste aceste nestemate ale sufletului neamului, ma fac sa freamat de o bucurie fara margini pentru frumos si autentic. Va marturisesc sincer, desi pasii mei au batut aproape fiecare alee de zeci de ori, de fiecare data descopar ceva nou. Ochii si mintea imi poposesc fie pe un detaliu de tencuiala, o sculptura de pridvor oltenesc, o minune inginereasca din campie, ori un colt de natura in vreo pioenita pierduta sus pe deal, unde rezemat de un brad inchizi ochii, si in minte iti rasuna zangat de talangi sau fluierul unui cioban din Marginime. Dar oricat m-as stradui, nu pot cuprinde in cuvinte frumusetea cadrului natural.

Au inflorit brandusele la Muzeul Satului din Sibiu.
Brânduşele au acoperit poienile, iar frunzele arămii aştern covoare la picioarele tuturor celor cărora le este dor de imaginea liniştită a satului românesc etern.
O privire atentă descoperă culorile toamnei – de la violetul brânduşelor, la roşul şi arămiul frunzelor – frumos alese în toate ţesăturile, care împodobesc casele Dumbrăvii. Culori şi motive tradiţionale au fost surprinse şi imortalizate de mâinile pricepute şi harnice ale femeilor, ce şi-au îmfrumuseţat costumul de sărbătoare, dar şi ştergarele, aşezate cu multă sfială. la icoană, scoarţele ce acoperă pereţii, covoarele ţesute, aşezate pe pat .
Armonia este deplină, înăuntru şi afară domnesc culorile calde, îmbietoare, dătătoare de bună dispoziţie, calm, regăsire.





10 comentarii:

Angela Ribus spunea...

Ai reusit sa-mi transmiti ceva din pacea si parfumul acelor locuri. Iti multumesc, Lucian drag.

pheideas spunea...

Cu placere, Angela !

fly2sky spunea...

Minunata descriere, o sa incerc sa-l vizitez si eu curand...mi-ai facut pofta :)

Vocea-de-departe spunea...

Dumbrava are un parfum special, o nostalgie cu brumă de parfum vechi şi cutii artistice de ceai din alte vremuri, pentru mine un loc cu amintiri despre timpul zero, un loc colindat în universul special al filmului românesc (real, de valoare) şi un loc geamăn cu un altul, la fel de magic, din Bucureşti. Tot un muzeu, tot al satului, tot o oază de parfumuri şi amintiri...

marcu spunea...

Dumbrava Sibiului: anul 1979,FINALA CAMPIONATULUI NATIONAL DE CROS,luna Mai.In aceea vreme faceam atletism, eram printre primi in tara.Voiam sa urc pe podium.Sambata seara la recunoasterea traseului era o vreme splendida alergam parca pluteam,eram sigur ca pot urca pe podium.Duminica, ziua concursului: ploaie, lapovita, frig, o zi in care nu ai scoate nici cainele din casa, armata cu corturi cu bucataria ambulanta facand ceai pentru sportivi. START: si am venit pe locul 14. Un dezastru din punct de vedere sportiv,dar ca si amintire a fost ceva extraordinar ceva ce nu o sa uit niciodata.Am mai fost prin Dumbrava de cateva ori si de fiecare data cu nostalgie imi amintesc acele doua zile.Iarta-ma daca te-am plictisit.

pheideas spunea...

@Marcu, si eu am fost atunci. :))) Ii spunea "orientare turistica". Eram mai mic; aveam 11 ani. Ne duceau de la scoala, gramada, noroi cat cuprinde si ne puneau sa alergam prin padure. Ne dadeau niste cartonase, pe care trebuia sa le stampilam. La primul concurs, am parcurs tot traseul. Eram fericit. La urmatoarele mi-am dat eu seama ca semanam mai mult cu o turma de bivoli, manati de niste profesori cu aspect de activist, si am sters-o rapid acasa, prin spatele cimitirului spre Satul Lupi si Hipodrom.

Delf spunea...

Îţi mulţumesc.

pheideas spunea...

Cu placere ! :)

Anonim spunea...

Week endul viitor voi fi la Gura Raului-Pensiunea Iris, cu fostii colegi de facultate. Esti pe aproape?

pheideas spunea...

Floare de colt, nu cred ca voi fi. As vrea sa ajung la Sibiu anul asta. Cine stie ?