Profituri totale de miliarde de euro, un sold al creditelor care a urcat de la 13 mld. lei, în 2003, la peste 200 mld. lei, în 2008, şi un portofoliu de clienţi care a crescut exponenţial. Nota de plată: restanţe în valoare de aproximativ 6 mld. lei. Şi numărătoarea continuă.
Vă amintiţi de “Zânul” de la Banca Transilvania, de piticii de grădină care ştiau totul despre creditul pentru orice de la UniCredit Ţiriac Bank sau de melcul de la HVB? Până şi el avea o casă, aşa cum şi-au dorit şi românii care au dat buzna să se îndatoreze cu până la 75% din venituri, cu “dobânzi promoţionale ZERO”.
“Campaniile de promovare ale instituţiilor financiare au încercat să devieze accentul de la problema acută a banilor spre motivaţia şi finalitatea investiţiilor cu caracter personal, făcând apel la nevoile fundamentale de siguranţă şi bunăstare, pe de o parte, şi indicând o cale spre atingerea unui nou statut, pe de altă parte”, a explicat pentru Business Standard psihologul Alexandru Iordan.
Cum s-au intamplat toate acestea ? La prima vedere, a fost increderea intr-un sistem financiar infailibil, si secund, ignorarea unor semnale privind evolutia pietei si economiei pe termen mediu si lung.
La o a doua vedere, observam un alt fenomen economic, mult mai interesant. Am mai spus-o in postarile anterioare si o repet - bancile nu sunt entitati private independente, ci fac parte dintr-un sistem financiar mult mai complex, care la varf patroneaza domenii extrem de vaste, de la industrial, shipping si mining, la retail si real estate. Bancile doar finanteaza aceste activitati. Ele intra primele (sunt trimise) pe piete in dezvoltare si se retrag ultimele (raman sa stinga lumina), cand pietele sunt epuizate.
In Romania bancile au finantat investitii si achizitii de marfuri, de la masini, la bunuri de larg consum. In tara au ramas bunurile respective, la valori perisabile, iar banii au plecat afara. Sa stiti ca fenomenul este intalnit oriunde in lume; diferenta constand in soliditatea economiilor pietelor respective.
Prin urmare, pierderile bancilor au fost calculate cu mult timp inainte, si deranjeaza doar pe necunoscatori.
Azi, banul nu mai conteaza atat de mult, pentru ca virtualitatea lui il face disponibil in orice moment. Este gresita gandirea unora, care cred ca fara ban nu pot face nimic. Atentie, gandesc macro-economic; nu vorbesc de rosii si castraveti. Daca ai ceva de vandut, banul vine singur, cu atat mai mult azi, cand datorita crizei, exista o penurie de oportunitati. Prin urmare, conteaza doar capacitatea pietelor de a oferi investitorilor ceva atractiv si interesant de cumparat. Cat timp se va intampla acest lucru, pe piete va intra capital, iar cel care va castiga, va fi cel care va sti sa obtina profit maxim, adica un deficit de cont curent minim.
Secretul unei dezvoltari durabile, e sa stii sa atragi bani prin proiecte interesante. Si mai ales sa anticipezi pe termen mediu si lung, si sa nu ramai in piata descoperit, cu active neperformante.
Dar pentru ca toate acestea sa fie intelese si aplicate, este nevoie de o gandire colectiva. Adica exact ce ne lipseste.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu