milogul S.A.

Nu suport milogii
Nu stiu daca ati intalnit oameni care, desi nu sunt saraci, se milogesc. Sunt genul care folosesc hartia igienica pe ambele parti. Sunt permanent in cautare de chilipiruri. Pentru ei totul e scump si nu platesc, nu pentru ca nu au bani, ci pentru ca nu vor. Ca sa va faceti o idee mai precisa, am sa va povestesc.:) Eram la o tipografie. Vine un tip intolit, cu un Avensis parca, sa dea o comanda de cincizeci de invitatii de botez pentru fiie-sa. Pretul oferit era de 3 lei / buc. In total facea 150 lei. A strambat din nas si a inceput sa negocieze. Imi venea sa-i dau eu bani.
Cunosc un alt tip, pe-a carui frunte scrie "ieftin". Cand ma duc pe la el, intotdeuna se lauda ca si-a cumparat, ba un laptop cu 1000 lei, ba ultimul ragnet de placa grafica, pe care a schimbat-o cu vechea placa si a mai dat in puls 20 lei, ba a gasit la promotie un set de scaune de gradina sau cine stie ce gratar, care face spagatul singur si altele. Are o fabrica. A schimbat pana acum zeci de furnzizori de ambalaje, de ingrediente si utilaje. Niciunul nu e suficient de ... ieftin. :) Acum sa va zic partea interesanta. Stiti foarte bine ca orice e ieftin, crapa a doua zi. Exact asa i se intampla lui. Mi-e mila cand il vad ca se plange - ba i s-au dezlipit etichetele, pentru ca a negociat un pret bun cu tipografia, ba a ramas cu masina pe centura, pentru ca a reparat-o ieftin la nus' ce service, ba i-a crapat un utilaj, luat pe degeaba de la vreun turc. Saracul, munceste si se streseaza mai mult decat daca ar plati pretul corect. Dar e fericit ca ... e ieftin ! E bucuria lui.

Nu suport snobismul si narcisismul
Mi s-a intamplat, acum din ce in ce mai rar, sa intalnesc tot felul de snobi. Investesc pana la ultimul leu in imagine, de la tabla, la toale si gagica. Acum s-au mai stilat. Pe vremuri ii gaseai la tot pasul. Cei mai multi snobi i-am intalnit prin multinationale. Se lipesc de cate-un birou cu laptop, isi trag masina cu cercuri si nu le mai ajungi cu prajina la nas. Sunt permanent preocupati si superocupati. Rapoarte peste rapoarte, intalniri, sedinte si traininguri. Daca ii pui unul langa altul, zici ca sunt Man in Black III. Acelasi costum negru si cravata, camasa alba sau in dungi, aceiasi pantofi taiati, sacou sau taior la femei. Aceleasi pauze de tigara si cafea pe-aceeasi terasa cu vedere la parc. Stereotip - mobilul, pachetul de tigari si cafeaua. :) Aceleasi bancuri tampite, ori despre ultimul tip de ML, in ce statiune in Alpi au fost, la ce hotel in Paris si remarcile stupide de genul: "Cum e posibil sa ... in tara asta de kkt !". Daca le zici de mici si bere, se uita la tine ca la muzeu.
Acelasi snobism il gasesti si pe net. Ba nu, cred ca mai mult e vorba de narcisism. Uite pe bloguri, de exemplu. Observ la unele personaje o aroganta de vedeta. Abia catadicsesc sa arunce un comentariu. Unii cred ca se masturbeaza, citind comentariile fanilor. "Andreea, esti minunata ! Rochia ta este superba ! Aseara ai fost la inatime. Te iubesc !". Sau: "Alina, noua fata a blogului tau arata superb ! Ceea ce faci tu in parlament este minunat.", apoi: "Draga Laura, lectia ta de sex este formidabila, in fiecare noapte te visez.". Si ei raspund: "Va iubesc pe toti ! Sunteti minunati ! Ieri m-am intalnit cu fanele mele de la clubul "Pe tocuri", si ne-am simtit minunat.", "Draga Bogdan, iti multumesc pentru aprecieri, si blogul tau este la fel de frumos.", "Alex, ma bucur ca ai fantezii cu mine.". Si rar comenteaza pe alte bloguri. Sunt prea pretiosi. :)

Nu suport tematorii
Acu' nu stiu, oi fi si eu ciudat in ochii altora. :) Nu-i suport pe cei care nu rad. Ii vezi permanent incruntati, parca socotind ceva. Am o prietena buna, caruia intr-o zi i-am spus ca arata de parca ar pilota un Boeing 747. E preocupata de cotidian si nu se poate detasa. Sper sa nu se supere.
Poate ca asa e firea mea, sa zambesc, sa fiu deschis si sa gandesc cu 250 km/h. Ar fi absurd sa cer si altora sa tina pasul cu mine. Dar nu pot sa inteleg teama pe care o au multi oameni in momentul in care le daruiesti ceva. Nu glumesc ! Le dai ceva gratis si ei se comporta de parca ar fi vazut un pachet suspect in aeroportul din Tel Aviv. Chiar mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa vad un coleg de blog vaitandu-se ca i-a "violat" cineva calculatoru'. Il simpatizez si i-am facut cadou un firewall bun, cu serie si instructiuni de folosire. Am pierdut ceva vreme sa-i pregatesc tot pachetul. I l-am trimis. Ma asteptam la un feedback ... sa-mi zica daca l-a pus, cum merge, s-a rezolvat sau nu etc. Nimic !

Nu-i suport pe cei care rostesc usor cuvintele
Intr-o postare anterioara, referindu-ma la comportamentul celor din jur, am spus: "Am nevoie, intind mana si ma servesc ! Cat costa, sau cat sunt dispus sa platesc pentru lucrul de care am nevoie, ma intereseaza mai putin !". Asa e si cu cei care rostesc cuvinte fara sa gandeasca prea mult. Si apoi sunt loviti de amnezie. In realitate, nu de amnezie ci de razgandeala.
Da, razgandeala e sport national. Multi rostesc cuvinte, fara sa calculeze si greutatea lor. Promit marea cu sarea, si apoi cand realizeaza ca vine vremea scadentei, se razgandesc. "Ce daca i-am promis ? Las’ ca vad eu ce fac !" sau "I-am spus ca ii dau 50%. Si asa nu face nimic, ia sa-l pacalesc si sa nu-i mai dau !". Se fac ca uita sau renegociaza contractul.
Cuvantul poate sa fie si scris; mai ales cel pus pe contracte de credit la banci. :)
Abia astept ziua in care orice intelegere, de la zugravul care iti zugraveste apartamentul, la orice business care presupune un termen de predare ferm, se va parafa, negru pe alb. Si daca nu respecta, sa plateasca !
Sau cel mai bine, cu acreditiv bancar. M-am saturat de eternul: "Haide sefu’ ca ne intelegem noi !".
Tot cuvant e si declaratia pe care ti-o face un prieten, pe care-l credeai bun: "Nesimtitule, hotule, parsivule !". Da, prieten caruia i-ai fost casa, masa, pat si bun povatuitor cand era la nevoie.
Daca nu reactionezi, tot acel prieten vine pe urma si isi cere scuze. Te uiti la el cu ingaduinta il mangai incet pe crestet si cu greu te abtii sa nu-i tragi un sut in fund. Smile!