marți, 25 august 2009

milogul S.A.



Nu suport milogii

Nu stiu daca ati intalnit oameni care, desi nu sunt saraci, se milogesc. Sunt genul care folosesc hartia igienica pe ambele parti. Sunt permanent in cautare de chilipiruri. Pentru ei totul e scump si nu platesc, nu pentru ca nu au bani, ci pentru ca nu vor. Ca sa va faceti o idee mai precisa, am sa va povestesc.:) Eram la o tipografie. Vine un tip intolit, cu un Avensis parca, sa dea o comanda de cincizeci de invitatii de botez pentru fiie-sa. Pretul oferit era de 3 lei / buc. In total facea 150 lei. A strambat din nas si a inceput sa negocieze. Imi venea sa-i dau eu bani.
Cunosc un alt tip, pe-a carui frunte scrie "ieftin". Cand ma duc pe la el, intotdeuna se lauda ca si-a cumparat, ba un laptop cu 1000 lei, ba ultimul ragnet de placa grafica, pe care a schimbat-o cu vechea placa si a mai dat in puls 20 lei, ba a gasit la promotie un set de scaune de gradina sau cine stie ce gratar, care face spagatul singur si altele. Are o fabrica. A schimbat pana acum zeci de furnzizori de ambalaje, de ingrediente si utilaje. Niciunul nu e suficient de ... ieftin. :) Acum sa va zic partea interesanta. Stiti foarte bine ca orice e ieftin, crapa a doua zi. Exact asa i se intampla lui. Mi-e mila cand il vad ca se plange - ba i s-au dezlipit etichetele, pentru ca a negociat un pret bun cu tipografia, ba a ramas cu masina pe centura, pentru ca a reparat-o ieftin la nus' ce service, ba i-a crapat un utilaj, luat pe degeaba de la vreun turc. Saracul, munceste si se streseaza mai mult decat daca ar plati pretul corect. Dar e fericit ca ... e ieftin ! E bucuria lui.

Nu suport snobismul si narcisismul
Mi s-a intamplat, acum din ce in ce mai rar, sa intalnesc tot felul de snobi. Investesc pana la ultimul leu in imagine, de la tabla, la toale si gagica. Acum s-au mai stilat. Pe vremuri ii gaseai la tot pasul. Cei mai multi snobi i-am intalnit prin multinationale. Se lipesc de cate-un birou cu laptop, isi trag masina cu cercuri si nu le mai ajungi cu prajina la nas. Sunt permanent preocupati si superocupati. Rapoarte peste rapoarte, intalniri, sedinte si traininguri. Daca ii pui unul langa altul, zici ca sunt Man in Black III. Acelasi costum negru si cravata, camasa alba sau in dungi, aceiasi pantofi taiati, sacou sau taior la femei. Aceleasi pauze de tigara si cafea pe-aceeasi terasa cu vedere la parc. Stereotip - mobilul, pachetul de tigari si cafeaua. :) Aceleasi bancuri tampite, ori despre ultimul tip de ML, in ce statiune in Alpi au fost, la ce hotel in Paris si remarcile stupide de genul: "Cum e posibil sa ... in tara asta de kkt !". Daca le zici de mici si bere, se uita la tine ca la muzeu.
Acelasi snobism il gasesti si pe net. Ba nu, cred ca mai mult e vorba de narcisism. Uite pe bloguri, de exemplu. Observ la unele personaje o aroganta de vedeta. Abia catadicsesc sa arunce un comentariu. Unii cred ca se masturbeaza, citind comentariile fanilor. "Andreea, esti minunata ! Rochia ta este superba ! Aseara ai fost la inatime. Te iubesc !". Sau: "Alina, noua fata a blogului tau arata superb ! Ceea ce faci tu in parlament este minunat.", apoi: "Draga Laura, lectia ta de sex este formidabila, in fiecare noapte te visez.". Si ei raspund: "Va iubesc pe toti ! Sunteti minunati ! Ieri m-am intalnit cu fanele mele de la clubul "Pe tocuri", si ne-am simtit minunat.", "Draga Bogdan, iti multumesc pentru aprecieri, si blogul tau este la fel de frumos.", "Alex, ma bucur ca ai fantezii cu mine.". Si rar comenteaza pe alte bloguri. Sunt prea pretiosi. :)

Nu suport tematorii
Acu' nu stiu, oi fi si eu ciudat in ochii altora. :) Nu-i suport pe cei care nu rad. Ii vezi permanent incruntati, parca socotind ceva. Am o prietena buna, caruia intr-o zi i-am spus ca arata de parca ar pilota un Boeing 747. E preocupata de cotidian si nu se poate detasa. Sper sa nu se supere.
Poate ca asa e firea mea, sa zambesc, sa fiu deschis si sa gandesc cu 250 km/h. Ar fi absurd sa cer si altora sa tina pasul cu mine. Dar nu pot sa inteleg teama pe care o au multi oameni in momentul in care le daruiesti ceva. Nu glumesc ! Le dai ceva gratis si ei se comporta de parca ar fi vazut un pachet suspect in aeroportul din Tel Aviv. Chiar mi s-a intamplat, cu ceva vreme in urma, sa vad un coleg de blog vaitandu-se ca i-a "violat" cineva calculatoru'. Il simpatizez si i-am facut cadou un firewall bun, cu serie si instructiuni de folosire. Am pierdut ceva vreme sa-i pregatesc tot pachetul. I l-am trimis. Ma asteptam la un feedback ... sa-mi zica daca l-a pus, cum merge, s-a rezolvat sau nu etc. Nimic !

Nu-i suport pe cei care rostesc usor cuvintele
Intr-o postare anterioara, referindu-ma la comportamentul celor din jur, am spus: "Am nevoie, intind mana si ma servesc ! Cat costa, sau cat sunt dispus sa platesc pentru lucrul de care am nevoie, ma intereseaza mai putin !". Asa e si cu cei care rostesc cuvinte fara sa gandeasca prea mult. Si apoi sunt loviti de amnezie. In realitate, nu de amnezie ci de razgandeala.
Da, razgandeala e sport national. Multi rostesc cuvinte, fara sa calculeze si greutatea lor. Promit marea cu sarea, si apoi cand realizeaza ca vine vremea scadentei, se razgandesc. "Ce daca i-am promis ? Las’ ca vad eu ce fac !" sau "I-am spus ca ii dau 50%. Si asa nu face nimic, ia sa-l pacalesc si sa nu-i mai dau !". Se fac ca uita sau renegociaza contractul.
Cuvantul poate sa fie si scris; mai ales cel pus pe contracte de credit la banci. :)
Abia astept ziua in care orice intelegere, de la zugravul care iti zugraveste apartamentul, la orice business care presupune un termen de predare ferm, se va parafa, negru pe alb. Si daca nu respecta, sa plateasca !
Sau cel mai bine, cu acreditiv bancar. M-am saturat de eternul: "Haide sefu’ ca ne intelegem noi !".
Tot cuvant e si declaratia pe care ti-o face un prieten, pe care-l credeai bun: "Nesimtitule, hotule, parsivule !". Da, prieten caruia i-ai fost casa, masa, pat si bun povatuitor cand era la nevoie.
Daca nu reactionezi, tot acel prieten vine pe urma si isi cere scuze. Te uiti la el cu ingaduinta il mangai incet pe crestet si cu greu te abtii sa nu-i tragi un sut in fund. Smile!

14 comentarii:

Floare de colt spunea...

Şi mie imi place să negociez, dar nu voi cumpăra niciodată un obiect doar pentru că este ieftin.
Trebuie să existe un raport corect calitate-preţ.
Tatăl meu spune: (deşi nu el a născocit vorba asta) că suntem prea săraci să cumpărăm lucruri ieftine.
Acel domn care venise la tipografie să negocieze preţul, n-a făcut decât să-şi testeze capacităţile de negociator.

Nici mie nu-mi plac snobii şi fiţele lor.
Imi plac oamenii simpli, care nu au uitat să dea bineţe femeii de servici şi care nu-ţi vorbesc de sus, de parcă ei au inventat cuvintele.
În privinţa complimentelor de pe net, nu ştiu unde începe snobismul.
De felul meu sunt foarte sinceră, dacă mă impresionează plăcut un blog, comentez, dacă nu, prefer să mă abţin, pentru că mă pun în locul celuilalt şi...aşa cum spui şi tu, este bine să-ţi cumpăneşti vorbele înainte să le arunci, să te pui în locul celuilalt- o vorbă doare mai mult decât o palmă.

Spui că nu suporţi fricoşii.
Din povestirea ta deduc altceva;
Noi românii suntem sceptici când ni se oferă ceva.
Ne cunoaştem pe noi înşine şi ştim că nimeni nu ar oferi ceva, fără să aibă un motiv.
Ăsta este caracterul nostru.
Dacă mergi pe stradă în alte state, vezi oameni zâmbind din suflet, chiar şi poliţiştii sunt amabili.
La noi toată lumea se fereşte de toată lumea, ne este teamă să nu fim înşelaţi sau ţepuiţi- poate este moştenirea noastră.
Ar mai fii multe de spus, dar am multă treabă.
Îţi doresc o zi minunată.

pheideas spunea...

Acel domn a facut pe ... milogu'. :)) Exista o limita. Daca avea pantalonii rupti, il credeam.

Pai tocmai la frica asta ma referam. :)) Am pus intre glilimele, sa nu se creeze confuzie. :))

pheideas spunea...

Floare de colt, una e scepticismul si alta ... nu stiu cum sa-i spun. Nu e vorba de omul de pe strada, ci de omul pe care il cunosti de multa vreme si nu ti-a cerut niciodata nimic. Ba mai mult, ti-a dat degeaba de multe ori. Apoi te mai uiti si la om, mai si gandesti. Nu te poti comporta instinctual tot timpul. Da, cred ca e vorba de instinct, de prima reactie. Cum era la americani pe la 1800 - shoot first, then ask !

Rontziki spunea...

Tare bune niste vorbe vechi: sunt prea sarac sa-mi iau lucruri ieftine sau scumpul mai mult pagubeste :)

Apropo de remarcile "cum e posibil ..." mai e o categorie pe care nici eu nu o suport: cei plecati (de putin timp!) din tara care vin si incep cu de-astea de parca au uitat cum era si s-ar astepta ca in cateva luni realitatile de aici sa se schimbe ca de la cer la pamant :))
Cat despre ploconeala pe blog...e o exprimare a felului de a fi din viata de toate zilele, cred, oameni care probabil nu au opinii personale sau, daca au, le trec sub tacere, habar nu am de ce...ca sa fie bagati in seama si placuti, probabil...prefer oamenii care atunci cand fac un compliment, o fac sincer, la fel ca si atunci cand critica sau contrazic :D la fel cum nu sunt de acord nici cu complimentatul continuu, nici cu critica obsesiva.

Fricosi sau susceptibili suntem cu totii, intr-o oarecare masura, dar de la un punct incolo, ca si in exemplele tale, devine paranoia...acum depinde si de experientele fiecaruia, pentru ca in cazuri de genul asta, e posibil sa fie vorba de friptul cu ciorba si suflatul si in iaurt :))probabil de aici si teama de a accepta ceva venit gratis :)
Putin narcisim sau in exprimarea vitezei de gandire?! :)))

Absolut de acord, nici eu nu-i suport pe cei care nu se tin de cuvant! Si daca varianta cu a scrie totul negru pe alb poate ca nu e fezabila pentru orice tip de cuvant dat, mi-ar placea sa existe niste dispozitive cu pumni de exemplu :))) pentru ca, atunci cand cineva procedeaza ca in exemplele tale, sa il pocneasca pumnul cu intensitate variind dupa consecintele provocate prin nerespectarea cuvantului :))))

Rontziki spunea...

P.S. Am uitat sa precizez: Felicitari! Super postare! :)
(Poti sa ma crezi pe cuvant ca stii ca nu scap complimentele prea usor :)))

pheideas spunea...

Rontziki, nu dispozitiv cu pumni. O bomba in buzunar, cu butonul la tine. :)))
Ma gandeam ca ar fi mai bine ca toti sa avem niste bani intr-un cont blocat. De-acolo sa se traga amenzile, penalitatile si despagubirile. Acasa primesti doar felicitarile. :)) Ce zici, ar merge ?

pheideas spunea...

Merci mult ! Desi unii s-ar putea sa sara in sus ... :))))))

pheideas spunea...

Rontziki, cu viteza de gandire, nu e narcisism, e altruism :)))))))))))))))))))))

Rontziki spunea...

Din pacate nu ar merge :(...Ideea e buna, dar nu ar putea fi pusa in practica pentru ca tu faci ceva si ti se datoreaza bani care, neplatiti la timp, genereaza si penalitati de ex, nu s-ar putea face automat plata lor pentru ca cineva trebuie sa verifice daca chiar ti-ai facut treaba astfel incat sa ti se cuvina banii si daca neplata nu se datoreaza unei neindepliniri din partea celui care face.
Nu se poate porni de la premisa ca unul respecta si celalalt, cel care nu plateste, este automat vinovatul care datoreaza :)

Rontziki spunea...

:)))))))) daaa, siiiigur, inseamna ca am uitat si sa-ti multumesc pentru viteza de gandire si pentru impartasire :)))

pheideas spunea...

Rontziki, ma gandeam la un cont de litigii. Si o terta parte care sa verifice respectarea contractului. Ar fi o responsabilizare a executantului. Dar asa e, nu poti fixa limita contului, incat sa acopere orice lucrare. Tot acreditivul bancar e solutia. :)

LOLITA spunea...

"Milogii" de care pomenesti sunt obisnuiti sa li se ofere totul la un pret derizoriu, au impresia ca totul li se cuvine, ca insusi Universul si-a dat concursul pentru a-i crea pe ei.intra in tipologia grandomanului pe care nici eu nu o suport.
Pe alta parte, snobismul si narcisismul sunt alta "boala" grea.Avem parte de ambele variante in viata de zi cu zi din pacate. By the by, mi-am amintit o gluma a lui Doru Octavian Dumitru: "maieu Adidas, chiloti Adidas, papuci Adidas, minte Adidas". Ce sa mai zic de cei care sunt atat de mandri de infatisarea lor, mai mai sa-si pupe muschii in plen sau de cei care se dau dupa cum bate vantul...
Despre cei care sunt circumspecti atunci cand vrei sa=i ajuti, da, cred ca porneste din mentalitatea -bat0o vina- mostenita ca ceva necurat se poate ascunde in spatele gestului.
Despre cei care dau impresia ca stiu tot am dezvoltat si eu intr-un post si de multe ori sunt doar cuvinte nenumarate fara esenta, substantialitate. E dorinta unora de a epata si de a se crede buricul pamantului! Se merge apoi pe vechiul indemn al lui Machiavelli: Scopul scuza mijloacele care se pare ca are succes la noi, in unele sfere. Mentalitatea e hiba si apoi intervine instinctul de conservare care induce amnezia de care pomeneai.
Imi surade si mie ideea unei bombe cu butonul la mine! :)))

pheideas spunea...

As extinde capitolul "fricosi" cu cei care nu reactioneaza in niciun fel activ la ce se intampla in jurul lor. Ii vezi permanent in postura de comentatori ... "Cum e posibil dom'le ?". Daca le ceri sa e implice, spun "Io nuuuu !". Daca observi, parerile lor nu contin solutii.

Cristian spunea...

Am cunsocut si eu mai multi milogi dar cel de care ca voi povesti ii intrece pe toti:
Baiat cu parinti bogati dar zgarciti omul asta a mers cu o gasca in excurise prin Europa.
Pe langa faptul ca folosea pasta de dinti a altora cu toate ca avea si el ,cand se opreau sa bea cate o cafea ,omul tot flutura cate o bancnota de 10 euro,si cerea de la unul de la altul 2 euro ca nu vrea sa o schimbe :):)
A facut de cateva ori faza pana cand s-a laudat ca el mai are pe card o mie si ceva de euro.
In momentul respectiv unul din gasca i-a zis :"Ma ,in palaria mea,pe langa ca ai cardul plin tot fluturi bancota aia de 10 euro ca nu vrei sa o schimbi parca ai schimba o bancnota de 100 de euro"