sâmbătă, 22 august 2009

casatoria - un concept perimat ?

De mai multa vreme imi staruie in minte un subiect despre casatorie si modul in care ea este privita in zilele noastre. Este oare un concept perimat ? Azi am urmarit emisiunea Lianei Stanciu pe B1TV, tocmai despre acest subiect. Dincolo de parerile destul de personale ale invitatelor, am observat un fapt interesant. Se pare ca blogul meu este citit, pentru ca am recunoscut unele aforisme si reflectii. Nu este exclus sa fi fost luate din alta parte, dar prea semanau toate. Smile!

Este casatoria un concept perimat ? Dupa parerea mea, da ! Stati, nu aruncati inca ... :))
Ce este casatoria ? Dupa parerea mea, azi, actul in sine are doua componente:
una juridica - contract semnat in fata Starii Civile;
si alta emotionala - prin oficializarea unei relatii in fata lumii si a lui Dumnezeu.
In trecut el avea si o componenta materiala, destul de substantiala. Observam ca in culturile cu un grad avansat de civilizatie, partea materiala a disparut, lasand emotionalul sa se exprime liber. In schimb in culturile traditionale - vezi India, materialul are o pondere principala, partea emotionala fiind ignorata aproape cu desavarsire.
In traditia milenara a satului romanesc oficializarea unei relatii era urmata de vestita zestre. Adesea casatoriile se conveneau ca afaceri intre familii. Barbatul avea indatoriri extrem de precise si incadrate in norme morale, supravegheate indeaproape de familie si biserica (biserica avand si ea interesul ei material in afacere - vezi Ion de L.Rebreanu), si orice incalcare a lor se finaliza cu divortul si renuntarea acestuia la orice bun si drept material. Iar femeia avea datoria sa ramana supusa in umbra barbatului.
Vrem sau nu sa acceptam, acesta este modelul de casatorie (relatie matrimoniala) pe care l-am mostenit. Trebuie sa fim constienti ca orice alt model implica un alt mod de gandire si o alta abordare.
Acum pun intrebarea fireasca: suntem pregatiti, din punct de vedere al culturii si educatiei, sa acceptam un alt model ? Parerea mea este ca nu.
Si am sa va spun si de ce. Un alt mod, sa-i spun avansat, care sa excluda si sa transfere argumentul legal in plan emotional si moral, presupune un nivel de educatie pe care noi, ca natie, nu-l avem inca. E ca si cum am vrea sa pilotam un avion, fara sa fi facut scoala de pilotaj. Intr-un fel suntem prinsi intre trecut si traditie si un nivel modern nespecific.
Ca ideologie, comunismul a incercat sa rupa omul de material si traditional, inoculandu-i concepte avansate de moralitate. Inca douazeci de ani si ar fi reusit. :) Din pacate, procesul a fost intrerupt de o alta ideologie, care are cu moralitatea mult mai putin decat cea dinainte.

Dar ce presupune aceasta noua viziune asupra matrimonialului, implicit a relatiei dintre barbat si femeie ?
In primul rand presupune emanciparea femeii. Barbatul trebuie sa-si reprime instinctul de troglodit si s-o accepte ca partener egal de dialog. Iar femeia sa nu se mai considere inferioara, ci sa urmareasca sa se dezvolte personal si profesional.
In fiecare zi vad zeci de femei incarcate cu sacose, fuguta acasa sa faca mancare, sa spele, iar seara sa fie fresh la dispozitia "stapanului". Iar cand le-am spus ca nu e normal, m-au privit ciudat.
Parerea mea e ca atata timp cat aceasta abordare traditionala a conceptului de relatie este inca prezenta in peisaj, barbatul isi va privi consoarta ca pe un furnizor de servicii. Si o va iubi ca pe Dacie.
Ce legatura are asta cu conceptul perimat al casatoriei ?

Daca observati cu atentie, majoritatea casniciilor care se desfac au stransa legatura cu revolta femeii fata de vechiul concept, pe care tocmai vi l-am descris.
De ce revolta, pentru ca partenerii nu mai coopereaza in rezolvarea problemelor cotidiene. Desi partenerii contribuie finaciar in mod egal, aproape toate problemele casnice cad in sarcina femeii. Afectiunea se cladeste si perpetueaza prin atingeri, prin joc, prin comuniune si comunicare. Cu cat cei doi parteneri petrec mai putin timp impreuna, cu atat se vor distanta, iar iubirea lor se va stinge.
Daca ascultati barbatii, majoritatea va vor spune ca femeia nu ii mai satisface. Ce va spuneam anterior - o privesc ca pe un prestator de servicii.

Este casatoria un concept perimat ? Parerea mea este ca da ! Si il consider ca facand parte din evolutia noastra spirituala si culturala.
Vrem sau nu, pe masura ce societatea se va dezvolta, omul va deveni mai responsabil. Stiu ca va vine greu sa credeti; ma refer la urmatoarea suta de ani.
Imi place sa cred ca responsabilitatea va inlocui actul sau orice conventie scrisa, care da titlul de "casatorie" unei relatii.
Diferenta dintre casatorie si concubinaj (suna peiorativ) este tocmai actul scris si juramantul in fata altarului. Pot fi acestea eliminate ? Pentru persoanele profund religioase, sunt convins ca ritualul are o mare incarcatura emotionala. Pentru altii are doar o incarcatura festiva.

Pana la urma ce tine doi oameni impreuna ? Actul, juramantul, sau dragostea ? Ce rol au copiii in acest complex ?
Va invit la o dezbatere pe aceasta tema inepuizabila.
Am primt un link de la o amica, referitor la casatorie. Anexez mai jos continutul.
"Bărbaţii căsătoriţi au o stare a sănătăţii mai bună decăt celibatarii. Din punct de vedere biologic, riscurile de a se îmbolnăvi din cauza funcţionării precare a sistemului nervos sau circulator este mai mic pentru bărbaţii căsătoriţi.
Un studiu efectuat de către oamenii de ştiinţă americani a concluzionat că bărbaţii căsătoriţi au cu 10% mai puţine probleme de sănătate decât restul. Cercetătorii de la Universitatea din Arizona au spus că bolile fatele pt fi prevenite mai bine prin căsătorie decât dacă se renunţă la fumat. Aceştia au examinat probe de sânge de la 1.715 voluntari cu vârsta cuprinsă între 57 şi 85 de ani pentru a măsura nivelul de proteină C reactivă (CRP) care este produsă de ficat ca si răspuns la starea slabă a sănătăţii. Totodată, studii anterioare au demonstrat că CRP-ul este în strânsă legătură şi cu bolile cardiace, ictusul şi depresia.
Datele studiului au arătat că bărbaţii căsătoriţi au un nivel mai scăzut de CRP decât oricare alt grup de masculi. Astfel, bărbaţii căsătoriţi au o medie de 1,16 miligrame de CRP la litrul de sânge, faţă de cele 2,27 miligrame prezente în sângele celibatarilor.
¨Acest studiu demonstrează cât de importante sunt legăturile sociale create între un bărbat şi soţia lui¨ a declarat Tony Cassady, profesor la Universitatea Ulster. ¨Echilibrul psihologic dat de către completarea reciprocă ajută foarte mult la o dezvoltare sănătoasă a întregului organism¨ a mai spus Tony Cassady."




30 comentarii:

denisia spunea...

E clar că puţin se încumetă să vorbească deschis despre căsătorie... eu cred că totul ţine de responsabilitate şi caracterul omului... jurăminte, iubire, trec...

pheideas spunea...

Denisa, se pare ca asa e ! Casnicia e o necunoscuta pentru multi. :)) Si eu care speram ca va fi avalansa de comentarii ... Cred ca am sa-l folosesc drept criteriu de selectie. :)))))

Rontziki spunea...

Daca e sau nu casnicia un concept perimat, n-as putea spune, dar in mod cert este un concept in trasformare pentru ca rolul personajelor este in transformare...cat va dura si daca la un moment dat, ca urmare a transformarilor, casnicia va disparea e greu de spus...Poate ca doar se va transforma.
Componenta juridica e oricum in plina revolutionare :) Pana si la noi, aia conservatorii, noul cod civil are prevederi prin care se da statut juridic "logodnei".
Si mie mi-ar placea sa cred ca responsabilitatea va inlocui acte si conventii, dar...sa fim seriosi...eu nu observ decat ca, putin cate putin, cuplul, indiferent ca e legalizat sau ba, nu mai este o entitate, ci doar adunarea a doua entitati interesate doar de binele personal si, imediat ce acest bine este catusi de putin amenintat, gata, nu mai e bine in cuplu...cam in sensul asta oamenii devin mai responsabili :)) si cu cat sunt mai responsabili pentru ei, cu atat mai putin sunt pentru celalalt sau chiar pentru copii...
In ce priveste conventiile, astea e cam greu sa fie eliminate atata timp cat exista si elementul patrimonial in cuplu, fie ca e individual, fie ca e la comun.
Personal, nu as fi pentru abolirea casniciei, nici juridic, nici religios, pentru ca buba nu e in institutie, ci in noi :)
Poate va exista o revolutionare a omenirii, in bine evident, care ar avea efecte din interior si asupra casniciei si asupra multor tipuri de interactiune umana care scartaie :)

pheideas spunea...

Rontziki, cred ca institutia casatoriei nu va fi abolita Si e firesc sa fie asa. Cred ca ea se va transforma incetul cu incetul, pe masura ce partenerii vor deveni responsabili.
Am intalnit multe femei care au fost implicate in relatii indelungate - 5 - 8 ani, fara sa fie casatorite. Le-am intrebat si mi-au raspuns ca "nu a fost sa fie". Dar relatiile s-au destramat la un moment dat, ca orice relatie cu act ori fara.
Stiti ce ? Inutilitatea actului il vezi cand divortezi. Consider ca nu un act ar trebuie sa tina doi oameni impreuna. Atunci de ce e nevoie de act ? Si inca .. am vazut multi barbati care cresc copii ai caror tati si-au pus palma in fund si dusi au fost. :)
Poate un act sau o lege sa-i oblige sa-si indeplineasca indatoririle ? De cele ma multe ori nu. Am vazut oameni care au muncit pe branci, au ridicat palate, si apoi au plecat cu bocceluta, pentru ca au dat cu semnatura cand erau indragostiti.
De ce e nevoie de act ?

Rontziki spunea...

Exact pentru ce-ti spuneam ca nu vor fi eliminate conventiile...poate ca nu va fi un act de stare civila, dar un act tot va fi...o conventie care sa reglementeze aspectele patrimoniale ale convietuirii. Pana la urma si acum, la asta se rezuma componenta juridica a casatoriei, nu?
Ce ti se pare ca a facut "actul" in plus, pana acum?

pheideas spunea...

Daca va spun ca tocmai actul face ca unii oameni sa se cramponeze de o relatie fara viitor, m-ati crede ? Cunosc cupluri casatorite pentru care actul a devenit motiv de santaj. Sau o simpla afacere, in care amandoi sunt actionari.

Rontziki spunea...

Pai si daca actul ala nu ar fi "certificat de casatorie" ci o conventie intre parti cu privire la patrimoniu, ar putea avea acelasi efect...de a ramane in relatii fara viitor pentru a nu "imparti" patrimoniul...
Sau nu inteleg eu ce inseamna ca oamenii se cramponeaza de act...si cum devine casatoria un motiv de santaj, mai mult decat ar fi o simpla conventie...

LOLITA spunea...

E posibil ca relatiile sa sufere niste schimbari in viitor pentru ca totul se transforma, se schimba, dar nu cred ca institutia casatoriei se va perima. Din punctul meu de vedere, actul in sine nu trebuie sa fie motiv de santaj sau de imbogatire. Doi oameni ar trebui sa stea impreuna pentru ca se iubesc, pentru ca ii leaga o dragoste mare. Oficierea casatoriei in acest caz si indeplinirea conventiei de care spuneai nu ar trebui sa fie decat o incununare a relatiei profunde si de respect reciproc dintre cei doi . Cred ca santajul de aici porneste de la lipsa dragostei si a respectului. Mai cred si ca mersul la biserica sau la primarie nu mai e resimtit atunci ca o conventie, ci ca un dar facut persoanei iubite. Unii prefera ca totul sa fie simplu, firesc fara zorzoane si obiceiuri imprumutate pentru ca, la urma urmei nu trebuie dovedit nimic lumii atunci cand dragostea uneste doi oameni. Copiii sunt rodul dragostei celor doi, un cadou nepretuit in care cei doi se regasesc zilnic si alaturi de care invata din nou alfabetul vietii. Niciodata copiii nu trebuie folositi ca mijloc de santaj. Acest lucru are repercursiuni adanci in ce priveste personalitatea si caracterul omului in devenire. Mai cred ca responsabilitatea trebuie sa-i insoteasca pe cei doi tot timpul, pentru ca a trai si a convietui implica un grad mare de constientizare. Chiar daca se spune ca dragostea e oarba, daca fiorii ei nu sunt cimentati de cugetare, de responsabilitate sansele ca edificiul nou cladit sa tina timp indelungat sunt minime.

pheideas spunea...

Lolita, iti multumesc pentru fruoasel cuvinte. Esti un suflet ales ... se vede. Cu respect ... :)
Daca responsabilitatea ar trebui sa dicteze intr-o relatie, atunci ratiunea ar trebui sa considere actul ca pe un simbol.
Nu stiu daca m-am facut inteles, nu cred ca institutia casatoriei va disparea, ci se va transforma de la sine in ceva simbolic si mult mai puternic. :) Dar vorbesc de zeci de ani de-acum incolo. Si nu e nicio graba. :)

LOLITA spunea...

Am inteles ideea si actul da se transforma in ceva simbolic care uneste pe cei doi si nu invers. Ma bucur ca m-am facut inteleasa si respect si tie pentru temele pe care le alegi spre discutie. Toate cee bune! :)

Sasha spunea...

Casatoria, sau mai exact o relatie intre el si ea, este ca un scaun cu trei picioare, iar daca unul dintre cele trei picioare este subred...deh, nu mai ai pe ce sa sezi :) Care sunt cele trei componente? Emotionala, as include aici responsabilitatea, pretuirea celui de langa tine, viziunea comuna asupra vietii si un sistem de valori pe deplin impartasit. Fizica, sa recunoastem cu totii ca sexul poate constitui secretul bunei armonii intr-un cuplu pe termen lung. Materiala...ei aici intervin ratiunea si de ce nu, instinctul de conservare, mai ales cand psihicul unuia dintre cei doi nu este suficient de puternic...ideal ar fi ca ambii sa contribuie la bunastarea cuibului si la intretinerea lui. Citind comentariile de mai sus as fi tentata sa cred ca "actul" se refera numai la ultima componenta. Dar si aici revin la ideea de responsabilitate si omenie...daca exista. Nici o hartie de pe lumea asta nu iti poate garanta implinirea in planul primelor doua componente. Iubirea? Da, este un vis frumos, pe care ajungem sa-l disecam ca intr-un laborator...pana cand nu mai ramane nimic de studiat si atunci nu ne ramane decat sa traim pur si simplu! Cat de frumos putem!

pheideas spunea...

Sasha, tu alergi vreodata desculta prin ploaie, fara sa vezi o logica in gestul tau ? :))) Uf, eterna rationala. Dar imi place definitia ta - casatoria este un scaun cu patru picioare: dragostea, sexul, banul si certificatul. Fara un picior, scaunul cade.

Rontziki spunea...

@pheideas: aoleu, la ce definitie s-a ajuns... :)) Cu dragostea sunt de acord, cu sexul la fel, desi l-as include partial la dragoste, daca tot vorbim de cuplu, ca nu vorbim de dragoste in general, intre oameni...cu certificatul sunt de acord ca vorbim de casnicie, nu doar de relatii, indiferent de statutul lor...Dar care e treaba cu banii??? Gasesti vreo legatura intre bunastarea financiara si bunastarea casniciei?
Sau poate voiai sa spui de ex ca un element cat de cat important intr-o casnicie este conceptia similara celor doi cu privire la partea materiala...cu o asa o idee as putea fi de acord si n-as considera-o cinica :D
Dar, ca bine a zis Sasha disecam atata concepte, sentimente, retete de fericire :), pana cand nu mai ramane decat de trait :)))

fly2sky spunea...

Daca ai nevoie de un act sau nu pentru o convietuire in doi depinde de fiecare in parte. Pentru multi e o confirmare a implicarii in fata societatii. Si poate iti ofera o anumita siguranta din punct de vedere psihologic. Din pacate nu a disparut de tot la noi nici componenta materiala. Daca nu simti nevoia acestui act inseamna ca ai destula incredere in tine si in relatia ta, si nu-ti pasa prea mult de opinia celorlalti. Si in fond asta e important, relatia in sine, restul sunt detalii. Intr-adevar e nevoie de schimbare de mentalitate pentru asta, si asta se petrece in timp. Problemele ce apar mult in cupluri provin din mentalitati diferite asa cum ai sesizat si din faptul nu toti oamenii sunt la fel de receptivi la schimbare. Apoi e problema valorilor care afecteaza insasi esenta casatoriei. Cat despre copii, ei au nevoie de mama, de tata, de iubire si de armonie. O casatorie fara fond, adica fara iubire, respect, armonie nu e suficienta pentru un copil.

pheideas spunea...

Vad ca sunteti impotriva factorului material intr-o casnicie. Zambesc la gandul cat de multe pesoane am cunoscut interesate doar de aspectul material. Persoane care te cantaresc de la eticheta de pe camasa, la masina. Exact ca la piata. Consider ca inteligenta persoanei de langa tine face toti banii. Pentru ca vremurile sunt schimbatoare, si cei ce-au fost sus, ajung jos si invers. Importat e cum gestionezi toate aceste evenimente. Dar inteligenta nu insemna numai sclipire de moment. Ea insemna in primul rand experienta.
Rontziki, materialul conteaza in echilibrarea bugetului familiei. Femeile ai simtul materialului mai pronuntat. Asa e firea lor ... Barbatii sunt mai boemi. Dupa ce-au cucerit, nu-i mai intereseaza. :))

Rontziki spunea...

Uof, iar ma vad nevoita sa te contrazic :))
Ce inseamna de fapt ca bugetul familiei conteaza? Ti se pare ca familiile care dispun de un buget mai mic sunt in pericol de destramare mai mare decat cele care au un buget mai mare?
Daca banii ar conta asa de mult intr-o relatie sau intr-o casnicie, de ce si cei care au multi sau foarte multi bani divorteaza?
Cred ca nu bugetul, ci conceptia despre buget a partenerilor conteaza :)
Ce spui tu cu interesul material nu se refera la casnicie sau la relatie, ci la premisele de la care pleaca unii oameni cand isi cauta o relatie.

Asta cu inteligenta e discutabila :)) Mihai Codreanu spunea ca "bunul simt poate inlocui cateodata inteligenta, dar inteligenta nu poate sa-nlocuiasca niciodata bunul simt"...asa ca inteligenta in mod cert nu face chiar toti banii, doar un procent :)))

Asa se numeste cand barbatii dupa ce au cucerit nu-i mai intereseaza?! boemi? :)) hm...

denisia spunea...

Am citit tot ce aţi scris pe aici... nu prea mă pricep la sfaturi.. în fiecare comentariu am găsit ceva frumos...

Floare de colt spunea...

Se poate vieţui mult mai bine fără o "bucată de hartie".
Această hartie are două tăişuri: îţi inspiră o stabilitate materială şi emoţională, dar în final, induce o stare de monotonie şi plictiseală.

Floare de colt spunea...

acum am citit un comentariu de+al tau, Pheideas.
Dacă pe bărbat nu-l mai interesează femeia, după ce s-a culcat cu ea, înseamnă că nu i-a oferit nimic nou.

Am uitat: In Suedia exista o lege(destul de veche), prin care poti trai in concubinaj.
Se declara concubinajul, iar actul se poate desface mult mai usor.
Este o idee foarte buna, pentru ca asa, fiecare partener va fi mult mai atent cu celalalt.
Parerea mea!

Anonim spunea...

Sunt curioasa daca cei care au comentat sunt/ au fost casatoriti.
Calea cea mai usoara pt.cei ce se iubesc este necasatoria, nu casatoria.

pheideas spunea...

Rontziki, ai observat bine. Asa e, m-am referit la premisele unei relatii. Ar fi trebuit sa spun ca materialul ofera o oarecare armonie. Cand lipseste materialul apar discutii, disensiuni si in final rupturi. Am intalnit multe femei care in momentul in care, din diverse motive, un barbat nu a mai putut sustine o familie, l-au parasit. Multi nu au un nivel ridicat si se ghideaza dupa: "imi da, il iubbesc, nu-mi da, il parasesc !". De fapt, chiar relatia lor s-a intemeiat pe material. Vorbesc din vazute si auzite. Nu ma refer la mine. Eu nu pun pret pe material. Iar persoanele sensibile la frumos se pot pacali usor.:)
Si sincer, prefer inteligenta in locul bunului simt.
Iar chestiunea cu multi bani sau putini, sa stii ca banii par multi pentru cei ce privesc de-afara, nu pentru cei care ii au. Pentru ei vor fi intotdeuna putini si motiv de cearta.:) Iar banul nu e musai sa fie motiv direct. Faptul ca partenerii muncesc pe branci, de ajung sa ze vada in concedii doar, poate fi motiv de divort.

Floare de colt, sa stii ca pe mine ma intereseaza femeia si dupa. :)) Doar trebuie sa ma culc de multe ori cu ea. :)))
Concubinajul e interesant. Pana la urma, actul de casatorie e doar o hartie. Si eu am avut, si n-am pus-o in rama, s-o vad in fiecare dimineata cand imi beam ceaiul. Dimpotriva, a ramas ascunsa in sertar pana la sfarsit. Si n-am stat 11 ani cu fosta de teama hartiei, ci pentru ca i-am iubt calitatile si i-am acceptat defectele. E asa de simplu ... Si cred ca tot atat as fi stat, si daca nu aveam nimic scris.

Rontziki spunea...

Poate ca doar ma incapatanez eu sa nu vad importanta "materialului", dar nu cred ca relatiile se destrama din cauza banilor...da, alergarea dupa bani si neglijarea partenerului poate fi o cauza de ruptura si e oarecum justificata...se porneste initial de la dorinta de a asigura cat mai bine bunastarea familiei si se ajunge la a accepta, chiar cu placere uneori, consecinta indepartarii...in ce priveste parasirea celui care nu a mai putut aduce un venit in familie, poate ca nu este vorba de bani in sine, poate ca a fost blamabila complacerea si lipsa de persistenta in a incerca sa faca ceva care sa-i aduca un venit...Cunosc exact cazul opus in care ea a muncit mereu si el aproape deloc si, desi fff grea si chinuitoare din mai multe motive, relatia inca exista...Nu cred ca putem stabili din afara ca ruptura unui cuplu s-a datorat banilor, cu atat mai mult cu cat, no offence, multi barbati justifica parasirea de catre partenere din acest motiv pentru ca este mai simplu decat sa caute motivele reale care deriva din comportamentele partenerilor...

In ce priveste inteligenta si bunul simt...e preferabil sa existe ambele :)), dar daca e sa aleg una, cred ca prefer bunul simt la oameni in general...tre' sa avem o dezbatere pe tema asta :)))

pheideas spunea...

Prefer inteligenta. De ce, mi s-a intamplat sa dau si peste bun simt, insa sracii de ei, erau "putini" la minte. Am zambit si le-am urat drum bun. :))
Da, e musai sa dezbatem ! :))))

pheideas spunea...

Apropo de stat cu cineva.
Cand stai mai multa vreme alaturi de cineva, parca nu-ti vine sa pleci, asa cu una, cu doua. Nu e ca la hotel, ti-ai facut bagajul si .. pa!
Ceva inauntru spune sa mai stai, sa mai vezi unde si cum ... Parca iti pare rau sa rupi, sa stergi dintr-odata ani, unii frumosi, veseli ... Apare si indoiala. Poate gresesti. Daca iti spune ca esti tampit, poate are dreptate. :)) Te mai uiti in oglinda, mai slefuiesti pe ici, pe colo, si iar te inftisezi la scanat.
Sunt convins ca fiecare a trait povestea lui diferita. Nu sunt doi oameni la fel, dramite doua relatii.

fly2sky spunea...

Materialul conteaza intr-o relatie in masura in care face parte din valorile principale dupa care se ghideaza cei implicati. Cat despre relatii..acestea dureaza atata timp cat sunt si sentimente si cand acestea sunt impartasite, si mai dureaza chiar daca pentru unul sentimentele s-au erodat, din dorinta celuilalt care face ce-i sta in putere pentru a salva relatia...si acela incearca...poate reuseste sa reinvie sentimentele, sau poate oboseste. Si unora le plac paharele inalte :), dar macar nu au apoi regrete. Asta in cazul in care sunt sentimente la baza unei, relatii sunt si oameni mai rationali care iubesc pentru ca:....atunci relatia tine atat cat dureaza "pentru ca". La urma urmei e un schimb, doar ca trebuie sa fie de aceiasi natura, nu poti schimba sentimente pe valori materiale, sau daca o faci o sa constati la un moment dat ca nu a fost un targ corect. Si imi amintesc ca scriai undeva ca iubirea e conditionata...eu cred mai degraba ca o relatie e conditionata, iubirea e sau nu e , poti sa-i gasesti motivatii: e bun, destept etc. dar nu sunt suficiente, mai trebuie ceva..ce vine din suflet..nu din ratiune. Tot asa si cu defectele cat timp iubesti, le accepti, cand nu mai iubesti, iti dai seama ca nu le mai poti accepta.

fly2sky spunea...

Revin in legatura cu iubirea conditionata, ai si tu dreptate, sunt in constientul sau in subconstientul nostru anumite criterii dupa care ne indragostim, in functie de valorile care le avem sau care ne-au fost "induse" de familie societate...insa sunt niste conditii necesare, nu si suficiente. O relatie profunda inseamna mult mai mult si nue ceva des intalnit. Si multi se casatoresc fara a avea aceasta relatie.

Rontziki spunea...

Referitor la conditionare, faptul ca exista niste criterii nu mi se pare o conditionare, decat la nivelul foarte abstract al iubirii...avem totusi o personalitate, un fel de a fi si, daca n-ar exista aceste criterii si chimia, ar insemna ca, la modul neconditionat, putem iubi absolut toti indivizii de sex opus :))

In momentul in care deja iubesti pe cineva, s-a trecut peste aceasta conditionare abstracta si de aici incolo se pune de fapt problema daca iubesti conditionat sau neconditionat. Eu zic ca poti iubi neconditionat, daca nu vorbim de o neconditionare absoluta, pentru ca de ex oricat ai iubi pe cineva, daca te va trata f urat, agresiv etc sau se va schimba iremediabil in niste sensuri absolut imposibil de acceptat, s-ar putea ca la un moment dat sa nu mai iubesti...
Dar daca vorbim de niste premise cat de cat firesti, cand ne incadram in niste comportamente civilizate si in niste schimbari de personalitate nu chiar radicale, in momentul in care iubesti persoana de langa tine, cu bune si rele, cam de ce ai putea conditiona iubirea? Vorbim de iubire, nu de interese...

fly2sky spunea...

rontziki, asa spuneam si eu mai sus, ca iubirea e sau nu e si ca mai degraba o relatie e conditionata, intr-o relatie sunt 2, automat esti conditionat de comportamentul celuilalt. Iar cand am revenit ma refeream la nivelul abstract, ca sunt si niste motive pentru care ne indragostim de o anumita persoana si nu de alta, si din prisma calitatilor, valorilor. Incerc sa-l inteleg pe pheideas, nu stiu daca l-am inteles bine. Oricum, cred ca suntem din secole apropiate, cu o viziune mai idealista aspura iubirii neconditionate, care e de fapt esenta iubirii, sentiment pur de admiratie si daruire. Insa de multe ori realitatea e asa cum o descrie si analizeaza pheideas..

Nexonpolaris spunea...

Abolirea casatoriei nu se poate face acum dar este inevitabil in viitor. De fapt nu va fi abolita ci va disparea incetul cu incetul, odata cu evolutia femeii. Casatoria este proprietatea comuna asupra banilor si bunurilor achizitionate pe parcursul casatoriei. Este evident ca acum multe femei care depind financiar de barbati se vor revolta la aceasta idee.
Deci retineti inca o data:
Casatoria este proprietatea comuna (adica jumi juma) a bunurilor si a banilor dobanditi pe parcursul casatoriei. Nu este altceva.
Alternativa este evident "contractul", adica un document care prevede explicit problema banilor si a proprietatii precum si alte clauze contractuale (gatitul, spalatul, curatenia, relatiile extraconjugale, copii, etc.)
Deocamdata la noi avem o lege vaga din 1953 numit codul familiei, care da nenumarate libertati dar putine drepturi si obligatii.

pheideas spunea...

@N..., stiai ca Imperiul Roman a decazut datorita acelorasi concepte moderne privind viata de cuplu ? Occidentul, si ma refer la tarile dezvoltate, sunt in declin demografic tocmai datorita liberalizarii relatiilor de cuplu. Prin urmare, in Biblie si mai devreme in cele zece porunci ale lui Moise, nu degeaba relatiile de cuplu au fost catalogate ca esentiale supravietuirii rasei umane. :)