marți, 10 martie 2009

vremuri de altadata



Am primit pe mail un text interesant si ... nostalgic unora dintre noi:

"Născuţi prin preajma anilor '70, un pic înainte sau un pic după, vedem acum, în 2009, cum casa părinţilor noştri s-a făcut de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei şi realizăm că, pentru o casă a noastră, o să avem de plătit în jur de 50 de ani...

Ne amintim, ca prin ceaţă, despre primii paşi ai omului pe lună şi, unii dintre noi, despre ediţia Cerbului de Aur când a câştigat trofeul Luminiţa Dobrescu şi când a debutat Julio Iglesias, şi îi vedeam la un televizor cu ecran bombat, în alb şi negru.
Avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva, odată.

Suntem ultima generaţie care a jucat "De-a v-aţi ascunselea", "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară, vrem ostaşi", "Prinselea", "Pac-Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei, la perete, stai !", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video ( închiriam un video şi stăteam, să ne uităm la filme, câte două zile, închişi în casă ), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geacă de blugi de la turci, iar cine purta Lee sau Wrangler era, deja, lider de gaşcă...

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste-grilă la admitere. Noi am fost ultimii şoimi ai patriei, ultimii pionieri şi ultimii utecişti.

La grădiniţă învăţam poezii în româneşte, nu în engleză, şi cântam la aniversări : MULŢI ANI TRĂIASCĂ, nu HAPPY BIRTHDAY...
Noi am sorbit din ochi Daktari, Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, Linia maritimă Onedin, Sclava Isaura, Dallas, desenele animate cu Mihaela, cele cu Felix motanul, cu omuleţul lui Gopo, iar cine zice că nu s-a uitat la toate astea, ori minte, ori încă nu avea televizor...

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe, cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi cu clasicele bidoane, umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoala...

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, Jean Michel Jahre, Vangelis şi Take That, şi încă nu se inventaseră manelele pe vremea noastră... Spre deosebire de copiii din ziua de azi, noi auziserăm de Abba, si de Queen, de Boney M, de Saragosa Band, de Semnal M şi de Mihaela Mihai şi ne amintim cu plăcere de Dan Spătaru şi de Mihaela Runceanu.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cutezătorii", Cireşarii şi am băut Cico şi Lămâiţă ( ni s-a părut ceva extraordinar când au apărut primele sucuri "de la TEC", fără să ne fie teamă că au prea multe E-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc, fără teama viruşilor de azi.
Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram ca să ieşim afară. Noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri Tetris, de care ne plictiseam la o lună după ce ni le cumpăram, şi le uitam pe dulap, pline de praf, după aceea. Abia aşteptam, la chefuri, să jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice alt joc ne-ar fi dat un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam"...

Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia" persoanei pentru care sufeream câte-o lună, în tăcere, care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul, care să intre în farmacie, să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat zeci de oracole, sperând că persoana care trebuie, va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?", că ne place de el sau de ea...
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în Dacia 1100 a tatei, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu prea ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi cu toate pisicile din cartier, nu ţineam cont de câte lipide şi câte glucide mâncam, părinţii noştri nu aveau "child proof house", ne trimiteau să cumpărăm bere sau vin de la alimentară şi câte un pachet de Snagov de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş"...

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers", nu ?"

3 comentarii:

dielda dana DINU spunea...

Mai degraba, ma simt o generatie de sacrificiu, expusa experientelor politice. Generatie care s-a dezvoltat pe fondul unor guvernari haotice, putezite de neputinta, ignoranta, lipsa de bun-simt fata de cetatenii proprii...Sunt o generatie care s-a zbatut intre rugina sovietica, cariile capitaliste si nepriceperea politica a parlamentarilor mioritici.

Anonim spunea...

Noi, fata de generatiile actuale, am avut ceva in plus...copilarie!

pheideas spunea...

Am avut copilarie, pentru ca stiam sa ne bucuram de lucruri marunte si apropiate. Azi copiii i-au copiat pe parinti sa nazuiasca la lucruri indepartate si stralucitoare. Un exemplu: altadata, un simplu acvariu iti deschidea o lume. Azi copiii vor "lumea". :)