de ce barbatii sunt nemernici ? - III

In postarile anterioare am incercat sa schitez portretele a doua femei: cea simpla si cea profunda. aici Modelele sunt mult mai multe si sunt imposibil de cuprins. Am ilustrat doar extremele. In realitate, cu totii suntem prinsi undeva pe drumul intre simplitate si complex si putini reusim sa-l parcurgem pana la capat. Oricum, si capatul e o notiune destul de abstracta si controversata. Important e ca in momentul in care intalnim pe cineva, nu conteaza scopul, este necesar sa ne cunoastem bine, sa stim cine este celalalt si sa definim clar ce avem in comun.

In continuare am sa scriu despre barbati. Va imaginati ca i-am intalnit in fel si fel de ipostaze, de la prietenul care se confeseaza, la Gogu de pe tractor. Oameni simpli sau profunzi, educati sau nu, cu bun simt sau nesimtiti, altruisti sau egoisti. De multe ori am intalnit mai multe calitati morale la omul simplu, cu frica de ce e sus si imprejur, decat la businessman-ul scapatat, care crede ca isi poate permite orice.
De fapt, ce se petrece in jurul nostru nu mai are demult legatura cu moralul, normalitatea si scriptura, ci cu atitudinea: activa a unora care, prin inselaciune au ajus sa-si "permita", si pasiva a celor care au ajuns sa creada ca inselaciunea e o virtute.

La rudele noastre indepartate cimpanzeii, am observat ca natura a scris o regula interesanta: "Primul la sex, primul la mancare, primul la razboi.". Ca mascul alfa iti asumi atat perpetuarea grupului, cat si protectia lui. Un fel de responsabilitate primara, o protejare a femelei care ii poarta patternul genetic.
Apoi barbatul preistoric s-a ridicat in doua picioare si a spus: "Ce ma intereseaza pe mine ?". Sau cum spune o vorba din popor: "La placinte inainte, la razboi inapoi.".

Mai tarziu, cineva foarte intelept care se plimba cu barcuta pe cer, a coborat si i-a dat lui Moise un CD cu primele porunci, primul cod moral. Asa se spune. In realitate, acel cod isi are obarsiile in lumi mult mai vechi si nestiute. Esential e ca acel cod propovaduieste RESPOSABILITATEA. Adica ce iei, trebuie sa dai inapoi sub o alta forma. Este legea echilibrului si a vietii pe Pamant. Este in firea lucrurilor. Din pacate, aceasta fire a primit de la istorie mai multe suturi si tot de atatea ori a revenit la normal, din moment ce pamantul ne suporta inca.
Atata timp cat femeia poarta in pantece samanta vietii, barbatul este obligat sa o protejeze. Asa sta in firea lucrurilor, e legea nescrisa a naturii. Iar pe ea, tot natura o obliga sa aleaga barbatul capabil sa aiba grija de ea si de urmasi, sa-i ofere siguranta si confort. Aceasta este ecuatia cu doua variable. Cele de gradul trei, patru sau cinci ... au in plus responsabilitatea, sentimentul si invatatura.
Tot la fel de adevarat e si faptul ca pentru SEX barbatul ar face orice sa-i arate ca el este ACELA.

Ce vor barbatii ?

Toti barbatii vor SEX ! Oricat ati vrea sa nu fie adevarat, prin firea lucrurilor lasate de Dumnezeu, asa este ! Totul e sa aveti putintica rabdare. Smile!

Am stat la povesti cu multe fete, aproape toate, la un moment dat, fiind debusolate de atitudinea barbatilor. Galanta, evaziva, ambalata frumos, profunda sau nu, menita sa distraga atentia femeii de la scopul principal: SEXUL. Tot natura este responsabila. De fapt, hormonii sunt responsabili pentru atractia dintre femeie si barbat, nevoia fiind la fel de intensa la ambii. Numai ca in timp ce pentru barbat "semintele" nu sunt atat de importante, ele regenerandu-se practic constant, pentru femeie "samanta" e una. Femeia este mult mai responsabila decat barbatul. Ea este singura aparare a vietii care se naste. Si in acelasi timp se apara pe ea, pentru ca natura a facut ca "lucrurile sa se intample" in ea, in timp ce la barbat, in afara lui.

Barbatii vor SEX. Multi privesc fenomenul astfel: le este sete, se duc la magazin si isi cumpara o sticla cu bere, iar dupa ce o beau, arunca sticla. Simplu, nu ? Ca multe alte nevoi fiziologice. Smile! Ei nu constientizeaza importanta actului in sine, ca sa nu mai vorbesc de siguranta lui. Nici nu-i intereseaza ce emotii sau reactii starnesc prin gestul lor. Vor sa se descarce si atat !... "Until next time !". Desigur va ganditi ca s-a inventat prezervativul. Este un amanunt neesential.
Femeia in esenta ei este facuta sa asocieze actul sexual cu o relatie totala, de durata. Ea nu il vede pe barbat pur hormonal, ea il vede pe ACELA. Si-l va cauta pana il va gasi, toata viata daca este nevoie. Desigur sunt si exceptii, in care unele femei vad doar aspectul hormonal, dar de fapt isi impun asta printr-un exercitiu al mintii, motivat uneori si de interese materiale. Alteori e vorba de pura placere, dezinteres si narcisism. Totusi cred ca sunt particularitati, pentru ca am intalnit femei care si-au trait viata, s-au distrat, si apoi pe la 38 de ani au ajuns sa-si planga singuratatea si neimplinirea. Barbatul o are in subconstient. In termeni populari, gandesc cu ce au in pantaloni. Ma amuza faptul ca am auzit de multe ori aceasta vorba, aruncata in fata cu titlul de repros. E ca si cum ai da vina pe pom ca e verde. Smile!

Atentie, incerc sa cuprind fenomenul in ansamblu si sa nu ma refer la particularitati date de varsta, conjuncturi sau patologic. Multi adolescenti nu cuprind importanta relatiei dintre un barbat si o femeie. Am vazut de nenumarate ori tineri la 20 de ani care se duc la petreceri si o fac liber si nestingheriti. Nu am nimic impotriva, si eu sunt adeptul relatiilor dechise, atata timp cat imi protejez partenera, ma protejez pe mine si ea isi doreste acelasi lucru. Sunt barbat, ce vreti ? Smile! Dar nu mai am 20 de ani. La un moment in viata, mai ales cand ai trecut printr-o realatie indelungata, incepe sa-ti placa sa te astepte cineva in prag cu un sarut. Si sa fie aceeasi. Smile! Si apoi te gandesti ca e nobil sa lasi ceva in urma. Cum spunea si Puric, incerc sa cuprind taina lucrurilor, asa cum ne-a fost data dintotdeauna. Sincer, ma bucur pentru cei care ajung sa se bucure de aceste taine. Din pacate, multi nu stiu cum s-o faca si ce e si mai pacat, e ca nu vor sa invete.

Femei, aveti rabdare ! Ce aveti voi nevoie, se intampla mai tarziu.

"Barbatii nu stiu ce vor !" sau "Barbatii nu vor decat sex !". Smile ! Perfect adevarat ! Pe femeie, Dumnezeu, Natura a inzestrat-o cu "a sti ce vrea", pe barbat, nu ! Femeia stie ca trebuie sa astearna cuibul pentru progenitura, pe barbat nu-l intereseaza acest lucru. Ma refer desigur la barbatul primitiv. El nu vede pe termen lung, ci doar satisfactia de moment. La barbat, fenomenul de atasament, de femeie, de "cuib", de ideea de relatie, se construieste in timp. La barbatul simplu el tine de satisfacerea nevoilor primare: sexul, o masa calda, un asternut curat, rufe spalate si calcate, zestrea, gura lumii etc. El se ataseaza de aceste lucruri, si in acelasi timp de femeia care i le ofera. Femeia fiind intr-un fel masina producatoare de bunuri si placere. Sa nu va strambati, fenomenul este asemanator acelei iubiri primare pe care un copil o are fata de parinte. Iubirea lui nu este profunda, legata de amintiri si emotii.
La barbatul profund, aceste nevoi sunt impinse in plan secundar si pe primul plan sunt puse: comunicarea, sentimentul, responsabilitatea, confortul intelectual, respectul, afectiunea, iubirea etc. Barbatul profund nu priveste femeia ca pe o masina ce trebuie achizitionata, ci ca OM si partener egal de dialog.

In primul rand tine de educatia primita din frageda pruncie, de modelele de care copilul s-a atasat, respectiv tatal, unchiul, bunicul. Un copil copiaza totul. Orice gest, greseala, atitudine, comportament, pentru un copil sunt repere in dezvoltarea sa. Mi s-a intamplat sa vad copii nelinistiti, confuzi, cu manifetari verbale deplasate, clare tulburari de comportament. La o privire mai atenta, am observat ca ei nu fac altceva decat sa exteriorizeze comportamentul parintilor, atat intre ei, cat si fata de copil. Observati ca intr-o familie in care NU se folosesc invective, gesturi violente, copilul se va detasa din start de comportamentul agresiv. Il va percepe ca pe ceva anormal, nefiresc.

Vreti sa cunoasteti un barbat ? Priviti-i familia, parintii, relatia dintre acestia. Dar nu cea de fatada, de ochii lumii, pe care multi se straduiesc s-o afiseze, ci cea profunda, afectiva. Nu va faceti probleme, profunzimea se tradeaza prin gesturi marunte ca : un sarut, o imbratisare, un "Lasa draga ca ma ocup eu, stai linistita si ingrijeste-te !", o vorba de admiratie fata de partenera, respectul, consideratia etc. Si apoi, barbatul, copilul, se comporta fata de mama sa exact cum se comporta tatal sau. Sunt si exceptii desigur, dar ele apar numai in cazul in care comportamentul tatalui afecteaza grav fizicul si psihicul mamei, si numai atunci cand mama NU SE ASCUNDE. Atunci atasamentul profund dintre mama si copil iese la iveala, iar copilul preia rolul de scut.

Daca proveniti dintro familie linistita, in care dragostea a fost elementul cheie, care s-a bazat pe valori morale normale, fara elemente de agresivitate, si va intalniti cu un barbat care provine dintro familie opusa, cu parinti departiti, agresivitate, tensiuni indelung mocnite, un mediu impropriu unei dezvoltari normale, aveti toate sansele sa nu va potriviti. De ce ? Pentru ca aveti feluri diferite de a percepe normalitatea.
Cineva ma intreba, de ce bunicii sai s-au inteles, s-au iubit din tinerete pana la batranete. Da, dar bunicii sai traiau la tara. Intr-un fel, satul prelua din atributele cunoasterii, cercetarii. Familiile se cunosteau si sunt absolut convins ca un parinte gospodar, cu valori morale si spirituale, nu si-ar fi dat fata dupa fiul unui sarantoc care sprijinea usa carciumii cat era ziua de lunga, si isi batea seara nevasta si o alerga pe ulita.
Mi-aduc aminte din lecturi si povesti batranesti, ca pe vremuri, cand doi tineri se indragosteau, intrau in functiune serviciile secrete. Cine e, ce are, cine a fost, unde s-a dus, ce a facut, de unde, cat ... ? Si pana ce familia nu-si dadea girul, tinerii puteau sa zburde linistiti pe islaz. Bineinteles cu atentia cuvenita data insamantarii de primavara. Smile!

Ei bine, civilizatia a rupt familia de traditie si a taiat o metoda de cunoastere veche de secole. Asa femeia de azi, cu tineretea trupului si a mintii, nu ajunge sa-si cunoasca suficient viitorul partener, si naiva, intra in relatii sortite dinainte sa se destrame. Apoi mai e si navalnicia hormonilor, care o face sa umple golurile cunoasterii cu propria imaginatie, desigur dupa firea si asemanarea ei.

Sfat: Iubirea e navanica, irationala. Asa e si bine sa fie. Insa ca femeie, daca va hotarati sa faceti pasul unei relatii indelungate, si mai ales sa preluati responsabilitatea unui copil, masurati de zece ori inainte s-o faceti. Si nu refuzati, chiar sa cereti ajutorul familiei, prietenilor. Lasati-i sa se intereseze, sa cerceteze in amanunt: Cine e, ce are, cine a fost, unde s-a dus, ce a facut, de unde, cat ... ? Nu va temeti ! Hotararea va apartine in totalitate. Si este bine s-o luati in cunostinta de cauza. Ca femeie veti purta o imensa responsabilitate. Stiti la ce ma refer. Smile!
Sfatul e valabil si pentru barbati.

Melcul si broscuta

Barbatul se indragosteste hormonal. La el iubirea se termina cu ejacularea. Apoi revine, pe masura ce se reincarca rezervorul. El incepe sa simta atasamentul in timp. Femeia in schimb, se indragosteste toatal si in scurt timp. Pentru ea nu exista diferenta intre iubire hormonala si cea profunda. Nu, psihicul ei e astfel construit incat sa perceapa totul dintr-odata, cu toata fiinta ei. Dealtfel un fenomen sublim.
Cum am spus, barbatii simpli isi dezvota atasamentul, afectiunea, pe valori simple, pe masura ce le descopera. Si le percep ca un fel de confort psihic si fizic. Si barbatul profund respecta acelasi algoritm. Numai ca el apreciaza comunicarea si latura spirituala a relatiei, pe care bineinteles, le descopera intr-un timp mai indelungat.

Sa nu credeti niciodata un barbat, care va spune din prima ca va iubeste.

Si eu, ca majoritatea barbatilor, am fost prost. Nici acum nu sunt departe si inca ma minunez de complexitatea naturii umane. Mi s-a intamplat sa ma indragostesc si la 17 ani, si la 20, 26, si apoi m-am ancorat intr-o relatie de 11 ani. Mi-aduc aminte ca iubirea de atunci, intradevar, a fost hormonala, insa intr-un timp extrem de scurt s-a transformat in acea iubire profunda. Deja zambesc la cat de profund eram atunci. Smile! Azi, privindu-ma in oglinda ratiunii, observ ca sunt la fel, singura direrenta fiind faptul ca trecerea de la hormoni la profunzime e mai indelungata si mai calculata. Repet, conceptul meu despre iubire, este asemanator constructiei unui zid din piatra. Se construieste greu si dureaza. Cei care prefera alte materiale mai soft, sunt liberi s-o faca. Smile!

Mi s-a intamplat sa cunosc fete deosebite, pe masura pretentiilor mele. Uneori relatiile au fost scurte, alteori indelungate, cu tot tacamul, de la sex la convietuit impreuna. Dar la un moment dat, firul idilelor s-a rupt. Pur si simplu mi-am dat seama, m-am convins ca ele nu sunt ceea ce caut, ca dincolo de aparente, apa nu e adanca. Si am rupt relatiile. Bineinteles ca am starnit taifun in Marea Neagra. Smile!: "Nesimtitule, mitocanule, ai profitat de mine ! Daca ai stiut ca nu ne potrivim, de ce m-ai amagit atata vreme ? Sa nu te mai vad vreodata !". Bineinteles ca pe moment m-a afectat mult. Nu sunt un tip insensibil si deviza mea in viata e sa fac rau cat mai putin. Ei bine, eu ala bunul, faceam rau ! Pe urma am realizat ce se intampla. Ele se indragostisera de imaginea mea, fara sa aprofundeze. Eu, barbatul, conform firii mele, am incercat sa construiesc relatiile caramida cu caramida, sa disociez iubrea hormonala de cea profunda. Ele in schimb, incepusera sa construiasca cuibul conjugal, in timp ce eu cautam caramizile iubirii. Si la un moment dat mi s-au terminat caramizile si am plecat sa le caut. Smile!
Glumesc ! Recunosc ca de multe ori eu am fost cel nestiutor, si crezand ca stiu totul, am gresit fata de femei cu adevarat deosebite. Inapoi nu ma mai puteam intoarce, pentru ca : "Cel mai ingrat lucru, este sa cersesti iubire celui ce te-a uitat odata.
Le rog sa ma ierte.

revin ....