despre jumatati

Am gasit pe un blogul unei prietene dragi o insemnare. V-o arat si voua:

"Exista vreo reteta pe care un Alchimist o prescrie pentru a fi siguri ca ultima iubire este si cea mai buna, in definitiv, cea finala ?

Cu siguranta, NU! De aceea umblam ca besmeticii cu sufletele ¨despletite¨ (uneori chiar jumatate din viata) pentru a ne da seama ca, de fapt, algoritmul dragostei este simplu de descifrat. Pai ce vrem de la CELALALT ? Exact ceea ce vrea EL de la noi: respect, afectiune, apreciere, suport, ingaduinta ... etc.

Nu cred ca ¨loteria iubirilor¨ trecute mi-a adus numai ¨lozuri¨ necastigatoare. Mai degraba, au existat ¨lozuri¨ pe care nu am dorit sa le valorific de la casierie, asteptand sa li se prescrie termenul de valabilitate.

........

Nu subscriu cu acele persoane care cred ca dragostea este un soi de ¨ruleta ruseasca¨ care uneori, pur si simplu, iti sfasie sufletul.

Ca elixir impotiva durerii exista mecanismele de aparare. Pe acestea ni le-am creat tocmai ca un ¨baston¨ in care ne purtam neputinta intuitiei corecte a situatiilor.

Nu trebuie ca toti sa ne transformam vigilenta in paranoia, pentru ca, la final, lipsa bunului simt va fi remarcata din ¨peisaj¨.

Sesizati ca nu va vorbesc de razbunari, vendete .... Stiu ca multi dintre cei care vor citi aceste randuri (si ma cunosc) nu ma pot privi in ochi, pe cand eu POT face acest lucru cu dansii. Nu doresc sa dezvolt subiectul, insa asta spune multe despre maniera mea de a ma raporta la oameni. Nu ii judec cu sufletul ¨crud¨ pe cei care m-au "ranit", insa detin "esenta" indiferentei atunci cand ii parasesc.

Stiu ca oamenii ma vor mai rani........Si mai stiu ca, la randul meu, ii voi trece in lista mea de persoane ignorate.

De cand lumea si pamantul exista trei tipuri de cupluri: Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana; Irinel plus Monica; si cei care promoveaza dezmostenirea vaduvelor .... printr-o casnicie. -:)))

...

Cand stim ca ne-am gasit jumatatea?

Atunci cand nu mai simtim nevoia sa mintim, sa inselam, sa urzim ¨strategii¨ si ¨planuri de atac¨.

Stim ca ne-am gasit ¨perechea¨ sufletului atunci cand ¨expresam¨ citet, cu ¨aldine¨ toate actele trairilor noastre interioare. Si este normal sa fie asa, pentru ca ele vin cursiv, din toata fiinta noastra, fara a fi cenzurate.

Cand iubim, nu avem nevoie de ciorne......

Iubirea se scrie, firav, mereu direct pe ¨caietul¨ de ¨curat¨.........

Si, totusi, cand stim ca ne-am gasit jumatatea? Unii, stim, din pacate, atunci cand o pierdem si nu mai avem nimic de recuperat din ea ....."

dielda