va mai aduceti aminte ?

Daca cineva imi spunea in 1985 ca intr-o zi voi butona un calculator, care ma va duce cu privirea mai departe decat imi voi fi imaginat vreodata, cred ca m-as fi uitat la el destul de sceptic. De ce ? Pentru ca atunci, pentru mine notiunea de calculator insemna caramida cu marca Texas Instruments, pastrat cu sfintenie de taica-meu in sertarul de la biblioteca langa celebra rigla de calcul.
Tin minte ca prin '86 am citit un articol in Stiinta si Tehnica despre marea descoperire a HDD-ului de 1 Gb. Mi se parea ceva impresionant, inimaginabil. Azi avem hard-diskuri de 3000 Gb. Smile! Tot cam atunci, taica-meu imi adusese un teanc de cartele perforate, rebuturi de la centrul de calcul al institutului unde lucra, si pe care imi exersam talentele de desenator.

Va aduceti aminte de celebrul HC90, de programele scrise in Basic si de cearsafurile scoase la imprimanta matriceala ?

Acum doi ani i-am spus unui prieten care lucreaza la o mare tipografie, ca intr-o zi vom citi pe bucati de plastic transparent, conectate wireless la retea. Nu vor mai fi tiparituri. Informatia nu va mai avea suport solid gen print. Adio ziare si reviste tiparite, carti si altele. S-a uitat la mine neincrezator. I-am mai spus eu ca vor scadea si preturile la apartamente, si tot la fel s-a uitat. Smile!

Isaak Asimov povestea prin '90 in "Fundatia" de computerul conectat neuronal la terminatiile nervoase ale degetelor. Din pacate pentru cei care n-au citit-o si degeaba pentru ceilalti, Asimov a prevazut cu lux de amanute criza economica actuala. Inventase notiunea de psiho-istorie. Cum a reusit ? Pur si simplu a studiat Istoria Imperiului Roman si altele mai recente. Prin urmate, toate sunt vechi. Numai prostii sunt noi. Smile!

De cand nu v-ati mai imaginat ceva ? Fiti sinceri ! Asa-i ca nu mai aveti timp ? ... vezi tot

cu tine in gand

Mircea Baniciu - Cu tine in gand

Roua pune-n umbra diminetii
Bruma de argint pe o panza de fum
Cand lumina invaluie peretii
In zvon de pasari si de proaspat crang
Ma trezesc singur, din nou cu tine in gand

Fara veste se iveste ziua
Intins si tumultos crescand
Rasul ei imprastiind lumina
Mi-aduce chipul tau senin cantand
Ma trezesc, singur, din nou cu tine in gand

Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand

Dupa amiaza-n amortirea-i calda
Soarele isi mangaie vantul in zbor
In lumina galbena ce-si cerne
Aurul peste pamantul verde
Apari cu chipul tau stralucitor

Se asterne nevazuta seara
Ireal e totul fara cuvant
Soarele tacut incet se-ascunde
In frunze leganat usor de vant
Ma trezesc, singur, din nou cu tine in gand

Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand

Falduri de-ntuneric cheama noaptea
Nelinistea se asterne-n drum
Totul e incremenit in umbra
Nimic nu-mi fura chipul tau acum
Ma trezesc, singur, din nou cu tine ïn gand ... vezi tot

las lumea sa dispretuiasca

Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi.

In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cersesc
La fel cu tine gandul nu mi
Nici sa iubesc, nici sa urasc
La fel cu tine gandul nu mi
Nici sa urasc, nici sa iubesc

M-afund fara sa caut rostul
In chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul cu neprostul
Dar pentru sufletu-mi exist
Vorbesc cu prostul cu neprostul
Dar pentru sufletu-mi exist.

In larma lumii neintalnire
O zi ca orice alta zi
Fara de bucurii iubire
Fara tristeti ne-om despartii
Fara de bucurii iubire
Fara tristeti ne-om despartii.

Si pretuim in viata toata
Doar oamenii atata tot,
Nu ne-om mintii noi niciodata
Nici alti-a ne mintii nu pot,
Nu ne-om mintii noi niciodata
Nici alti-a ne mintii nu pot.

... vezi tot

primavara la cernica

V-ati intrebat vreodata ce simte un arbore ?

Sa stai vesnic in acelasi loc, batut de vant si ploi si sa nu poti sa faci nimic !
Sa privesti cum pleaca pasarile in fiecare toamna si sa nu poti sa faci nimic !
Sa simti cum viermii iti rod frunzele si coaja si sa nu poti sa faci nimic !
Sa vezi cum ceilalti arbori cad sub lovituri, intrebandu-te cand iti va veni si tie randul si sa nu poti sa faci nimic !
Sa vezi cum toti se trec prin asta lume, generatie dupa alta si sa nu poti sa faci nimic !
Sa vezi lacrimile celor ce-si petrec bunii si sa nu poti sa faci nimic !
Sa asculti soapte de iubire spuse la umbra ta si sa nu poti sa faci nimic !
Sa simti obrazul fetei lipit si palmele-i gingase mangaindu-ti scoarta si sa nu poti sa faci nimic !

Ce conteaza ca le simti pe toate, daca nu poti sa faci nimic ?

Ce bine e sa fii om !

... vezi tot

nu mai inteleg nimic !

Nu mai inteleg nimic ! Ori sunt, ori nu sunt bani ?
Intreaga lume tipa ca nu sunt bani, lichiditati, datorii etc.
Pai daca nu sunt bani, de ce vine FMI-ul si ne da, de unde ii are ?
Si apoi, daca tot vor sa incurajeze piata, sa cumparam, ca banii tot la ei ajung, n-ar fi fost mai simplu sa ni-i dea nerambursabili, sub forma de venit individual ?
Neee ! Ei ni-i dau, pe deasupra si cu dobanda.
E clar ca e praduiala pe fata, pe la spate, si acum pe toate partile !

Credeti ca vom fi in stare sa gestionam fondurile care vin ? Sa fim seriosi, n-am fost noi pana acum, dar de-acum inainte ...
Vom rambursa banii cu dobanda, de ne-or sari plombele. Si prostii vor plati !
Sau poate ca nu vom mai plati ? Ha ha ha ! Sunt curios ce va fi.

Mi-aduc aminte de Moromete, cand i-a calcat perceptorul batatura:
"Hai nea' Ilie, ce dr... ! Platesti sau nu ? De unde ma' sa dau, daca n-am ?"

Sau poate ca BM are acum un moment de remuscare si vrea sa inapoieze tot ce-a jefuit un ultimii 20 de ani ? Glumesc !
Ce stiu insa sigur, e ca nu vom fi suficient de inteligenti sa folosim banii ca sa ne desprindem de monopolul strain.

Criza nu e decat o noua etapa de inrobire a lumii.

De unde au FMI si BM bani, nu cumva sunt banii care chipurile s-au pierdut ? Smile !

Cand se scufunda o corabie, unii sar peste bord si incerca sa se departeze cat mai mult, iar altii urca pe catarge.
Ganditi-va la maxima asta !

...
... vezi tot

sunt un extraterestru ?

Cred ca nu sunt de pe planeta asta ! Sa va spun de ce:

Daca spun cuiva ca e bou, ori sunt sigur, ori n-o fac. Si in mod sigur nu ma razgandesc. Si daca "boul" si-a castigat cu staruinta acest loc in mintea mea, cu greu mai poate fi detronat de la statut. Adica il privesc cu ingaduinta. Smile!

Nu-mi place sa ma cert. Acum 20 de ani, pe cand credeam ca lumea se imparte in alb si negru si ma uitam cu dispret la nuante, daca ma certam cu cineva, era pentru ultima data. Acel om disparea complet din viata mea. Putea sa-l calce masina, ca nu ma mai uitam la el. Cam transant, nu ? A trecut vremea, cu timpul am observat ca nimeni nu se naste invatat si mi-am reconsiderat pozitia. Nu mi-am schimbat-o cu 180 gr, insa am devenit cea mai "ingaduitor", cu mine si cu ceilalti.

Nu-mi place sa ma razgandesc. Nu stiu, razgandeala o consider ca un fel de act nedemn, neconsecvent, tine de verticalitatea individului. Da, poate ca asta e: imi place sa fiu drept si sa nu ma pliez. Pot jongla cu cuvinte si afirmatii, ma duce capul, insa daca cel care ma asculta ma analizeaza, constata ca sunt consecvent unei singure idei. Era sa zic "pozitii". Ha ha ha !
Sa va povestesc ceva.

In urma cu un an, m-am conversat la telefon cu un amic. Va descriu dialogul:
- Salut, ce mai faci, cum iti mai merge businessu' ?
- Bine, e ok ! Daca nu era Moniche (Monica), nu ma descurcam. E o fata pe cinste ... e buna de tot. Imi tine evidentele contabile ca nimeni alta pana acum.
- Care Moniche ?
- Moniche, o stii ...
- A, Moniche, Monica, zii asa frate ! Adica cea pe care ai alergat-o cu politia pe camp ?
Incepe sa rada. El are o fabrica in Popesti Leordeni.
- Ei si tu, aia a fost acum un an.
- Pai nu plecase de la tine ? N-ai dat-o afara ? Nu-ti plecase cu banii ?
- Ba da ... , dar aia a fost atunci, acum e altceva.

Monica e o fata care a lucrat, apoi n-a mai lucrat, apoi iar a lucrat si acum nu mai stiu daca mai lucreaza la el. In urma cu doi ani, fetei nu i-a mai placut jobul si a decis sa-si caute de lucru. Nu i-a spus direct. El in schimb, prin relatiile pe care el are, a aflat. Mai binezis, a fost sunat si intrebat daca nu cumva ... etc. Cand a auzit, s-a ofticat si a inceput sa-i bage bete in roate. Fata la randul ei s-a prins, si a decis sa-si dea demisia. Intrucat se ocupa si de vanzari, si mai avea de incasat un rest din ultimul salariu, si banuind ca seful nu are de gand sa i-l mai dea, s-a dus pe teren a incasat bani, si-a oprit cat trebuia si restul i-a adus la firma. Apoi si-a scris demisia si a plecat.
Cearta mare, tipete, urlete, cum si-a permis sa plece ? Ca o da in urmarire la politie, ca a furat bani si altele.
N-am mai stiut ce s-a intamplat.
Continui dialogul:

- Pai cum, nu mai e hoata ? Nu inteleg ?
- Nuuuu, aia a fost atunci, acum e altceva. Am sunat-o acum o luna, mi-am cerut scuze, doar stii ca ma pricep sa-mi pun paie in cap, si am rugat-o frumos sa se intoarca.
- Si ea a acceptat ? Dupa scandal si restul ?
- Da, sigur, era in nevoie, ca nu-si gasise de lucru si pana la urma a cedat rugamintilor mele. He he he !
- In locul ei n-as fi facut-o.
- Asta e !
- Ce sa mai zic, te stiam cameleonic, dar nici asa.
- De ce mai ? Eu nu tin la suparare. Ce e ieri, nu mai e maine. Nu are legatura !
....
N-am mai spus nimic.
Voi ce parere aveti, sunt sau nu extraterestru ? Smile! ... vezi tot

sobolanul

Cred ca atributele poporului roman sunt urmatoarele: saracie, putin, mediocru, mic, ieftin, si lista poate continua. Am mai observat ca tarile mici au oameni mari, iar cele mari au oameni mici. Acesta este si cazul Romaniei. Intr-un fel, natura a favorizat dezvoltarea acestor discrepante, iar singurele lucruri pe care le avem mari sunt daruite de natura si nu sunt din vina noastra.

Sunt tari mici, fara resurse, ca de exemplu tarile nordice. Locuitorii acestor tari au trebuit sa-si puna mintea la contributie, si cu truda sa-si cladeasca un sistem social, bazat pe munca. Cu cat lucrurile se dobandesc mai greu, cu atat legaturile intre oameni sunt mai dure, stranse si echitabile. De fapt e vorba de echilibru. Cand nu au gasit resurse pe teritoriul lor, au fost nevoiti sa plece la razboi, sa construiasca imperii si sa subjuge alte popoare. In natura, reperezinta diferenta intre prada si pradator. Daca ati observat, prada face parte din familia ierbivorelor. Pradatorul, leul, lupul, este mult mai inteligent, coopereaza, construieste strategii, abuscade. Caprioara, bivolul, "vita", oaia, nu au dezvoltate mecanisme de aparare si contra-atac. Daca ar fi fost mai destepte, ar fi avut si ar fi invins.
Asa si cu popoarele, oamenii. Noi romanii avem statut de prada, ierbivor, oaie.
Candva intr-un moment de cujetare, am incercat sa atribui fiecarui popor un animal. Englezii au leul. Francezii: cocosul, Spaniolii: taurul, Americanii: vulturul, Chinezii: dragonul, Suedezii: leul. In general, popoarele nordice au animale de prada, iar cele sudice, animale vanate. Apoi am ajuns la romani, si nu stiam ce animal sa gasesc, ca n-am prea vazut vreunul. Am oscilat intre oaie si sobolan. Cred ca sobolanul ne caracterizeaza mai bine decat oaia.
Int-un exces de mandrie, incercat de un tampit acum 40 de ani, ne-am pus in piept zimbrul. Nu e rau, dar si zimbrul e un fel de "vita" pe cale de disparite. Asa ca, tot sobolanul cred ca ni se potriveste mai bine.
Tineti minte prin '90, cand unul a venit cu ideea sa schimbam imnul, au fost doua propuneri: "Pui de lei" si "Desteapta-te romane". Mai vreti ceva ? Cred ca actualul imn va dura multa vreme, pentru ca nu-si va pierde niciodata esenta. De cand suntem ne tot desteptam si n-am reusit.
O sa ziceti ca moneda e Leul. Cred ca atunci s-a imbatat Herodot, parintele istoriei. Pacat ca sunt atat de rare asemenea momente... Smile!
Stiti care e animalul care supravietuieste unui cataclism nuclear ? Ati ghicit: sobolanul. Sobolanul e facut sa se strecoare pe sub pamant, sa se inmulteasca pe ascuns si sa fure. El supravietuieste intotdeauna. A supravietuit si dinozaurilor, va dati seama !
In zodiacul chinezesc, anul sobolanului a fost in 2008, pentru noi an de prosperitate si praduiala. In 2010 va fi anul tigrului. Sa vedeti ce ne asteapta. Dar nu-mi fac griji, tigrul va vana ierbivorele, iar noi vom supravietui prin gunoaie si resturi.

Observati politica externa a Romaniei in ultimii 20 de ani. O politica evaziva, subversiva, neesentiala, asemeni unui sobolan. Adica, zicem ca voi si facem ca noi. Priviti apoi increngaturile securisto - PCRisto - mafiote, ascunse privirilor publice, furand si prosperand in umbra.
Un alt exemplu e atitudinea cetateanului pe strada, fata de un eveniment oarecare. Rar am vazut pe vreunul sa ia apararea, atitudine, orice. Nimic ! Restul sunt pasivi si se ascund.
Fata de guvernare si fisc, la fel ! "Sa nu ne punem rau cu ...".
Sincer, imi doresc sa retraiesc momentele din '90. Vreau sa vad oameni pe strada, manifestatii, adrenalina. Da, vreau ADRENALINA ! Smile! ... vezi tot

dragostea

Gelozia e ca o sfoara intinsa intre doi stalpi. In dreapta e libertatea, iar in stanga e posesivitatea. Iar la capatul sforii e fericirea. Iubirea reprezinta felul in care stii sa-ti pastrezi echilibrul. E invatatura pe care o dobandesti dupa multe cazaturi. Autorul

Un fin observator al femeii pe nume T.C., a spus odata intr-o postare: "femeia are nevoie de bani, tandrete si penis". Sa nu va ganditi ca ar renunta la vreuna din ele, in detrimentul celorlalte. Nicicand ! Le vrea pe toate in acelasi timp si la fel de mult.
Curios mai e un aspect: cand se desparte, nu va recunoaste niciodata motivul. Daca Ii lipsesc banii, va da vina pe sex si tandrete, sau daca ii lipseste sexul, va da vina pe celalalte doua. Poate sunt subiectiv, dar am constatat fenomenul la multe femei, nu la una sau doua.
Daca gresesc, va rog sa ma corectati. ... vezi tot

vesnicul Tanase

“Si cu asta ce-am facut?”

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete?
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut? ... vezi tot

muzici

... vezi tot

darul si caracterul

Sunt doua feluri de oameni: Unii care dau de la ei, si unii care dau de la altii.
Vorba m-a facut sa meditez retrospectiv la toti prietenii mei. Si ii dau dreptate !
Vorba seamana cu alta, rostita de Aristotel cu 2000 de ani in urma: "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau ".

Majoritatea "prietenilor" mei, cand daruiesc ceva, dau de la altii. Fac un fel de evaluare a momentului si gestului, si apoi imi daruiesc. Cu alte cuvinte, ce au de castigat, daca ... Si imi daruiesc lucruri de care se pot dispensa, nu au investit mult, sau le-au primit cadou.
Aceiasi prieteni mai au un obicei ce are mai putin legatura cu darul, sau are, dar n-am reusit inca sa-i dau seama. Cand imi propun o afacere, la sfarsit, observ ca ei nu investesc nimic. Sunt un fel de intermediari cu drept egal. Deja ma amuza aceasta atitudine, pentru ca o cunosc destul de bine si stiu ca nu are sorti de izbanda. Ei insa nu-si dau seama de ridicol si persista. De fapt, ei fac parte din imensa categorie a speculatorilor, permanent in cautare de chilipiruri si de fraieri.
Sau sa fie vorba de modul general in care ei relationeaza ? Daruiesc numai daca au ceva de castigat si, fiecare gest, investitie, trebuie sa li se intoarca inzecit.
Apropo, ati observat ca si notiunea de "prieten", pe care am pus-o intre glilimele, a intrat in desuet ?

Stiati ca va puteti da seama de om dupa darul pe care vi-l face ? Darul spune multe!

Valoarea unui dar poate fi pecuniara (bani) sau sentimentala (simbol). Ultima se poate imparti si ea in doua: simboluri generale (o floare) sau simboluri personale (un obiect ce a apartinut cuiva drag).
Cand faci un dar, indiferent de natura lui, trebuie sa cunosti bine destinatarul.
Sa nu daruiti niciodata un obiect de mare valoare sentimentala pentru voi, cuiva care nu are nicio legatura cu sentimentul respectiv, pentru ca nu este capabil sa-i pretuiasca valoarea. Mi s-a intamplat sa daruiesc odata, unui prieten, un obiect ce a apartinut bunicului meu. Obiect cu mare incarcatura emotionala, pentru mine. Peste un timp, am vazut obiectul respectiv aruncat la gunoi.
Sunt oameni materialisti, pentru care averea dobandita pe cai usoare reprezinta totul. Acestor oameni trebuie sa le daruiesti neaparat ceva de valoare. Orice alt dar, o floare sau un obiect ieftin, va fi ignorat, ba mai mult, peste un timp vei auzi prin vecini:" Zgarcitul ! ".
Valoarea unui dar tine foarte mult de raportul dintre tine si celalalt. Uitandu-te la dar, poti descoperi multe aspecte interesante. Mai bine-zis, cel care primeste vede cat de mult inseamna pentru tine, ce loc ocupa in "sufletul" tau. Darul te tradeaza aproape intotdeauna.

Cel mai haios a fost cand darul facut de mine cu luni in urma, mi s-a intors, tot sub forma de dar. Hilarul se tranforma in penibil cand il primesti de la cel caruia i l-ai daruit.
Cele mai dureroase daruri sunt cele sufletesti: inele de logodna, verighete, bijuterii. In sensul in care ti se inapoiaza.

Cele mai frumoase daruri sunt darurile copilariei.
De mic copil am fost pasionat de drumetii prin munti. Un om pe care il resepct enorm, fost sef de ocol silvic si mentor, mi-a daruit o harta silvica a regiunii pe care obisnuiam s-o bat cu piciorul. Nu va puteti imagina mai mare bucurie. Si azi o pastrez. Face parte din cutia mea cu amintiri.
Un alt dar a fost un cutit de vanatoare, daruit de tatal meu cand aveam 11 ani. Si azi ma slujeste cu credinta in calatoriile mele.
La fel de frumoase sunt darurile pornite din inima. ... Stai langa un prieten bun si iti arata un obiect deosebit, legat de o pasiune comuna. Apoi, prietenul cu pricina, simtind ca iti doresti si tu unul la fel, ti-l intinde si-ti spune: "Ia-l, e al tau !". In acel moment simti ca nimic in lume nu poate compensa gestul. Ei bine, acestia sunt adevaratii prieteni. Cei care iti daruiesc de dragul tau si se bucura de bucuria ta.

Ati refuzat vreodata un dar ?
Iti trebuie o imensa tarie de caracter s-o faci. Bineinteles, si motivul trebuie sa fie pe masura. Pentru mine, gestul este echivalentul unei palme, sau unui glont.

Urasc darurile de complezenta, adica: " Vezi ca maine e ziua lui Mitica. Ia-i si tu ceva !". Cand iau un cadou, imi place sa il aleg pe cel mai frumos, deosebit, special pentru destinatar, si nu ma uit la pret. De ce ? Pentru ca mai intai ma bucur eu si pe urma celalalt. De aceea am un obicei: stiind ca lucrurile deosebite nu se gasesc pe ultima suta de metri, prefer sa le caut din timp.
De multe ori, daca nu gasesc ceva pe masura pretentiilor mele, prefer sa nu daruiesc nimic. Si mai am chestie: imi place sa daruiesc oricand, fara o ocazie speciala. Muti mi-au reprosat ca de ziua lor le-am oferit doar un buchet de flori, desi cu o saptamana inainte le daruiesem ceva scump. Se pare ca acestia apreciaza mai mult momentul, decat valoarea, fie ea si sentimentala.
O sa zambiti, imi place sa daruiesc, dar nu-mi place sa primesc. Nu stiu, cred ca vine din copilarie, undeva in subconstient, darul se asociaza cu "degeaba".
A, uitasem ! Nu-mi place sa pastrez cadoul in sertar, asteptand " momentul ". Pur si simplu nu pot ! Trebuie sa daruiesc imediat, altfel nu rezist. :) ... vezi tot

lacrimi de copil

Un copil este ca o floare care se deschide numai cand e soare. Un copil percepe realitatea altfel decat o facem noi. Un copil te iubeste mai neconditionat decat un adult, pentru ca nu a invatat inca sa urasca.

Sa nu dezamagim niciodata un copil.

Pentru cei mai multi, copiii sunt niste simple bibelouri, pe care le stergem de praf cand ne aducem aminte. Ne obosesc cu insistenta lor, mai intotdeauna sunt acolo unde nu ar trebui sa fie, si ne roaga sa ne jucam cu ei tocmai cand ne uitam la o emisiune interesanta. Seara cand motaim intr-un fotoliu, ne trezim cu mogaldeata langa noi: "Tati, tati ... te joci cu mine ?", iar duminica incep sa planga, pentru ca nu te duci cu ei in parc. Ce-or vedea fascinant la lemnele si fiarele acelea scartaitoare ?
In timp ce se da in leagan, mogaldeata te priveste cum te scufunzi in ganduri, absent, asezat pe o banca. Copilul simte ca nu esti acolo cu el. Vrea sa-i vorbesti, sa-l incurajezi, orice, numai sa-i acorzi atentie. Are nevoie de tine chiar si atunci cand ii raspunzi distant, repezit si fara chef. El sufera in linste, fara sa-ti vorbeasca, pentru ca el e mic si tu esti mare. Si cei mari nu gresesc niciodata.

Vad in jur casnicii destramate si eterne dispute in procese de custodie. Ambii trag de bietul copil, de parca ar fi de cauciuc. Iar copilul se uita, cand la unul, cand la celalalt, cu ochii in lacrimi. Ii vrea pe amandoi, dar pe el nu-l intreaba nimeni. Daca fostii parteneri s-ar gandi macar o clipa la "obiectul" disputei, si mai putin la propriile orgolii ranite, si-ar da seama ca fac o mare greseala.
Sau, daca am reusi sa ne dam jos ochelarii fumurii ai maturitatii, lumea din jurul nostru s-ar vedea complet altfel.

Am un nepotel de 6 ani pe nume Vadut. Candva, un tampit a tinut mai mult la penisul sau, decat la bucuria de a privi zambetul unui copil, a plecat si nu s-a mai uitat inapoi. Nu-l judec, fiecare isi duce povara propriilor greseli. Din pacate, multi ajung in situatia asta, si cand incepe sa doara, se trezesc brusc din egoism si vor sa recupereze, sa recladeasca zidul pe care nu l-au construit niciodata. In acel moment ii vezi cum se transforma, cersind mila celor din jur, si ce este mai ingrat, o cersesc propriilor copii. Prea tarziu !
Prin vara anului trecut, m-a invitat un prieten pe la el. Tocmai se intorsese din Canada, de la nunta fiicei sale din prima casatorie, si imi povestea cum a fost tratat cu indiferenta. L-a luat de la aeroport, l-a cazat, dus mireasa la altar, iar la plecare, luat de la hotel si suit in avion. Au petrecut putine clipe impreuna. Citez: "Oana m-a trata ca pe un strain. I-am cumparat rochia de nunta, cadou de mii de dolari si pentru ce ? A avut nevoie de mine s-o duc la altar si atat ? Si la plecare, un sarut in fuga masinii si "pa!". Mai bine nu ma deranjam !". L-am ascultat si nu am spus nimic.

Rani care nu se vindeca niciodata.

Mi-aduc aminte ce dor mi-era de tata, cand lipsea cu saptamanile de acasa, nevoit sa plece prin delegatii. Si apoi, cand intra pe usa, parca intreg universul se oprea in loc si exploda o nova. "A venit tata, a venit tata !!!". O bucurie imensa se revarsa in casa. Un gol se umplea dintr-odata si viata intra in normalitate. Dupa ce o saruta pe mama, se spala si se aseza sa-si traga sufletul. Mama ii punea masa. Incepea apoi sa-i povesteasca pe unde fusese, ce patise, impresii si altele de-ale lor. Si noi, asezati cuminti in jurul, neindraznind sa-i tulburam, asteptam nerabdatori sa vedem ce ne-a adus. Nu avea importanta ce. Avea o valiza veche de voiaj, cu fermoar. Si acum imi rasuna in urechi zgomotul fermoarului si amintirea surprizelor care ieseau la iveala.
In urma cu patru ani a plecat pentru totdeauna. Uneori mi se intampla sa caut ceva prin casa parinteasca si gasesc lucruri vechi, nimicuri, un patent, o surubelnita ruginita aruncata in dulapul cu scule. O iau in mana si dintr-odata amintiri navalesc peste mine, vremuri uitate, momentul in care m-a invatat sa repar o chiuveta, sa schimb o siguranta si altele. O lacrima mi se prelinge pe obraz. O sterg cu dosul palmei si apoi zambesc trist.

...

Va propun un exercitiu: priviti un copil in timp ce se joaca pe covorul din sufragerie si incercati sa va amintiti ce simteati cand erati de varsta lui. Sa nu zambiti, incercati doar ! Cand veti reusi, va veti da seama ce simte un copil cand ii refuzi invitatia la joaca.
Am o gramada de prieteni, cu familie si copii. Am auzit de nenumarate ori urmatorul dialog:
- Tati, te joci cu mine ? Nu pot, ca am treaba ! Si micutul se retrage trist in camera lui....
Azi asa, maine la fel, si vezi cum copilul nu mai cere. Tu te bucuri ca ai scapat de-o grija si poti sa-ti vezi de ale tale pe calculator, insa realitatea e alta. In sufletul celui mic se prabuseste o lume, un ideal creeat in jurul personalitatii tale. El sufera in tacere, caznindu-se cu greu sa priceapa "de ce", si cu fiecare zi care trece, prapastia se adanceste.
Un copil nu te va trada niciodata. Pentru el, indiferent ce ai facut sau nu, vei ramane tatal lui. Poate nu o va recunoaste pe fata, insa in sufletul lui el te va iubi pana la capat.

...

Mi se intamlpla sa ma plimb prin parc cu nepotelul meu, sa-l duc la muzeu, cu masina si altele frumoase pentru el si banale pentru mine. Incercati sa va imaginati scena in care doi barbati se tin de mana, unul mare la 1.90 si celalalt mic, la jumatate. Smile! Imi pune intrebari non-stop, cu o maturitate ce ma uimeste, iar eu incerc sa-i raspund pe intelesul lui. Si sa fiu extrem de atent, sa nu-i dau raspunsuri gresite. Mi s-a intamplat s-o fac, si atunci, parca il vad cum se opreste si abordeaza o postura de ganditor de Hamangia. E fenomenal !
Cel mai mult ma doare cand plec. Alearga la usa in pijama, si trist ma intreaba: "Unde pleci ? Cand vii ? Te intorci pana ma culc ?". Ii zambesc si ii spun ca da. E musai sa ma tin de cuvant nu ?
Intr-o zi voi pleca pentru mai multa vreme. Sunt convins ca ma va asteapta, oricat de departe voi ajunge.

Intr-o alta zi m-am apucat sa montez un dulap in bucatarie. Firesc, normal, Vladut pe sub masa in rumegus. Maica-sa a sarit imediat: "Iesi afara !". "Stai, lasa-l in pace", am zis, si i-am dat de lucru. L-am tratat ca pe un om mare. L-am pus sa insurubeze, sa adune scule, sa ma ajute. Apoi l-am laudat la toti, ca ... " Daca nu era el, nu terminam dulapul ". Nu va imaginati ce fericit a fost. Smile!

Copiii sunt asemeni unor flori firave, abia rasarite, care cresc in umbra altora mai mari. Au nevoie de zambetul nostru, de dragoste, la fel de mult cum avem noi de ei.

Sa nu dezamagiti un copil, pentru ca nu va va uita niciodata ! ... vezi tot

tudor chirila - amantul ideal

FEMEILE AU NEVOIE DE ATENTIE de Tudor Chirila

" Femeile au nevoie de protectie, tandrete si penis.
Barbatii stiu asta, dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua.
Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti de invingatori, virili si lipsiti de nuante.
Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici pe el nu il pot mima.

Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este:
O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare?

Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient de invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire.

"Ce are cheliosul ala cu burta, in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare?"
Nu, frate, are mai multi bani! - vine invariabil eternul raspuns. Asa e de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi acum.

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta (ori poate putin intarziat in ale maturitatii) intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat (uneori si fizic), trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune.

Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat.. nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident.. pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.

Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea privest absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penis care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns... El, tinar ..carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.

Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete, dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.

Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la penis. Barbatii renunta la tandrete si protectie. Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.

Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam .
Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.

Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac... Pe buza paharului este zahar... "

Of, si cat m-am caznit sa exprim aceeasi idee in postarile mele anterioare. Degeaba ! Ele e Tudorica, eu ... nimeni. Ha ha ha !
Cu putina invidie, recunosc ca are perfecta dreptate. A surprins, destul de pastelat, exact momentul rupturii.

Ce n-a spus, e altceva: Barbatii sunt toti la fel, fie ca sunt vanatori, fie culegatori. Jovialitatea, zambetul, atitudinea, povestile, nu sunt decat tertipuri pentru a ajunge la inima femeii. De ce ? Majoritatea o fac pentru sex, si extrem de putini, pentru mai mult. La fel a procedat si primul la inceputuri, cand ea s-a indragostit, si la fel va proceda si dupa despartire, cand isi va cauta o noua "victima", sau dragoste.
Singura diferenta va fi ca data viitoare, mintea si limba ii vor fi ceva mai ascutite si va incerca sa nu repete greselile. Dar de ce trebuie sa fie o "data viitoare" ?
Ce-l face pe barbat sa nu mai fie "ca la inceput" ? Oare nu tocmai atitudinea celor doi ? Smile !

De fapt, cred ca totul e un simplu joc, in care fiecare il asteapta pe celalat sa faca urmatoarea mutare. Daca o intrebi pe ea, de ce, iti va spune: " Pentru ca el nu a ...". Daca il intrebi pe el, acelasi raspuns.
Niciunul nu poate, nu stie sa faca pasul urmator, sa se duca spre celalt.
Despartirea se produce in momentul in care asteptarea i-a obosit pe amandoi, in asa masura incat nu mai au puterea s-o ia de la inceput.

Focul se mentine aprins punand lemne pe el.

Secretul unei relatii e sa nu lasi lucrurile sa se intample, ci sa "pui punctul pe i" la momentul oportun, si sa nu astepti sa se usuce cerneala.
Si apoi mai e nevoie de putina diplomatie. Adica in loc sa reprosezi ca: "Nu ai facut ...", sa ambalezi mesajul in: "Dragule, vreau sa te rog ceva ...".
A, si sa nu uitati s-o faceti de doua ori. Barbatii asa sunt, cu explozie intarziata. Nu la sex ma refer, ci la timpan.
Simplu, nu ! Smile!
... vezi tot

suna un prieten

Romanul cand nu stie ceva, suna un prieten. La noi, sunatul este sport national. Am un amic care are 5 telefoane mobile. Fereasca sfantu' sa-i pice toate in acelasi timp. Cred ca se impusca. Are nevoie de o marca de produs, suna un prieten. Are nevoie de hartie igienica, suna un prieten. Fara telefon, e mort !
Lucrez in advertising de 15 ani. Am stat de vorba cu multi responsabili de marketing, si toti mi-au spus acelasi lucru: Romanul e imprevizibil. Nu-ti poti face un forecast pe termen lung, ca nu se potriveste. Daca anul trecut in iunie ai vandut de ai spart piata, anul acesta nu ai vandut mai nimic. Toti se intreaba de ce, in conditiile in care corporatiile investesc, aloca bugete impresionante in campanii de promovare, de fidelizare etc. Ce merge, e pe termen scurt: ai bagat, ai spart, ai plecat ! Fidelitatea, consecventa, sunt atribute atat de indepartate, incat nu merita sa-ti bati capul. Tragem concluzia ca romanul e schimbator, cameleonic. Azi ii place ceva, maine altceva. Stati, sa nu credeti ca fenomenul de placere are o legatura cu senzatia anatomica, fireasca, specifica maimutei primordiale. Nici pomeneala ! La noi, placerea individului e asociata cu placerea liderului, a prietenului. El nu stie nimic, si nici nu-si bate capul, pentru ca, ce rost are sa-si impovareze memoria cu o informatie care maine s-ar putea sa nu-i mai fie de folos ? Daca maine telefonul mobil de la Y nu mai e de actualitate, nu s-ar face de rasul prietenilor ? Smile!

Cea mai raspandita afectiune la noi, este durerea cervicala - adica in zona gatului, a cefei. De ce ? Pentru ca romanului ii place sa priveasca in sus, si asa ramane cu gatul stramb. Pentru el, tot ce vine de sus, de la sef, de la imparatie, de la vedeta X, e mai bun. Ati vazut pe cineva sa citeasca eticheta de ambalaj ? Smile!

De-alungul istoriei, se pare ca privilegiatii, crema, boierii, liderii, au avut un singur scop: mentinerea maselor in mediocritate. S-au straduit din greu sa nu ofere invatatura, sa nu aloce bani pentru invatamant, pentru cultura. Daca au facut-o, a fost sporadic, doar pentru imagine.
"Prosti, da' multi !" spunea Lapusneanu. "Prostimii nu trebuie sa-i dai carte, ca se rascoala !" spunea Bibescu. De mii de ani, s-a pastrat cu consecventa aceeasi strategie, de a pastra prostimea undeva jos, la limita cunoasterii. Ati auzit vreodata ca "Renasterea" sa fi ajuns pe meleagurile noastre ? Sa fim seriosi ! Romania a iesit din feudalism pe la 1900 si dupa o scurta betie cu conceptele capitalismului, a intrat in comunism. De ce credeti ca miscarile muncitoresti au prins de minune in aceasta parte de Europa ? Din cauza prostiei. Ce prost, care pana ieri era vacarul satului, ati vazut sa refuze functia de secretar de partid ? Smile! Comunistii au urcat scroafa in copac. Au fost o tar' mai breji decat inaintasii lor, cand au venit cu doctrina invatamantului obligatoriu, dar au compensat pe alte parti. Pe sarsit de mandat si-au dat seama ca prea multa stiinta le poate fi daunatoare, si au taiat resursele. N-au apucat sa se bucure prea mult, ca haita de dulai hamesiti astepta deja la granita, sa se infrupte din agoniseala neamului. Si uite-asa, dupa 20 de ani, constatam ca bruma de stiinta s-a pierdut, si ne-am reluat locul in istorie, dupa scurta vacanta pe meleagurile lui Coca Cola, la fel de prosti cum am fost intotdeuna. Mersul firesc al societatii noaste este tipic uneia feudale tarzii. Si nu numai la noi, ci in toti Balcanii, Rusia, Asia etc. Comunistii au incercat sa rupa taranul de pamant, dar fara sa-si dea seama ca au facut-o prea devreme.

Dar sa nu ma departez de subiect. In Romania reteaua informatiilor este atat de deasa, incat a devenit aproape imposibil sa patrunzi sau sa te desprinzi de ea. Toti se plang de servicii secrete, de agentii, de "sistem". Dar uita ca romanului ii place sa fie in "retea", in sistem. Pentru el sistemul reprezinta coarda de siguranta care il leaga de viata, de supravietuire, implicit de reusita. Iar telefonul mobil este legatura cu sistemul. Ati vazut cu cata invidie este privit cineva care lucreaza la SRI ?
Daca vrei la un moment dat sa scurtcircuitezi natia romaneasca, e suficient sa-i tai telefonia si internetul. Ma refer la partea de internet ce tine de comunicare, nu de achizitie de informatie.



Sunt convins ca ati vazut de multe ori urmatoarea scena: un tip este tras pe dreapta de politie. Primul lucru care il face, dupa ce da actele, e sa sune pe cineva. Il vezi vorbind la mobil langa masina, carismatic si ostentativ, sa dea impresia de "Cine sunt eu ...". Pe cine credeti ca suna ? Pe mamica ? Smile! Bine, unii chiar o fac de fatada, dar altii il suna pe taticu', care la randul lui se conecteaza la reteaua de informatii a "neamurilor" si in final a politiei. Apoi individul cu pricina astepata cumintel in masina, ca politistul sa primeasca un telefon cu urmatorul mesaj: "Salut ! Sunt colonelul X. Bai copile, baga-ti mintile in cap si lasa-l in pace pe Y, ca e nepotu-mio".
Pe vremuri PCR insemna: Pile, Cunostinte si Relatii.
Daca intamplator ajungi la Urgenta, pe holul de asteptare vezi o gramada de necajiti, asteptand sa intre la doctor. Daca mai zabovesti, o sa vezi cum si cel mai amarat de acolo are o relatie care cunoaste un doctor, care ia legatura cu doctorul de acolo sau cu asistenta de pe salon, care are grija, bineinteles contra unui comison modic, ca respectivul sa fie bagat in seama. Altfel nu se poate. Bineinteles ca respectivele cadre medicale speculeaza de minune acest aspect.

Romanului ii place sa dea spaga. Spaga e un fel de scurtatura, potrivita cu zel de unii mai intreprinzatori, ca o manusa pe caracterul orgolios al celui care o da. Daca e cerere, e si oferta, nu ? Fie bogati, fie saraci, toti vor sa acceada undeva, la ceva, fara prea mult efort, si trebuie sa palteasca. Spaga e o plata fara factura. A, sunt si jigodii, care iti forteaza mana, de la politisti, la medici, dar ei nu reprezinta decat crema fenomenului.
In Romania ultimilor 2000 de ani, lucrurile "bune" au fost putine. Desigur putem sa clasificam si sa spunem ca sunt lucruri "bune" care costa enorm de mult, si altele care costa mai putin. Nu, eu ma refer la lucrurile de baza: mancare, casa, masina, doctor, carte, lucruri specifice unei societati normale secolului 21. Ei bine, la noi acestea fac parte din categoria lucrurililor de lux. De ce ? Am spus mai devreme: suntem o societate feudala. Si cum orice obiect de lux costa, pretul pe care il platim e pe masura, cu factura sau nu.

Abia astept sa se ieftineasca spaga ! Poate cu criza, voi avea sansa s-o vad si pe-asta. Sau sa se faca atat de scumpa, incat sa-ti vina tot mai greu s-o dai. ... vezi tot

o tara de intelectuali

Cred ca in ziua de azi, cel mai bine, confortabil, e sa aprofundezi cat mai putin. Sa va spun de ce !
Stateam zilele trecute de vorba cu o amica, si imi povestea destul de vag, stresul prin care trece, trebuind sa ia un examen. Evident ca eram curios, gandindu-ma la stresul meu cu multi ani in urma. Zambind, mi-a spus ca n-are ce detalii sa-mi dea, pentru ca oricum nici ea nu stie prea multe. Singura grija e sa se duca la facultate, sa vorbeasca cu profu', ca in schimbul unei mici atentii, acesta sa-i dea subiectele. Mai precis raspunsurile. Mare lucru dom'le si cu testele astea tip grila. Ca prof' nu te mai doare capul ore intregi, nevoit sa citesti, sa apreciezi si sa notezi: 0.1 + 0.5 + 2.5 + .... Acum productivitatea e mult mai mare, in conditiile in care, sa ai diploma a ajuns sa fie la moda. Vrei doctorat, dai fuguta la profu' X, si se aranjeaza. Iti da tema, o transcrii, sustii dizertatia si pac 9. Simplu. Cine are pretentia sa mai si stii ceva din tema respectiva ? Nimeni. De diploma, ai nevoie la job, sa te incadreze pe nu stiu ce functie, grila, scara ... si sa-ti iasa banu'. Oricum nu vei ajunge niciodata sa demonstrzi ce stii, pentru ca oricum nu intereseaza pe nimeni, criteriul dupa care ai ajuns in postul X, neavand nicio legatura cu stiinta, ci cu telefonul dat de matusa, unchiul, fusta scurta, sforile trase etc.

Asta nu e nimic, sa va zic unele si mai si ... Intr-o zi primesc un e-mail de la directorul de marketing unei mari firme din Bucuresti, despre care stiam ca e profesor, doctor in stiinte economice. N-o sa va vina sa credeti: habar nu are sa scrie... "Vam solicitat zilele trecute sa-mi trimte-ti o nota explicativa privind ...". Credeti ca are vreo problema de constiinta, o remuscare ? Sa fim seriosi, ma si intreb, cum a reusit sa-si cumpere ultimul ML ? A, cred ca la numarat sta bine. Smile!
O alta colaboratoare, asezata cu contract de casatorie pe o functie de director de marketing, ma uimeste de fiecare data cand o intalnesc. E nula ! Stie sa scrie, in romana si in engleza, dar cam atat. Pe cartea ei de vizita sunt insirate n'spe functii de manager, iar la salariu tot n'spe zerouri. Nu va spun cat, c-o sa ziceti ca suntem pe Wall-Street. Ca sa iasa din diferite clenciuri, provocate de mediocritatea sa, are obiceiul sa bage fraze de genul: "Ti-am spus, dar n-ai fost atent !" sau "Am atata de lucru ...".
Apropo, sa fiti atenti la cei care va spun ca au mult de lucru. De multe ori veti constata trasaturi interesante, ... sau activitati extra-program. Smile!

Mi-aduc aminte din facultate, am dat sute de examene cu morcovu-n cur, basca ca mai si lucram, facultatea facand-o la seral. Plecam dimineata pe la 6.00, la 16.00 o taiam la ore si la 23.00 eram acasa. Prin '90 ne-a echivalat ziua cu seralul si in loc de 4 ore, ne-au bagat 6-7 ca la zi. Au uitat doar sa taie un an, si am facut 6 in loc de 5. Ziua munceam in fabrica si seara invatam. Si la proiectul de diploma, sa fiu mai cu mot, ca mi-a placut ingineria, i-am spus profesorului ca am in cap o inventie. S-a uitat la mine, a zambit, m-a batut pe umar si mi-a urat succes. Si nu m-am lasat pana cand n-am facut-o. Ce fericit am fost dupa aceea. Abia peste ani mi-am dat seama de ce a zambit profu'.
Am auzit ca in America, marile corporatii isi trimt din timp "vanatorii de creiere" prin facultati, sa-i depisteze pe cei rasariti. Daca ajung sa confirme, respectivii sunt aranjati pe viata. Imi imaginez, cu inventia mea, cred ca as fi ajuns la NASA. Smile! Dar pe cine sa intereseze in Romania ? Profesorii nostri, in loc sa-i indrume pe cei cu pasiuni, aveau griji mult mai personale.
...
Nu stiu daca v-am spus, ca sa fiu in rand cu lumea, am ajuns sa raman solo. Si ca tot omul in nevoie de suflet pereche, am ajuns sa-l caut si pe Noi2. Am ramas mut de uimire, cand am vazut cati intelectuali sunt acolo. Vorba lu' sor-mea: "Daca si soferul de pe autobuz a ajuns sa aiba Dreptul ...". Noroc ca ma pricep la fizionomii si reusesc sa-i disting pe adevaratii intelectuali din masa de figuri agricole.
...
Acum un an, am ajuns cu masina in service, cu o problema la sistemul de franare. L-au desfacut, au schimbat placutele, axele glisiere si l-au montat la loc. Mi-am facut vant cateva zile prin oras si am constatat ca jantele sunt mult mai fierbinti decat ar trebui. M-am intors in service, au demontat, si apoi vreo trei ore, 5 specialisti si-au dat cu parerea. Era chestie de inginerie. M-am uitat la ei, habar nu aveau ce se intampla, erau complet depasiti de fenomen. Si nu era un service de cartier, ci ditamai Ausburgu'. Daca n-as fi lucrat ca mecanic cu multi ani in urma, probabil ca m-as fi minunat si eu. Nu stiu daca vreunul din cei 5 aveau o pregatire, scoala, ceva. Ma indoiesc. Cel mai sigur, si-au facut ucenicia la fara frecventa pe langa un mester batran de la Ciclop.
Unde ne sunt mesterii ?
Daca ma uit in urma mea, cred ca acum ar fi trebuit sa fiu academician. Smile! Primul care mi-a pus ciocanul in mana, a fost taica-meu, pe la 3 ani. La 6 i-am reparat bunicii mele aragazul. La noi in casa n-a calcat niciodata mester. In scoala generala mesteream in atelierul scolii o gramada de chestii interesante. Liceul a fost industrial, cu stagii profunde in fabrici si uzine. Si mi-a placut. Cand altii chiuleau si bateau bulevardele, eu munceam cot la cot cu muncitorii din Electrotehnica si Turbomecanica. Apoi fiind mai greu de cap, am fost repartizat in fabrica, unde am luat-o de jos, de la carat fiare, la strung si freza. Apoi brusc m-am desteptat si am facut o facultate, tot de mecanica, unde am invatat ca "furatul meseriei" are o logica teoretica. Si tocmai cand imi visam drumul luminos spre culmile ingineriei, vremurile s-au schimbat si n-am mai ajuns "academician". Smile! Dupa 20 de ani de meserie, a trebuit sa ma reprofilez intr-un alt domeniu, la fel de interesant si pasionant: marketing si publicitate. De atunci au trecut 15 ani.
Din pacate, constat azi ca domeniul cu pricina, este cu mult inaintea nivelului actual al societatii romanesti. Sunt curios ce va urma !
Poate ca de data aceasta ma voi face agricultor ! Smile!

Hai mandruto pe tractor, sa te tuc cu dor !

Jale fratilor, jale ... ! ... vezi tot

aventura in insula mare a brailei

Aventura in Insula Mare a Brailei, sau cat de mult poate sa valoreze o sticla de palinca.
Prin vara lui 2000 am fost la pescuit cu un prieten in Insula Mare a Brailei. A fost un august ciudat. Zile intregi ploua, apoi aparea soarele pentru o zi sau doua, si iar ploua, dar nu torential, ci mocaneste, vreme numai buna de somn si injurat prin fermoarul cortului. Am prins o fereastra de cateva zile bune, ne-am incarcat calabalacul intr-un 4 x 4, cu tot cu Zodiacul pus deasupra pe capota, si am plecat spre Braila. Am ajuns dupa pranz, ne-am imbarcat pe bac si am trecut dincolo.
Dunarea, pe cat e de frumoasa, fascinanta, pe atat e de capricioasa, mai ales cand ploua in amonte. Aduna toate apele continentului, se umfla peste diguri, urca malurile si inunda lunci si campii pana departe. Atunci l-am inteles pe prietenul cu care eram, cand mi-a spus, cu kilometri inainte de a ajunge la Dunare: “Vezi canalul acela de irigatii ? Pe cat punem pariu ca gasim stiuca si oblete ?”.

Am traversat Dunarea, am urcat pe dig si am luat-o spre sud, pe bratul Borcea, spre rampele de incarcare. Acolo trageau barjele cu cereale, si tot acolo auzisem noi ca ar sta salaul la umbra. Digul este un val de pamant batatorit, inalt de vreo 10 m, care se intinde pe zeci de kilometri, inconjurand practic intreaga insula, ferind partial culturile de inundatiile de primavara. E un fel de sosea de pamant, pe care, nu va mint, poti atinge si 100 km/h. Cu mare atentie insa, pentru ca din loc in loc apar santuri imense, sapate de apa ce se scurge in Dunare. Era sa intram intr-unul.





Natura e superba. Nu va pot descrie senzatia pe care am avut-o, incercand sa cuprind cu privirea imensitatea campurilor cultivate, perdelele de stuf unduindu-se in bataia vantului, si Dunarea curgand molcoma printre salcii. Egrete treceau in zbor pe deasupra si planau lin in vreun ochi de apa. Starci cenusii stateau impietriti pe o craca de salcie aplecata in asteptarea unui pestisor neatent. Sus in inaltul cerului albastru, un erete dadea rotocolale. In aer plutea o atmosfera apasatoare de vara fierbinte si abur ridicat din balti.
Peste era, slava Domnului ! In fiecare balta, chiar si una de pe marginea drumului, gaseai caras, rosioara, oblete, biban. Parca crescusera din pamant, odata cu ploaia. Povestea isi are si un adevar. Primavara, cand fluviul se revarsa, pestele isi depune icrele la apa mica, si apoi la urmatoarea inundatie revine in matca.



Am campat langa o rampa de incarcare, pe o limba de pamant ce coboara lin spre Dunare. Intre dig si noi, intr-un canal semiinundat, un palc de mesteceni tremura uosor in bataia vantului. Primele doua zile au fost superbe. Cativa nori razleti pe cerul albastru ne-au facut sa zambim. Soarele ardea cam prea tare. Am aruncat unditele, lansetele, insa pestele nu prea tragea. Am dat si la apa adanca, dar degeaba. Cate un caras mai musca, dar in rest nimic. Or fi simtit ceva. Ne-am mutat cu unditele in canale. Aici n-a mai fost nici o problema, carasul, obletele, bibanul soare, trageau instantaneu. Singurul inconvenient era ca erau mici, puiet numa' bun de prajit cu mujdei. Mmmm, sa nu salivati. A fost frumos.
In dupa-amaiaza celei de-a treia zi, a inceput sa ploua. Mai intai molcom, apoi torential. Impreuna cu prietenul meu am intrat in corturi, cu speranta ca va trece repede. Nu a trecut nici in ziua urmatoare. S-a mai domolit nitel spre seara, intr-o ploaie mocaneasca. Am scos un cap prin fermoar si am privit Dunarea. Se umflase putin. Am bombanit ceva si m-am culcat la loc. Rau am facut. Spre dimineata limba de pamant se transformase intr-o mica insula, cu o masina, doua corturi si tot atatia tampiti in varful ei. Noroi cat cuprinde. Incaltarile nu-si mai aveau rostul, asa ca ne-am descaltat. Noroiul ne-a cuprins picioarele. Era placut si cald, dar nu aveam timp de distractie. Dunarea se umfla cu fiecare ora. Am facut bagajele, am incarcat rapid masina, barca am legat-o pe capota si voinici am incercat sa urcam digul. Vise de "Discovery". Masina a ramas pur si simplu pe burta, cu rotile invartindu-se in gol. Troliu aveam, dar nu aveam de ce sa-l prindem. Pe dig nu era nici un pom. Am coborat si am inceput sa imping, sa bag craci sub roti, dar degeaba. Eram in namol pana dincolo de genunchi. Noroiul aruncat de roti, m-a facut negru pana in crestet. Va imaginati cum aratam. Toate eforturile au fost in zadar. Incepuse din nou sa ploua. Ce ne facem acum ? Prietenului meu ii tresare o idee: "Lipovenii !". Mi-am adus aminte ca la plecare, luasem special cu noi cateva sticle de palinca, tocmai pentru situatii de criza. Chiar mi-am adus aminte de vorba lui: “Nu pleci in Delta fara palinca !”. El mai fusese si ii cunostea valoarea. Am sarit, am scotocit prin bagaje, am luat o sticla si am plecat prin ploaie si noroi pana la ferma din apropiere. Am deschis usa. Erau la masa. Mi-au aruncat o privire dispretuitoare, cu un suras in coltul gurii, asa cum niste “gauchos” o arunca unui “gringo”. Nu i-am lasat sa savureze momentul si am rostit fraza magica: "Dau doi litri de palinca celui care ma scoate !". Parca rostisem "Sessam deschide-te !" Odata rasari soarele pe fetele lor, iar in gura, pesemne ca le ploua mai abitir ca afara. Imediat au sarit patru lipoveni blonzi pe un tractor. Cand ma vazu prietenul, parca veneam de la razboi calare pe tancul sovietic. In zece minute am iesit pe dig. Am dat sticla promisa si ne-am strans mainile. Pe fetele noastre numai dintii albi se mai vedeau. Scpasem.

Fotografiile sunt luate de aici: www.flickr.com - mihnea boiangiu / www.flickr.com - mares ionut ... vezi tot

cuvant catre cititor

Sunt un tip nascut acum 40 de ani intr-un vechi cartier bucurestean. Pornit de mic in pribegie prin tara, mi-a fost dat sa cunosc locuri superbe, traditii si fapte ale unor oameni care mi-au devenit apoi modele. Un drum putin altfel decat al celor obisnuiti cu acelasi oras, cartier, parcare din spatele blocului etc.

Darul cunoasterii l-am dobandit de la profesori cu har si daruire fata de meserie la renumita Scoala Ardeleana. Ei mi-au insuflat, prin puterea exemplului, dragostea pentru lectura si taina lucrului bine facut. Si m-au mai invatat, sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, sa respect munca si sa iau aminte la greselile altora.

Pasiunile pentru Etologie si Ontologie, imbinate cu rigurozitatea matematica a inginerului, apoi mai tarziu cu meseria (publicitate - comunicare), m-au facut sa abordez viata elementar, filozofic si interdisciplinar.
Mai am o pasiune - cea pentru natura, animale si tot ce e verde. Imi plac muntii, copacii, potecile si apele limpezi. Toate acestea le-am vazut si simtit. Imi plac muntii, pentru ca sunt tainici si inaccesibili, si ca sa ajungi sa te bucuri de frumusetea lor, e necesat sa trudesti din greu. Imi dau senzatia de necunoscut si de "drumul pana la capat".

Mi-ar placea sa-mi sciu memoriile intr-o casa modesta, undeva intr-o margine de padure. Sa simt miros de fan cosit, iar seara sa-mi beau ceaiul pe veranda. Imi plac enorm florile si cel mai frumos cadou pe care mi l-as putea oferi, va fi o sera.

Cred ca in alte existente am fost: invatat, inventator, explorator, haiduc sau pilot de formula 1. :)) Am sentimentul justitiarului si nu de putine ori am luat apararea celui slab. Urasc violenta fizica, verbala si de orice fel. De fapt, urasc cam tot de e conventional, care poarta eticheta: "Asa trebuie !".
Cu Dumnezeu am o nelamurire mai veche si il tot caut sa avem o discutie "face to face", bazata pe argumente stiintifice. :) Sunt convins ca il voi gasi candva.
Am facut multe greseli, pe care mi le-am asumat si la care, uneori, ma gandesc seara inainte de culcare.

In ciuda aparentelor, nu sunt un tip rigid, ... doar punctual. Sunt extrem de tolerant si imi plac paharele inalte. Cand s-au umplut, mi-am strans jucariile si am plecat.

Ar mai fi multe de spus, insa mi-e teama sa nu va vina sa ma puneti in rama.
Defectele am sa vi le soptesc la ureche.:)
Ma mai gasitit si aici: - eu in cuvinte - eu in stele - mess&mail ... vezi tot

faceti cat mai mult SEX ! ...

Am gasit pe ADEVARUL .RO un articol interesant pentru cei care nu fac SEX Smile!:

"Viaţa sexuală activă îmbunătăţeşte considerabil atât sănătatea fizică, cât şi pe cea psihică. Iar studiile confirmă acest lucru, demonstrând că activitatea sexuală te ajută să trăieşti o viaţă mai lungă şi mai fericită.

1 Mai puţin stres şi un somn mai odihnitor

Persoanele cu o viaţă sexuală activă au tensiunea arterială mai scăzută şi un nivel mai redus de stres, arată un studiu realizat în Scoţia. Sunt studii care demons­trează că cei cu o viaţă sexuală activă sunt mai calmi şi mai mulţumiţi de ei înşişi. După orgasm, corpul şi mintea sunt mai relaxate, iar grijile de zi cu zi sunt date uitării. De asemenea, somnul este mai odihnitor, iar a doua zi te vei simţi mai plin de viaţă.

2 Antidot pentru durerile de cap

Unul dintre beneficiile sexului este şi faptul că acţionează ca un analgezic. Oxitocina, hormonul afectivităţii, este secretată de organism în timpul sexului, facilitând orgasmul şi eliberarea endorfinelor, care acţionează similar morfinei. Studiile arată că un nivel crescut de oxitocină ajută la calmarea durerilor.

3 Creşte imunitatea

O viaţă sexuală sănătoasă scade riscul de îmbolnăvire. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Wilkes, SUA, dacă faci sex de două ori pe săptămână, creşte nivelul de anticorpi imunoglobulina A (IgA), ceea ce te fereşte de viroze respiratorii şi de infecţii.

4 Scade riscul bolilor de inimă

În urma unui studiu recent, cercetătorii britanici au demons­trat că cei care fac sex cel puţin de două ori pe săptămână au un risc cu 50 la sută mai scăzut de a face atac de cord decât cei care fac sex o dată pe lună sau mai puţin.

5 Te menţine în formă

Unul dintre beneficiile sexului este că te ajută să te menţii în formă. Cercetările au arătat că în timpul unei partide de sex de 30 de minute se ard circa 150 de calorii.

6 Reduce riscul de cancer de prostată

Conform cercetătorilor australieni, ejaculările frecvente, mai ales în jurul vârstei de 20 de ani, scad riscul de cancer de prostată. Aceştia au observat că tinerii care fac sex de cel puţin cinci ori pe săptămână prezintă un risc cu o treime mai scăzut de a face boala. Alte studii arată că riscul scade şi în cazul bărbaţilor de vârstă mai înaintată, dacă au peste 21 de ejaculări lunar.

7 Îţi tonifică muşchii pelvieni

Exerciţiile pentru întărirea muşchilor pelvieni, cum sunt exerciţiile Kegel, te ajută să simţi mai multă plăcere în timpul actului sexual, dar scad şi riscul de a suferi de incontinenţă urinară. Un exerciţiu Kegel de bază este să-ţi încordezi muşchii pelvieni ca şi cum ai vrea să întrerupi urinarea. Numără până la trei, iar apoi relaxează.

Sexul, fântână a tinereţii

Numeroase studii arată că în timpul orgasmului se eliberează un hormon, denumit DHEA, care creşte imunitatea, îmbunătăţeşte activitatea cognitivă, menţine sănătatea pielii şi a inimii şi are efect antidepresiv. Astfel, o viaţă sexuală activă te poate ajuta să ai o viaţă mai lungă.

Cele mai importante beneficii ale sexului sunt creşterea imunităţii organismului, îmbunătăţirea sistemului cardiovascular, reglarea tensiunii arteriale, secreţia ridicată de endorfine şi enkefaline (serotonină şi dopamină), care ajută la menţinerea unei stări psihice echilibrate, fiind şi un tonic general excelent.

Evident, pentru a vă bucura de beneficiile sexului, trebuie să ţineţi cont şi de problemele medicale existente. De exemplu, persoanele cu afecţiuni cardiace nu trebuie să „facă abuz” sau să folosească medicaţie vasodilatatoare de tipul Cialis sau Viagra fără acordul medicului.

O persoană cu o viaţă sexuală activă şi mulţumitoare beneficiază de numeroase avantaje. Ea are o stare de echilibru interior, de bucurie şi de împlinire, care creşte mult toleranţa la mediu, scade agresivitatea şi îmbunătăţeşte comunicarea cu cei din jur.

Totodată, aceasta are o stimă crescută de sine, căci primeşte astfel confirmarea faptului că este plăcută, dorită şi iubită. Un alt avantaj este şi o mai mare deschidere către ceilalţi, către a-i vedea, înţelege şi a-i ajuta în rezolvarea problemelor." ... vezi tot

ploaia

Picaturile de ploaie ne dau o senzatie unica. Ne place sa le privim cum cad pe alei, sa le ascultam pe acoperisul unei case vechi, sa le pipaim in timp ce se scurg pe frunze, sa le mirosim cu ochii inchisi.

De ploaie ne leaga cele mai profunde amintiri:
Cand copii fiind, ne prindea pe camp vara si alergam desculti prin baltoace,
Apoi ca adolescenti, nu ne pasa ca ne uda pana la piele, in timp ce ne plimbam de mana pe aleile toamnei,
Cand ne prindea prin munti si o ascultam rapaind pe foaia de cort, si apoi o miroseam amestecata cu frunze si pamant reavan dimineata,
Cand o priveam pe geam curgand siroaie pe burlane, umpland butoiul asezat sub streasina de bunici. ... vezi tot

in gradina lui Ion a turnat nicu beton

In gradina lui Ion a turnat nicu beton
Baneasa si Herastrau sunt doua nume cu adanca rezonanta in memoria bucurestenilor care s-au nascut sau copilarit aici. Cei foarte batrani isi amintesc cu nostalgie de vremurile cand cele doua cartiere erau un fel de oaze de verdeata in marginea unui Bucuresti prafuit. Dar si cu amar cand s-au vazut peste noapte stramutati la bloc si siliti sa-si vada casele ridicate cu truda in vreme de razboi, case in care si-au crescut copiii si nepotii, smulse de buldozerele epocii de aur, pentru ca un nebun analfabet s-a visat peste noapte Dumnezeu. Sunt file de istorie, si lacrimi pe fata unui oras candva pitoresc.
Ce vedeti azi e un amalgam de blocuri cenusii, strazi ramase doar cu numele si o atmosfera de cavou, unde nimeni nu vorbeste cu nimeni. Cutii de beton fara personalitate care se straduiesc in zadar sa inlocuiasca caldura caselor si frumusetea curtilor pline de flori de odinioara.
In acele curti cu case modeste, ascunse de bolti de vie si pomi de rod se retragea bucuresteanul dupa o zi de lupta cu vacarmul orasului. Venea de la munca, isi scotea pantofii, isi scutura hainele de praf, si dupa ce manca o ciorba facuta din roadele gradinii sau o rosie abia coapta pe vrej, se intindea intr-un sezlong si atipea in racoarea serii, miresmelor florale si cantecul greierilor. Iar iarna mirosea a fum si cozonaci, si ningea atat de frumos, incat jurai ca te afli undeva intr-un sat de munte.
Imi amintesc cu drag de strazile pavate cu piatra de rau si trotuare din dale caroiate, patate de corcoduse si dude, de gastele care se balaceau in vreo balta ramasa langa cismea si de multe altele ce-mi vor ramane pururi in suflet.

Pentru cei care nu stiu, pe vremuri, Baneasa se ducea din calea ferata Bucuresti - Constanta pana departe in camp, aproape de pista aeroportului cu acelasi nume. Singurele cladiri cu etaj erau Apicola, scoala si gradinita. Singurele ramase dealtfel, dupa marea demolare din anii '80.
Herastraul era cartierul de “peste linie”(calea ferata) si se intindea pana in lacul Herastrau, fabrica de Glucoza si actuala statie de metrou Aurel Vlaicu. Accesul in cele doua cartiere se facea, fie pe la capul tramvaiului 5, fie pe la “Pod”, pe linia troleibuzului 81, care venea de la gara si se ducea la aeroport.

Capul tramvaiului 5
Putini isi amintesc ca tramvaiul 5 isi avea capatul la stadionul Vointa. Adica, cam pe locul unde e acum statia de metrou. Facea o bucla uriasa si o lua inapoi spre Floresca. Era un tramvai vechi, model cehesc, alb cu rosu, care atunci cand prindea viteza, trebuia sa te tii bine. De la capul tramvaiului incepea cartierul Herastrau. Casele erau muncitoresti, cu doua camere, tip vagon, ingramadite pe o latura a curtii, si lipite de cea a vecinului, care si el avea acelasi tip de casa, in aceeasi curte de 300 mp. Istoria locurilor spune ca imediat dupa razboi, municipalitatea a parcelat si vandut terenuri muncitorilor cu venituri medii. Muncitori care inainte umpleau buza Gropii Floreasca. Cam pe unde se afla fabrica de Glucoza, se afla inainte de razboi o fabrica de caramida, iar in locul lutului excavat a ramas una din celebrele Gropi ale Bucurestiului. Se spune ca unele terenuri ar fi apartinut tiganilor improprietariti de Cuza pe la 1864.
Si intr-adevar, in orice poarta ai fi batut, gaseai lucratori la : ICAB, CFR, Glucoza, APICOLA, salubritate, mecanici de intretinere la ITB, electricieni la Uzina de avioane, tamplari la Pipera, functionari sau maistri militari la unitatile militare din zona. O lume pestrita de oameni simpli, cu bune si rele si care se simteau bine in coltul lor de "rai". Tin minte ca Herastraul mai era renumit pentru tiganii pipasiti in zona Fabricii de Glucoza. Ei aruncau o “pata de culoare”, si nu numai, in acea margine de Herastrau. Dar ce e interesant, nu furau niciodata in cartierul lor. De atunci e o vorba: tiganul nu fura niciodata langa casa.

La capul tramvaiului 5 se aflau pravaliile, amplasate in asa fel, incat muncitorul venit din oras sa gaseasca cele trebuincioase, adica paine, parizer, branzeturi, lapte unt si altele. Ce bun era parizerul odata. Si untul, mai tineti mnte untul intins pe franzela calda ? Bacania, merceria, painea, ferometalul, erau situate in cladiri vechi dinainte de razboi, cu podele din lemn dat cu gaz, si mirosind amestecat cu cel al marfurilor din raft. Un frizer batran avea o frizerie, cu o firma din placaj pe care era vopsit cu litere negre: “La Bunica”. Habar nu am de unde venea numele, cred ca asa-l chema. Acolo se adunau in diminetile de sambata cei batrani la taifas, in timp ce isi asteptau randul afara pe scaunele randuite langa zidul dat cu var. Langa chioscul cu bilete, era o toneta cu inghetata. De fiecare data cand veneam din oras, o rugam pe mamaie sa-mi ia inghetata la pahar cu ligurita de plastic. Era asa buna, vara … Va mai amintiti mirosul de inghetata cu fistic sau vanilie? :) A, si covrigi cu mac, calzi si dulci. Si apoi o apucam pe stradute spre casa, peste linie.

Oamenii
Ce-mi placea la Bucurestiul de altadata si mai ales la oamenii de atunci, era ca aveau ceva altfel, deminitate, eleganta, simtul ca apartin locului, cartierului, unei familii mari, se cunosteau intre ei, se vizitau, se inrudeau, se imbatau la nunti si isi botezau copiii. "Al cui esti ? A lui Nea Ilie !" Acesta era permisul de trecere ! Nu conta nimic altceva ... oricine te-ar fi oprit pe strada, ca nu intra oricine in cartier, fara sa se stie, sa se intrebe ... "A, Nea Ilie, il stiu pe nea Ilie ! Am fost colegi la Uzina de avioane.". Apoi salutai in stanga si in dreapta: "Sarutmana tanti Marioara !". Tanti Marioara se indrepta de sale din albia de spalat rufe, isi stergea sudoarea si cu un zambet larg ... "A, tu esti mai ? Bata-te norocul, ia uite ce a a crescut ! Nelule (Nelu' era barbatu-su care motaia in fundul gradinii sau cauta vreun ou proaspat), ia vino sa-l vezi pe ... ala micu de il plimbai tu cu carutul de aragaz.". Si tot asa ... pana ajungeai acasa incasai cateva pupaturi, cifulituri si ciupituri de obraz. :)
Toti se cunosteau, de la vecini la macelar, pantofar, sifonar, bacan si multi altii. Bunicul se ducea la macelarie sa cumpere carne si macelarul il intampina "Sa traiesti Nea Ilie ! Ce mai faci, cum o mai duci ? Mi s-a stricat ceva si nu se mai aprinde; nu vii mata si te uiti nitel ? Cand ai timp .. Ia zi, ce-ti dau ? Si bunicul ii spunea ... m-a trimis nevasta-mea sa imi dai niste os cu sita pentru ciorba si niste carne tocata pentru sarmale." Si Nea' Tache macelarul ii pregatea ce era mai bun, ii impacheta in hartie alba, iar cand bunicul dadea sa scoata banii, ii zicea: "Lasa Nea Ilie, ca imi dai mata la pensie. Nu imi fac eu griji, ca ne stim de treizeci de ani ..." (adica de pe vremea cand faceau armata la Craiova si bunicul era caporal :)). Si venea pensia adusa de Coana Florica, care era postarita si statea si ea tot in cartier. Si Coana Florica trecea pe la fiecare si striga "Coana Vetoooo... !" intra, se aseza, numara banii si isi bea paharul cu sifon si sirop de zmeura. Mai barfeau de unele si altle, ca asa se aflau stirile. Postarita era "the News !" :)) Ziua incepea si se sfarsea cu cantatul cocosilor. Venea seara si incepea ritualul specific. Nu se intra in casa fara spalatul pe picioare si altele asemeni. Se dadea drumul la televizor daca era un film, sau la difuzorul de cartier, unde Dumitru Pelican isi insira etapele. :) Nu ne culcam inainte de a asculta "sinteza zilei" in varianta locala, cu cate oua a facut gaina X, ce cocos trebuie taiat, ce gard trebuie astupat, pentru ca vecina s-a plans ca au scapat gainile in rosii, sobolanul care trebuie prins si altele. Noi copiii ascultam fascinati la imensitatea lumii si cu inima cat un purice si cu gandul la soricelul de sub pat care, dupa ce isi facea rondul de noapte sfarsea aproape sigur in cursa din camara. Of, si cate nu sunt de povestit ...
Unde au disparut toate astea ? Cei batrani s-au dus demult si locul lor n-a mai fost luat de nimeni. Copiii si nepotii s-au imprastiat pe la blocuri sau strainatati. Bucurestiul si-a pierdut identitatea si politetea. Si cate nu si-o mai fi pierdut, dar nu ne dam noi seama. :) ... vezi tot

vremuri de altadata

Am primit pe mail un text interesant si ... nostalgic unora dintre noi:

"Născuţi prin preajma anilor '70, un pic înainte sau un pic după, vedem acum, în 2009, cum casa părinţilor noştri s-a făcut de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei şi realizăm că, pentru o casă a noastră, o să avem de plătit în jur de 50 de ani...

Ne amintim, ca prin ceaţă, despre primii paşi ai omului pe lună şi, unii dintre noi, despre ediţia Cerbului de Aur când a câştigat trofeul Luminiţa Dobrescu şi când a debutat Julio Iglesias, şi îi vedeam la un televizor cu ecran bombat, în alb şi negru.
Avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva, odată.

Suntem ultima generaţie care a jucat "De-a v-aţi ascunselea", "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară, vrem ostaşi", "Prinselea", "Pac-Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei, la perete, stai !", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video ( închiriam un video şi stăteam, să ne uităm la filme, câte două zile, închişi în casă ), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geacă de blugi de la turci, iar cine purta Lee sau Wrangler era, deja, lider de gaşcă...

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste-grilă la admitere. Noi am fost ultimii şoimi ai patriei, ultimii pionieri şi ultimii utecişti.

La grădiniţă învăţam poezii în româneşte, nu în engleză, şi cântam la aniversări : MULŢI ANI TRĂIASCĂ, nu HAPPY BIRTHDAY...
Noi am sorbit din ochi Daktari, Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, Linia maritimă Onedin, Sclava Isaura, Dallas, desenele animate cu Mihaela, cele cu Felix motanul, cu omuleţul lui Gopo, iar cine zice că nu s-a uitat la toate astea, ori minte, ori încă nu avea televizor...

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe, cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi cu clasicele bidoane, umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoala...

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, Jean Michel Jahre, Vangelis şi Take That, şi încă nu se inventaseră manelele pe vremea noastră... Spre deosebire de copiii din ziua de azi, noi auziserăm de Abba, si de Queen, de Boney M, de Saragosa Band, de Semnal M şi de Mihaela Mihai şi ne amintim cu plăcere de Dan Spătaru şi de Mihaela Runceanu.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cutezătorii", Cireşarii şi am băut Cico şi Lămâiţă ( ni s-a părut ceva extraordinar când au apărut primele sucuri "de la TEC", fără să ne fie teamă că au prea multe E-uri, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc, fără teama viruşilor de azi.
Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram ca să ieşim afară. Noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri Tetris, de care ne plictiseam la o lună după ce ni le cumpăram, şi le uitam pe dulap, pline de praf, după aceea. Abia aşteptam, la chefuri, să jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice alt joc ne-ar fi dat un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam"...

Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia" persoanei pentru care sufeream câte-o lună, în tăcere, care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul, care să intre în farmacie, să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat zeci de oracole, sperând că persoana care trebuie, va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?", că ne place de el sau de ea...
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în Dacia 1100 a tatei, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu prea ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi cu toate pisicile din cartier, nu ţineam cont de câte lipide şi câte glucide mâncam, părinţii noştri nu aveau "child proof house", ne trimiteau să cumpărăm bere sau vin de la alimentară şi câte un pachet de Snagov de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş"...

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers", nu ?" ... vezi tot

isaak levitan - pictor impresionist rus -1860 - 1900

... vezi tot

de ce barbatii sunt nemernici ? - V

Aud de multe ori o expresie: "S-a schimbat ! La inceput nu era asa ..."
Gresit ! E doar o impresie. Impresie datorata necunoasterii, sau cunoasterii insuficiente a partenerului. In general, ontotologic, fenomenologic, amplitudinea unui fenomen este direct proportionala cu durata lui. Un barbat format, educat 20 de ani intr-un anumit mediu, nu se poate schimba in 2 ani. A, ca multe din trasaturi nu ies la iveala, ca intr-o relatie apar situatii in care el isi dezvaluie adevaratul caracter, da, este perfect adevarat.

De ce multe realtii ajung in impas ? De ce femeile rostesc prea des: "Ce nemernic e !" ? Cum poate un barbat care a iubit, capabil sa-si dea viata pentru femeia visurilor lui (sa nu radeti, ca n-am inventat eu Povestile Nemuritoare), sa devina insuportabil, nemernic ? Ce se intampla ? Nu vi se pare ciudat ca unui om caruia ieri i-ai pus eticheta de "cel mai bun", azi o schimbi in "cel mai rau" ? Cum se face ca de multe ori ne este mai usor sa privim in gradina celuilalt, in timp ce intr-a noastra buruienile sunt cat casa ?
Si-apoi, din cate stiu eu, a iubi inseamna a proteja, a ajuta, a nu face rau. Cum poate un barbat care pretinde ca iubeste, sa accepte ca, prin comportamentul sau, isi face iubita sa sufere ? Este sau nu iubire ? Si daca nu, ce este ? Si ce ar trebui sa faca pentru a remedia situatia ?
O gramada de intrebari, la care am sa raspund in postarile ulterioare.

In postarea anterioara am spus ca omul are doua vieti: inainte si dupa ...vezi aici Am sa ma refer in continuare la barbat. La femeie, am s-o fac cu alta ocazie.
Barbatul vine din familie cu un bagaj de cunostinte, compus din: experiente, informatii citite sau vazute si prejudecati.

De la tata el invata fie prin viu grai, fie prin exemplu, ca femeia e proasta, ca e buna de cratita, ca datoria ei e sa ..., ca barbatul e stapanul si trebuie tolerat si niciodata contrazis. Aveti idee cati "tati", desi evoluati financiar si intelectual, la capitolul "relatia cu femeia" sunt la nivel de clasa primara ?
Am asistat de multe ori la intruniri, mai mult sau mai putin protocolare, sedinte desfasurate in birouri cu multa sticla, care in final, dupa ce plecau femeile (in cazul fericit), se destindeau in discutii de genul: "Ce-ti mai face ba' nevasta ? O mai fu.. ? Ai vazut-o pe Florica ce tate are ? Ai fu..-o, nu ? Ce buna de p... e ! Ce faci ba' diseara ? Vii la un sprit, sau te duci la amanta ?", apoi vin sfaturile de la colgii mai batrani si cu experienta: "Asculta ba' la mine: femeia tre' s-o fu.. bine, altfel pleaca. A mea, dupa ce mi-a zis ca pleaca la ma-sa, i-am fu... doua peste ochi, si si-a bagat mintile in cap. ". Apoi discutiile se incheie in hohote de ras, cu multe subintelesuri si aluzii la secretara care tocmai adusese cafelele ... "Auzi ba' Ioane, o vrei ? E buna de pu... ! Am fu...-o eu. Ti-o dau si tie !"
De cele mai multe ori asemenea discutii au ca scop initierea celor tineri cu mai putina experienta si minte in tainele vietii conjugale. Iar acestia, sa nu ramana mai prejos, sa se alinieze si ei "adevaratilor" barbati, isi iau cu sarguinta notite. Acest ritual e vechi de cand lumea, de la taranul de pe tractor, la ministrul din Piata Victoriei. La unii se limiteaza la vorbe, dar din pacate cei mai multi il aplica. Mi-aduc aminte de un amic, patron la o companie cu multe zerouri in Euro, care tocmai aflase ca nevasta-sa e insarcinata. Zambind mi-a spus: "Pe femeie tre' s-o fu.. si sa-i dai o ocupatie, altfel pune intrebari "...
O sa zambiti, dar stiti cate femei considera acest gen de comportament absolut normal ? Multe, foarte multe. Apoi intr-o zi, vad ca "se intampla" si striga: "Au !".... Si se mira apoi de ce sunt tratate ca niste curve. Ele permit asta, incurajand asemenea atitudine. O fac poate pentru ca le place sa li se dea atentie.
Stiati ca barbatul manierat, cu viziuni mai elegante, este izolat de colectiv si catalogat drept "fraier" ?

Dar sa revin la copil, la baiatul care vede in parinte idolul sau. V-ati intrebat vreodata cati "tati" isi iau baietii deoparte si ii invata ca femeia este sensibila si trebuie ocrotita, ca datoria ei nu este sa spele toata viata chiloti, ca trebuie sa te porti frumos si sa n-o jignesti, sa ii faci cadouri nu numai in zile festive, ca trebuie ajutata cu treburile casnice, de la curatenie, la facut piata, ca trebuie s-o sprijini sa evolueze profesional, ca pentru a fi in stare sa-ti ofere clipe de tandrete, trebuie sa ii lasi timp sa se ocupe de ea si nu s-o lasi sa se ocupe ea de tot si altele asemeni. Adica intr-un cuvant, s-o iubesti, si nu s-o tratezi ca pe un obiect producator de palcere. Daca reusiti sa aflati vreunul, sa-mi spuneti si mie. Smile! Glumesc ! Sunt convins ca sunt si barbati adevarati, asa cum scrie la carte, si care merita iubiti. De ei am sa amintesc in finalul eseului.
Insa cei mai multi barbati prefera sa nu se implice deloc in educatia copiilor si sub diferite pretexte cronofage, lasa femeii aceasta sarcina. Si cum baietii se ataseaza mai mult de tati, ajung sa se piarda pe drumul cunoasterii si sa-si caute reperele in alte parti: scoala, strada, anturaj, de cele mai multe nu cele mai bune. Sau cum am ilustrat in exemplele anterioare, ajung la maturitate fara sa cunoasca mai nimic despre femeie. Nimeresc in colective ca cel descris si incep sa "invete".
Daca privim in urma, acesti "tati", la randul lor, au fost privati de aceleasi repere parentale. Ei nu se comporta altfel, decat asa cum nu au fost invatati, sau au invatat de la altii. Un defect perpetuu.

M-a impresionat mai demult, ceva vazut la televizor. Era un documentar despre productia unui film porno. In scenariu era vorba de El, macho, super-muschi si flegmatic, cum o surprinde pe Ea, super-gingasa, finuta si vulnerabila. O apuca, o dezbraca si aproape o violeaza. Apoi satisfacut, ejaculeaza pe fata ei, dupa care pleaca, lasand-o in balta dezamagirii. Ha ha ha ! Superb scenariu, nu ?
In background era cu totul altceva. M-a uimit grija actorului fata de ea, actrita. O menaja continuu, astepta ca ea sa fie pregatita, si apoi la sfarsit o saruta. In interviu, el a recunoscut ca iubeste femeile si ii place sa le ocroteasca. Ca e permanent atent, si nu intra daca ea nu se dilata, sau nu e suficient lubrifiata. Un adevarat barbat.
Pacat ca multi nu vad dect filmul. Smile!


revin ... ... vezi tot

de ce barbatii sunt nemernici ? - IV

Deci, am stabilit ca barbatii vor SEX. Haideti sa vedem ce mai vor barbatii.
Va propun sa facem un exercitiu de imaginatie si de memorie, si sa privim un anumit gen familie.
El, ea si un copil mic. Nu conteaza daca copilul e baiat sau fata, fenomenul educatiei e acelasi.
El pare genul super-ocupat, care pleca de acasa dimineata si vine seara. De cele mai multe ori, acest gen de ocupare este nejustificata, fiind mai degraba un fel de eschivare de la indatoririle casnice. Prefera sa nu se amestece, decat sa aiba bataie de cap, si lasa femeii intreaga gestiune. El multumindu-se sa vina acasa, sa gaseasca masa pusa si un chilot curat. A, uitasem, si o partida de sex. Sublim de confortabil, nu ? 90% din barbati gandesc asa. Justificarea atitudinii si-o gasesc in: "E datoria femeii !", o vorba cu stravechi radacini pe plaiurile mioritice. De fapt, de pe vremea cand barbatul venea de la vanatoare si femeia il astepta in pragul pesterii cu puradeii dupa ea.

Familia ... si perpetua necunoastere

Acum cativa ani mi s-a intamplat sa asist la un pasaj interesant. O perche tanara, ea in jur de 25, el 30, veneau de undeva si trecusera prin piata. El mergea inainte cu mainile in buzunar, iar ea in urma cu sacosele. De fapt, a fost singura data cand i-am vazut impreuna, pentru ca in rest, o vedeam zilnic impingand caruciorul cu bebe-ul si cu sacosele atarnand.... M-am uitat atent la figura ei. A lui nu ma interesa, ca oricum era bou. Ma asteptam sa vad nemultumire, blazare ... ceva. Nimic din toate acestea. Avea o privire de ... firesc. O sa va mirati, dar stiti cate femei sunt asa ? Enorm de multe. Sunt genul de femei educate de mama sa accepte, sa plece capul si sa suporte. Le zic femei de pension, referindu-ma la o epoca indepartata.
Cred ca fara sa vreau, v-am definit-o si pe ea. Tacuta, supusa, asumandu-si cu consecventa rolul de "femeie de casa". Incepeti sa recunoasteti un pattern ? Vreti si nitel piper ? Smile!
El, vine seara acasa, obosit de atata munca si delegatii, si suparat ca si-a prins amanta tragandu-si-o cu sefu'. Pare sa nu-i convina nimic. Se leaga de orice: ba ca ciorba nu e incalzita, ba ca de ce plange copilul "In casa asta nu te poti odihini deloc !", ba ca ea nu i-a calcat camasa. La justificarile ei, el incepe sa arunce invective, sa tranteasca si sa urle ca bezmeticul, reprosandu-i: "Mama avea mai multa grija de mine !", sau "La mine acasa nu s-a intamplat asa !". Se refera bineinteles la cat zel depune maica-sa sa-i implineasca dorintele lui taica-su. Apoi plictisit de tot taraboiul, se duce sa se culce. A doua zi ea se scoala inaintea lui, pune masa, ii calca camasa si isi asteapta supusa bucatica de zahar, denumita si sarut. Ea nu vine, si se multumeste cu un "neata !" strecurat printre dinti. In gandul ei se intreaba: cu ce am gresit ? .... I-as spune eu cu ce, dar mi-e teama ca nu va intelege. Ea nu este decat o femeie normala, care se comporta normal si vrea sa fie iubita. Simplu, nu ? Smile!

Pentru cei mai multi aceasta este normalitatea. Oricum este o notiune relativa si fiecare vede normalul prin prisma propriei educatii, adica ce a vazut in familie.
Intotdeauna am considerat ca dezvoltarea personalitatii, atat a barbatului, cat si a femeii, se imparte in doua: inainte de "revolutie" si dupa. Smile! Mai precis, momentul in care partenerii se hotarasc sa convietuiasca impreuna, oficial sau neoficial.
Aproape toti ajungem in "gara" cu bagaje incarcate de experiente si prejudecati, intr-un cuvant, educatie. In "gara" ne intalnim partenerul si impreuna ne urcam in trenul vietii. Tren care ne va duce undeva cat mai departe. Unii vor cobora pe traseu, altii vor ajunge pana la capat.

In familie invatam cum sa ne purtam cu celalalt. Mai putin in mod direct, si mai mult prin puterea exemplului oferit de parinti si cei apropiati.
Stiati ca 90% din baieti (ma refer la cei tineri si fara experienta) nu stiu sa se poarte cu o femeie ? Cred ca ar trebui infiintate niste cursuri de cunoastere si bune maniere.
Si nu numai ca nu stiu, ci nu cunosc femeia. Au impreisa ca femeia seamana cu mama. Complet gresit. Mama e una, femeia e alta. Smile! Mamele le invata pe fete sa fie femei, nu si pe baieti. Ei invata de la tati. Si daca tatal nu stie, sau nu si-a descoperit niciodata partenera de viata (in cele mai multe cazuri asa este ), nu va sti sa-si invete fiul. Astfel baiatul de acasa se trezeste dintrodata in postura de familist. Se trezeste langa femeia pe care o iubeste si pe care nu o intelege.
Intelegerea si iubirea sunt doua lucruri atat de diferite ...

revin ... ... vezi tot