manastirea caldarusani

Pozele sunt facute cu Flektogonul de 20/2.8.

Tradiţia aşternută în scris de ieromonahul Casian Cernicanul, aminteşte de existenţa unui schit de lemn, o aşezare pustnicească peste care vremurile îşi puseseră puternic amprenta, înainte ca domnitorul Matei Basarab să fi zidit actuala mănăstire. Voievodul ar fi găsit acest loc cu prilejul unui conflict militar cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, în jurul anului 1636. (În realitate confruntarea a avut loc în toamna anului 1637). Aflat în tabără cu oştirea în codrul Vlăsiei, voievodul s-a "înfundat în ostrov şi uitându-se încoace şi încolo, a văzut o bisericuţă mică de lemn şi foarte dărăpănată din pricina vremii, şi tot minunându-se şi privind pe lângă dânsa, a văzut pe un biet bătrân... şi acesta era stareţul acestui schitişor sau mai bine zis al aceştii sihăstrii". Intrând în vorbă cu el, vodă a aflat că se numeşte Partenie şi că mai avea 8 ucenici. Impresionat de buna lor vieţuire şi de frumuseţea locului, Matei Basarab le-a făgăduit că, dacă se va întoarce victorios din luptă, le va înnoi mănăstirea. Lupta nu a mai avut loc deoarece, aflând de puterea sporită a lui Matei Basarab prin ajutorul dat de Gheorghe Rakoczy I, Craiul Ardealului, Vasile Lupu s-a retras în Moldova. Întorcându-se în peninsulă, în mijlocul monahilor, Matei Basarab a hotărât să zidească "o monastire foarte frumoasă în numele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie" după care "singur măria sa au început a însemna pe unde să fie temelia Bisericii şi a caselor, adecă Biserica în mijloc şi casele împrejur făcute ca un fel de cetate" rânduind ca slugerul Dimitrie Buzinca să se îngrijească de zidire. "... planul Bisericei este după cum s-au însemnat chiar de măria sa, fără numai chiliile nu sunt făcute după cum a poruncit, ci le-au făcut numai cu un cat, iar în partea despre răsărit au făcut numai un zid semplu fără chilii". Sfinţirea s-a desfăşurat cu mare fast şi au luat parte, pe lângă Matei Basarab şi curtenii săi, mitropolitul Teofil al Ungrovlahiei şi episcopii Ignatie al Râmnicului şi Ştefan al Buzăului.
În sprijinul existenţei unui lăcaş sihăstresc de călugări la Căldăruşani, pe lângă tradiţie, monahul Casian Cernicanul menţionează şi "Cartea Prea Sfinţitului Patriarh Partenie pentru întărirea hrisoavelor Sfintei Monastiri Căldoroşani" din decembrie 1643 în care se arată: "... Pravoslavnicul Domn a toată Ungrovlahia Chiru chir Ioan Matei Voevod... au ridicat din temelie la ţara domniei sale, la locul Căldăroşanilor pre Sfânta Monastire... învechită şi de mai mulţi ani fiind uitată". Documentul emis la cererea domnitorului, scris în limba greacă pe piele, se păstrează în original. De asemenea "Cartea Prea Sfinţitului Patriarh Sofronie pentru întărirea hrisoavelor Sfintei Monastiri Căldoroşani care carte întăreşte pe cea de mai înainte, a fericitului Patriarh Partenie, ce aceasta întăreşte hrisoavele măriei sale Matei Basarab, întâiul întemeietor". Datată "Anul 1775, în luna Aprilie", cartea este emisă "ca să se păzească nemişcat cererea numitului ctitor şi înnoitorului credinciosului prea luminatului, prea slăvitului a toată Ungro-Vlahia Chiriu Chir Ioan Alexandru Ipsilant Voevod".
Despre existenţa unui aşezământ călugăresc la Căldăruşani înainte de 1637, înştiinţează şi un fragment de hrisov din 1614-1615 emis de voievodul Radu Mihnea (1611-1616) cu prilejul fixării hotarelor moşiei Jupânesei Ioana, care se învecina cu o moşie a Mănăstirii Căldăruşani. "Semnele despre moşia mănăstirii Căldăruşanu sunt acestea: satul Dulban de la gura lacului de la bulboacă până la moara birarului, până în gorganul tufelor, încă până în gorganul cu piersecul, iar după acestea la trei gorgănele spre moşia Creţului până la lăcurele".
Tot în sprijinul existenţei unui lăcaş monahal, poate o sihăstrie, vin şi descoperirile arheologice făcute cu prilejul restaurării din 1950-1967. În latura de vest, în afara cetăţii, în stânga intrării de sub gang, se află o pivniţă a unei clădiri anterioară anului 1637. Pivniţa este construită din cărămidă de epocă şi are boltă şi arc în dublură. Dimensiunile sunt modeste: 2 m lăţime şi 2 m înălţime. Lungimea nu poate fi precizată din cauza temeliei zidului cetăţii care a întrerupt-o.
Despre existenţa unei aşezări monahale modeste la Căldăruşani înainte de 1637-1638, pomeneşte şi Nicolae Iorga, vorbind despre Mănăstirea Snagov: "Ţepeş a putut fi ctitor aici, ca şi Matei Basarab la Căldăruşani, ducând mai departe ceea ce altul începuse".
Din primele documente de cumpărare de moşii pentru Mănăstirea Căldăruşani, se află intenţia voievodului Matei Basarab de a ridica aici o nouă ctitorie. Înscrisul din 6 mai 1637 menţionează cumpărarea de la Badea din Spăteni, nepotul lui Neagoe logofatul din Căldăruşani, contra sumei de 150 de galbeni, sumă plătită "den punga măriei sale", "ca să facă măria sa domnul nostru sfânta mănăstire şi întru pohală sfântului mucenic şi izvorâtorul de mir Dimitrie". În aceeaşi zi domnitorul mai cumpăra a patra parte de ocină din Căldăruşani, de la Stan, ginerele lui Dumitru din Căldăruşani, tot cu 150 de galbeni din punga sa, urmând să facă mănăstire pe ocină. La 6 iulie 1637 Matei Basarab cumpără de la Loiz clucerul, cu 200 de galbeni, satul Vlădeni - Ilfov pe care apoi îl donează mănăstirii Căldăruşani. Sursa: Manastirea Caldarusani