Cineva imi spunea mai demult ca va veni o zi in care nu voi mai avea despre ce sa scriu. Ha, ... Romania va ramane pururi un izvor de inspiratie ! Pai nu-i asa ?
Constat cu nedumerire, de ceva vreme, un fenomen interesant pe Facebook. Acolo lumea s-a impartit in doua. Unii care isi spun oful, si se vede ca-i doare, mai mult sau mai putin direct, si altii care, parca "plutesc" undeva, departe de lumea dezlantuita. Cei pe care "ii doare" posteaza stiri despre: manifestatii, idei si solutii despre ce merge si ce nu, de ce a cazut Boc si de ce a fost pus Ungureanu, Rosia Montana, despre zapada si multe altele. In schimb, segmentul "romantic" parca traieste intr-o alta tara. O tara unde toate merg foarte bine, lumea e fericita, face poze si scrie pilde; o tara de basm. Sincer, ii admir cum pot sa fie atat de detasati. Si in acelasi timp, ma intreb, daca atitudinea lor este terapeutica sau pur "bidimensionala".:)
Cred mai degraba ca este vorba despre indiferenta, pentru ca sunt foarte multi care spun: daca pe mine nu ma doare, de ce sa tip ? Au joburi stabile, regulat platite, au griji, copii, credite si isi duc tihnita viata de furnicuta. Se distreaza, ies cu prietenii, merg la teatru (vezi "Dineu cu Prosti" de la TNB), concerte, parcuri etc. Si atat timp cat au bani in buzunar, grija lor e sa-i cheltuiasca. Nimic rau pentru o viata absolut normala intr-o societate normala. Dupa cum imi dau seama, nu au niciun motiv de ingrijorare. Si ca atare, stau pe margine si privesc la cealalta multime de "maimutoi" care: protesteaza, se agita, se intreaba "de ce si cum" si altele. Adica multimea pe care o "doare".
A nu se intelege ca insinuez un deficit intelectual sau de bun simt. Nicidecum, este vorba despre un fenomen social numit solidaritate.
De ce cred ca ne lipseste solidaritatea ? Pentru ca am vazut si eu, ca multi altii, ce s-a intamplat in alte tari, unde numai o reducere de un procent a nu stiu ce alocatie a produs la Londra un razboi civil, iar in Grecia, Spania, Italia si Ungaria s-au adunat zeci de mii de oameni, fara sa fie afectati in mod direct. Au facut-o pur si simplu din spirit de solidaritate. Acolo fenomenul este unul spontan. La noi, fiecare e pentru el.
Spontaneitatea nu seamana neaparat cu ce am vazut prin filme unde, cu mic, cu mare, pun mana pe topoare si ies sa pedepseasca raufacatorul care a indraznit sa tulbure viata cetatii. Nu, asa se facea la 1500. Azi e putin altfel. O gramada de ONG-uri se implica in mod direct si constant in viata societatii. Prin intermediul lor oamenii isi exprima opiniile si eventual protesteaza. Iar guvernantii tin seama de reprezentatii lor. La noi in schimb, oamenii nu mai au incredere in nimic, nici macar unii in ceilalti. Nu mai vorbesc de ONG-uri, stiut fiind ca acestea, in mare lor majoritate, nu sunt decat trambuline politice sau sifoane pentru spalat bani europeni sau guvernamentali. Cu sindicatele e la fel. Neincrederea este o boala a societatii romanesti si se manifesta prin indiferenta. Iar noi nu am avut si nu vom avea niciodata "revolutii", ci doar "rascoale".
Stiti ce am vazut interesant pe Facebook ? Faptul ca un manifest cu "salvati cateii" a strans mai multe adeziuni decat unul cu "salvati Rosia Montana". Corect, Rosia e undeva departe, la capatul Pamantului. De ce ar interesa pe locatarul de bloc din Rahova soarta Romaniei ? Sa fim seriosi ... pentru el Romania e compusa din doua camere, un lift, piata si firesc, Opelu' parcat langa ghena de gunoi. Spiritul civic ? E undeva, la sute de ani departare. Poate ar fi fost mai aproape daca in ultimii douazeci de ani sute, daca nu mii, de "paduchi politici" nu ar fi stins si ultimul dram de incredere dobandit imediat dupa '89.
Spiritul civic mai tine de ceva, numita si cultura. Sunt unii care o au si altii care nu. Cultura ofera individului viziune, perspectiva si capacitatea de a cuprinde ansamblul si a-l incadra in context - istoric, economic, social, politic etc. In termeni simpli inseamna si sa iesi sa-ti dai zapada din fata curtii, in loc sa injuri autoritatile, dar si sa stii in ce sa-ti investesti banii sau sa pui o floare la un monument.:)
28 de ani
-
Je suis madame Rouillard. Azi se implinesc 28 de ani de cand ne-am
casatorit.La 18 ani, m-am indragostit de Philippe. De fapt, ca sa respectam
ordinea is...
Acum o lună
1 comentarii:
Cultura e un lux. Cultura generală e gratuită, dar nu se înghesuie nimeni s-o adune, regele ban îi trage pumni în cap instantaneu şi elevii de liceu aleg rapid banul în detrimentul culturii. Cu slabe excepţii. Educaţia însă, zic eu, e cea care te modelează şi te face să dai şi zăpada, să şi faci muncă ecologică sau culturală. Iar asta nu e cea cuprinsă în faimoşii 7 ani de-acasă, e o activitate care începe înainte de aduce copilul pe lume şi merge constant lângă el, până când individul acela e pregătit, competent, independent şi responsabil. Adică, cel puţin până pe la 20 de ani... Uneori şi după...
Trimiteți un comentariu