nobody cares

De cand ma stiu am avut gura spurcata. Nu pot sa zic ca e alb, cand e negru ! Sau cel putin daca asa mi se pare mie. Nu are sens sa va povestesc, de cate ori nu mi-am luat-o; de cate ori nu mi s-a spus, prieteneste: "Lucian, ce te costa sa zici ca e alb ? Acu, ce sa va zic, desori granita dintre alb si negru este atat de precara, incat habar nu am cum e mai bine - sa zici adevarul, sau sa minti ? Cred ca tine mai mult de firea omului. Ne place sau nu, adevarul este unul singur. Si daca nu avem ceva probleme la mansarda, in general, cu totii il cunoastem.
Sa zicem ca cineva are in varful capului un cucui mare de tot. Stie foarte bine asta si, saracul, nu are ce sa faca. Dumnezeu la pricopsit cu ditamai cucuiul. Il vede in oglinda in fiecare dimineata. Cu timpul se obisnuieste. Intr-o zi, intalneste pe cineva care ii zice: "Vai ce frumos esti !". Respectivul se uita la el patrat si ... aici vine dilema. In sinea lui se intreaba: chiar n-o fi vazut cucuiul ? Sau poate ca l-a vazut si ii place. Sau poate minte si are un interes. Sau, l-a vazut, nu ii place, si a zis de mila. Vedeti voi, in toate variantele, cu exceptia primei, idiot e cel care face complimentul. Mai bine isi tine gura.:)
Sa zicem ca personajul cu cucuiul se intalneste cu "iubirea" vietii lui. Ia imaginati-va, ce curemur sentimental ar starni o minciuna "ambalata" intr-un compliment ?!
Uitati altceva interesant. In ultima vreme au aparut o sumedenie de asa-zisi artisti ... pictori, muzicanti, cantareti, scriitori etc. Unii isi deschid ateliere, expozitii sau concerte, unde invita lume, cunoscuti, prieteni. Chestia cu invitatul e de forma, pentru ca, de obicei, se vine cu lozu'. Respectivii nu au scoala de arte, conservator, litere, studii in domeniu, insa isi pun ecuson de "artist". Poti sa spui unui asemenea personaj ca nu se pricepe si mai are de invatat, cu buna intentie si argumente bine fundamentate ? Cu siguranta te va incadra la pozitia de idiot cu diploma. Pentru ca ... nobody cares ! Ecuatia e simpla: nu iti place, nu platesti !
Cei mai multi draci ii am ce cei care nu au nici o parere. Adica au, dar seamana cu lustruitul unei tinichele. Cu o abilitate extraordinara, evita orice pozitie transanta, incat ajungi sa te intrebi daca respectivii au, cu adevarat, ceva in cap. Unii se identifica atat de bine cu rolul de "lustragiu", incat ajung si sa fie inconjurati numai de "tinichele".
Prin urmare, e bine, sau nu, sa zici adevarul ? Cred ca cel mai bine e sa-ti tii gura. Daca cineva doreste sa afle, te va intreba cu siguranta.:)
Craciun Fericit ! ... vezi tot

un om cat secolul xx

Am gasit intamplator o poveste a unui om simplu, a unui basarabean. Razboiul nu este o pelicula hollywoodiana cu Rambo in rolul principal. Razboiul e ceva ce ceva ce scoate ce este mai rau din specia umana.

"Oleg Dombrovschi, un român basarabean, veteran de război, rănit pe front, prizonier al lagărelor sovietice şi al închisorilor comunismului românesc.
Oleg Dombrovschi este un om norocos. Peste o lună împlineşte 90 de ani. Dacă ar face însă un bilanţ al celor negri şi pierduţi, românul născut în Basarabia ar număra trist: trei ani de război mondial, şapte ani de prizonierat în lagărele sovietice şi ...
încă şase în puşcăriile comuniste din România.
Oleg Dombrovschi s-a născut la Orhei, în Basarabia, pe când România Mare avea doar un an, în 1919. Peste douăzeci de ani era un tânăr liceean în Chişinău, care-şi jucase deja destinul la ruleta simpatiilor legionare. Într-o dimineaţă, după ce la Bucureşti fusese ucis Armand Călinescu, la uşă a bătut un domn de la Siguranţă (serviciul de securitate al României interbelice).

Oleg, membru al unei "Frăţii de cruce", nu era acasă. S-a dus a doua zi unde fusese "convocat". Acolo i-a fost spulberat visul de a urma Politehnica la Bucureşti. A fost eliberat fără să păţească nimic, însă trecuse printr-o discuţie "lămuritoare". Nu era bine să plece la studii, fiindcă oricum era obligat să se întoarcă peste un an pentru satisfacerea stagiului militar.

Ca să amâne recrutarea ar fi trebuit să plătească o taxă pe care nu şi-ar fi putut-o permite. Aşa că "pentru liniştea lui şi în legătură cu problema legionară" a fost sfătuit să se înroleze voluntar în armată. Cedarea Basarabiei către URSS l-a prins pe Oleg Dombrovschi în oastea României.
Doar episodul retragerii dincoace de Prut l-ar putea cuprinde într-un volum de 1.000 de pagini. A jucat mai multe roluri, inclusiv de translator. Odată, liderul unei patrule ruseşti, nimerite "accidental" în calea românilor obligaţi să plece, i-a spus: "Sper să ne mai întâlnim, poate, la un pahar". Atunci, Oleg i-a răspuns: "Ne întâlnim doar pe câmpul de luptă! Istoria nu se termină aici!".

Rusul, un domn cărunt, a zâmbit. "Aveam tupeul tinereţii", râde acum bătrânul cu ochi albaştri. Dombrovschi s-a trezit singur în România, cu un ordin de lăsare la vatră cu care nu ştia ce să facă. Singur, departe de Orhei şi de mama pe care o lăsase acasă, paralizată, de care nu mai ştia nimic. Mama fusese doctor, studiase medicina la Sankt Petersburg.

Instinctul i-a spus basarabeanului să rămână la Bucureşti. A dat examen la Şcoala militară de ofiţeri şi a fost admis, fiind trecut direct în anul II. Pe 22 iunie 1941, când armata română a început lupta pentru recucerirea Basarabiei, Dombrovschi era într-o garnizoană din Huşi. Oleg a plecat la război călare, la două noaptea. Era de-acum ofiţer de artilerie.


A fost greu: "Mi s-a părut groaznic, parcă pluteam prin întuneric, prin necunoscut, nu vedeam unde sunt, mă lăsam în voia calului". Ce-l ţinea în şa? "Mă liniştea gândul că merg să lupt pentru patria mea, pentru Basarabia..."

IMPACTUL CU RĂZBOIUL

Nemţi şi români, decapitaţi, cu organele genitale în mână

Prima amintire din război este, cumva, ca primul mort pe care îl disecă un student la Medicină. Nu se uită niciodată. Pentru Oleg Dombrovschi prima amintire de război este aceasta: "Un grup de nemţi şi de români, probabil nişte cercetaşi trimişi în recunoaştere, ucişi, decapitaţi, strânşi într-un cerc. În mâini aveau organele genitale retezate, pline de sânge uscat".

Dombrovschi ne aruncă brusc într-un film asiatic, unde fiecare imagine e o poezie crudă, un haiku despre absurdul unei lumi părăsite, temporar, de Dumnezeu. Îşi taie amintirile de parcă ar fi imagini pe peliculă. De-acum înainte, fiecare propoziţie pe care o spune doare, aproape fizic, iar oamenii încetează să mai aibă conştiinţă, devin bestii bântuite de-un duh rău.

"Plocoanele", piramide de evrei ucişi

"Adevărul groaznic este că populaţia basarabeană ne făcea, nouă şi nemţilor, ceea ce numeau ’plocoane’. Adică prindeau evreii din sate şi îi omorau, apoi îi puneau în drum. Ţin minte o piramidă de morţi. Deasupra era o evreică tânără, de vreo 16 ani, care fusese foarte frumoasă".

Oleg Dombrovschi nu împarte bătăliile ca istoricii. Pentru el nu există lupte importante. Viaţa trebuia să ţi-o câştigi în fiecare zi. "În război poţi să mori oricând. N-are importanţă dacă pici la Stalingrad sau, cum era să păţesc eu, zdrobit de un tren, într-o gară oarecare". Din accidentul dintr-o gară al cărui nume de mult l-a uitat, Oleg s-a ales cu umărul rupt.

"Eram delegat la un spital pentru cai să recuprez nişte animale, puteam să termin acolo, în gara aia, nu mă mai ştia nimeni. M-au salvat nişte localnici, m-au dus cu căruţa la spital, unde nişte călugăriţe cu studii medicale mi-au pus umărul la loc". La Odessa, tot în 1941, a fost rănit, la acelaşi umăr, de o schijă. O salvă de proiectile a căzut în buza şanţului unde era observator înaintat.

În 1942, telegramele venite de pe front anunţau că "La Cotul Donului se dau lupte grele!". Oleg Dombrovschi ştie ce însemnau luptele astea grele. Istoria e un regizor pervers: face din armatele de bărbaţi tineri şi şocaţi nişte eroi neînfricaţi. De fapt, nu e aşa. De fapt, te temi în fiecare secundă, de fapt, trupul îţi tremură la fiecare glonţ, de fapt, viaţa ta atârnă de un milimetru sau mai puţin.

Dar eşti gata să mori, fiindcă lupţi pentru ţară şi asta contează. Conta. Divizia lui, a 15-a, condusă de generalul Sion, aşa a fost, de bărbaţi tineri şi speriaţi care au ajuns prea devreme eroi. Generalul Sion a murit în prima linie.

Evadarea de la Cotul Donului

Povestea lui Oleg a fost gata să se termine într-o casă părăsită, aproape de Don. Aici se strânseseră ofiţerii români să discute despre capitulare. În faţă erau ruşii, în spate, departe, "ai noştri". Dombrovschi a fost singurul din casa aia care a refuzat să se predea. Atât a spus: "Eu nu!" şi a sărit pe geam.

O rafală de gloanţe venite de departe i-a trecut peste creştet. A nimerit într-o vâlcea, de-acolo în alta, şi tot aşa, până a ajuns înapoi la soldaţii români. Le-a spus că şefii lor hotărâseră capitularea, a întrebat: "Cine e cu mine?" şi treizeci de oameni l-au urmat în aventura vieţii lor.

Au fugit pe câmp, în necunoscut. Zile şi nopţi n-au mâncat, n-au ştiut unde sunt. Bâjbâiau căutând linia frontului, unde i-ar fi putut salva nemţii.

"Domnule general, sunt plin de păduchi"

Din când în când, Oleg Dombrovschi închide ochii. E iarăşi tânăr şi fuge speriat pe un câmp. Oftează ca un om care tocmai a aflat că suferă de-o boală incurabilă. "Am uitat numele multor camarazi. Sunt un boşorog, am voie". Zâmbeşte. Şi-a amintit: "Într-o noapte am văzut o casă. Nu mai era niciuna în jur. Am înaintat până acolo, am deschis uşor uşa şi mi-a ieşit în faţă o rusoaică. Mi-a pus mâna la gură, făcându-mi semn să tac. Pe divan erau patru perechi de picioare. Ruşi, aveau ghetele jos. I-am făcut semn femeii că sunt mort de foame. Mi-a dat nişte mere uscate".

În noaptea aia au furat o capră. Camarazii lui au mâncat-o crudă. El n-a putut. A doua zi au întâlnit, pe un deal, trei copii care veneau de la săniuş. "Nu ştiam unde suntem. Ei ne-au zis şi ne-au condus spre prima aşezare umană. Eram în zona Donului liniştit, a cazacilor care sunt omenoşi. Am luat copiii cu noi până s-a înserat, abia apoi le-am dat drumul. Dacă îi lăsam să se ducă acasă ar fi povestit tot şi ar fi aflat ruşii".

Aşa a juns la comandantul Armatei a IV-a. "Când ne-au văzut nemţii cum suntem ne-au spus să stăm jos şi s-au grăbit să ne dea mâncare. Nu m-am aşezat. ’Domnule general, sunt plin de păduchi, v-aş distruge tot cortul’ ", i-a spus Dombrovschi comandantului. Mai târziu, în lagăr, a aflat că ofiţerii care se predaseră atunci, la Don, fuseseră împuşcaţi pe loc. El nu.

VEDERE DIN GARĂ

O mie de funduri goale, în drumul spre lagăr

Oleg Dombrovschi a căzut prizionier în august 1944. S-a întâmplat într-un lan de porumb unde divizia lui a pierdut două baterii, distruse de tancurile Armatei Roşii. Dombrovschi s-a prăbuşit. "Din cauza efortului şi a malnutriţiei, când am căzut la pământ nu m-am mai putut ridica. Am adormit imediat". Era cu un alt camarad.

Când s-a trezit a văzut un român şi un rus stând pe câte o cutie, fumând într-un lan de porumb. Rusul era NKVD-ist. Camaradul român i-a făcut semn că totul e bine. "Credeam că mă va jefui, aveam un ceas Junker fosforescent. Aşa credeam, că mă va jefui şi mă va împuşca". NKVD-istul şi-a condus însă prizionierii la punctul de colectare.
"Ne-a luat în simpatia lui şi ne-a scutit de o groază de neplăceri, ne-a salvat viaţa. Subordonaţii lui ar fi vrut să ne ia tot, prăzi de război. NKVD-istul a spus atunci: ’Vreţi prăzi? Auziţi mitralierele? Mergeţi acolo şi luaţi-le, luptaţi-vă! De oamenii ăştia nu se atinge nimeni’ ". De ce a făcut aşa? Cine ştie? În război apar de nicăieri şi oameni buni, care schimbă tot, ca în "Pianistul" lui Polanski.

"Era un om cumsecade, dar nu ştiu, nu ştiu de ce ne-a salvat", spune Dombrovschi, cu accentul basarabean încă prezent, deşi stă de peste 50 de ani într-o casă din Bucureşti, pe o stradă cu nume de general.

Când alba-neagra îţi salvează viaţa

Dombrovschi a ajuns teafăr la "punctul de colectare". Aici a văzut o altă secvenţă pe care n-o poate uita, deşi au trecut şaizeci şi cinci de ani peste amintirile artileristului: "Noi aveam un băiat cu noi, era ţigan, semianalfabet şi absolut incapabil de front. Nu-i dădeam nici armă, îl ţineam legat de tun. Era un şmecher, plin de viaţă.

Juca mereu râşca şi alba-neagra. Îi jecmănea pe toţi! Când ajungem la punctul de colectare, ce vedem? Pe băiatul ăsta, nu-mi mai amintesc numele lui, jucând alba-neagra cu ruşii. Îi prostea, le lua rublele. S-a împrietenit cu ei. El se plimba prin punctul de colectare ca un om liber. Sigur a scăpat".

Moartea celor din dreapta

Drumul spre Siberia a început cu prizonieri înaintând prin locuri unde dansa ura: "Mergeam în coloană, când a venit un rus într-o motocicletă cu ataş. A pornit mitraliera şi a tras cât a mers cu motocicleta pe lângă noi. Cei care erau în dreapta au murit". Mai târziu a apărut o rusoaică. "Avea un pistol, s-a îndreptat spre nemţi şi le-a urlat: ’Voi sunteţi rasă superioară? Mi-aţi omorât familia, nenorociţilor!’. Apoi, a tras la întâmplare toate focurile şi a început să plângă nervos".

În trenul care a dus prizionierii spre Siberia cuvântul "igienă" nu avea cum să existe. "Nu puteam să ne facem nevoile, nu aveam unde, nu aveam cum, făcusem o gaură în duşumea şi ne-am uşurat acolo. Dar ruşii ne-au prins şi ne-au ameninţat că ne împuşcă dacă mai facem". Prizonierii în drum spre lagăr traversau, de fapt, infernul, făceau ocluzii intestinale, infecţii groaznice, mureau constipaţi şi chinuiţi.

"Trenul mergea puţin, oprea, prioritate aveau garniturile care duceau înspre front oameni, muniţie. Erau şi civili care călătoreau pe linie. Pe noi ne băgau când era loc". Secvenţă de Oscar pentru cel mai bun lungmetraj horror: "De câteva ori ne-au oprit în nişte gări foarte populate. Noi eram la linia a patra sau a cincea. Pe peron era plin de femei, copii, bătrâni care aşteptau. Ne-au dat jos şi ne-au spus să defecăm. În tren eram cam 1.000 de oameni". O mie de funduri întoarse spre ruşii de pe peron care nici măcar nu-i priveau. "Vedeau des scena asta, erau obişnuiţi".

Sfinţii de sub var

Dombrovschi a văzut şi cum un doctor neamţ i-a tăiat degetele de la mâna dreaptă unui camarad care fusese victima unei explozii, degete care cangrenau şi l-ar fi ucis în trei zile. Fiindcă a fost tare de inimă, Dombrovschi şi-a ţinut camaradul cu mâna împinsă în perete, în timp ce doctorul neamţ reteza, deget cu deget, cu un briceag ascuţit prost.

O lună a mers Oleg cu trenul groazei. Până la ultima gară. De acolo i-au urcat pe un vapor care i-a lăsat la Yelabuga, la graniţa Uralilor, în lagăr. Aici fusese înainte un centru mănăstiresc. "Sovieticii uciseseră toţi călugării şi dăduseră repede cu var, dar tot se vedeau picturile cu sfinţi pe dedesubt". Şi-a făcut cruce.
"Lăsaţi-mă pe mine, dar scrieţi, vă rog, adevărul acesta: în zona Cetăţii Albe, locotenentul Epure s-a sinucis în faţa regimentului, împuşcându-se în cap. ‚Acest ordin (n.r. - ordinul retragerii trupelor române din Basarabia) nu-l pot executa!’ au fost ultimele lui cuvinte. El e un erou uitat. Noi, românii, am ajuns până la Stalingrad în căruţe cu coviltir şi cu cuptoare de pâine trase de boi, ca vai de lume..."
Oleg Dombrovschi, fost combatant în al Doilea Război Mondial ... vezi tot

punem de un parlament ?

Ce ziceti, punem de un Parlament ? Se pare ca e o afacere extrem de profitabila. Fraieri sunt destui care sa voteze; asa ca nu e o problema cu legitimitatea. Gasim un sediu, scaune, tribuna si toata recuzita. Contractam un post de televiziune, sau doua, care sa bata toba cat e ziua de lunga, regizam ceva cu Plugusor la Universitate si businessu e ca si facut. Mai trebuie ceva finante, dar daca vorbim cu Rothschild, se rezolva. Gasim ce sa dam la schimb - petrol, gaze, aur, paduri ... nu conteaza. Vorbim in particuler si cu Barosso si cu Merkel, sa fie in tema. A mai ramas ceva ?:) A, armata, SRI-ul ... se rezolva si cu ei si ieftin, ca e foame mare peste tot. Ce ziceti, nu e mai bine sa vorbim cu Putin ? Poate ne trimite si niste tehnica. Ce partide bagam in Parlament ? La asta nu m-am gandit. Da' ce, e o problema ? Facem si partide de toate felurile, cat mai colorate, sa dea bine la prosti. Au, mai greu o sa fie cu numele, ca majoritatea combinatiilor au fost luate ... ARD, USL, PPDD, PNL, PLM etc. Las' ca vorbesc io la circulatie, la inmatriculari. Pe bune, chiar n-o sa coste mult ! Cu cel mult cincizeci de tone de zahar, douazeci de ulei, cinci mii de lopeti si alte maruntisuri o rezolvam. Mai mult o sa ne coste creditul la banca. Da' nu e o problema; dupa ce ne facem plinul, il lasam prostilor ca mostenire. Ce ziceti, va bagati ? :)) ... vezi tot

piss on

Pipi pe toti hotii si idiotii care se vor duce maine la vot ! Pentru ca avem si vom avea cel mai corupt parlament din cate s-au vazut vreodata si pentru ca numai un idiot mai spera ca, daca voteaza, viata lui se va schimba in vreun fel. Nu mai are rost sa comentez ca nu avem clasa politica si, indiferent cine va iesi, precum s-a mai intamplat, nu va trece o luna si vom vedea cum cei care au pierdut vor schimba tabara politica, vor schimba constitutia, pun pariu ca vor inventa alte legi, numai si numai ca sa ocupe un fotoliu. Afacerile lor vor prospera, vor fura fara jena si se vor ascunde in spatele imunitatii. ... vezi tot

cat costa un prieten ?

Cat credeti ca valoreaza un prieten ? 100 lei, un milion ? Un miliard ? Nici pomeneala ! Majoritatea, desi se bat cu caramida in piept ca, pentru ei, prietenia este cel mai scump sentiment, nu dau pe ea nici cat o ceapa degerata. Poate credeti ca bat campii. Poate ... :)
Sa stiti de la mine ca foarte putini oameni au sentimente profunde, bazate pe credinte si valori nemasurate. Oamenii saraci nu au sentimente, ci dorinte. Si dorintele tin de stare si cat de tare chioraie matu'. Nu ma refer doar la saracia materiala, ci la toate felurile de saracie, de sus, pana la bataturi. Tot un fel de saracie e si cunoasterea. Daca cineva nu a trait, nu a experimentat pana la "durere", acesta este suficient de sarac, sau superficial, sa nu simta fenomenul la fel de intens precum unul caruia soarta i-a pus in spate mai mult decat a putut sa duca. Si nu e vina nimanui. Pur si simplu asa sunt aranjate lucrurile de la Dumnezeu. ... vezi tot

reflectie

Nu da cuiva mai mult decat poate sa duca si nu cere mai mult decat poate sa iti dea. Daca am sti cat sa cerem si cat sa dam, am fi poate mai fericiti, mai iubiti si suficient de intelepti sa ne dam seama ca ce castigam azi, putem pierde maine. :) ... vezi tot

shuppppping !

Nu reusesc sa ma dumiresc: ori noi suntem prea prosti, ori ei sunt prea smecheri ! Care "noi", cei care au dat navala de Black frigiday sa isi cumpere neaparat ceva, fara sa se intereseze daca preturile sunt adevarate. Adica sa faca o sumara comparatie. Si care "ei", ma refer la patronii magazinelor cu pricina care, bazandu-se pe naivitatea primilor, au masluit 90% din preturi. Le-au marit cu 20% cu o zi inainte, ca sa le reduca pe urma cu 10%. Poate nu mi-as fi pus intrebarea, daca "showul" nu s-ar repeta in fiecare an, sezon, saptamana, luna etc. Sau poate ca nu este vorba despre prostie, ci despre patologie, si shoppingul a devenit o refulare a romanului de rand. Cum ne distram ? Mergem la shopping ! Ce cumparam ? Nu conteaza, chiloti, covoare, 5 masini de spalat, de mancare nu mai vorbesc. I-ati privit pe cei care in fiecare vikend iau pranzul in familie la IKEA ? Se suie poporu' in 4x4 si fix in parcarea magazinului se opresc. Si dupa ce isi umplu burtile cu dogi opariti de 1 Leu si se adapa la cismeaua cu Sprite, isi fac siesta pe canapele. - Nelule, nu luam si noi un set de pahare ? Si Nelu se scaprina in crestet incercand sa isi aduca aminte cand a baut ultima data dintr-un pahar, cand a taiat cu un cutit, a stors o lamaie sau a folosit o tigaie. - Da draga, luam cum sa nu ! Idiot sa fii, sa nu iti dai seama ca, din cele cateva mii de produse, nu ai nevoie de niciunul neaparat. Nu zic, sunt si exceptii, dar rare. Totul este atat de bine gandit si conceput, mai ales psihologic, numai si numai pentru a induce o falsa stare de necesitate. De aici pana la psihoza, dependenta sau dementa, e un pas. ... vezi tot

a murit Ion !

In fiecare an ne facem mai putini. Se duc cei drepti, cei harnici si cei buni, rapusi de boli fara leac. De ce ? ... vezi tot

dupa dealuri

Saptamana trecuta am fost la film. Am vazut "Dupa dealuri", in regia lui C. Mungiu. Recunosc ca, pana sa iau bilet, m-am codit. Aveam o retinere, stiut fiind faptul ca, daca nu imi place un film sau o piesa, dupa un sfert de ora m-am sculat si am plecat. De data asta, va jur ca nu am simtit cand au trecut doua ore jumate. E un film interesant. Mi-a amintit, intr-un fel, de scoala de film rusa, in care regia exploateaza fiecare detaliu - natura, costume, cadru istoric si social. Dar si de regia lui A. Tatos sau A. Blaier. Ca o paralela, in filmele lui Tarkowski n-o sa vedeti o drama intr-o poiana insorita plina de ghiocei. Sau un supranatural excesiv fabricat prin efecte speciale, cum se intampla in filmele americane. Mungiu a construit toata actiunea ca pe o piramida. In film, de la inceput pana la sfarsit, totul e trist, sarac si depresiv. O manastire pierduta dupa dealurile Buzaului, iarna, lipsuri, un pattern social extrem de precar, o mana de maicute care isi pun incerederea si viata in mainile lui Dumnezeu si finalul dual al cazului "Tanacu". Actorii, moldoveni, au jucat superb. Aproape ca m-am straduit sa disting limita dintre realitate si fictiune. Daca in aproape toate filmele scenariul depaseste regia, in acest film s-a intamplat exact invers. Se vede ca regizorul s-a intrecut pe sine. In concluzie, "Dupa dealuri" este un film care merita vazut ! ... vezi tot

de la lume adunate

Sotia catre sot:
- Draga, trebuie sa-i spui fiului nostru sa nu se insoare cu proasta aceea !
- Asta-i culmea, de parca pe mine m-a atentionat cineva…
 
Dedicatia de la radio
- Alo! Buna ziua! Sunt la radio?
- Da, doamna.
- Adica sunt in direct?
- Da, doamna. Doriti sa faceti o dedicatie?
- Si imi aud vocea si cei din supermarket-uri?
- Da, doamna, spuneti!
- Costele, mama, sa nu mai iei lapte, ca a luat tata...

La spovedanie
-Parinte am pacatuit... Eram cu iubita mea, noi singuri, casa goala....s-a intamplat ce trebuia sa se intample.
Apoi cu a mea viitoarea soacra, parinte... noi singuri, casa goala....s-a intampla ce trebuia sa se intample.
Si asta nu e tot parinte, cu vecina mea, noi singuri, casa goala S-a intamplat!
(Parintele o ia la fuga)
Parinte, unde fugi?
- Noooooi singuuuriiii, bisericaaaa goalaaaa!!!
 
Solutii pentru o casnicie armonioasa
Barmanul:
- Sotia dumneavoastra e superba, dar ce doriti de baut?
- Da-mi exact ce-ai baut si tu!
 
Bula gaseste punctul G
Bula se lauda lui Strula:
- Dupa ani de zile, am reusit sa gasesc punctul G al sotiei mele.
- Si unde era?
- La sora-sa !
 
Badita si nevoia de viagra
Un bade vine la farmacie si intreaba:
-Domnisoara, avesi medicamente din acelea albastre de care te simti bine?
-Da, bade... Viagra le zice...
-Apoi da ... si cat costa una?
-35 lei..
-Si cit tine?
-Apoi....vreo patru ore, bade.
-Si chiar costa 35 lei?????
-Da, bade... ti-am mai spus....
Badea, scarpinandu-se in cap
-Apoi .... pentru un sfert de ora in plus nu merita sa dau 35 lei!

Sotia urca pe cantar.  Sotul ii spune:
- Nu esti grasa deloc! Doar ca pastrand proportia ar trebui sa fii putin mai inalta!
- Da?! Si cam ce inaltime ar corespunde cu greutatea mea?!
- Cinci metri si jumatate!

Nimfomana de etnie maghiara vreau sa cunosc tanar roman, inalt, dotat, cu cunostinte de istorie, dornic de razbunarea neamului.
 
- Dragul meu, îti amintesti, asta toamna ai fost la pescuit.
- Da, si?
- A sunat stiuca sa-ti spuna ca e însarcinata.

- Ma simt atât de singura... am nevoie de o companie... de preferat sa fie una de petrol!

Ce este un Doctor ginecolog?
Un om care cauta problemele acolo unde altii cauta fericirea.

Barbatilor, tineti minte! Daca vreti sa nu fiti înselati, femeia trebuie sa aiba sifonierul plin de haine, astfel încât amantii sa nu aiba loc acolo!
 
Un politist bacauan, prins în flagrant:
Un politist bacauan a fost prins de colegii sai in timp ce intentiona sa isi cumpere volumul "Critica ratiunii pure" de Immanuel Kant. Acesta a fost dus la sectie, unde a fost supus unui interogatoriu intens. Omul legii sustine insa ca este o interpretare gresita a gestului sau si nu e vinovat de nimic. - "Nu o luam pentru mine, jur! M-a rugat un prieten sa il ajut. Eu nu am nicio legatura cu imersiunea dihotomica in subconstientul irational al sinelui si, sincer, nu sunt un apologet al kantianismului", a declarat Ionel C. Sefii sai sunt insa convinsi ca acesta este vinovat. - "L-am observat de mai demult. Era ceva ciudat cu el. Mereu era primul care termina de citit numerele de inmatriculare", ne-a declarat adjunctul IJP.
De asemenea, Inspectoratul de Politie a demarat o ancheta si in privinta celor doi politisti care l-au surprins pe Ionel C. - "Exista niste semne de intrebare vizavi de cei doi. Ce cautau ei in preajma librariei? Exista premisele existentei unei intregi filiere de politisti intelectuali". Ancheta continua..
 
- Mamico, vaca zice muuu sau nuuu?
- Eh, depinde de bou…
 
I: Ce-i lipseste unei fete care are 10.000 de like-uri pe Facebook?
R: Hainele. 

I: Cum se numeste bagheta aceea care-i face pe barbati sa dispara?
R: Test de sarcina.
 
O blonda in autobuz. Soferul anunta:
- Umatoarea statie “1 Decembrie”.
Blonda, panicata:
- Mai devreme nu se poate?! 
   
Culmea businessului neinspirat: sa deschizi un salon de bronzat in Ferentari.
- Ce femei preferati: cele care vorbesc mult sau pe celelalte?
- Care celelalte?

Ochiul vanat micsoreaza campul vizual, dar creste experienta!
 
Petrecere mare într-un bloc. Bataie în usa:
- Deschideti, Politia!
- Noi am chemat prostituatele, nu pe voi!
- Pe noi ne-au chemat vecinii vostri.
- Atunci mergeti la ei!
 
Un barbat suna la Urgente:
- Veniti repede, baietelul meu a inghitit un prezervativ!
Dupa 5 minute, acelasi barbat suna din nou:
- Nu mai trebuie sa veniti, am gasit altul!

Profesorul de psihologie explica:
- Cel mai bun mod de a salva o femeie de la depresie este sexul.
Un student intreaba:
- D-le profesor, si cum poti aduce o femeie la depresie?
 
De ce numai 10% dintre femei ajung in rai ?
Pentru ca, daca ar ajunge mai multe, acolo ar fi iadul...

Mama isi cearta fiica de 16 ani:
-Ia exemplu de la mine. Am deja 45, dar de 20 ani iubesc unul si acelasi barbat..
-Hm...Imi imaginez ce taraboi va fi cand va afla tata!
                               
-  Ai promis ca te vei lasa de bautura si vei deveni un alt om!
- Asa am si facut. Numai ca si omului aceluia îi place sa bea.

Sotia ii spune sotului :
- Sa stii ca nu mai inteleg ! Mai inainte erai fericit daca reuseai sa ma vezi macar cateva minute pe zi !...
Sotul spune in barba :
- Si acum la fel ...
 
O tiganca vindea seminte. Lânga ea, 3 puradei stateau si se bronzau.
-Mai puneti ma si voi mâna pe carte! zice tiganca. Mai faceti si voi ..... niste cornete
 
Un tip trece pe rosu la semafor. Imediat e oprit de catre o politista de la circulatie.
Tipul da geamul jos si cu o 'mecla' spasita intreaba:
- Cât?
Politista:
- 300 lei.
Tipul:
- Bine. Urca!!! ... vezi tot

columb n-ar fi descoperit america daca

Columb nu ar fi descoperit niciodata America daca s-ar fi luat dupa nevasta. De ce ? Din cauza urmatoarelor intrebari: Unde te duci? Cu cine? De ce? Cu ce? Ca sa descoperi ce? De ce tu? Si eu ce fac daca tu pleci? Pot sa vin cu tine? Cand te intorci? Ce imi aduci? Se pare ca ai un adevarat plan, nu ??? De ce? Nu ma minti! De ce iti faci asemenea planuri? Vad ca sunt din ce in ce mai multe in ultimul timp! Te parasesc! Si nu ma mai intorc niciodata!! De ce nu ma opresti? Nu inteleg de ce e atat de importanta chestia asta cu descoperirea, cand sunt atatea de facut: vine iarna si trebuie reparat acoperisul .... Si de ce nenorocita aia de regina iti da toate vasele alea pe gratis? De ce? E mai frumoasa ca mine? De ce te gandesti atat de mult si nu raspunzi? Intotdeauna calatoresti si iar calatoresti ... Nu pot sa inteleg de ce ! Ce vrei sa descoperi, in fond ? Toti stau la casa lor, isi vad de gospodarie, copii, nevasta, si tu te gasisi mai cu mot ! ... ... vezi tot

clip

... vezi tot

sunt trei tipuri de bucuresteni

Stunt trei tipuri de bucuresteni - unii vor sa stea exact in mijlocul orasului, unii in afara lui si unii, daca se poate, la 1000 km de el.:) Personalitatea celor amintiti este exact invers proportionala cu locul de unde provin. Cu cat vin de la o mai mare distanta, cu atat vor sa fie mai in buricul targului.:) Au si denumiri, date de "bastinasi", adica de cei veniti si ei, dar mai demult; eventual in urma cu una sau doua generatii. Cei cu trei sau patru, si-au luat demult zborul de pe plaiurile lui Bucur. Li se zice "tarani" sau parveniti. Prima eticheta se refera la cei care au uitat unde au pascut gastele, iar doua la cei care si-au inlocuit papucii de plastic cu platforme sau cu pantofi negri ciocati, si au venit sa se "imbogateasca" cat mai repede cu putinta. Nimic rau in asta, doar ca, dupa ce toata tineretea au dat la sapa, acum o tin cu doua degete. Unii au prins stil, au invatat doua sau trei limbi, s-au scolit chiar; altii, cei mai multi, au ingrosat si ingroasa inca, randurile camasilor albe cu dungi sau a caratorilor cu roaba.
Bucurestiul si-a pierdut aerul patriarhal de la inceput de secol 20, cand oamenii se cunosteau, zambeau si isi dadeau locul in tramvai. A devenit un amalgam de orice, in afara de politete, scrupule si bun gust.
Azi, Bucurestiul se imparte in cei carora nu le pasa si cei care se chinuie sa redescopere frumusetea unui oras "folosit si aruncat".:)
Cu mici adaugiri, randurile de mai sus sunt aceleasi cu cele scrise de Eugen Barbu in Groapa.:) ... vezi tot

iubire si posesivitate

... vezi tot

au, ma doare !

Articol interzis fatalistilor si patrupedelor ! :))
Este extrem de larg, daca nu total, raspandit conceptul ca medicamentul vindeca boala. Corect, asa si este, dar numai pe jumatate. In primul rand sa definim "boala". Boala nu este atunci cand te doare, te duci la medicul care iti spune ca suferi de nu stiu ce afectiune si, la urma, cu medicamentul luat de la farmacie, pleci fericit ca ai scapat. Nu, ce v-am descris reprezinta numai jumatate din tot procesul de imbolnavire. Cealalta jumatate este cauza bolii. Nu stiu daca intelegeti ce va povestesc ... sa va fac o paralela cu un exemplu banal. Sa zicem ca cineva sta sub un acoperis din care tot cad tigle. Cade una, ii sparge capul, fuge la doctor, ii pune pansamentul si fericit ca i-a trecut, se intoarce tot sub acelasi acoperis. Daca respectivul ar stramba o tar' gatul si ar privi in sus, ar vedea ca nu este suficient sa isi puna doar pansament, ci sa mai repare si acoperisul. Sa revin ... tot ce este in jurul nostru prezinta un potential de risc, incepand cu accidentele de munca si terminand cu, Doamne fereste, cancerul. Prin urmare, priviti cu atentie la tot ce va inconjoara, ignorati sau credeti ca va face bine. Sa va mai pomenesc de alimentatie, stres, poluare, sau de lipsa afectiunii ? :) Iar cand descoperiti ca va doare ceva, nu dati fuguta la medic, ci incercati sa descoperiti ce anume v-a provocat durerea. De multe ori este suficient.
Medicamentul vindeca boala, nu si cauza ! Sa fiti sanatosi !:) ... vezi tot

si da-le Doamne ...

Stiti ca dau rar linkuri catre alte articole, insa pe acesta nu am putut sa-l ocolesc. ... Si da-le Doamne cat mai multe pomelnice si acatiste, ca nu se mai satura ! Si cat mai multi prosti sa le umfle buzunarele ... "Mitropolia Olteniei aruncă în stradă 700 de elevi de la unul dintre cele mai mari licee din Craiova".Cititi aici: In poza, IPS Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei. ... vezi tot

kitsch si traditie

Sunt convins ca ati oprit cel putin o data la chioscurile cu artizanat de le DN1 sau alt drum national. Functioneaza de zeci de ani si au devenit o prezenta pitoreasca in drumul oricui si spre orice destinatie de vacanta. Intalnim tarabe cu artizanat pretutindeni in lume, de la Cape Town pana in Groenlanda. Si nu cred ca e cineva care sa se fi intors dintr-un concediu fara vreo amintire. Toate bune si frumoase, numai ca, in realitate, nu mai sunt bune si frumoase, ci urate, vechi si de serie.
Tin minte, cu ani in urma, la chioschrile de pe Valea Prahovei, am gasit multe suveniruri interesante, de la cutii fin lucrate in lemn, pana la fel si fel de obiecte haioase si de bun gust. Multe erau fabricate de mesteri locali, tesute, sculptate, pictate sau impanate. Azi, cu tristete am cautat si, in afara de cateva strachini si ii, totul este adus din China. Sunt fantastici chinezii astia !
Numai ca, nimic din ce e expus nu mai pare autentic. Oricat s-ar stradui, nu seamana a artizanat. E un amalgam de hitsch vechi si calitate indoielnica, la preturi duble fata de acum cativa ani. Deh, e criza ! Dar nici musterii nu mai sunt ca in trecut. Abia mai opreste o masina. La inceput vezi chipuri vesele si iscoditoare, care pleaca apoi dezamagite. Si pe buna dreptate !
La o privire mai atenta, descoperim o alta realitate, care se incadreaza perfect in tiparul autohton unde, o gasca de smecheri au pus mana pe locatii, si au transformat o traditie in balci ieftin. Pentru ca respectivii nu au nici cea mai mica farama de cultura a frumosului.
Iar pe cei care mai tin aprinsa flacara traditiei ii mai intalnim prin curtile muzeelor sau manastirilor, rugandu-te sa le cumperi o farfurie cu 2 lei.
Sper din tot sufletul ca smecherii sa dispara, sa dea faliment, si in locul lor sa isi faca loc oameni cu adevarata pasiune pentru traditie. ... vezi tot

Steve Frayne

Steve Frayne

... vezi tot

putina istorie britanica

Poate nu stiati ca ... Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai. In prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei, si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apa era atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"
//
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie.
//
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului. Pragul mai are si functia de a opri rozatoarele si frigul sa patrunda in casa.
//
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").
//
Sute de ani constatarea decesului unei persoane a fost chestiune destul de sumara. De aceea, inainte de a fi ingropati, mortilor li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptand ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori , rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului. ... vezi tot

nu ma mai iubeste!

Unii spun ca, cu trecerea anilor, relatiile se transforma, dragostea, afectiunea, devin mai puternice, iubirea isi pierde nuanta pur sexuala si se transforma in ceva matern, divin sau cum i-o mai spune. Absolut de acord ! Probabil ca astfel se explica de ce unii, femei si barbati deopotriva, prefera sa-si caute placerile trupesti in alte locuri, mai putin divine si inaltatoare. :)
Explicatia sta in stiinta - mai corect, in chimie si hormonii secretati de organism. Natura a inzestrat omul cu hormoni (testosteronul, estrogenul, serotonina, ocitocina, prolactina etc). Numai ca, secretia lor nu este constanta, ci este conditionata de factori externi (mediu, cultura, spirit, stres, sarmale, stiinta etc) si interni, ce tin de perioade bine determinate. De fapt, barbatii si femeile (masculii si femelele) trec prin doua faze majore (programate de natura) - ante si post act sexual. Exista perioada in care partenerii se "vaneaza", se descopera si isi satisfac placerile trupesti si, perioada in care ei trebuie sa protejeze, sa ingrijeasca si sa creasca "rodul" actului sexual. Chiar daca el nu apare, organismul reactioneaza prin reducerea cantitatii de hormoni sexuali, inlocuindu-i cu ocitocina si prolactina, hormoni care fac ca libidoul sa scada si sa creasca afectiunea materna sau paterna. Asa se explica de ce, odata cu trecerea timpului, partenerii au impresia ca, desi se iubesc, nu mai simt la fel ca la inceput. Unii spun ca "a disparut misterul". In realitate, nu este decat chimie si magnifica natura. In acelasi timp, exista un balans intre stimulii externi (o alta silueta decat cea obisnuita) si ritmul biologic detaliat anterior. Fenomenul este prezent la aproape toate speciile care traiesc pe Pamant. Exista bineinteles si exceptii, date de, cum spuneam: mediul in care traim, cultura, spirit, stres, sarmale, stiinta sau nestiinta si multe altele.
Prin urmare, nu exista infidelitate, iubire, dezamagire sau lipsa de chef, ci doar chimie. Intrebarea care deriva nu este daca schimbam ceva, ci ce anume ?! Schimbam partenerul, ne schimbam noi, schimbam mediul, meniul, garderoba, sau orice ne trece prin minte. Sau putem sa ramanem toata viata cu povara blazarii si a nestiintei si sa oftam: "Ah, nu ma mai iubeste !". Sau, putem fi si mai ipocriti si sa nu recunoastem. :) ... vezi tot

din puta gandirii

Daca te lovesti de o problema foarte des, invata cum s-o rezolvi. Daca te lovesti rar, platese pe altul. ... vezi tot

packaging design

Ce inseamna packaging design ? Punctual, este o denumire des folosita pentru a defini termenul de ambalaj. In sens mai elaborat, se refera la interfata dintre consumator si produs, si poate imbraca cele mai "nastrusnice" forme - o simpla cutie colorata, case-ul unui DVD, punga de shopping, eticheta de pe sticla de vin si exemplele sunt nenumarate. Unii merg si mai departe si considera ca, practic, orice acopera un produs, poate fi definit ca packaging, inclusiv designul vestimentar sau cel ambiental - interior design. Ce mai multi, cand vorbesc despre ambalajul unui produs, se gandesc in primul rand la punga de pufuleti din raftul supermarketului. Insa foarte putini si cunosc ce rol are un amabalaj; de ce are o anumita forma si nu alta, de ce e rosu si nu galben, de ce are desenat ceva si nu e simplu, de ce are o anumita textura, si e fabricat dintr-un anumit material, si nu din altceva. Toate aceste detalii sunt extrem de importante pentru pshihologia consumatorului, pentru ca apeleaza cele mai importante simturi ale omului - vizual, tactil si olfactiv, si se suprapun peste alte caracteristici, ce tin de individ, grup, regiune, tara, nivel intelectual, sex, varsta, emotie, bla bla ... Un ambalaj trebuie sa atraga, in primul rand vizual, apoi sa fie luat in mana si pipait sau mirosit. In functie de domeniu si segmentul de public caruia i se adreseaza, informatia de pe ambalaj poate fi sumara sau detaliata, in general adaptata "amprentelor" emotionale si informationale ale individului. Pe urma, informatia este preluata de creier, procesata, asociata, comparata si retinuta. Toate aceste fenomene fiziologice, intelectuale si emotionale sunt extrem de importante, atat pentru determinarea unuei persoane sa cumpere, cat si pentru dezvoltarea unor strategii de marketing, definite ca branding.
Era sa uit aspectul tehnic - un ambalaj trebuie sa fie functional, ergonomic, usor de depozitat si nu in ultimul rand sa poata fi reprodus, multiplicat, fabricat, tiparit etc., la costuri stabilite ca procent din valoarea continutului. Asta in caz ca nu te numesti Seicul Abdul Machtum si vrei sa-ti ambalezi camila in foita de aur. :)
Dar sa revenim la oile noastre ... Am observat ca in Romania, packaging designul se face cam dupa ureche. Lucrez de ceva ani in domeniu si m-am lovit de asa-zisul "specific national". V-ati intrebat vreodata, de ce romanul cumpara cu mai multa apasare un produs pe care scrie in limba engleza ? Sau, de ce producatori cu fantezie, dupa ce au lansat pe piata un brand romanesc, s-au trezit ca nu il cumpara nimeni, desi era de zece ori mai bun decat orice venea de afara ? Sau o alta chestie - am vazut cazuri in care, producatorul roman se straduieste din rasputeri sa isi puna amprenta "creativa" pe ambalaj. Nu mi-am dat inca seama daca o face din motive financiare sau din orgoliu. :) Nu mai vorbesc fenomenul copy-paste, extrem de des intalnit.
Mi-as permite sa adresez un sfat celor in cauza - designul, marketingul, advertisingul, nu sunt meserii care se invata peste noapte. Sunt necesari ani de studiu, experienta si talent pentru a scoate ceva de calitate. Pentru ca, ignorand aceste aspecte, oricine se poate trezi in fata unui esec comercial, fara sa stie de ce ..., dupa ce a investit milioane intr-un produs exceptional, insa prost prezentat.
A, era sa mai uit un alt aspect, extrem de important - mesajul ! Foarte multi designeri prefera sa se axeze pe forma si cromatica, si sa ignore aproape complet mesajul transmis consumatorului. Pe scurt, un produs trebuie sa "spuna" ceva, si nu sa imite un amalgam de elemente grafice fara sens, dar care "da bine". In fine, daca partea de "front" tine de aptitudini artistice, partea de "verso" tine de gramatica. :) Un text, fie ca este vorba despre cateva randuri explicative, fie instructiuni de folosite detaliate, trebuie sa fie corect scris sintactic si morfologic. Altfel, riscam ca, cumparatorul, dupa ce s-a straduit sa descifreze la ce foloseste, sa puna dezamagit produsul inapoi pe raft.
N-as vrea sa spun mai multe, pentru ca risc sa intru in detalii prea tehnice, mai putin digerabile pentru simplul consumator, producator sau spectator. :)
Ca o concluzie - calitatea trebuie sa primeze in tot ceea ce facem. Daca pana acum s-a cumparat si vandut absolut orice, de acum inainte managerul roman va trebui sa isi schimbe mentalitatea si sa inteleaga ca termenul de "tailored" nu este ales intamplator. ... vezi tot

bancuri

Cateva bancuri aterizate pe mail ...
//
Intr-un autobuz, pe aceeasi bancheta, stateau un barbat si o femeie cu un bebelus in brate. La un moment dat, femeia scoate un san sa-l alapteze pe cel mic. Bebelusul intoarce nasucul intr-o parte si nu vrea sa suga. Femeia, suparata ii spune: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Ajung la Ploiesti; aceeasi scena: femeia scoate un san sa-l alapteze pe cel mic. Bebelusul intoace nasucul intr-o parte si nu vrea sa suga. Femeia din nou: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Bebelusul, nimic ! Ajung ei la Brasov ... scena se repeta, bebelusul iar nu vrea. Femeia iar spune: - Mananca, altfel ii dau lui nenea! Autobuzul pleaca mai departe. Domnul care statea langa femeie pe bancheta izbucneste: - Dar hotarati-va doamna odata, ca eu trebuia sa cobor la Ploiesti !!!
//
O mama si fiica ei calatoreau cu un taxi. Fiica vede pe strada niste femei imbracate provocator stand pe marginea strazii uitandu-se la fiecare masina care trecea. "Mami" intreaba fiica "ce fac doamnele alea acolo?" "Isi asteapta sotii sa se intoarca de la munca" raspunse mama. "Hai cucoana, ca's prostituate !", intervine taximetristul. Dupa cateva momente de liniste apasatoare, fetita intreaba: "Mami, prostituatele au copii?" "Desigur, draga mea, de unde crezi ca au aparut taximetristii?!"
//
Un betiv care raspandea un miros ingrozitor de bautura ieftina se urca in autobuz si se aseaza langa un preot cu un aspect foarte onorabil. Apoi, scoate din sac o sticla de bautura aproape goala, si din care bea pana la ultima picatura, dupa care incepe sa citeasca din ziarul pe care il tinea in mana. La un moment dat i se adreseaza preotului: - Scuzati-ma, domnule, stiti cumva din ce motive se ajunge la spondiloza? - Desigur, raspunde preotul, care simtea o neplacere crescanda, pe un ton de o politete rece si sarcastica. Factorii care duc la spondiloza sunt: o viata dezordonata, tovarasia unor femei de calitate indoielnica, consumul exagerat de tutun si alcool, betii care se termina cu nopti petrecute in bordeluri, toate astea duc la spondiloza... - Uuuuaaaaauuuuuu, raspunde betivul si se intoarce la ziarul sau ! ... Preotul, milos de felul lui, dupa ce se gandeste la cele spuse, se adreseaza din nou betivului, de data asta pe un ton bland si impaciuitor: - Scuza-ma, n-am vrut sa te jignesc ... de cand suferi de spondiloza ? - Eu??? Nu parinte, eu niciodata n-am suferit de asa ceva. Tocmai am citit in ziar ca Papa sufera de ...
//

Doua blonde stau de vorba. Prima ii spune celeilalte: 

- Stii, ieri mi-am facut testul de sarcina!

Cealalta foarte cuiroasa: 

- Si au fost grele intrebarile?

//

- Stiti cine a scris "O brad frumos"?

- Un ungur! Daca il scria un român, se intitula: "Un brad frumos".

//

Un englez, un irlandez si un scotian joaca golf impreuna cu nevestele. Cand sotia englezului se suie pe o movila de unde trebuia sa loveasca mingea, vintul ii ridica fusta si o lasa in fundul gol.

- Doamne Dumnezeule, dar unde iti sint chilotii ? - intreaba englezul.

- Nu am avut suficienti bani ca sa imi cumpar, raspunde nevasta.

Jenat, acesta scoate 50 lire si o roaga sa-si cumpere degraba o pereche de chiloti.

Vine rindul nevestei irlandezului sa loveasca mingea de pe o movila. Bate vintul, ii ridica fusta, hop, nici asta nu avea chiloti! Sotul sau o intreaba:

- De ce nu ai chiloti pe tine?

- Nu mi-am putut permite cu banii pe care mi-i dai de cheltuiala, ii raspunde scurt sotia.

Tipul scoate 25 de lire din portofel si o trimite sa-si cumpere o pereche de chiloti.

Scena se repeta identic cu sotia scotianului. Nici asta nu avea chiloti pe ea. La care scotianul scoate un pieptene din buzunar si zice:

- Pentru Dumnezeu, du-te si aranjeaza-te un pic!

... vezi tot

trenul de baragan

N-am vazut pe unul sa isi recunoasca fapta sau vina. Toti au gasit justificari - ba ca nu sunt conditii, ba ca nu au bani, ba ca de vina e guvernul. Daca am inteles bine, pretul unui bilet e de 10 lei, iar al unui abonament de 70 lei. Sa fim seriosi, daca ii controlam prin buzunare, precis gaseam un telefon de 1500 lei. Nu mai vorbesc de sticla de vin sau tarie care intra in ratia zilnica a Pitecului de Baragan. Pentru astea sunt bani ! In fine, n-are sens sa mai comentez. Daca ati considerat vreodata ca in Romania raul e undeva sus, ar fi bine sa va schimbati perspectiva. Ultimii zeci de ani au decantat o specie de biped fara educatie, etica, usor de manipulat, smechera si ca sa supravietuiasca, gata oricand sa fure sau sa omoare. Si mai imaginati-va ca aproape jumatate din populatia Romaniei este alcatuita din asemenea indivizi. ... vezi tot

clubul de la roma

Unii dintre voi, probabil, ati aflat ca zilele acestea Banca Nationala a Romaniei a gazduit intrunirea anuala a Clubului de la Roma. Pentru cei mai putin informati - infiintat in 1977, Clubul de la Roma renuneste pe cei mai destepti, bogati si influenti oameni ai planetei. Va imaginati ca nu este o simpla intalnire, ci cu mult mai mult. Faptul ca Mugur Isarescu se numara printre acestia, ma face mandru. Extras de pe ZF - comenteaza Adrian Vasilescu: "Prezent la Bucureşti, la sesiunea din acest an a Clubului de la Roma, Dennis Meadows a vorbit marţi dimineaţă în Sala "Mitiţă Constantinescu" a Băncii Naţionale a României. Privind către asistenţă, a spus cu voce calmă: "Ni s-a reproşat că prognozele noastre din 1972 nu s-au adeverit. Vă rog să reţineţi - nu încă!... Timp de patruzeci de ani am trăit din rezerve. Desigur, rezerve de apă, de pământ, de petrol, în general de resurse. N-am vrut să vedem că am depăşit limitele. Când a apărut cartea (cartea lui Meadows), acum patruzeci de ani, peste 70 la sută dintre tranzacţiile valutare aveau ca scop operaţiuni comerciale. În 2007, înainte de criză, deşi tranzacţiile valutare au sporit enorm, depăşind de 14 ori PIB-ul global, numai… 3 la sută mai aveau drept scop comerţul. Celelalte 97 de procente reprezentau speculaţii! Ce s-a întâmplat de fapt? Creşterea economică şi-a pierdut sustenabilitatea".
Iată o mare problemă! O problemă a lumii în care trăim. Şi o problemă a noastră. Despre sustenabilitate vorbim continuu. Dar n-o mai avem. Creşterea nu mai e sustenabilă. Poate fi însă recăpătată sustenabilitatea? Raportul actual, datat 2012, prezentat de Jorgen Randers - "2052: următorii patruzeci de ani globali" - duce îngrijorarea mai departe. Plecând de la criza prin care trece lumea, o criză încă în curs, raportul nu înfăţişează ce am dori să auzim, ci cu totul altceva: ce anume arată calculele că ar putea urma. Criza resurselor deja a venit. Populaţia, până în 2052, nu va creşte peste 8 miliarde. Cu mult sub ceea ce cred astăzi oamenii. Femeile vor fi mai mult preocupate de locuri de muncă şi mai puţin să facă mai mulţi copii. Ţările sărace vor reduce şi ele rata natalităţii. Creşterea economică nu va fi de 4 ori mai mare, cum sună multe prognoze, ci numai de 2,2 ori. Pentru că productivitatea unei forţe de muncă masată în prea mare măsură în servicii va avea un spor tot mai redus. Criza resurselor se va accentua şi va şubrezi sustenabilitatea creşterii economice. Consumul total îşi va încetini de asemenea creşterea şi nu din motive raţionale, ci pentru că nu va putea să fie susţinut. Iar rezolvarea nu va veni aruncând în bătălie mai mulţi bani, ci mai multă inteligenţă, mai multă educaţie, mai mult spirit creator. Ei bine, marea problemă va fi asigurarea bunăstării în condiţiile unei creşteri economice încetinite, duşmanul cel mai crud fiind viziunea pe termen scurt. Cum va fi la noi? Fără îndoială, vom fi obligaţi să mai reducem ceva din decalajul de performanţă ce desparte România de ţările dezvoltate. Dar va putea fi dusă o bătălie atât de grea într-o societate în mare parte descurajată şi, în plus, obişnuită să gândească şi să acţioneze pe termen scurt? Cred că întrebarea nu are (deocamdată) răspuns. Ar fi însă bine să nu ne prea lase să dormim liniştiţi." ... vezi tot

octombrie

Paul Leonard-Morgan - Symbiotic by zvio Paul Leonard-Morgan - Seen From the Outside by ModerneFusion ... vezi tot

culmea stupiditatii

Stiti care e culmea stupiditatii conjugale ? Doi parteneri care se detesta, fara sa realizeze cat de mult se potrivesc.
Stiti cate cupluri sunt capabile sa faca un echilibru intre "nodurile" numarate celuilallt si cele proprii ? Cate cupluri isi irosesc tineretea si ani frumosi din viata, chinuindu-se in relatii stupide si acceptand compromisuri ? Sau, cati nu dau vina pe celalalt ca "nu face si nu drege", in loc sa sa se uite in oglinda si sa vada ca nici ei nu sunt mai breji ? E plina "piata" ! Sa fie vorba de prostie, lene sau de parsivitate disimulata ? Cred ca putin din toate si pe gustul fiecaruia ! Pentru ca mi se pare stupid sa te bagi intr-o relatie, judecand doar dupa "plug and play", ca mai apoi sa decoperi ca s-a "oprit curentu'". La fel cum tot stuid e sa o visezi pe Bragelina, cand nu te mai incape nici oglinda.
Dar cum vi se pare sa iti consideri, cu voce tare, partenerul cea mai josnica fiinta din lume, si apoi sa descoperi cat de mult il iubesti. Vi se pare ciudat ? Nici pe departe ! Este vorba doar de timp ! Timp pentru a cunoaste, descoperi si a compara, timp pentru reconsiderarea valorilor, timp pentru a vinde proprietatea de 500.000 de euro si alti timpi alesi dupa mintea si interesul fiecaruia. :)) ... vezi tot

social media

De ce socializeaza oamenii ? Aseara, pe TV5 Monde, a fost un reportaj despre "de ce socializeaza adolescentii ?", in care, o pustoaica de 12 ani a fost intrebata ce simte cand cineva ii scrie pe FB, Twitter sau IM. A raspuns fara sa se gandeasca: confort, liniste si siguranta ! Concluzia a fost simpla: nu conteaza continutul mesajelor, ci frecventa lor. Mesajele sunt simple, de genul "te iubesc" ori "like". Tinerii au nevoie de o permanenta confirmare a prieteniei. Vor sa stie ca sunt priviti de catre prieteni, felicitati sau consolati. Daca aveti curiozitatea sa pricepeti ceva din milioanele de linii de mesaj, lasati-va pagubasi. Esenta socializarii online este cu totul alta. Reporterul a mai intrebat-o pe pustoaica, ce a facut si ce a simtit cand, in urma cu o luna, i-a murit catelul ? - Am scris pe FB, unde am primit sute de mesaje. - Cu mama ta ai vorbit ? I-ai impartasit sentimentele ? - Nu, deloc ! Mi-a fost nu stiu cum sa-i spun ce simt. Am plans in fata calculatorului.

Din pacate, trebuie sa recunoastem ca vremurile in care oamenii scriau scrisori au apus demult. Cu putin timp in urma mi-am manifestat dezamagirea ca siturile de socializare sunt cam sterile. Nu au continut. Ma rog, am spus-o putin mai nuantat: e o ... labareala continua ! Corect, insa desi atunci eram convins ca am dreptate, se pare ca exista doua fete ale fenomenului. Una este cea vizibila, a miilor de poze cu flori, catei, masini, nuduri si peisaje fantastice, clipuri cu "te amor", retete de bucate si multe alte amanunte. Detalii care, pentru cineva venit de pe alta planeta si care vrea sa afle despre cunostintele pamantenilor, sunt informatii absolut sterile. Si o alta fata, cea dezvaluita la inceput, care arata ca esenta siturilor de socializare nu este de a "furniza informatie", ci de a apropia oameni. Cum, nu stiu daca ati urmarit pe Discovery o ceata de cimpanzei care, cand nu cauta hrana si fac sex, se purica cat ii ziua de lunga. Exact cam ce fac cei care ferecventeaza siturile amintite ! :) Bine, eu am definit fenomenul mai empric, pentru ca mai elevat se cheama social-media. Fenomen care este atent speculat de agentiile de publicitate. ... vezi tot

fantastic !

Fantastic ! N-am mai vazut asa ceva ! :) O colectie impresionanta de poze din anii '70 a unei fete de 22 de ani. Este despre epoca Flower Power, Hippie si ce mai vreti voi. Va marturisesc, sincer, ca, parcurgand miile de imagini (cred ca scanate din reviste), am trecut de la excitare la pura admiratie si parere de rau ca nu m-am nascut cu 20 de ani mai devreme. Si n-am ajuns la sfarsitul albumului. :) Astept pareri ... ... vezi tot

pretioasa lipicioasa disperata

Am gasit pe sfatulparintilor.ro o interesanta caracterizare a tipurilor de femei pe care n-ar trebui sa le intalneasca un barbat singur: :)
"Daca toate femeile cu care te-ai intalnit pana acum s-au dovedit a fi enervante sau s-au comportat ciudat, potrivit standardelor tale, n-ar trebui totusi sa crezi despre femei ca toate sunt o apa si un pamant. Poate ca tu alegi tipul gresit de femei si tu ar trebui sa-ti schimbi standardele. Desi, intalnirile de amor n-ar trebui sa insemne categorisirea femeilor, sunt unele personalitati care ii fac pe barbati sa o ia la fuga. Daca stai deoparte de aceste tipuri de femei, nu vei avea mai tarziu dureri de cap:

1. Vorbareata
Acest tip de femeie, careia nu-i tace gura niciodata, abia are timp sa respire. Singurul lucru care pare sa o preocupe are legatura cu ea. Intotdeauna are ceva de comentat indiferent de subiect si vrea sa domine orice conversatie.

2. Disperata
Femeia din aceasta categorie este fantastica, cel putin la inceput, pana cand incepe sa vorbeasca despre cautarea unor locatii de nunta, despre cati copii vrea sau de numele cainelui familiei, chiar de la prima intalnire. Cand o femeie avanseaza atat de repede, ar trebui sa fii foarte atent. Are nevoie disperata de un barbat asa ca oricine s-ar putea afla pe lista sa, chiar si cersetorul de la coltul blocului.

3. Critica
Nimic din ceea ce faci tu nu este suficient de bun in ochii ei. Nimic nu pare ca merge daca nu este facut conform standardelor sale. Orice este spus despre orice este scos din context si transformat intr-un motiv de cearta. Acest tip de femei are un bagaj emotional bogat si te va transforma intr-o persoana nervoasa si acra iar viata cu ea va fi mizerabila.

4. Pitipoanca
Aceasta femeie nu poate trece nici cel mai usor test de inteligenta insa este doctor in stiinta cand este vorba despre dormitor. Pentru aceasta femeie care arata excelent , provocarea este sa nu deschida gura. Abilitatile sale indubitabile se bazeaza doar pe componenta fizica. Iar dupa o singura noapte de nebunii nu-ti doresti sa o prezinti parintilor tai.

5. Pretioasa
Este tipul de femeie care daca si-a rupt o unghie se asteapta sa lasi totul balta si s-o duci la salonul de manichiura. Tatal ei i-a spus mereu ca este o printesa si, deci, „trebuie” sa fie tratata corespunzator. Are gusturi scumpe si se asteapta sa-i cumperi cele mai bune lucruri si s-o duci regulat in locuri de fite.

6. Lipicioasa
Aceata femeie nu poate merge nicaieri fara sa fie insotita de barbatul ei. Va adopta interesele tale si te va suna de 20 de ori pe zi daca nu este langa tine. Aceasta femeie va insista mereu sa petreci cu ea fiecare clipa libera pe care o ai, refuzand sa te lase sa iesi la o intalnire cu baietii sau oriunde altundeva unde nu se afla si ea.

7. Mamoasa
Femeia din categoria aceasta are un corp extraordinar si o personalitate minunata. Exista o singura problema: orice barbat devine potentialul tatic al copiilor ei. Se indragosteste de un barbat si nu doar ca nu stie sa judece caracterul unui barbat, insa este si iresponsabila. Acelasi barbat care acum este ticalos, in urma cu foarte putin timp era Dumnezeu pe pamant.

8. Profitoarea
Cautatoarea de aur te va complimenta pentru ceasul scump, te va intreba ce fel de masina conduci, ce faci pentru a-ti castiga painea, unde locuiesti etc. La fel ca si in cazul pretioasei, are asteptari mari si te va lasa imediat ce venitul tau a scazut si n-o mai poti duce la cumparaturi ca inainte. Femeia aceasta iti va lasa portofelul gol, golut.

9. Cluberita
Club-erita este fantezia fiecarui barbat. Are o fata angelica, buze pline, ochi mari, picioare lungi si elegante si absolut toate curbele pe care ti le-ai dori. Problema cu aceasta femeie este ca le place sa poarte haine care sa dezvaluie ce are ea mai de pret, si nu doar tie ci si tuturor tipilor care se afla pe strada. O astfel de femeie poate fi lipsita de griji si salbatica, insa dupa ce o vei privi mai atent realizezi ca toata viata ei se rezuma la petreceri nocturne.

10. Feminista
Aceasta femeie nu poate fi niciodata multumita de un barbat si crede ca barbatii sunt cauza tuturor durerilor si suferintelor din societate. Crede ca femeile sunt mult mai inteligente decat barbatii si ca sunt singurele in stare sa faca lucrurile intr-un mod corespunzator. Nu trebuie sa pierzi timp cu ea pentru ca indiferent de ceea ce faci tu vei fi personajul negativ."

O completare: toate aceste comportamente sunt specifice oricarei femei. Adica orice femeie are din toate cate ceva. Aici vine clenciul - o femeie inteligenta stie si cat ! :) ... vezi tot

tot despre ursi

Am scris in 2009 un articol despre ursii din Busteni. Iata-l mai jos. Acum avem atacuri in Dambovita. Vor mai fi si altele. Ce legatura exista ? Ursii din Dambovita sunt ursii mutati de MS in 2012 si 2011 de pe Valea Prahovei. Vine iarna si ei trebuie sa se hraneasca, altfel nu apuca primavara. Pe unii Ocoalele Silvice ii hranesc la tiitoare; pe altii nu. Acesta este motivul pentru care au loc atacurile intens mediatizate.

Ma amuz copios cand vad cum toti neavenitii isi dau cu parerea pe posturile tv, cu privire la diverse probleme de specialitate. Asa este si cu URSUL. Ma uitam aseara pe programul 2 al TVR, cum realizatoarea stirilor de la ora 22.00 a invitat o ziarista si un avocat sa-si dea cu parerea in problema - citez: "invazia ursilor in Brasov". Apoi au sunat pe un papagal de la Institultul de Cercetari Silvice BV - ICAS, care habar nu avea ce sa spuna. Saracul, probabil ca ramasese sa stinga lumina.

Problema ursilor in Brasov este cat se poate de reala. Este aceeasi problema pe care o gasim in toate parcurile nationale, din US si Alaska, pana in Siberia si oriunde in lume, unde civilizatia a inaintat adanc in habitatul animalului salbatic. Indienii au probleme cu tigrul bengalez si cu elefantii, Massaii din Africa cu leii si bivolii si asa mai departe.
Sa nu va suparati ca-mi dau si eu cu pararea, dar intamplator m-a pasionat etologia ursului carpatin. Dar nu numai ursii, ci si alte animale si comportamentul lor. N-am practicat-o in fotoliu cu cartea in mana, ci alaturi de silvicultori, in creierul muntilor, acolo unde traieste regele Carpatilor - Ursul brun, pe numele lui latin: Ursus Arctos Cadaverinus.

Ursul este cel mai puternic animal de pe pamant, dupa elefant. Am vazut cum a scos din pamant un grajd si la intors cu fundul in sus, doar ca sa ajunga la magarii adapostiti acolo. Boul de 500 kg il ia intre falci si branci si fuge cu el. Tocmai aceasta forta il face sa nu se teama de nimic. Sa nu se teama il mai face ceva, si anume delasarea si restrictiile impuse de MS cu privire la impuscarea lui. In zona Brasovului, practic, a fost scapat de sub control. Pentru ca este zona cu cel mai mare flux de turisiti din Ro.
Cei care au batut cu piciorul Bucegii isi amintesc ca acum 10 - 15 ani era periculos sa-ti pui cortul pe Valea Cerbului, la Diham sau Poiana Izvoarelor. Am cateva intamplari cu ursi, pe care am sa vi le povestesc candva.

In mod normal, densitatea intr-o zona specific naturala este de 1 exemplar / 150 kmp. Ursul este animal masiv si are nevoie de un areal de hranire foarte mare. In acelasi timp este si un oportunist fara egal. In munti hrana este putina, si ca atare, ca sa castige in greutate, neaparat necesara perioadei de hibernare, nu se da in laturi sa atace stanile sau gospodariile din marginimea padurii. Daca as face un recensamant in zona Brasovului, probabil ca numarul de exemplare ar depasi usor 1 indivd la 10 kmp. Deci de 15 ori mai multi. Cum s-a ajuns la aceasta cifra ? Datorita resturilor menajere lasate de turisti.
Multi isi dau cu parera si spun ca ar trebui sa se intoarca in padure, sa nu mai fie lasati in oras, sa puna garduri etc. :) Asemenea solutii sunt aberante.
Dupa parerea mea, singura solutie este impuscarea lor. Una partiala, ar fi prinderea si stramutarea in alt habitat geografic. Aceasta metoda functioneaza in zone cu intinderi mari de padure, cum sunt parcurile nationale ale US, gen: YellowStone, Kodiak, Iukon, si numai in cazul ursilor crescuti in salabaticie si "naraviti" la tomberon. In zone restranse, cum este cazul nostru, oriunde ai muta un urs, el revine in zona asezarilor umane. De ce ? Pentru simplul fapt ca el nu a vanat niciodata si nu stie sa se descurce in salabaticie. Cei crescuti in zona Bucegilor, sunt ursi domesticiti si invatati la resturi. Daca le vor taia accesul la sursele de hrana, vor ataca oamenii. O a treia, ar fi mutarea in parcurile de vanatoare, hraniti la tiitoare si impuscati pe bani.
Stiu ca Ocolul Sivlic Brasov, pana la rezolvarea problemei, ii hraneste in locuri anume. E o solutie de moment.

Ursul nu este caprioara, iepure sau caine sa-i zici: mars de-aici ! Unui urs nu-i spui unde sa stea. El intra, sparge, rastoarna, omoara. Si va face orice sa obtina hrana. Am vazut cum lupta un urs. Rupe tot, de la caini de stana mari cat vitelul, pana la ghioagele ciobanilor.

Nu sunt adeptul masurilor radicale si nu voi putea sa apas niciodata pe tragaciul unei arme de vanatoare, cand inainte imi sta un animal. In ce priveste pe cele bipede, ma mai gandesc. :) Dar acum mi se pare o situatie scapata de sub control care, in curand, se va lasa cu victime umane, si nu in padure, ci in oras.

Si inca o parere. Am convingerea ca cei care conduc Ocolul Silvic Brasov sunt niste incompetenti. Problema ursilor, si nu numai a lor, ci si a mistretilor, a iepurilor si a tot ce misca in padurile patriei, sunt problemele lor. Pentru noi par altceva, pentru ca auzim la TV. Ei cu asta se ocupa de cel putin doua sute de ani. Se numeste administrarea fondului cinegetic. Asta invata la Institut, de-aia se duc la congrese, de-aia isi iau salariul. Ursi au fost si pe vremea raposatului, si acum 100 de ani, si pe vremea Mariei Tereza sau a lui Iancu de Hunedoara.
Ceea ce se intampla acum, nu este decat rezultatul incompetentei lor din ultimii douazeci de ani, cu grija mai mare pentru spagile care le ies la lemn, fructe de padure si terenuri concesionate pe 99 de ani in mijlocul padurii. Acum platim ! ... vezi tot

cu cat mai dati branza ?

- Buna ziua ! - A, buna ziua ! Ce mai faceti ? N-ati mai trecut ... - Am fost in conced'. Precupeata zambeste ... - Cu cat mai dati branza, va rog ? 23 lei ? S-a scumpit ? Parca era 22 ! - Da, ce sa facem si noi ? Avem cheltuieli mari. Nu vedeti ca toate s-au scumpit; si benzina, si curentu, si ... - Asa e, numa' ca salariile au ramas la fel, ba chiar s-au micsorat. Ridica din umeri, abordand o mimica spasita, de parca toata criza i-ar apasa pe umeri. Zambesc si eu cu subinteles si ii zic: - Lasati ca nu e chiar asa ! Nu-mi ziceti mie ca iesiti in pierdere, ca acu' va fac calculul. ... Apropo de calcul: stiti cu cat ia sibianca branza din munte ? Ca e de la Sibiu, din Hipodrom, si o cunosc de ceva ani. Cu 7 - 8 lei kg ! Daca umple o duba de 3 t, transportul face cam 20 bani pe kil, dus-intors, cu tot cu sofer, adica 0,2 lei. Mai pune chiria din piata - 0,5 lei, plus chiria depozitului - inca 0,3, si in total fac 9 lei pe kg. Daca vinde in jur de 100 kg pe zi, inseamna ca intr-o luna vinde 3 tone. Inmultit cu 23 lei si scazut cheltuielile, precupetei ii iese 42.000 lei pe luna bani neimpozabili. N-am mai calcultat impozitele pe salarii, pentru ca oricum nu mai conteaza. Ce parere aveti ? Sa mai zica cineva ca Romania nu e tara tuturor posibilitatilor.:) ... vezi tot

despre generozitate

"Sa va feriti de generozitatea omului prost, a celui smecher si a saracului !"
In primul rand, omul prost iti va da bucuros, apoi iti va cere inapoi. Pentru ca, chiar daca iti va darui din suflet, un "viermisor" ii va roade mintea si ii va spune ca, fie ti-a dat prea mult, fie nu trebuia sa-ti dea pentru ca nu meriti, fie ca dandu-ti tie el va ramane fara. Si aproape intotdeauna iti va cere inapoi sau iti va arunca vorbe de repros.
Smecherul iti da putin si iti va cere mult pe urma. Isi va etala generozitatea cu fiecare prilej, aducand-ti aminte ca ti-a facut un mare favor. Apoi iti va cere inzecit, ramanand la final in castig. Daca te prizi, se supara.
Omului sarac ii este frica de saracie, de foame, de orice neajuns si nimic din ce are nu ii este suficient. Din puncul lui de vedere, nimeni nu merita nimic din ce cu trida el a agonisit. Mintea sa va calcula de o suta de ori pana va darui ceva.
Precum vedeti, generozitatea si frica nu au nimic in comun. Tuturor ne este frica. Iar justificari se gasesc cu sacul. Daca pentru un om sarac, supravietuirea este esentiala, pentru unul bogat, dupa parerea mea, frica nu-si mai are justificare, daca el nu se considera sarac.
Daca privim in urma, vom descoperi oameni chibzuiti, muncitori, cu grija pentru fiecare lucru dobandit cu sudoare si cu teama pentru ziua de maine. In fapt, de la ei ne vine frica si nu putem s-o stergem cu buretele, intr-o zi sau in cateva decenii.
Pe de alta parte, generozitatea este o trasatura nobila, o calitate a spiritului, similara cu bunatatea. Generozitatea se educa - individual, colectiv, nu are importanta. Ea tine de frumusetea interioara si este rodul unei dezvoltari personale constituite pe valori si intelegerea ca lumea in care traim se bazeaza pe o alta structura, mult mai elevata si impartiala. Daruind, oamenii se imbogatesc spiritual, in primul rand prin multumirea de sine si in al doilea rand, si cel mai important, acumuland multumirea celorlalti.
Nimeni nu cere sa semanam cu Maica Theresa, pentru ca atunci putem fi acuzati usor de egoism; dar, din cand in cand, o floare, o gogoasa sau un zambet, nu cred ca saraceste pe nimeni. Generozitatea inseamna bucurie, nu obligatie. Sa fiti iubiti !:) ... vezi tot

la cocosu' rosu

Imi povestea cineva o intamplare care, daca n-ar fi adevarata, as incadra-o la povestiri haioase cu final neasteptat. Cica o amica a unei amice s-a hotarat zilele astea sa serbeze ziua de nastere a baietelului la "Cocosul Rosu". Se pare ca e un fel de ferma-parc cu animale si alte atractii pentru cei mici, la 20km de Bucuresti, spre Giurgiu. Fiind vorba de vreo 15 copii, cu parinti cu tot, s-a dus si a aranjat o masa cu meniu si altele. In total a iesit vreo 15 sute de lei. Au stabilit data, ora si, la final, vine "bomba": "Stiti, copiii au intrarea gratuita, insa parintii trebuie sa plateasca cate zece lei". Pesoana a ramas cu gura cascata ! Acum sta pe ganduri daca sa ramana sau sa caute alt local. I-as sugera sa ceara fara intrare. Poate gasesc o gaura in gard pe la grajduri. :)) ... vezi tot

arta de a face poze

Vad din ce in ce mai multe fotografii. Tehnica a permis ca fotografia sa devina un hobby de masa. De ce, pentru ca imaginea, ca si filmul, pastreaza cel mai fidel emotia locului si a personajelor. Pana aici totul e frumos. Insa in momentul in care aratam fotografiile si altora, "arta" devine "comercial". Am scris mai demult o postare despre diferenta dintre cele doua notiuni, in care aratam ca "arta" inseamna ce iti place tie, iar comercialul, ce le place si "altora". Pana acum nu am vazut pe cineva care sa se inchida intr-o camera si sa se uite la fotografii singur. Firea omului e sa arate si altora, sa se bucure alaturi de altii si, tot firesc, sa doreasca sa fie laudata, apreciata, pomenita, like-uita pe feisbuc etc.:)
Am sa fac o paralela intre pictura si fotografie. Pana in urma cu mai bine de 150 de ani pictura a fost singurul mod prin care cineva putea transmite ceva - peisaj, portret, stare, emotii etc. Si in loc sa puna mana pe camera, chema un pictor. Atunci, ca si astazi, erau pictori care copiau subiectul cat mai fidel, si alti pictori care, din cateva tuse, fara sa staruie asupra detaliului, reuseau sa redea de o suta de ori mai mult, adica si ce nu se vede - interiorul, emotia, si sa "miste" prin puterea culorii sufletul privitorului. Stiau ca o imagine este ambivalenta.
Si in fotografie este exact la fel. Exista tehnica, dar si emotie. Sunt fotografii care sunt superbe, cromatic, echilibrate, insa care "nu spun nimic". Si altele care reusesc sa miste privitorul pana la lacrimi. Dar nu toti cei care privesc sunt la fel. Unii vad ceva, altii altceva. Unii au trait emotia fotografului si recunosc in imagine "acel ceva", iar altii, nu. O simpla casa, pentru cel care a locuit in ea, inseamna ceva, in schimb pentru un trecator, nu inseamna nimic. De aceea, cand realizam o fotografie si dorim ca ea sa fie si pentru public, trebuie sa tinem cont de ce place publicului. Sau cel putin unui numar mai mare de persoane. Subiecte sunt nenumarate: apa, nisip, padure, peisaj, albastru, valuri, copii, bunici, mame, masini, bere, mici ... Ups, astea-s alte emotii !:)))
Oricum, un sfat pentru cei care "fac poze": nu va mai grabiti sa declansati aparatul cand ajungeti intr-o locatie. Incercati sa patrundeti, mai intai, emotia, starea locului, a personajului etc. Si inca ceva - incercati sa nu fiti observati de personaj cand il fotografiati, ci sa-l surprindeti intr-o pozitie cat mai naturala.
Tineti minte vorbele marelui Eminescu ? "E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune !".:)
Subiectul este mult mai amplu decat am incercat sa il schitez in cateva cuvinte. ... vezi tot

140 de ani

Am gasit pe net o scrisoare a lui Avram Iancu către prietenul său Ilie Măcelariu, din anul 1867, scrisă cu cinci ani înainte de moartea “Crăişorului Munţilor”.

“Frate Ilie,

Am primit scrisorile tale din 5 şi din 25 februarie şi dacă încă nu ţi-am răspuns nu crede că s-a întâmplat din altă cauză decât numai din simplul motiv că mi-am propus să nu mai corespondez cu nimeni. Sute de scrisori de la prieteni şi colegi de şcoală le-am pus la o parte, fără a fi răspuns acelora, care desigur numai cu bună intenţie au vrut să ştie dacă mai trăiesc sau nu, ceea ce desigur din partea mea este o indiscreţie, dar nu sunt eu de vină dacă din păcate am trăit experienţa tristă că în timpurile de acum omul nu mai ştie cui să se încreadă. Cum mă întrebi tu ce mai sper şi ce cred? Îţi răspund că timpul speranţelor mele a trecut şi că credinţa mea este aceea a şarpelui, care i s-a dat de la natură de a-şi apăra capul, dar nu crede că aceasta o spun fiindcă aş vrea să-mi apăr viaţa nenorocită; nu, pentru aceasta viaţa mi-am riscat-o de mai multe ori în 1848 şi 1849 pentru naţiunea mea iubită şi credinţa pentru împărat, ci înţeleg prin aceasta naţiunea mea iubită care geme sub atâtea greutăţi şi pentru care m-ar durea inima dacă prin dezvăluirea credinţei mele adevărate aş duce-o într-un pericol şi mai mare. Cu altă ocazie, mai multe, rămâi sănătos şi nu uita pe aceea mamă al cărei piept l-ai supt şi pe sincerul tău prieten,

Iancu, m.p., advocat şi prefect, Vidra de Jos, 15 mai 1867″

Azi se împlinesc 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Să-i fie ţărâna uşoară! ... vezi tot

oameni

Ma bucur cand intalnesc oameni care nu vor sa tepuiasca ! Oameni care isi onoreaza obligatiile, care te intreaba cat costa si pun banul pe masa, care cu grija sa nu ramana datori se achita in avans, care te respecta si pe care ii respecti. Va vine sa credeti ca mai sunt oameni asa ? Stiti ce e interesant, faptul ca acesti oameni ii intalnesti atat de rar, incat uiti ca mai exista. Asemenea oameni trebuie "pusi bine", la pastrare ! :) ... vezi tot

un comentariu

Iata cum un comentariu scris pe un grup de dezbateri politice si economice s-a transformat intr-un eseu. Comentariul este adesat unui "coleg" si se refera la starea economica actuala: Dragos, te stimez, sincer, pentru faptul ca vrei sa schimbi lumea ! In urma cu cativa ani am scris ca "Cei care vor schimbarea sunt idiotii si oportunistii. Primii se lupta cu morile de vant, iar ceilalti incearca sa le fure cu tot cu caramizi.". Te rog sa nu o iei in sens peiorativ, pentru ca si eu, inca, ma consider un idot. Dar incerc sa ma tratez. :) Dupa parerea mea, buba e prea mare si, pana nu se coace, ce putem face e sa dam cu aghiazma. Societatea noastra e putreda pana in temelii. Si ca sa ajungem la temelii, este necesara o "purificare" generala, din toata punctele - mentala, materiala, spirituala. Stare in care natiunile din vest au ajuns demult, pentru ca ele au trecut prin toate etapele istoriei - ma refer la umanism, industrializare si capitalism. Noi nu ! Noi am sarit de la un feudalism tarziu direct in ceva care n-a fost, nici capitalism, nici comunism. Ceva care a semanat si seamana inca cu "sa luam gratis de la boieri" - azi de la privati. Da, suntem prinsi in feudalism ! Oricum, etape prea scurte pentru a definitiva o societate si a o determina sa reactioneze in mod normal (adica sa nu-si taie craca pe care sta si sa inteleaga ca banul se castiga prin munca, nu prin furt, ca in balade). A nu se intelege ca burghezia interbelica a facut averi cinstit. Sa fim seriosi, n-au ajuns ei in puscarii doar pentru ca au facut politica, cum vor sa lase impresia in istorie. Iar comunismul nu s-a ridicat pe bunastarea si fericirea populatiei, ci pe o stare similara cu cea de azi.:) Probabil ca scurtul meu eseu va lasa putine urme in mentalul colectiv, pasionat de agitatia unor lupte politice efemere, fara sa sesizeze manipularea bine concertata. Parerea mea e ca o societate se vindeca singura. In termeni vulgari, o cireada de vaci poate fi deturnata de la traiectorie numai daca ai ceva substantial cu care s-o sperii sau s-o ademenesti. :) Ma refer la finante. Sau, speculand momente de lehamite, cum vor fi destule in urmatorii ani. Am spus ca "buba trebuie sa se coaca". Prin 2007, cand toata societatea era prinsa de euforia boomului economic si imobiliar, impreuna cu alti "idioti" am scris nenumarate articole despre pericolul in care ne aflam si ca, la un moment dat, totul se va prabusi. Nu iti spun cati mi-au sarit in cap, mai sa ma linseze verbal, sustinand ca aberez elegant. "Morile de vant" se invarteau sprinten, si prea putini sesizau scatzaitul. Azi sunt ceva mai multi, insa, dupa parerea mea, nu suficienti. Dar tot e bine, pentru ca sunt semne ca "bulgarele a luat-o la vale" ! :) In acest moment, putem sa-l oprim, ci doar sa-i corectam traiectoria.
...
Ai spus corect: nu se doreste schimbarea ! Cei care nu doresc detin 90% din finante, si nu vor sa piarda. Au mucit zeci de ani, poate sute, au inventat zeci de strategii de "furat" si ... sa le arunce acum la gunoi ? Felul in care putem suravietui nu este "amestecul" in melajnul economic-politic-financiar, ci gasirea unor nise, din care, de pe margine sa ne protejam de "suvoiul" care se scurge la vale. Si tot de pe margine sa "corectam" traiectoria. Motivele sunt multe - in primul rand forta financiara pe care cercurile economice si politce o detin si pe care nu vor s-o piarda. Altele sunt strategiile de manipulare si spalare a creierelor pe care le-au practicat din anii '50 pana azi. Omul modern, global, a ajuns usor de manipulat si predictibil. E bolnav ! Statisticile neoficiale arata ca mai mult de jumatate din populatia lumii sufera de o maladie mentala, toate avand la baza frica. Spuneai de logica dupa care reactioneaza societatea civila. Societatea romanesca nu se comporta ca un organism unitar, ci ca unul disociat in mii de celule. Reactia la un factor perturbant - agresiv este mult incetinita si trebuie sa afecteze majoritatea celulelor, ca sa se obtina un efect. ... vezi tot

poze

... vezi tot

lady gugu

Traim intr-o lume care se bazeaza, in mare, pe aceleasi valori. Aurul este la fel pentru toata lumea. Banul, la fel. Tot asa si casa, familia, copiii, masina hainele, jobul si lista e lunga. Totusi, va vine sa credeti ca exista oameni care nu pretuiesc aceleasi lucruri ? Adica exista lucruri pentru care unii ar platii in aur, iar altii nu le-as vrea nici morti ? Ghiciti despre ce e vorba ! :) ... vezi tot

bunele maniere

Sunt convis ca majoritatea dintre voi ati fost opriti pe strada si intrebati unde e nu stiu ce locatie, in ce directie e Gara de Nord, cand pica Basescu sau orice altceva. Oamenii nu cunosc si e absolut normal sa intrebe. Problema care ma deranjeaza nu e faptul ca intreaba, ci modul cum o fac.Sa fiu mai explicit ... Stai pe peron, cu gandurile tale si, la un moment dat, unul intoarce capul. Fara o formula de politete, din care sa intelegi ca vorbeste cu tine, pe un ton mai mult decat personal, iti "tranteste": "...In ce directie e gara ?". Te uiti la el si incerci sa-ti dai seama daca vorbeste cu tine, cu vecinul, ori cu peretele din spate. Probabil ca pe multi, veniti mai de la tara, nu deranjeaza modul in care cineva intra in vorba, si considera normal ce va povestesc. Ma rog, nu stiu cat e de normal, pentru ca si cand treci pe ulita, dai "Buna ziua ne'a Cutarica ... ", nu ? Se pare ca la oras se poarta altfel. Stiti ce ma intriga, faptul ca am intalnit acest comportament si la persoane in varsta, de la care astepti o oarecare manierare. In fine, celor care in primii sapte ani de viata au pascut oile, le spun urmatoarele: cand sunteti pe strada si "v-ati pierdut busola", incepeti cu: "Buna ziua ! Nu va suparati, unde e ... nu stiu ce destinatie ?". Altfel, ristati sa dati peste un tampit care, inainte sa va dea informatia, incepe sa va faca educatie civica pe un limbaj familiar categoriei sociale din care faceti parte. Sa fiti iubiti ! :) ... vezi tot

nu credeti tot ce se spune

Nu credeti tot ce se spune ! UE ne zice ca statul de drept e in pericol. USA ne "trage de urechi" si ne cere sa nu derapam de la mersul democratic. Cu alte cuvinte, pana acum a fost democratie, si acum suntem pe derdelus. In spatele tuturor acestor declaratii si ingrijorari se ascund interese majore geopolitice si mai ales economice. In spatele politicienilor se afla marile companii, multinationalele si bancile, jucatori activi pe piata noastra nedemocratica, in domenii diverse, de la energie, petrol, gaze de sist si auto, pana la medicamente, ingrasaminte si speculatii financiare. Pe restul lumii o doare in cot daca la noi e sau nu demoratie, coruptie sau sunt respectate legi. Ba cred ca e exact pe dos - cand ei tipa ca e rau, mai degraba as crede ca se schimba ceva in bine. Inseamna ca cineva a rascolit "rahatul" si "mustele" au inceput sa zburde nelinistite. :) ... vezi tot

cocalarul de Dorobanti

Cocalarul de Dorobanti ...
Probabil ca stiti, pe nu stiu ce post e un serial cu prosti numit Reghe si Prodanca. Mut intamplator canalul si vad toata familia Reghecampf intr-un jipan tocmai la Hollywood, chipurile in vizita la Brad Pitt. Imagini din masina cu Reghe la volan, urmarind atent doua GPS-uri si ascultand vocea pitzigaiata a neveste-si: - Bai, fa la dreapta cand iti spun, ca acolo e parcarea ! - Unde la drepata, ca e la stanga ?! Asa arata GPS-u' .. si face la stanga. Pe urma isi da seama ca trebuia s-o asculte si sa faca la dreapta. Taie linia continua, darama doua popice, blocheaza circulatia, claxoane, si dobitocul iese jumatate pe geam si urla: - Bai nene, ce mortii ma-tii ... nu vezi ca intorc ? Ca plm vrei ? Ce, esti smecher ... du-te-n ... nu vezi ca sunt strain ? Cred ca nu l-au recunoscut pe celebrul jucator de fotbal ... Pana la urma reuseste sa intoarca vaporul din trei mutari si intra in parcare la Brad Pitt. Prodanca o suna pe maica-sa si, fericita, ii zice ca e la Hollywood. Nu-i asa ca seamana o tar' cu Victorita Beckham ? ... Se zice ca la barza chioara ii face D-zeu cuib. Dar tare m-as fi bucurat daca ar fi vizitat si un jail, asa vreo doua zile. I love America ! ... vezi tot

amintiri

Am dat intamplator peste un blog care mi-a adus aminte de copilarie. ... vezi tot

living in a box

De ce le place oamenilor sa "traiasca in cutii" ? Nu ma refer la cei care traiesc pe strazi, ci la oameni obisnuiti, apropiati, si modul in care isi organizeaza viata - ordonat, numerotat, incadrat etc. Sunt si unii care nu stiu ce fac de azi pe maine; dar despre acestia am sa va povestesc cu alta ocazie. Sa revin ... sunt unii care, cum spuneam, le place sa se scoale la ora fixa, sa isi bea cafeluta, sa se suie intr-o cutie mare numita autobuz sau una mai mica, sa ajunga la o cutie si mai mare de sticla si beton, dupa care se intorc in cutiuta numita apartament. Mananca din cutii, se culca in cutii, toata viata lor este indexata si stivuita in cutii. Daca nu au, isi contruiesc cutii, cu unul sau doua etaje eventual. Pe mine m-ar stresa enorm ideea ca depind permanent de o cutie. Se pare ca unora le place. Cutia le da siguranta. Nu mai vorbesc ca o si impodobesc, sa moara de necaz vecinii.
V-ati uitat vreodata la blocurile comuniste, fara identitate, cu mii de apartamente tip ? Am o senzatie de MATRIX de nedescris. Imaginati-va ca in fiecare cutiuta, identica, se afla ferecat un univers. Va vine sa credeti ca, pentru unii oameni, cutiuta reprezinta ultimul lucru pe care si-l mai pot dori ? Sau ca, majoritatea pleaca de aici spre eternitate ? O cutie, o canapea, o masa, un televizor si ... atat ! Un univers mic cat o cutie de chibrituri. :) Dupa sufletul fiecaruia. Asta in caz ca nu deschid o alta cutie cu o adresa de feisbuc. :) ... vezi tot

CCC--

S&P va cobori ratingul Greciei de la CCC la CCC-. Urmeaza CCC--, DDD+, DDD-, EEE, FFF, GGG .... ZZZ------ :)) Ma intreb, cine mai cumpara prostiile astea ? ... vezi tot

tara care a interzis dollarul

... dupa ce in 2000 a fost in pragul colapsului economic, cu o inflatie de 30% si datorii imense la FMI. "La putin timp dupa ce Cristina Fernandez de Kirchner a castigat inca un mandat de presedinte, guvernul Argentinei a hotarat ca doar persoanele care calatoresc in strainatate pot cumpara valuta „la cursul legal sau cel practicat”, incercand astfel sa protejeze pesos-ul, moneda nationala.
Singurii care pot achizitiona dolari raman turistii care sosesc in Argentina, aceasta fiind singura operatiune de valuta autorizata oficial. Cumpararea de dolari americani in scopul economisirii sau al achizitionarii de bunuri este complet interzisa, scrie The Argentina Independent.
Mai mult, inaintea oricarei operatiuni de schimb valutar pentru o calatorie in exterior, administratia fiscala verifica atat companiile de transport, cat si agentiile de turism, precum si corectitudinea datelor prezentate de turistii care solicita valuta.
Restrictiile impuse de guvernul de la Buenos Aires au scopul de a incetini iesirea de capital si de a proteja rezervele valutare ale Argentinei, care au scazut cu sase miliarde de dolari in cateva luni, ajungand in prezent la aproximativ 46 de miliarde de dolari.
Decizia Argentinei de a restrictiona cumpararea de valuta vine la trei zile dupa ce statul sud-american a platit ultimele titluri emise in timpul crizei financiare din 2001, cand a intrat in incapacitate de plata si a fost nevoita sa se imprumute la institutiile externe.
Vicepresedintele Argentinei a explicat ca masurile luate reprezinta o cale de a reduce evaziunea fiscala si spalarea de bani. Potrivit noului sistem, banca centrala, dar si expertii in operatiuni de spalare de bani au acces la aceleasi baze de date, pentru a detecta mai usor atunci cand cineva incearca sa mute in alte conturi din strainatate mai multi bani lichizi decat poate justifica prin propriile venituri.
Noile masuri vizeaza, de asemenea, si investitorii de pe burse, care genereaza profituri frumusele prin avantajul cursului de schimb. Banca centrala a Argentinei va permite astfel tranzactii de peste 250.000 de dolari doar in cazurile in care persoanele care controleaza aceste operatiuni pot dovedi ca fondurile lor sunt legal obtinute, declarate in momentul in care intra in tara sau generate in urma unor vanzari de active. Mai mult, persoanele fizice vor putea cumpara pana la doua milioane de dolari pe luna, cu conditia de a demonstra originea si legalitatea banilor." Incont
Cand va aplica si Banca Nationala o masura asemanatoare ? Interzicerea altor valute reprezinta in primul rand o protectie a cetatenilor impotriva speculatiilor financiare, care duc inevitabil la devalorizarea monedei nationale. Mai crede cineva ca Uniunea Europeana este un inger binefacator ? N-am crezut nicidata asa ceva ! ... vezi tot