Poetul Adrian Păunescu s-a stins din viaţă în această dimineaţă, la 67 de ani. "Astăzi, 05.11.2010, la orele 07.15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să mai bată. După nenumărate tentative de resuscitare a trebuit să ne declarăm învinşi... şi maestrul a plecat dintre noi", a declarat medicul Şerban Bradisteanu, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Floreasca.
Azi esti, maine ai trecut in nefiinta. Ce este moartea ? Specatacolul se intrerupe brusc si o cortina imensa se lasa peste viata. Pasim dincolo si in urma lasam amintiri ale trecerii prin aceasta lume zbuciumata. Ce este viata ? Merita sa luptam ? Pentru ce ? O generatie, cel mult doua, isi va mai aduce aminte, apoi praful se va asterne peste ce-am facut si totul va deveni maculatura. Totul se schimba, se reaseaza dupa alte reguli, nestiute pana acum. Mai conteaza ceva in lumea in care timpul se scurge atat de repede ?:) Doar bucuria celor care au fost si tristetea efemera a celor care raman.
16 comentarii:
Mie mi se pare de o cruzime inimaginabila cum a fost chinuit omul asta in loc sa fie lasat sa moara linistit.
O fi uman sa resuscitezi de nenumarate ori, in cateva zile o persoana careia i se tot opreste inima? Un om despre care stii ca nu mai are sanse de a trai, iar tu ca doctor recunosti ca medicina nu mai poate face nimic pentru el. In fine, doar traiesc in Romania, nu stiu ce pretentii pot sa am...
Monica, medicii nu i-au luat liniştea lui Adrian Păunescu! I-au resuscitat inima, nu sufletul. Au încercat să sfideze legile umane şi să-l mai ţină în viaţă puţin, fără să aibă habar că el îşi acceptase deja sfârşitul. Liniştea Poetului este eternă.
Cele ce le voi spune vor deranja poate. Fie iertat, aşa cum se cuvine, orice om care trece pragul de dincolo. Dar geniu, iartă-mă, Pheideas, e departe de ce se poate spune despre Păunescu. A fost un excelent versificator de comandă, gata să dea din el oricând o logoreică declaraţie versificată, la fel de bună pentru familia Ceauşescu, cât şi pentru alţii. Faptul că a reuşit să atingă nişte corzi sensibile cu versificările lui nu-l aşază în linia adevăratelor valori poetice, dintre care l-aş numi doar pe unul, Nichita Stănescu. Fie iertat pentru păcatul de a fi minimalizat, umilit şi tratat cu o cruzime inimaginabilă o poetă de reală valoare, cum e Constanţa Buzea şi pentru că şi-a bătut joc de cel puţin două dintre familiile pe care le-a avut. (E de citit biografia Constanţei Buzea). Fie iertat pentru ipocrizie şi toate declaraţiile găunoase, pentru furtul pe faţă (eram liceeană şi am văzut pe strada Dionisie Lupu cum i-a umilit pe bieţii bătrâni vecini cu el, fiindcă pe atunci era în graţiile puterii...). Nu mai enumăr, fiindcă faptele trebuie iertate. Fie iertat pentru toate, dar te rog eu, nu-l numi geniu, că se răsucesc poeţii şi scriitorii noştri cu adevărat buni în morminte...
Totul e asa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe aici
Chiar si atunci cand simt ca-mi este bine
In cuprinsul clipei noastre mici.
...Sunt batran,iubirea mea-i prea noua
Si mi-e teama sa intineresc
In zadar ma infasor in roua
Totul e capriciu omenesc.
geniu,simplu" versificator la comanda"...om de rand,poet national,hahalera pentru unii,trimisul lui Dumnezeu pentru altii...CE CONTEAZA?CE MAI CONTEAZA...atata vreme cat unele versuri fac minuni in sufletul meu.
Toata viata am incercat sa nu "ma duc cu valul"..."ca ce-i val va valul piere",nu-i asa?
Am incercat sa citesc, sa ascult si sa scriu ceea ce a fost drag sufletului meu.
Dincolo de multe versuri scrise la comanda...am gasit versurile care au transformat muzica folk romaneasca in muzica sufletului meu.
Asa ca pentru mine nu conteaza cati viteji se vor arata dupa razboi ,critici sau versificatori de ode pentru A.P.Stiu un singur lucru:IUBESC,AM CURAJ SI MA TEM !
Eyes, nu fac parte din categoria viteaz după război. Am văzut cum, după ce scria faimoasa Rugă pentru părinţi, trata drept boşorogi nenorociţi doi bătrânei care aveau ghinionul să-i fie vecini şi i-au atras atenţia că namila lui de casă pe care şi-o renova nu le mai lăsa nicio rază de soare. Am mai auzit şi cum caracteriza literatura altora drept lături, printre ei un dramaturg despre care nu doar eu spun că e foarte bun, Matei Vişniec... Am văzut cum desfiinţa tot ce nu era aliniat cu "vremurili" şi cum tăia într-un poem al unui tânăr poet toate cuvintele care aveau referire la biserică şi credinţă, înlocuindu-le cu templu şi alte cuvinte "neutre"... Dar repet, astea sunt fapte şi se pot ierta. Poate. Şi eu am ascultat muzică folk şi m-a impresionat. Poate mai mult versurile lui Şerban Foarţă în Mugur de Fluier şi stilul lor celtic-folcloric, dar asta e doar o chestiune subiectivă. Ceea ce comentez aici e doar apelativul geniu. Cu asta nu pot fi de acord, să fim serioşi. Iar poezia românească are realmente genii. Printre care Păunescu nu se numără.Asta-i tot, from me...
Ana, te exprimi frumos si mi-ar placea sa ma pierd in idealismul cuvintelor tale, dar realitatea cruda e cea pe care am enuntat-o eu.
Zano, sunt total de acord cu tine :)
@Voce, oare ce este poezia, decat o muzica care rezoneaza cu fumosul din noi ?
Dacă ar fi doar atât, orice persoană cu ureche muzicală şi ceva noţiuni de teorie muzicală ar putea scrie poezie reală. Sau cei cu simţul rimei. Ar fi simplu, exersezi câteva rezonanţe generale la care vibrează lumea şi produci în serie. Pe asta mizează şi scrierile comerciale. Mie m se pare mult mai mult decât atât. Nu doar rezonanţele sau declaraţiile explicite, bine încheiate la "nasturii metrilor iambici şi troheici" construiesc un bun poem.
Altfel, poemul unui Ion Barbu sau Mallarme, sau poezia liberă de ritm şi rimă sunt zero valoare, nu ? E atât de complicată poezia, e atât de greu de definit şi atât de greu de creat una de valoare, încât poate Rilke să o poată defini când zice că e "suflu-al statuilor poate...". Eu nu ştiu să-ţi răspund precis la asta, Pheideas. Sau cel puţin nu pe scurt şi nu tranşant...
Inteleg moartea ca pe o trecere intr-un alt plan, spre o alta lume ... moartea este doar un prag spre "altceva" ... Nimeni nu stie spre ce ... cred ca ar trebui sa intelegem ca omul a trecut intr-o alta existenta pe care noi nu am experimentat-o inca... (poate) doar acolo exista pacea si linistea pe care nu o gasim pe Pamant ... sau poate nu e nimic din toate astea ...
Vocea mea draga si de departe...nu ...nu esti tu viteaza de duparazboi...
N-as indrazni sa zic ceva care sa te supere pentru ca .Cred ca esti una dintre cele mai inteligente feminine din blogosfera...
Tu ai parerea ta si dreptatea ta...ca om care a cunoscut niste aspecte personale...si ca filolog care analizeaza poezia.
Eu vibrez pe alte corzi...imi sucesti mintile cu un pumn de frunze galbene si cu un gand de ...dragoste in fan...
Nici nu analizez,nici nu judec...traiesc dupa principiile mele doar...
versurile sale muta muntii din loc. pentru asta va ramane mereu cunoscut, mereu iubit, mereu in istoria neamului romanesc nu doar ca "Poetul Adrian Paunescu" ci si ca "Omul Adrian Paunescu"
Odihneste-te in pace Maestre!
Pe crucea mea sa scrieti doar atat: "A iubit valorile !" [Cenaclul Flacara - 1980]
Eyes, mulţumesc, mă simt sincer onorată că spui asta. Că eşti sensibilă la frumos, o strigă fiecare rând al tău, pe blogul tău sau prin alte comentarii. Ce-mi place la tine sau la Sky e spontaneitatea cu care iese din voi cuvântul, asociaţiile neaşteptate care da, sunt poetice. Multe sunt valoroase.
Apropo de părere, n-o impun nimănui, am mai zis-o pe undeva, fiecare are pe dinăuntru rafturile lui cu impresii, imagini, pasiuni,sinestezii, de toate. De aceea am afirmat-o, ca opinie. Ceilalţi sunt liberi să adere sau nu la ea, să aibă altele şi să se joace în blogosferă sau realitate cum vor. În fond, cu cât un cuvânt scris stârneşte mai multe şi interesante polemici, cu atât subiectul se îmbogăţeşte.
Pheideas, ce-i cu pesimismul ăsta ? Brrr, da, plouă, e gri pe-afară sau prin suflete, dar gândurile la moarte... Încă nu. Hai să ne mai jucăm puţin prin curtea şcolii :) Şi-acolo iubim valorile.
Ehei, m-as juca eu prin curte de-a profesoara de biologie si elevul nestiutor. ... Cine vine ? :)))
Stiti ce e interesant ? Faptul ca de douazeci de ani n-a mai aparut nicio personalitate de calibrul celor dinainte. Dar si mai interesant e ca toti ne plangem de lipsa valorii, dar nu facem nimic. Ba dimpotriva, facem tot posibilul sa denigram pe oricine se ridica.
Lucian...profesoara ar trebui sa fie de...anatomie:)))
Trimiteți un comentariu