cameleonul

Probabil ca ati vazut pe la Animal Planet cum arata un Cameleon. E o soparla care prinde muste cu limba si isi schimba culoarea instant.
Nu la ea vreau sa ma refer, ci la oamenii care se schimba precum "Cameleonul", sau pe romaneste, "dupa cum bate vantul".
De schimbat, ne schimbam cu totii, numa' ca ei o fac atat de des, incat devine dubios de obositor. Cred ca le este teama sa nu piarda, sau sa nu ia decizia gresita.
Am incercat sa vad de unde vine "pasiunea" lor pentru schimbare.

Ganditi-va ca stabilim cu cineva o chestie; poate fi o ora de intanire, niste termeni contractuali, sau o intelegere verbala, bazata pe niste date curente. Ei bine, de multe ori se intampla, dupa ce am batut palma, sa aflam date suplimentare despre actiunea pe care urmeaza s-o intreprindem. Si tot de multe ori, se intampla ca informatiile sa nu ne fie tocmai pe plac, aratandu-ne ca urmeaza sa pierdem sau sa castigam mai putin decat anticipasem. Sau pur si simplu este vorba de o eroare de calcul.
Cum procedam ? In mintea noastra apare o stare de conflict, determinata de ideea de pierdere. Normal, nimeni nu vrea sa piarda.
Stiti cum e ? Exact ca atunci cand cineva te intreaba, cat costa un anumit lucru, si dupa ce i-ai dat un pret, descoperi ca l-ai calculat gresit. Iti vine sa-ti bagi destele-n ochi. :)
Din punctul meu de vedere, un om integru nu se razgandeste. Isi zice: "Asta e, am gresit, platesc !". Tine de respectul de sine si multe altele, nevazute. Dar vedeti, nu toti gandesc asa.
De exemplu, Cameleonii isi schimba culoarea. Adica nu mai respecta intelegerea, "fabricand" fel si fel de motive, facandu-i sa ajunga in avantaj. Pentru ei nu este decat un joc de moment, in care trebuie sa castige.
Din pacate, Cameleonii nu castiga de doua ori, si pana la urma sfarsesc prin a ramane singuri, ocoliti de majoritatea celor care i-au cunoscut.