valori

...
Pe scurt, povestea relatata e in felul urmator: suntem in statia de metrou a Washington DC din SUA, intr-o dimineata de ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat 6 piese de Bach in decurs de circa 45 minute. In acest rastimp, circa 2000 oameni au trecut prin metrou, probabil majoritatea in drum spre serviciu.
Dupa circa 3 minute, un barbat de varsta mijlocie si-a dat seama ca cineva canta la vioara. A incetinit, a ascultat cateva secunde, apoi a grabit pasul, urmandu-si programul zilnic. Dupa inca 4 minute, violonistul a primit primul dolar, daruit de o doamna, care i-a aruncat banii fara a se opri din mers. Au trecut inca 6 minute si un tanar s-a sprijinit de un perete din apropiere si l-a ascultat pret de cateva minute, apoi s-a uitat la ceas si si-a reluat drumul. La distanta de 10 minute, un baiat de circa 3 ani s-a oprit in fata violonistului, dar mama sa l-a grabit. Cum copilul nu voia sa plece, mama l-a tras de mana si si-au continuat drumul, in timp ce copilul a intors de cateva ori capul dupa violonist. Alti cativa copii s-au comportat similar, dar toti parintii, fara nicio exceptie, i-au "luat pe sus" si au plecat. In cele 45 de minute, doar 6 oameni s-au oprit sa-l asculte pe muzician si circa 20 i-au dat bani, fara sa se opreasca. In total a strans 32 de dolari.

Dupa 1 ora, violonistul s-a oprit si lucrurile au reintrat in normal in metrou. Nimeni n-a stiut, dar « anonimul » era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii. El a cantat unele dintre cele mai grele si frumoase piese compuse vreodata, folosindu-se de o vioara valorand circa 3,5 milioane de dolari.
Cu 2 zile inainte, la un concert sustinut de Joshua Bell la Boston, biletele se vandusera cu –in medie- 100 dolari bucata.
Una din concluziile la care au ajuns initiatorii experimentului ar fi: daca nu gasim un moment sa ne oprim din graba noastra zilnica, pentru a asculta pe unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii, cantand unele dintre cele mai frumoase piese compuse vreodata, cu unul din cele mai frumoase instrumente fabricate ... oare cate alte lucruri pierdem?
...
Nu este vorba de graba, ci de valori. O masina noua stim cat valoreaza. O vedem zilnic in reclame. Este masina cu care se plimba vedeta X, sau pe care o vedem in curtea vecinului. Un concert de Bach este altceva. Sunt multi care nici nu stiu cine a fost, dar sa-i fi ascultat concertele. Observam doua aspecte: in arta si cultura, banul nu conteaza (cu mici exceptii dambovitene), si cu cat un anumit lucru necesita un efort intelectual mai amplu, cu atat acesta este ignorat mai des. In urma cu 25 de ani, daca povesteai cuiva despre Concertul Brandenburgic nr. 1 in Fa major BWV 1046, se facea mic. Azi, pur si simplu te ignora.