de ce iubim ?

De ce iubim ? Sau, ce anume ne poate face sa iubim pe cineva ? De ce unora li se pare firesc sa iubeasca un anumit lucru, in schimb altora nu ? Unde se termina moralitatea si unde incepe imoralitatea ?
Cred ca de multe ori suntem subiectivi si incercam sa separam conceptul de iubire pur, bazat pe atractie fizica si spirituala, de celelalte iubiri, cum ar fi: banul, meseria, un idol, obiect de arta, o mama, un copil, sau de ce nu, propria imagine (narcisism si egoism). De ce spun asta, pentru ca am observat ca multi nu reusim sa ne potrivim cu un partener, pentru ca ... Sau multe relatii se destrama din motive neintelese.
Am iubit si mai iubim inca. Cati ne-am intrebat de ce iubim, sau ce iubim la partener ? Am mai pus intrebarea si am primit diverse raspunsuri: "... pentru ca este inteligent, ... pentru ca e bun, tandru, afectiv, ... pentru ca este un parinte iubitor si de sarbatori mi-a facut cadou o masina, sau ... pentru ca face dragoste ca nimeni altul".
Toti avem cladit in mental un sistem de valori si o ierarhie, bazata pe pe valori morale si materiale, in care punem pe primul loc o persoana, obiect, trasatura sau aspect. Am observat ca trasaturile cele mai "grele", cuantificate de regula in ani de studiu si dezvoltare personala, sunt puse de cei mai multi la coada listei. Iar altele, precum: sexul, frumusetea fizica sau cadourile, sunt puse in top. Interesant, nu ? Valorile pot fi asemanatoare, insa daca ierarhiile sunt diferite, iar noi suntem orbi, ne putem trezi in ipostaza in care noi il iubim pe celalalt pentru bunatatea sa, iar celalalt ne iubeste mai mult contul din banca. Nu radeti ! Si interesant e ca aceste motive nu sunt constientizate de parteneri. Apare ruptura, iar ei habar nu au de ce ...
Cand iubim, am vrea sa traim in paradis, sa ne consideram Ileana Cosanzeana si Fat Frumos in calesti poleite, sa consideram iubirea ca ceva pur, onest si neprihanit. Ei bine, protagonistii nu sunt decat oameni obisnuiti, cu bune pentru ei si rele pentru celalalt. La inceput, imaginatia joaca un rol extrem de important. Ea tinde sa umple golurile cunoasterii. Daca in cazul in care intalnim un om obisnuit, suntem extrem de circumspecti, evaluam, masuram de o suta de ori, in cazul persoanei iubite, toate barierele mentale, valorice, dispar ca prin minune. Imaginatia incepe sa construiasca portretul partenerului perfect. Bineinteles, in viziunea noastra.
Deducem astfel ca iubirea se invata si se dobandeste in timp, cu efort din partea ambilor parteneri. Invatarea se poate face nu numai in relatia propriuzisa, ci si din relatiile anterioare, sau de ce nu, in anii petrecuti acasa. Pentru ca iubirea nu se termina cu scadera libidoului, ci continua pe alte baze, mai temeinice si mai profunde, si uneori poate dura pana la sfarsit.
...
Multi cred ca iubirea se poate cumpara, ca o masina, o casa, orice poate fi masurat si evaluat. Cei care cred acest lucru, sunt cei care iubesc mai presus de orice, banul. Si banul poate fi iubit, ca orice pe lumea aceasta. Din pacate, prea multi il iubesc, mai presus de orice. De multe ori, aceasta este marea dilema: de a pune in balanta iubirea pentru bani si cea pentru o femeie sau copil. Banul solicita timp, efort fizic, intelectual, si nu este usor de obtinut. Omul are nevoie de afectiune si dedicatie. Toti ne confruntam cu aceasta dilema. Daca renuntam la bani, credem ca nu putem oferi celor pe care ii iubim suficiente resurse materiale. Daca renuntam la afectiune, crezand ca nu este absolut necesara, ne trezim la un moment dat ca nu mai avem cui sa daruim, ceea ce cu atata truda am adunat. Viata reprezinta un etern balans intre cele doua prioritati.
...
Am intalnit frecvent un gen de relatie conjugala, in care El, om de afaceri prosper, superocupat, genul pe care il vezi acasa seara, sau des in delegatii, iar Ea, fata de provenienta modesta, ramasa la nivelul de Ileana Cosanzeana, asteptandu-l pe Fat Frumos sa vina de la vantoare. In aparenta, relatia nu duce lipsa de nimic: vila, masina la scara, SPA, mici distractii mondene etc. Cea mai mare parte a acestor relatii s-au format bazandu-se fie pe naivitatea ei, fie pe interesul ambilor pentru bani. Uneori sunt diferente de varsta intre parteneri de 20 de ani. El avea nevoie de nevasta care sa arate bine, sa fie disponibila la orice ora, sa-i confere un anumit statut (vezi fam. Bivolaru, Irinel si Monica si alte sute ...), sa aiba urmasi si cam atat. Ea, confort financiar, statut, vila, masina la scara, calatorii, SPA, accesorii de lux etc. Sa stiti ca pentru cei care au fost educati sa iubeasca banul mai presus de orice, barbat si femeie deopotriva, acest gen de relatie reprezinta reteta fericirii si iubirii perfecte. Atentie, nu cumva unul din parteneri sa-si doreasca mai mult decat atat, adica afectiune, sentiment, fidelitate, devotament, pentru ca in momentul urmator, celalalt va scoate "contractul" pe masa si va spune ca nu era prevazut asa ceva. Smile!
Stau si ma intreb: sa fie o femeie atat de naiva, incat sa nu-si dea seama ca barbatul nu poate sa-i ofere totul, sau este vorba de un risc calculat ?