sa radem de ... zodii

Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominantă: Marte, planeta încăpăţănării şi încăierărilor.
Animalul sacru: bărzăunul.
Personalitate: Berbecul guvernează capul, drept pentru care Berbecii sunt experţi în a se arunca cu capul înainte, a face doar ce-i taie capul şi a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei în tot ce fac, chiar şi când fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie şi iniţiativă, sunt atât de grăbiţi şi de ocupaţi, încât nu au timp să gândească. Cu toate astea, în înţelepciunea lor nemărginită, ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru ceilalţi. Nimeni n-are voie să-i contrazică, în timp ce ei îşi păstrează dreptul inalienabil de a contrazice pe toată lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauză au mereu fel de fel de vânătăi, arsuri sau tăieturi şi sunt clienţi fideli ai service-urilor şi asigurărilor auto. Cea mai mare afacere a vieţii lor este sexul, pe care-l practică numai din dragoste, chiar dacă dragostea respectivă nu durează decât o zi.
Meseria potrivită: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spărgător de bănci.
Pizza magică: Diavolo.
Medicamentul norocos: energizantele.


Taur (21.04-21.05)
Planeta dominantă: Venus, planeta trăndăviei şi a lascivitătii.
Animalul sacru: vaca indiană.
Personalitate: Taurul e recunoscut pentru stabilitate şi perseverenţă, de fapt două modalităţi de exprimare a lipsei de imaginaţie. Universul lui se mărgineşte la ce poate să vadă, să guste sau să pipăie. Noţiunile complexe îl tulbură profund, iar îndărătnicia lui n-are semăn - dacă a apucat într-o direcţie, aşa o ţine. O schimbare de macaz ar implica un efort fizic şi intelectual prea mare pentru lenea lui. În ciuda obtuzităţii, dă însă dovadă de o aprigă viclenie. Atunci când îşi apără pielea sau vrea să obţină ceva, e maestru în a scoate castanele din foc cu mâna altuia. Dincolo de falnica-i robusteţe, Taurul ascunde o abominabilă laşitate.
Meseria potrivită: contabil, lăutar, coafeză, manechin, porno-star, degustător de maioneză.
Pizza magică: Rusticana.
Medicamentul norocos: întăritoarele (sexuale).


Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul.
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi nu mint niciodata, pentru ca au 100 de moduri in care pot spune adevarul. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Este singura zodie capabila sa faca surfing cu o punga in cap si sa castige si o medalie eventual. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. "Categoric si definitiv" sunt cuvinte necunoscute pentru un geaman. N-ai sa-l vezi niciodata lucrand la banda de impachetat conserve, pentru ca se plictiseste repede. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. In clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi, in cazul in care partenera nu se ridica la inaltimea asteptarilor.
Meseria potrivită: James Bond, agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.


Rac (22.06-22.07)
Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea.
Personalitate: Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi, pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.
Meseria potrivită: politician sau afacerist interlop (la alegere), poet, cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul.


Leu (23.07-22.08)
Planeta dominantă: Soarele, astrul egoismului şi îngâmfării.
Animalul sacru: pupăza.
Personalitate: Leul este un lider înnăscut şi, ca toţi liderii, se înalţă strivindu-i pe cei cu mai mult bun-simţ decât el. Subordonaţii îi acordă respectul cuvenit, dar I-ar strânge de gât cu maximă plăcere. Ambiţie! ca nimeni altul. consideră că a atins poziţia cuvenită doar atunci cân nu mai are vreun loc alb pe cartea de vizită. Se iubeşte atât de mult pe sine încât îşi pupă oglinda de câte ori se crede singur. Este aşa de obsedat de onoruri că, dacă primeşte o cupă la campionatul de şotron, e în stare să umble cu ea atârnată la gât, să vadă lumea cât de grozav este. Atrage atenţia în orice adunare: fie este cel mai înzorzonat personaj, fie aruncă cu banii în toate părţile, fie poartă o armă. Pozează tot timpul, doarme pe stânga fiindcă profilul drept îl avantajează mai mult şi arată cu degetul mijlociu ca să-şi expună mai bine diamantul de multe carate. În dragoste, este la fel de înflăcărat ca un furnal şi la fel de discret o trompetă cu amplificator.
Meseria potrivită: împărat, şef de bloc, portar de hotel, dresor, hingher.
Pizza magică: Quattro stagioni.
Medicamentul norocos: toxina botulinică.


Fecioară (23.08-22.09)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocănitoarea.
Personalitate: Zodiacele critică spiritul critic al fecioarei, punând-o astfel într-o situaţie critică. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctuală şi perfecţionistă, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni. Privind-o cu atentie, ai senzatia portretului biblic. Obsedată de igienă, detalii şi clasificări, este capabilă să caute bacteriile cu lupa, să frece duşumelele cu periuţa sau să pună rufele în maşina de spălat, nu doar pe culori, ci şi ordine crescătoare şi alfabetică. Miroase enervant de curat, ceea ce o leagă spiritual de cânii şi pisicile din cartier. Fecioara este o fană a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe puncte si subpuncte, care, în loc să-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa. Scurt, orice fecioară veritabilă este: 1. mereu ocupată cu o mie de nimicuri sau isi baga nasul unde nu-i fierbe oala. 2. tipicară; 3. ipohondră: 4.cicălitoare: 5. cărpănoasă: 6. maniacă: 7. absolut necesară (din păcate). În dragoste, are căldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat.
Meseria potrivită: director, contabil, analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora medicală (sau frate).
Pizza magică: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fără excepţie.


Balantă (23..09-22.10)
Planeta dominantă: Venus, planeta trândăviei şi lascivităţii.
Animalul sacru: bibilica.
Personalitate: Balanţa are certe înclinaţii intelectuale, utile în studiul aprofundat al programului tv, şi un înalt simţ artistic, reflectat în flerul cu care-şi asortează pantofii cu lenjeria. Plină de graţie şi eleganţă, umblă cu nasul pe sus, strâmbând suveran din el la orice încălcare a etichetei. Se zice că adoră confortul şi armonia, ceea ce în traducere liberă înseamnă că este leneşă şi n-are principii ferme. Despre Balanţă se mai spune că este o bună colaboratoare şi sfătuitoare: în orice problemă, expune câteva zeci de soluţii, ca apoi să-l lase pe celălalt să decidă. Cât despre vestitul ei echilibru, cel mai în măsură să comenteze ar fi psihiatrul care o tratează. În lipsa lui, se acceptă şi mărturiile apropiaţilor, adânc îngrijoraţi de viteza cu care-şi schimbă părerile şi de costurile mărite ale dulciurilor pe care le înghite atunci când e deprimată. Cel mai de seamă lucru din viaţa ei este dragostea, subiect bogat în detalii picante, prea indecente ca să poată fi relatate.
Meseria potrivită: agent matrimonial, arbitru, escortă, gigolo, tester de hamace, rentier.
Pizza magică: Capricciosa.
Medicamentul norocos: gelul anticelulitic.


Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera.
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii intense, idei fixe şi puterea de a deochea.. Este atât de încordat, încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi conspiraţii. Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi. Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.


Săgetător (22.11-21.12)
Planeta dominantă: Jupiter, planeta exceselor şi a glumelor proaste.
Animalul sacru: grangurul.
Personalitate: Săgetătorul este un inconştient optimist, a cărui specialitate este datul cu bâta în baltă. Scoate perle după perle cu un aer de savant atotştiutor, face glume proaste şi râde fără rost. Este un snob care-şi poartă hainele cu etichetele pe-afară şi se laudă cu vedetele de teleshopping pe care le frecventează. Promite marea cu sarea, dar când trebuie să-şi ţină promisiunile este lovit de amnezie. Adoră maşinile, pe care le conduce cu plăcere şi cu mare viteză, în cei mai falnici pomi de pe marginea drumului. Fiindcă se crede cel mai tare, se bagă în bucluc şi trece razant pe lângă dezastre. Scapă însă cu bine, căci beneficiază de clauza berzei chioare, care i-a fost acordată pentru a nu rămâne zodiacul doar cu 11 zodii. Când se îndrăgosteşte, iubeşte cu foc, din toată inima. Problema e că, având o inimă foarte mare, alesul sau aleasa se poate trezi într-un ventricul teribil de aglomerat.
Meseria potrivită: parlamentar, sociolog, pocherist, paraşutist, turist.
Pizza magică: Hawaiana.
Medicamentul norocos: laxativele.


Capricorn (22.12-20.01)
Planeta dominantă: Saturn, planeta parvenirii şi anchilozării.
Animalul sacru: catârul.
Personalitate: Capricornul e un parvenit planificat, care se chinuie să ajungă în moţul ierarhiei şi-şi urmăreşte interesele cu îndârjire de buldog. Perseverenţa cu care merge pe drumul stabilit, arată că de fapt nu are alternative sau alte bucurii în viaţă. Încăpăţânarea lui este monumentală - mai mare ca a Berbecului şi a Taurului, care sunt, totuşi, nişte vietăţi relativ normale. Şi la capitolul rezistenţă stă bine - în cazul unui cataclism planetar s-ar număra printre puţinii supravieţuitori, alături de şobolani şi insecte. Grozav de suspicios şi sigur că nimeni nu e mai competent ca el, n-are somn dacă nu controlează totul. Deţine un stoc impresionant de temeri şi complexe pe care, fiind foarte orgolios, face eforturi să şi le mascheze. De aici, o permanentă încordare, care-i dă aerul cuiva care a înghiţit o coadă de cazma ... fiind din cale-afară de plictisitor, îşi găseşte greu o pereche care să-l suporte. Singurul care îl tolerează este alt Capricorn.
Meseria potrivită: în asigurări, IT, liftier, călugăr, paznic.
Pizza magică: Margherita.
Medicament norocos: antidepresivele.


Vărsător (21.01-19.02)
Planeta dominantă: Uranus, planeta convulsiilor şi ciudăţeniilor.
Animalul sacru: ornitorincul.
Personalitate: Vărsătorii sunt cele mai ciudate fiinţe de pe Terra, ceea ce explică frecvenţa mărită cu care sunt răpiţi de marţieni. Nu se ştie totuşi dacă aceştia îi selectează doar pentru a le studia anomaliile sau fiindcă îi consideră o specie înrudită. Oricum, este ceva în neregulă cu ei, deoarece au idei stranii, reacţii imprevizibile şi fac totul pe dos faţă de restul omenirii. Se spune că sunt deschişi la nou, le place să experimenteze şi au o fire independentă. Asta înseamnă că dau banii pe prostii de care n-a mai auzit nimeni, adera la cele mai fistichii diete sau curente religioase şi îi doare în cot de părerea celorlalţi. În plus, sunt deosebit de agitaţi, ceea ce nu este bine, căci excesul de energie le permite să-şi pună în practică proiectele utopice şi iniţiativele anarhiste. Prietenii îi suportă maximum două ore, iar rudele lor migrează în alte cartiere. Cât despre dragoste, Vărsătorilor nu le este prea clar ce înseamnă ... !
Meseria potrivită: futurolog, revoluţionar, guru, vânzător de gogoşi.
Pizza magică: Napoletana.
Medicamentul norocos: sedativele.


Pesti (20.02-20.03)
Planeta dominantă: Neptun, planeta confuziei şi dependenţelor.
Animalul sacru: balena.
Personalitate: Peştii sunt nişte vieţuitoare blânde şi buimace, care cred tot ce le îndrugă primul venit. În capul lor este un talmeş-balmeş de impresii şi intuiţii, ce face imposibilă o activitate neuronală decentă. Fiind incapabili să emită vreun argument logic, au devenit la rândul lor experţi în abureală şi îmbrobodire. Se spune că sunt creativi şi talentaţi, ceea ce înseamnă că producţiile lor îi turmentează atât de tare pe ceilalţi, încât le anihilează puterea de discernământ.. Foarte sociabili din fire, se înţeleg de minune cu animalele, handicapaţii, delincvenţii şi spiriduşii de casă. Misterele şi superstiţiile exercită asupra lor o mare fascinaţie: admira grozav iscusinţa cu care îşi apără intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afară îşi îmbracă plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctivă este enorma capacitate de a iubi. Peştii se îndrăgostesc total şi iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivită: veterinar, fotograf. curăţitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magică: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peşte. ... vezi tot

valori

...
Pe scurt, povestea relatata e in felul urmator: suntem in statia de metrou a Washington DC din SUA, intr-o dimineata de ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat 6 piese de Bach in decurs de circa 45 minute. In acest rastimp, circa 2000 oameni au trecut prin metrou, probabil majoritatea in drum spre serviciu.
Dupa circa 3 minute, un barbat de varsta mijlocie si-a dat seama ca cineva canta la vioara. A incetinit, a ascultat cateva secunde, apoi a grabit pasul, urmandu-si programul zilnic. Dupa inca 4 minute, violonistul a primit primul dolar, daruit de o doamna, care i-a aruncat banii fara a se opri din mers. Au trecut inca 6 minute si un tanar s-a sprijinit de un perete din apropiere si l-a ascultat pret de cateva minute, apoi s-a uitat la ceas si si-a reluat drumul. La distanta de 10 minute, un baiat de circa 3 ani s-a oprit in fata violonistului, dar mama sa l-a grabit. Cum copilul nu voia sa plece, mama l-a tras de mana si si-au continuat drumul, in timp ce copilul a intors de cateva ori capul dupa violonist. Alti cativa copii s-au comportat similar, dar toti parintii, fara nicio exceptie, i-au "luat pe sus" si au plecat. In cele 45 de minute, doar 6 oameni s-au oprit sa-l asculte pe muzician si circa 20 i-au dat bani, fara sa se opreasca. In total a strans 32 de dolari.

Dupa 1 ora, violonistul s-a oprit si lucrurile au reintrat in normal in metrou. Nimeni n-a stiut, dar « anonimul » era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii. El a cantat unele dintre cele mai grele si frumoase piese compuse vreodata, folosindu-se de o vioara valorand circa 3,5 milioane de dolari.
Cu 2 zile inainte, la un concert sustinut de Joshua Bell la Boston, biletele se vandusera cu –in medie- 100 dolari bucata.
Una din concluziile la care au ajuns initiatorii experimentului ar fi: daca nu gasim un moment sa ne oprim din graba noastra zilnica, pentru a asculta pe unul dintre cei mai buni violonisti ai lumii, cantand unele dintre cele mai frumoase piese compuse vreodata, cu unul din cele mai frumoase instrumente fabricate ... oare cate alte lucruri pierdem?
...
Nu este vorba de graba, ci de valori. O masina noua stim cat valoreaza. O vedem zilnic in reclame. Este masina cu care se plimba vedeta X, sau pe care o vedem in curtea vecinului. Un concert de Bach este altceva. Sunt multi care nici nu stiu cine a fost, dar sa-i fi ascultat concertele. Observam doua aspecte: in arta si cultura, banul nu conteaza (cu mici exceptii dambovitene), si cu cat un anumit lucru necesita un efort intelectual mai amplu, cu atat acesta este ignorat mai des. In urma cu 25 de ani, daca povesteai cuiva despre Concertul Brandenburgic nr. 1 in Fa major BWV 1046, se facea mic. Azi, pur si simplu te ignora. ... vezi tot

criza din Romania - o teapa de miliarde

... vezi tot

prietenia

Prietenia, un cuvant demodat.
"DEX: PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug".
Viata, relatiile cu oamenii, m-au invatat sa deosebesc prietenia de simpla amicitie.
Aristotel spunea: "Adevaratul prieten iti doreste binele de dragul tau". Cati dintre noi suntem capabili sa recunoastem un prieten astfel ? Cand primim un dar, ne gandim: "Oare ce vrea in schimb ?". Cei mai multi, suntem incapabili sa deosebim un dar dezinteresat, pentru ca la randul nostru, suntem incapabili sa daruim fara un interes ascuns, inzecit. Cred ca un prieten ar trebui cantarit dupa profunzimea sa sufleteasca si intelectuala, si nu cea materiala. "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa". "Prietenia unui om deştept e mai de preţ decât prietenia tuturor proştilor. Democrit". "Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţuieşte".
Am observat ca un om profund, spiritual, daruieste cu mai multa usurinta decat unul superficial. Profunzimea nu se masoara in cunostinte, informatie, ci in modul in care un om foloseste informatia pentru dezvoltarea sa personala, si o daruieste celor din jur. Mi-aduc aminte de o intamplare. Prin '94, un ilustru profesor de Actionari Hidraulice de la Fac de Mecanica, pe nume Vasilescu, a infiintat un curs de Autocad. Cu un an inainte, grupa noastra se impartise in doua: Actionari Hidraulice si Pompe. Toti eram colegi in aceeasi catedra, aveam aceleasi cursuri, doar ca unele le faceam separat, coform specializarii. Profesorul cu pricina a adresat invitatia tuturor celor care doreau sa invete Autocad, fara sa specifice o anumita specializare. M-am dus si eu. Am inceput cursul. Pe la jumatate, profu vine si ma intreaba la ce specializare sunt. Ii spun: Pompe. Reactia lui a fost prompta: "Iesi afara ! N-ai voie la cursul meu !". Am ramas stupefiat. Nu am mai intalnit niciodata, nici inainte, nici dupa, un profesor care sa dea afara un elev care vrea sa invete. De ce m-a data afara, pentru ca specializarea mea era tutorata de rivalul sau de catedra, Prof. Cazacu. Asa am inteles ca oricat de destept era, profesorul cu pricina era un bou. Era incapabil sa-si dea seama de consecintele gestului sau pe termen lung. Asta numesc eu mediocritate si involutie spirituala. Nu conteaza ca un om este erudit, profesor, daca el nu a evoluat spiritual, nu a folosit informatia pentru dezvoltarea sa personala, spre binele celor din jur, degeaba !
Vorba unui fost sef de-al meu, pe vremea cand lucram intr-un institut. Un coleg, desi era toba de stiinta meseriei, avea pasiunea de a-si sprijini falca cat era ziua de lunga. Replica sefului nu a intarziat: "X, poti sa fii tu Einstein, daca nu iese nimic din mana ta, degeaba !".

Si acum sa va povestesc cateva intamplari legate de prietenie.
...
Prin '86, pe cand imi "serveam patria", in timpul unei aplicatii militare, s-a intamplat ca tovarasul meu de arme, prietenul cu care imparteam bucata de paine prin noroaie, sa sufere o peritonita. N-am stat pe ganduri si l-am luat in spate. Cred ca l-am dus vreo 10 km pana la cel mai apropiat dispensar, de unde l-a luat o ambulanta. S-a intors dupa vreo doua saptamani, sanatos. Dupa o vreme, de alte tampenii "mancate" cu sare si piper pe propria piele, sub denumirea de "serviciul militar", intr-o buna zi, s-a intamplat sa fiu scos in fata companiei la raport, sub invinuirea ca facusem ceva. Tin minte ca era o iarna cumplita cu geruri de -30 de grade, si cu cateva zile inainte, ma fofilasem de la nu stiu ce activitate in aer liber. Mentionez ca in armata, ca sa supravietuiesti, trebuie sa te "descurci". Am fost mustruluit si pedepsit. Dupa ce a trecut pedeapsa, am aflat ca tocmai cel caruia ii salvasem viata s-a dus la comandantul de companie si m-a parat. Cu toate ca nu fusese afectat in vreun fel, "prietenul" cu pricina, uitase ce patise si si-a zis: "Ia sa ma dau eu bine pe langa stapanire, si sa dau cu ciocu'". Adica sa se "descurce" pe spinarea mea.
...
Dupa multi ani, mai precis prin '95, s-a intamplat sa ma "imprietenesc" cu un el si o ea, un cuplu destul de ok, mi-am zis eu la acea vreme. Faceam afaceri impreuna, schimbam informatii, ieseam la o bere etc. Intr-o seara geroasa de iarna, prin decembrie, ma roaga, daca pot sa-i ajut sa descarce un camion de agende. Pe atunci agendele se faceau cu miile. N-am stat pe ganduri si i-am ajutat cu draga inima. Intr-o alta noapte de iarna au ramas cu masina in pana pe centura. M-au sunat si m-am dus dupa ei. Au mai fost si alte nimicuri care dau savoare unei prietenii. Peste o vreme, s-a ivit oportunitatea de a castiga o licitatie si aveam nevoie de inca doua oferte. Lucrarea era mare si am stabilit s-o facem impreuna, iar banii sa-i impartim frateste. Am licitat si eram ca si castigator, cand, Dir. de Mk. din cadrul companiei respective, care intamplator mi-era bun amic, ma suna si ma intreaba daca nu cumva m-am inteles cu cei doi, ca in locul meu, sa castige ei licitatia. Am ramas stupefiat ! I-am sunat si i-am intrebat. N-au recunoscut pe fata, ci au incercat s-o intoarca in fel si chip. Ghinionul lor. Licitatia am castigat-o eu, cum fusese stabilit, iar lor le-am dat papucii.
...
Port in adancul sufletului meu memoria celui mai bun prieten. Un om deosebit, de o simplitate si eleganta rara, care a plecat dintre noi in 2003. Se numea Sorin Mandrean. Ne-am cunoscut in urma cu multi ani. Era din Buzau. Impreuna am fost prin locuri frumoase si pline de spiritualitate. Vroia sa scrie monografia orasului. Tin minte ca umblam prin anticariate si cautam poze si scrise vechi. Iubea Buzaul din toata fiinta lui. Pot spune ca sufletul sau semana cu un arbore cu radacinile adanc infipte in pamantul strabunilor sai. Ne-am cunoscut intamplator. Lucra la o firma cu care aveam in derulare un contract. Ne mai intalnisem de cateva ori, dar fara sa ne bagam prea mult in seama. Mi-aduc aminte ca a intrat in biroul meu. Era brunet si mic de statura. In tinereti practicase artele martiale si fusese campion balcanic la judo. Eu tocmai imi bateam capul cu o problema personala. Nu a zis nimic, a scos telefonul din buzunar si a sunat pe cineva. Inainte de a pleca, mi-a spus: "Suna pe X si te va rezolva !". Am ramas cu gura cascata. Incercam sa-mi aduc aminte, cine a mai facut vreodata asa ceva, fara sa ma cunoasca, fara sa aiba un interes ascuns. Nimeni ! Putin mai tarziu am inteles ca a facut-o din din suflet, pentru ca asa era el: UN OM CU UN SUFLET MARE.
Am fost alaturi de el pana in ultima clipa, si am sperat impreuna, pe treptele Fundeniului, ca boala de care suferea (ciroza hepatica data de virusul hepatitei C), il va cruta. N-a fost sa fie asa. Dupa prima interventie pe ficat, reusita, la cateva luni, a aparut o complicatie, care in cele din urma i-a fost fatala. Trist ! ...
Atunci am invatat, ca nimic nu este mai pretios pe lume decat sanatatea. Acel moment mi-a schimbat modul de a privi viata. Atunci am vazut cum o valiza plina cu dolari nu mai valoreaza nimic. Atunci am inteles ca trupul omului este ca o lumanare, care arde mai repede sau mai tarziu, dupa felul in care traim. Am mai inteles ca viata nu ne apartine in totalitate, ci o impartim cu copiii si ceilalti din jur, si ca ei au nevoie de noi si noi de ei, in egala masura.
...
Revin cu alte intamplari. ... vezi tot

test

Test de prioritati. Imaginati-va ca urmatoarele evenimente au loc la un moment dat:
1 - suna telefonul
2 - plange copilul
3 - suna cineva la usa
4 - ai lasat rufele la uscat afara si a inceput sa ploua
5 - nu ai inchis robinetul in bucatarie si a inceput sa curga apa pe jos

In ce ordine veti rezolva aceste probleme? ... vezi tot

Tale of Two Brains

... vezi tot

iubirea la raionul de pantofi

Am primit multe reprosuri, ca uneori am tendinta sa clasific oamenii pe care ii intalnesc. Habar nu am daca e bine sau rau, stiu doar ca pe mine ma ajuta sa supravietuiesc, si sa nu ma trezesc intr-o buna zi cu o varza murata in loc de creier. Mai este si o deformatie profesionala, specifica inginerului din mine. Smile! ...
Dupa multi ani, am ajuns la o concluzie interesanta. Am observat ca multi oameni din jurul meu au un mod foarte simplist de a relationa. Se comporta conform principiului autoservirii: "Am nevoie, intind mana si ma servesc ! Cat costa, sau cat sunt dispus sa platesc pentru lucrul de care am nevoie, ma intereseaza mai putin". Si in iubire se comporta la fel, conform aceluiasi principiu: " Mai intai iau si pe urma dau, daca merita. Daca nu, il folosesc cat am nevoie, dupa care il arunc !".
Din pacate, traim intr-o societate care se conduce dupa acest principiu. Ma uit in jur si vad oameni stersi, fara identitate, disperati dupa chilipiruri sentimentale. Sa obtina cat mai mult, cat mai ieftin, daca se poate, gratis. O lipsa acuta de repere valorice personale. De chilipirurile materiale nu are sens sa vorbesc. Daca ne uitam mai atent, observam ca acesti oameni chiar nu au ce oferi in schimb. Nu s-au preocupat niciodata sa acumuleze dragoste, sa invete sa iubeasca, sa evolueze. Si-au concertat talentul pe adunarea de resurse financiare. Toate relatiile pe care le-au avut, au fost, fie de secatuire al partenerului, fie de plafonare sentimentala. Au luat de la acesta semintele dragostei, dar in loc sa le cultive, le-au consumat. Si apoi, cand ambalajul a fost gol, l-au aruncat pur si simplu. Acesta este motivul pentru care vedem in jur numai ambalaje si o "haita de caini hamesiti".
...
Cand veti renunta sa-l priviti pe cel de langa voi, partener sau propriul copil, ca pe un bun ce merita achizitionat ? Un om nu este o masina sau o pereche de pantofi ! El are suflet si dorinte. ... Am intalnit deseori femei si barbati care isi cauta partener, pornind cu un puternic presentiment de posesivitate. Vor din start pe cineva care sa fie numai al lor, fresh, gata sa fie pus in vitrina, sau in "cuptorul cu microunde". Mie imi suna a egoism si ipocrizie. Nu spun ca ar trebui sa-l imparta cu cineva. Departe de mine acest concept imoral. Ci doar sa incerce sa-l priveasca ca pe un OM, sau cel mult, ca partener egal de dialog. Iubirea nu este o afacere. In iubire trebuie sa daruiesti mai intai, fara sa astepti in schimb. Daca celalalt nu-ti intoarce darul, atunci treci mai departe. Multi nu daruiesc din teama sau din zgarcenie. In ambele cazuri, ceea ce au de daruit este atat de putin si de pretios pentru ei, incat prefera sa n-o faca. Precis veti spune: "De ce sa daruiesc numai eu si celalalt sa nu faca nimic ?". Asa si e ! Si celalalt, la randul lui, trebuie sa daruiasca cu aceeasi masura. Acest lucru, va asigur, il veti simti din prima clipa !
...
Un copil nu este o planta de apartament sau o masina. Vad in jur casnicii destramate si eterne dispute in procese de custodie. Ambii trag de bietul copil, de parca ar fi de cauciuc. Iar copilul se uita, cand la unul, cand la celalalt, cu ochii in lacrimi. Ii vrea pe amandoi, dar pe el nu-l intreaba nimeni. Daca fostii parteneri s-ar gandi macar o clipa la "obiectul" disputei, si mai putin la propriile orgolii ranite, si-ar da seama ca fac o mare greseala.
...
Multi din cei ce citesc acest blog, ca si cel ce l-a scris, nu mai sunt la varsta fluturasilor pe campii. Nu spun ca nu sunt capabili sa traiasca, sa simta, sau sa-si doresca sa alerge desculti prin ploaie. Dimpotriva ! Numai ca atunci cand isi cauta fluturele pereche, nu o fac cu ochii inchisi, ci prefera sa-l descopere incetul cu incetul, constienti ca iubirea se constuieste pe nimicuri pe care le descoperi incetul cu incetul. Nu este vorba de inertie, ci de maturitate. Nu mai suntem la 20 de ani, cand intram in relatii in pielea goala. Acum, ducem bagaje grele, adunate in ani de convietuire in alte relatii, sau din viata. Ne-am modelat intr-un anumit fel si nu ne putem debarasa usor de concepte si prejudecati. Asa suntem NOI, asa se cladeste personalitatea unui om. Prin urmare, ca sa se potriveasca, diamantul trebuie prelucrat. Si cum orice lucru la care muncesti mult isi sporeste valoarea, asa si iubirea, poate deveni o nestemata de mare pret pentru sufletul celui care a slefuit-o.
Dar nu multi gandesc asa. Cum am spus si in introducere, vor repede si ieftin.
Alocati-va timp si invatati sa iubiti ! Si mai ales, dati timp celuilalt sa va iubeasca. Stiu ca este greu cand nu ai nici timp, nici intelect, dar pentru cei care au, uneori efortul poate fi incununat cu o imensa rasplata. Nimic nu poate fi obtinut fara munca. Iar iubirea este este cel mai de pret lucru pe Pamant. Este medicamentul sufletului si trupului.
...
In incheierea sirului de postari despre iubire, va adresez o intrebare:
de ce uneori va vine sa sarutati pe cineva ? ... Va las sa gasiti singuri raspunsul. ... vezi tot

iubirea se invata !

Iubirea se invata ca orice pe lumea asta. Probabil ca veti zambi si veti spune ca iubirea se simte, este acel ceva ce iti da aripi, fluturi in stomac. Nu va contrazic. In esenta asa si este, dar as vrea sa trec dincolo de esente si hormoni. Si nu as face-o, daca n-as vedea in jur atatea aripi frante de alte sentimente, care nu au legatura cu puritatea dragostei.

Iubirea se cladeste, fie ca un zid trainic de piatra, fie ca un castel din carti de joc. Sa stii sa constuiesti trainic este o arta care se invata. Cei care nu vor sa invete se numesc egoisti, iar cei care vor, se numesc simplu: indragostiti. Am auzit de multe ori ca iubirea dispare dupa trei, cinci ani. Fals ! Iubirea se transforma, dar ca s-o transformi, trebuie sa stii cum. Unii iubesc superfical, limitand-se la aspectul vizual sau hormonal, altii iubesc profund, construindu-si iubirea indeosebi pe particularitati ale partenerului, care nu se altereaza in timp. Si nu se vad usor.
Intr-un fel iubesti la 20 de ani si in alt fel la 40. Iubirea de adolescent, iertati comparatia, este ca un manz naravas, scapat din herghelie, aleargand ca bezmeticul, si peste o ora il vezi intepenit cu limba scoasa in vreun gard de maracini. Smile! Iubirea tarzie este ca un cal batran si viguros, care isi urmeaza constant, cu pasi masurati drumul, manat de dorul de casa. Dar si un manz tanar poate deveni un cal batran si intelept, daca invata cum.
La tinerete suntem naivi si fara experienta. Iubim patimas si suferim pe masura, construind portretul partenerului perfect cu propria imaginatie. La varste mai inaintate suntem ceva mai intelepti, si nu facem urmatorul pas pana nu masuram inainte. Asta la prima vedere, pentru ca am intalnit si oameni cu maturitatea unui adolescent la 40 de ani, care au lipsit la cursul despre iubire. Smile! Da, iubirea se invata, dar nu la scoala sau din cine stie ce curs, ci la scoala vietii, si poti s-o inveti numai in doi. Important e sa stii cum si mai ales, sa vrei sa inveti !
Aduceti-va aminte de prima dragoste. Era acea dragoste interioara, o explozie de hormoni care facea mintea sa zboare si inima sa pulseze. Ce frumos era ! Smile! Atunci iubeam doar ce vedeam. Apoi am crescut si am inceput sa asociem, sa cautam tipare cunoscute, vazute in familie sau in jur. Deja stiam ce ne place. Mai erau si hormonii, dar de ei nu scapam niciodata si ca atare, nu vreau sa insist.
Cei superficiali privesc iubirea ca pe ceva suficient. Multi asteapta de la partener sa faca primul pas, si al doilea si al treilea .. s.a.m.dp. Si cand celalalt a obosit, spun: " Nu ma mai iubeste ! ". Stupid, nu ?
...
Din nefericire, barbatii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus. Suntem doua "subspecii" distincte si incompatibile, dar care au nevoie una de cealalta pentru a zamisli samanta vietii. Iar pentru acest lucru, este necesar sa se inteleaga, sa convietuiasca. In prima noastra familie, avem tiparele cunoscute: mama, tata si rudele apropiate. Iar cand acestea lipsesc, cautam modele in alte parti, uneori nu unde trebuie. Pana la 14 ani invatam "ca asa trebuie, asa e bine sa ...". Imaginati-va ce viziune va avea un copil/adolescent despre relatia cu o femeie/barbat, intr-o familie in care tatal isi iubeste nevasta, asa cum un stapan isi iubeste sclava. Am intalnit cazuri in care tatal isi invata fiul ca femeia este buna de cratita, ca trebuie sa fie supusa, ascultatoare, ca nu are multi neuroni, ca trebuie sa-i tolereze chefurile cu prietenii si escapadele amoroase, ca este buna sa indeplineasca dorintele barbatului, sa nu-si caute nevasta mai desteapta decat el, si eventual, s-o si pocneasca cand cuteaza sa ridice privirea. Iar mama isi invata fiica sa asculte, sa fie supusa, sa profite si sa speculeze orgoliul masculin, spre implinirea visurilor materiale, sa fie oricand disponibila pentru sex, chiar daca vine seara beat crita, sa accepte violenta ca pe ceva absolut normal, sa accepte o amanta, sa-si caute barbat cu bani si statut etc. Acesta este conceptul/tiparul de iubire si afectiune cu care pleaca un adolescent dintr-o asemenea familie. In urma cu 100 de ani, acesta era modelul de familie ideal. Fetele erau educate la pension sa traiasca in umbra barbatului. Pentru ce ? Pentru bani si alte avantaje materiale desigur. Afectiune, devotament, fidelitate ? Aceste sentimente erau impinse catre planuri secunde, cu statut de "neconstructiv". Smile!
Ma intreb, cati barbati, in adancul prejudecatilor lor, accepta femeia ca partener egal si sunt dispusi sa renunte la avantajul fizic in detrimentul celui mental ?

Asimov spunea: "Violenta reprezinta ultimul refugiu al incompetentului".

Am intalnit si familii in care parintii se iubesc si isi exprima fatis afectiunea. Copiii primesc o educatie bazata pe norme morale si bune maniere, invata sa-si cultive si exprime sentimentele, ca oamenii sunt egali indiferent de sex, religie, rasa, natie sau altele si ca singurele moduri acceptabile de departajare sunt cultura si informatia, dobandite cu truda mintii. Iar baietii invata de la tati, prin puterea exemplului, ca o femeie trebuie protejata si iubita pentru calitatile sale.
Am dat doua exemple opuse, din pacate, cu pondere diferita in societate.
Primul tipar este unul traditoinal, arhaic, iar celalalt, unul modern. In societate se da o lupta tacita si temporala intre cele doua modele. Cel modern presupune un mod de abordare libertin, bazat pe analiza si afectiune, si pe un permanent feedback intre cauza si efect. Cel arhaic, face apel la instinct. In tarile dezvotate, procesul de tranzitie de la traditional la modern a inceput cu aproximativ 150 de ani in urma. La noi, ca si in restul rasaritean, el se afla la jumatate si va mai dura, dupa parerea mea, inca 50 de ani. ... vezi tot

visul unei nopti de iarna

... vezi tot

Morcheeba - Enjoy the Ride

... vezi tot

de ce iubim ?

De ce iubim ? Sau, ce anume ne poate face sa iubim pe cineva ? De ce unora li se pare firesc sa iubeasca un anumit lucru, in schimb altora nu ? Unde se termina moralitatea si unde incepe imoralitatea ?
Cred ca de multe ori suntem subiectivi si incercam sa separam conceptul de iubire pur, bazat pe atractie fizica si spirituala, de celelalte iubiri, cum ar fi: banul, meseria, un idol, obiect de arta, o mama, un copil, sau de ce nu, propria imagine (narcisism si egoism). De ce spun asta, pentru ca am observat ca multi nu reusim sa ne potrivim cu un partener, pentru ca ... Sau multe relatii se destrama din motive neintelese.
Am iubit si mai iubim inca. Cati ne-am intrebat de ce iubim, sau ce iubim la partener ? Am mai pus intrebarea si am primit diverse raspunsuri: "... pentru ca este inteligent, ... pentru ca e bun, tandru, afectiv, ... pentru ca este un parinte iubitor si de sarbatori mi-a facut cadou o masina, sau ... pentru ca face dragoste ca nimeni altul".
Toti avem cladit in mental un sistem de valori si o ierarhie, bazata pe pe valori morale si materiale, in care punem pe primul loc o persoana, obiect, trasatura sau aspect. Am observat ca trasaturile cele mai "grele", cuantificate de regula in ani de studiu si dezvoltare personala, sunt puse de cei mai multi la coada listei. Iar altele, precum: sexul, frumusetea fizica sau cadourile, sunt puse in top. Interesant, nu ? Valorile pot fi asemanatoare, insa daca ierarhiile sunt diferite, iar noi suntem orbi, ne putem trezi in ipostaza in care noi il iubim pe celalalt pentru bunatatea sa, iar celalalt ne iubeste mai mult contul din banca. Nu radeti ! Si interesant e ca aceste motive nu sunt constientizate de parteneri. Apare ruptura, iar ei habar nu au de ce ...
Cand iubim, am vrea sa traim in paradis, sa ne consideram Ileana Cosanzeana si Fat Frumos in calesti poleite, sa consideram iubirea ca ceva pur, onest si neprihanit. Ei bine, protagonistii nu sunt decat oameni obisnuiti, cu bune pentru ei si rele pentru celalalt. La inceput, imaginatia joaca un rol extrem de important. Ea tinde sa umple golurile cunoasterii. Daca in cazul in care intalnim un om obisnuit, suntem extrem de circumspecti, evaluam, masuram de o suta de ori, in cazul persoanei iubite, toate barierele mentale, valorice, dispar ca prin minune. Imaginatia incepe sa construiasca portretul partenerului perfect. Bineinteles, in viziunea noastra.
Deducem astfel ca iubirea se invata si se dobandeste in timp, cu efort din partea ambilor parteneri. Invatarea se poate face nu numai in relatia propriuzisa, ci si din relatiile anterioare, sau de ce nu, in anii petrecuti acasa. Pentru ca iubirea nu se termina cu scadera libidoului, ci continua pe alte baze, mai temeinice si mai profunde, si uneori poate dura pana la sfarsit.
...
Multi cred ca iubirea se poate cumpara, ca o masina, o casa, orice poate fi masurat si evaluat. Cei care cred acest lucru, sunt cei care iubesc mai presus de orice, banul. Si banul poate fi iubit, ca orice pe lumea aceasta. Din pacate, prea multi il iubesc, mai presus de orice. De multe ori, aceasta este marea dilema: de a pune in balanta iubirea pentru bani si cea pentru o femeie sau copil. Banul solicita timp, efort fizic, intelectual, si nu este usor de obtinut. Omul are nevoie de afectiune si dedicatie. Toti ne confruntam cu aceasta dilema. Daca renuntam la bani, credem ca nu putem oferi celor pe care ii iubim suficiente resurse materiale. Daca renuntam la afectiune, crezand ca nu este absolut necesara, ne trezim la un moment dat ca nu mai avem cui sa daruim, ceea ce cu atata truda am adunat. Viata reprezinta un etern balans intre cele doua prioritati.
...
Am intalnit frecvent un gen de relatie conjugala, in care El, om de afaceri prosper, superocupat, genul pe care il vezi acasa seara, sau des in delegatii, iar Ea, fata de provenienta modesta, ramasa la nivelul de Ileana Cosanzeana, asteptandu-l pe Fat Frumos sa vina de la vantoare. In aparenta, relatia nu duce lipsa de nimic: vila, masina la scara, SPA, mici distractii mondene etc. Cea mai mare parte a acestor relatii s-au format bazandu-se fie pe naivitatea ei, fie pe interesul ambilor pentru bani. Uneori sunt diferente de varsta intre parteneri de 20 de ani. El avea nevoie de nevasta care sa arate bine, sa fie disponibila la orice ora, sa-i confere un anumit statut (vezi fam. Bivolaru, Irinel si Monica si alte sute ...), sa aiba urmasi si cam atat. Ea, confort financiar, statut, vila, masina la scara, calatorii, SPA, accesorii de lux etc. Sa stiti ca pentru cei care au fost educati sa iubeasca banul mai presus de orice, barbat si femeie deopotriva, acest gen de relatie reprezinta reteta fericirii si iubirii perfecte. Atentie, nu cumva unul din parteneri sa-si doreasca mai mult decat atat, adica afectiune, sentiment, fidelitate, devotament, pentru ca in momentul urmator, celalalt va scoate "contractul" pe masa si va spune ca nu era prevazut asa ceva. Smile!
Stau si ma intreb: sa fie o femeie atat de naiva, incat sa nu-si dea seama ca barbatul nu poate sa-i ofere totul, sau este vorba de un risc calculat ? ... vezi tot

Borodin - Prince Igor

Zboara cantec drag, pe aripile vantului catre casa,
unde ne simteam liberi si ne cantam dragostea.

... vezi tot