Atunci când a cumpărat podgoria Jidvei de la IAS-ul local, Liviu Necşulescu nici nu bănuia unde va ajunge după 15 ani. La acea dată, tot ce mai rămăsese din vestita podgorie dintre cele două Târnave erau 600 de hectare de vie şi o mică livadă de meri.
În prezent, Jidvei deţine 2.000 de ha de viţă de vie (vor fi 2.400 până în iarnă) şi 300 de ha de livadă. Născut în 1930 în Brăila și crescut cu guvernante, Necșulescu avea o experiență de-o viață în agricultură fiind, printre altele, responsabilul de culturile de orez din România în timpul regimului comunist.
Odată ce a preluat podgoria Jidvei, Necșulescu s-a apucat să cumpere dealuri întregi de la țărani pentru a le planta cu viță de vie. S-a hotărât să refacă prestigiul vinului sec de Jidvei și să concureze celelalte podgorii mari din țară precum Murfatlar, Cotnari ori Recaș. A și reușit. În prezent, Jidveiul este cel mai vândut vin alb sec din țară, iar, după ce se vor planta cu viță de vie cele 400 de ha nou cumpărate, lângă Alba Iulia va fi cea mai mare suprafață cultivată din România – peste 2.400 de ha.
Deși i-a lăsat conducerea efectivă a companiei "juniorului" de 48 de ani, Claudiu Necșulescu, tatăl este încă prezent, zi de zi, în crame, în vie sau în ferma Jidvei pentru că vrea să verifice la fața locului că lucrurile merg așa cum trebuie.
Spune, mândru, principiul său de afaceri. „Banii se fac pas cu pas. Nu vreau să trag tunuri, aș fi putut fi miliardar dacă aș fi vrut, vreau să câștig rezonabil și să dau oamenilor de aici o pâine”.
Vorbele lui Necșulescu nu sunt o metaforă. Pe teritoriul moșiei sale a înființat o brutărie și o fermă de vaci cu 400 de capete, de unde dă pâine și lapte lucrătorilor în vie pe perioada culesului. Nu vinde nimic; le oferă gratuit o pâine de 1,6 kg, 2 litri de lapte, 2 litri de vin și un kg de mere fiecăruia dintre cei 1.600 de lucrători.
Dacă se nimeresc doi lucrători soț și soție, frați ori părinte și copil atunci cantitatea de produse de care beneficiază o familie se dublează. În restul anului, cei 500 de lucrători permanenți primesc, la rândul lor, o pâine și un litru de lapte pe zi.
Mai mult decât atât, nunțile, înmormântările și botezurile din satele învecinate sunt sponsorizate de Jidvei cu vin, cozonaci și pâine. „Ei sunt precum copiii mei. Am grijă de ei. Atâta vreau: să fie cinstiți”. Ceea ce nu se poate mereu indiferent câți bani i-ai oferi unui om. Înainte de actualul director de complex, oenologul chimist Ioan Buia care vorbește despre vin cum ar vorbi despre o femeie, la Jidvei era un altul care a făcut o pagubă de 2 milioane de euro.
„Fura mereu deși l-am avertizat de trei ori să se oprească. I-am luat și un apartament complet mobilat în Cluj, i-am făcut și o benzinărie pe numele lui în speranța că va câștiga suficient în așa fel încât să se oprească cu furatul. Nicio șansă. Până la urmă l-am izgonit. Acum e în arest, o să ia o condamnare de mulți ani pentru delapidare”, spune, cu năduf, Necșulescu despre fostul său angajat.
Cu Ioan Buia totul pare perfect. Producția e de la an la an mai mare și mai bună calitativ, medaliile și diplomele internaționale se îngrămădesc pe panoul de onoare iar profitul crește și el. Acest an pare mai bun ca oricare altul. A fost ploios spre început și secetos începând cu mijlocul verii. Strugurii au putut strînge mult zahăr. Așa că, vinul va fi excelent.
„Nu facem vin ieftin. Facem vin de calitate; nu punem apă și nici zahăr”, spune oenologul Buia, în timp ce gustă cu satisfacție dintr-un pahar de must Muscat Ottonel în fermentație. Premisele sunt excelente pentru ca vinurile de anul acesta să aducă noi medalii pentru Jidvei.
Pe Buia și pe patroni îi interesează aceste medalii mai mult decât orice, pentru că în lumea mică a podgorenilor sunt garanția că-și pot vinde marfa medaliată timp de ani întregi. Mai ales că, de ceva timp, Jidvei a început să se orienteze tot mai mult către export. Piața engleză și cea germană cer din ce în ce mai mult vinul alb sec de Târnave.
„În Franța sau în Italia e foarte greu să intri. Dar Germania și Anglia sunt reale oportunități pentru noi”, spune Buia. Tot el povestește despre o afacere mare pe care Jidvei ar fi putut s-o încheie dacă ar fi renunțat la prinicipii. Au venit niște oameni de afaceri chinezi care și-au exprimat dorința de a cumpăra cinci milioane de litri de vin. Aveau, însă, o cerință specială: să nu aibă nicio etichetă cu producătorul. Vroiau să-l ia vrac ca să-l vândă sub ce marcă doresc ei. „ Nu mă interesează așa ceva. Ori e eticheta Jidvei, ori deloc. Nu pot să risc să fiu scos de pe piață chiar și pentru multe milioane de euro”, e ferm Necșulescu.
Patronul Jidvei a cumpărat şi castelul podgoriei, anterior deținut de o familie de grofi unguri. Castelul de Baltă a fost recondiționat și amenajat conform obiceiurilor medievale. În crama castelului se țin ospețe și degustări de vinuri pentru oaspeți din țară și străinătate ori parteneri de afaceri iar pe locul fostelor grajduri sunt și câteva camere pentru cazare cu dotări de cinci stele în același stil classic.
Castelul apare, de altfel, pe eticheta vinurilor de Jidvei. Odată ce, în domeniul vinurilor Jidvei s-a înscris printre campioni, patronii vor să intre puternic şi pe o altă piaţă. Proiectul unor sere întinse pe zeci de hea este deja bugetat iar Jidvei a cumpărat din India o centrală de 1 MW pe care a dat 700.000 de euro. Ea va funcţiona cu biomasă, mai precis cu boasca rămasă de la struguri şi cu părţile taiate din butaşi. Pentru că va fi un sistem în cogenerare, electricitatea produsă va fi livrată în sistem pentru compensare cu furnizorul iar căldura va alimenta serele.
Toate legumele produse vor fi crescute bio. De această dată produsele serelor se vor găsi şi pe piaţă pentru vânzare. Seniorul vede în roz viitorul companiei. Are oamenii, resursele și voința pentru a face lucrurile să meargă bine. De la balconul castelului său arată dealurile cultivate cu viță de vie și spune că totul e al lui și va fi în continuare. Susţine că nu vrea să audă de politică și politicieni, deşi aceştia îi tot dau târcoale pentru a-l înscrie într-un partid sau altul. Vrea doar să fie lăsat în pace să-şi facă treaba în continuare. Are, însă, un of mare. “Dacă ar fi 15-20 ca mine ţară, n-am mai avea probleme cu mâncarea şi cu criza. Dar dacă toţi vor să dea tunuri... ”.
După datele de anul trecut Jidvei este ceea de-a treia companie producătoare de vinuri din România după cifra de afaceri – 18,2 milioane de euro. Primele două sunt Murfatlar şi Cotnari. Producţia anului trecut a fost de 85.000 de hectolitri. În schimb, familia Necşulescu este cea mai bogată dintre toate celelalte care au afaceri în vinificaţie. Potrivit topului Forbes din 2010 averea patronilor Jidvei era de 68 de milioane de euro. Preluata de pe money.ro
Sunt convins ca, precum e firea romanului, multi se vor intreba - de unde a avut bani ? Ce a avut "in plus" fata de altii, poate la fel de isteti ? A furat, nu a furat ... ? Un lucrur stiu sigur - daca nu era el, se alegea praful din Jidvei. Iar oamenii care au de lucru, ar fi plecat din tara. Si Necsulescu mai are ceva, ce nu am mai vazut - sa nu-i spunem omenie, ci putina istetime.
2 comentarii:
cand am vazut ca titlul contine cuvantul ''vin'' puteam sa jur ca e ceva romantic in postare :))) dar....
exista si romantism. viile au ceva vechi, patriarhal, ascuns de civilizatie, cu idile petrecute in galop de cal si miasme purtate de vantul serii. :)
Trimiteți un comentariu