conditia omului modest 2

Zilele astea m-am amuzat de cineva. Nu fatis, ci mi-am adus aminte de atitudinea unor oameni cand "dau de bine". Odata se tranforma, de nu-i mai recunosti ! :)
Hai sa fiu putin mai specific. Sunt convins ca cei cu spirit de observatie, ati remarcat fenomenul.
Sunt oameni, modesti la toate capitolele, carora drumul prin viata le scoate in cale o oportunitate. Aproape peste noapte, cineva le deschide usa. Fie le gaseste un job bine platit, fie ajung intr-un anumit anturaj cu oportuntati de business sau relatii trupesti.:)
Dintr-odata respectivii se schimba, de nu-i mai recunosti. Inainte, modesti, cu privrea in pamant, dispusi sa pupe in cur pe oricine avea un statut mai ridicat; dupa ce acced in noua pozitie, nu le mai ajungi cu prajina la nas. Incep sa-si schimbe aspectul. Toale de firma, masina scumpa, vacante in strainatate, shopping la magazinele de toape din Feeria.
Ii zaresti, de regula, la o tigara pe holurile mutinationalelor, agentiilor de publicitate, secretariatele guvernului, redactii, agitandu-se din rasputeri, sa dea impresia ca muncesc. Dar in realitate, cu ochii si antenele dupa consolidat pozitia in cadrul organizatiei, prin orice mijloc mai putin cel profesional.
Vechii prieteni nu mai corespund. Deh, nu mai sunt de nasul lor. Sunt inlocuiti rapid cu altii, alesi pe criterii politice. Adica dupa pozitia in cadrul companiei.
Daca ma uit in jur, observ ca e plina tara de asemenea papagali.
Apare fireasca intrebare, cine ii promoveaza ? Raspunsul vine de la sine - altii asemeni lor, priponiti si ei de la inceputuri si care au dobandit statutul de sef, in general odrasle ale greilor dinainte de '89.

Modestia e floare rara. Mi s-a intamplat de putine ori sa vad oameni care, ajunsi sus, sa ramana aceiasi. Pentru ca asemenea oameni nu au profunzime, identitate proprie, ci se identifica cu anturajul. Sunt oameni cameleonici. Isi schimba atitudinea dupa cum bate vantul schimbarii.