tribut platit cuvantului

Candva am mai scris despre puterea cuvantului. Dumnezeu, a dat omului acest dar pentru a-si putea exprima gandurile. Cuvantul a ridicat si decazut imperii, a pornit conflicte mondiale si a ridicat natiuni din intuneric. Cele mai mari inventii s-au ridicat din cuvant, dar si crime abominabile s-au savarsit in urma lui. Daca nu ar fi fost puterea graiului si complexitatea limbilor, cred ca am fi alergat si azi prin paduri. Omul a primit in dar cuvantul, dar, din pacate, nu si minte sa-l foloseasca. Mintea te ajuta sa vezi cat de departe poate ajunge cuvantul odata slobozit. Probabil ca unii ar rosti nonsalant: "Ce-mi pasa ?", in timp ce isi taie craca pe care stau. Pentru ca exact asa se intampla, de cele mai multe ori.

Am intalnit oameni care, cred ca nici nu gandesc in momentul in care rostesc sau isi dau cuvantul. Te poti baza pe ei, exact cat sa te ridici dupa scaun si sa te asezi la loc. Promit cate in luna si stele, construiesc proiecte marete din vorbe, fixeaza intalniri, fara sa-ti treaca o clipa prin gand ca s-ar putea sa nu se concretizeze. Si totusi, cand le vine sorocul, se ivesc si scuzele - ba nu sunt bani, ba ploua afara, ba sunt altele mai urgente.
Va aduceti aminte de promisiunile electorale ? Este adevarat, ele au fost glasuite, pentru manipularea prostilor. Te poti impotrivi poftei colective pentru gogosi ? Nu, si nici nu e indicat.:)

Stai de vorba cu oameni, aparent normali, si odata te trezesti improcsat cu "cuvinte", din crsetet pana in talpi. Motivul ? Li s-a parut ca ... Dar nu-i bai, ca tot ei te spala si te fac ca inainte. Si uite-asa, vine o vreme cand te cam saturi si pleci. Cred ca la mijloc e si un motiv patologic. Se zice ca unde e minte multa, e si nebunie pe masura.
Oamenii cand se cearta, in realitate se descarca, refuleaza. Au nevoie de cearta, ca de aer. "Nenorocitule, tampitule, prostule, jigodie, parvenitule, bla, bla ... !". Ce usor ies pe gura, nu-i asa ? :) Dar dupa ce le-ai dat drumul sa "muste", cu greu le mai prinzi sa le bagi la loc. Cei care sunt asa au impresia ca lumea se invarte in jurul lor. Pai da, la un moment dat, chiar o sa se invarte in jur, dar la o distanta apreciabila. :)) Si-apoi, cine vrea sa fie pe post de WC ?

Se intampla sa ai o relatie cu un personaj feminin, mai lunga sau mai scurta. Si cu speranta sa crezi in viitorul ei. Apoi intr-o zi ea iti spune: gata, relatia noastra s-a sfarsit ! Tentat esti sa crezi, ca doar cuvantul e cuvant si e rezultatul unei ratiuni bine cumpanite. Mai trece putin timp si descoperi ca in realitate NU-ul e Da, si invers. Ca pesonajul a spus "NU !", fara sa gandeasca prea mult, si in realitate ar fi vrut sa nu crezi ce a spus si sa insisti ..., in loc sa pleci definitiv... Si daca a vorbit serios ? Sau nu, sau da, ba nu, ba da ... pana te zapacesti de tot. Of, femeile astea, nu stiu niciodata ce vor !:)) ... vezi tot

made in romania

Cu ceva vreme in urma, m-au contactat cei de la hotnews, care administreaza si smartwoman, rugandu-ma sa le fac favoarea de a-mi prelua cateva articole de pe blog. Le-am trimis unul, specificand ca urmatoarele am sa le trimit eu, nu le vor lua ei. Au fost de acord si au publicat articolul.
Urmarind situl cu pricina, am observat ca obiectul de activitate al echipei de redactie este sa posteze articolele altora si cam atat. Si gratis, normal ! Am zis, ia uite dom'le, asta business ! Nu-ti bati capul sa clocesti subiecte, le publici pe sit si castigi bani din reclama. Iar autorilor le dai ciuciu. Ba nu, mint, am observat ca acum au inceput sa premieze articole cu o sedinta de ciufulit la nus' ce salon de fitze.
Prin urmare, ei vand spatiu de reclama si incaseaza zeci de mii de euro, iar celor care scriu le da un tricou. Ma rog, am eu o vorba cu valoarea raportului dintre profit si premiu in Ro.
Tipic "made in Romania !". ... vezi tot

e corect, sau nu ?

In timp ce aveam o dezbatere cu cineva despre relatii extraconjugale, a inceput sa ma manance destele. E un subiect delicat si nu cred ca cineva ajuns la jumatatea vietii a ramas neatins de subiect.
Deci, se ia una bucata relatie conjugala, cu certificat si durata, insa fara termen de garantie. La un moment dat, ceva se rupe. Inginereste vorbind, nicio ruptura nu vine asa, tam-nesam, ci mai intai apar fisuri minuscule, pe care daca nu ai grija sa le astupi sau sa schimbi ceva, ele vor duce, in final, la rupturi majore.
Am mai observat un alt motiv, cel al plictiselii. Pur si simplu partenerii se plictisesc si vor altceva. Numai ca nu au curajul sa recunoasca, si o fac pe ascuns. Vine intr-un fel din traditia noastra, de a ramane fideli, insa mai e si teama de gura lumii, a rudelor etc.
Dar, oricat ar vrea partenerii sa se ascunda, le este practic imposibil s-o faca. Sa fim seriosi, o femeie stie, simte ! Barbatii sunt mai tampiti de fire, dar pana la urma, daca le dai una dupa cap, isi dau si ei seama.
As vrea sa dezbat doua probleme: motivul si principiul.
De ce inselam ?
Am observat ca sunt enorm de multi barbati casatoriti care isi cauta amante, dar si barbati liberi, care nu vor decat sex. Partea cu sufletul, la barbati, e tabu. Asa, inchisa "intr-un cufar cu sapte lacate", pe care daca reusesti sa-l descui, gasesti cel mult o poza cu mamica si taticu'. Mai e si orgoliul taranului roman, pentru care a pune sufletul si simtamintele pe masa, reprezinta o dovada de mare slabiciune. Acesta este si motivul pentru care vedeti putini barbati pe bloguri.
Motivul principal este "nu mai iubesc !". O relatie se stinge precum focul din soba. Partenerii devin doi "strani in noapte", tanjind dupa iubire, dar fara chef s-o mai caute langa ei. Se inchid, nu mai comunica, iar cel care iti stie toate bubele, devine strainul caruia nu i-ai mai spune nici buna ziua. Paradoxal, nu ?:)
Si uite-asa oamenii incep sa caute. Iar oferta e mare ...

In ce priveste principiile, bun, te-ai hotarat ca vrei sa-ti inseli partenerul, pentru ca nu te mai satisface fizic si mai rar intelectual, dar cu cine ?
Am observat ca multi nu au chestia cu alesul partenerului de inselaciune. O fac cu cine "canta" mai frumos. Iar la vrajeli, unii sunt maestri. Nu conteaza daca e sau nu casatorit. Ca aici vrui sa ajung ... Eu unul, nu as putea sa ma bag in casa cuiva. Nu ma intereseaza ca de cele mai multe ori exista un substrat. Ca barbat, consider ca o femeie, cand are probleme acasa, devine foarte vulnerabila, uneori incapabila sa judece corect. De foarte multe ori are tendinta sa-si trateze barbatul, care i-a fost alaturi multi ani, ca pe un nemernic, care i-a distrus ultimii ani. Are tendinta sa se victimizeze. Stiu ca atunci apar "trantorii". Foarte multi barbati simt ca au teren propice si trec la actiune. Il numesc sindromul "colegului de serviciu". Isi ofera bratul, colegial, apoi pieptul pe care ea sa-si verse lacrimile neputintei. Ba mai mult, ii tine isonul. Aveti impresia ca exista vreo intentie serioasa in tot jocul acesta ? Dimpotriva ! Ea, printre lacrimi, nici nu stie pe ce lume se afla, sau poate vrea sa se razbune ca ...,in schimb, el nu vrea decat sa "i-o traga". La urma urmei, ce conteaza intentia, atata timp cat protagonistii se simt bine, nu ? Asa e, numai ca acasa, sau in ambele case, cineva isi asteapta iubitul, sotul sau sotia, cu care a avut o discutie mai aprinsa cu o seara inainte. Poate ca vrea sa-si ceara iertare, sau sa vada daca se mai poate salva ceva. Ma rog, "unfinished businesses". Va intreb, e frumos, onest, etic ?
Parerea mea e, daca vrei sa ai o relatie cu urmatorul, inchei relatia cu vechiul. Nu, pe bune, cred ca sotul sau sotia sunt mai mult decat un sifonier. Tine si de respect ... Nu ma refer la ceva oficial, ci la o discutie in doi.
A, uitasem, exista si intentia de ... de ce sa nu fiu cu amandoi ? Stiu, suna pervers. Cand nu mai exista iubire, ochii incep sa caute, inima sa tresalte, iar ratiunea e trimisa la culcare. Stiu cum e, am patit-o si eu. Atunci nu mai tine nimeni seama de certificat. Sau, o chestie inteligenta, cu pregatitul terenului. Sunt de acord, numai ca trebuie facuta extrem de discret si precaut. Nu de alta, dar nu sti de ce e capabil un om, cand ii calca strainul batatura. Sunt pline penitenciarele de oameni cu frica de Dumenzeu, dar care la un moment dat n-au mai stiut ce fac. Un proverb indian spune: "Sa te feresti de zei, de femeia proasta si de barbatul gelos !". Mai ales daca incornoratul e prieten bun ... Asta le intrece pe toate ! ... vezi tot

din ciclul "traiesc in romania"

Stire TV din 29.10.2010 : un tanar din Reghin a ajuns la spital in stare grava, pentru ca a mancat semintele unei plante ornamentale.
Reporterul a facut o vizita la Directia de amenajari, plantari spatii verzi .. bla bla, unde a vorbit cu un specialist.
- Stiati ca un tanar a ajuns in stare critica la spital, pentru ca a mancat semintele unei plante ?
- Da, am auzit de acest incident si ne pare foarte rau. Este vorba de planta ornamentala xxx, zisa si Trompeta Ingerilor. Le-am plantat anul trecut, dar ca urmare a incidentului, le vom scoate si distruge.
Arata cateva imagini cu plante scoase si arse.

Apoi reporterul ia interviu unei femei pe strada, careia ii pune aceeasi intrebare.
Femeia:
- Da maica, stiu de floarea aia, care seamana cu o trompeta. E foarte frumoasa. Am si eu in gradina o gramada de trompete.
- Stiati ca e otravitoare ?
- Da, cum sa nu stiu, toata lumea stie !
- Ati auzit ca cei de la spatiul verde vor scoate si vor distruge florile ?
- De ce, maica, ca sunt asa frumoase ... ?!
...
N.R. Stiati ca si castanii sunt otravitori, precum si cateva soiuri de iarba ? Cred ca ar fi bine sa le distrugem, pentru evitarea pe viitor a accidentelor produse in timpul procesului de hranire a nenumaratelor patrupede care populeaza plaiurile romanesti. N-ar fi mai bine sa le castram ? Sa-l intrebam pe Base, ca el stie cum .... :))

... vezi tot

azi a fost miting mare

Azi mi-am adus aminte de "revolutie". Exact ca in 1989, poporul s-a adunat sa dea jos guvernul, presedintele etc.
Mi-a parut rau ca vremea a fost destul de proasta; altfel ar fi fost o adunare campeneasca superba. M-am uitat pe fetele oamenilor, sperand sa vad motivatie, determinata de salarii reduse, foamete, restructurari, copii plangand acasa etc. As, de unde, nici vorba de asa ceva. E o mare diferenta intre ce vezi la TV si realitate. Am vazut o apatie generala pe fetele unor oameni plictisiti de viata. Am vazut zambete de voie buna si glume colegiale, se vorbea la mobil, se juca leapsa, se manca seminte, se distribuia sacose cu cadouri.
Piata era impartita in doua - jumatate adunata in centru, langa tribuna, restul stand pe margini, detasata de context. S-au pus imnuri patriotice in difuzoare ... chiar mi-a placut "Pui de lei". Nu l-am ascultat de multa vreme. Chiar ma miram, la ce "lei" faceau referire versurile ...:) Se vorbea la tribuna, se striga "jos guvernul !", "jos Basescu !", dupa care cei adunati in centru tineau isonul, se fluiera, se fluturau steaguri etc. Grupuri si grupulete de: femei la taifas, baieti veseli adunati "la o bere" si dezbatand asiduu urmatoarea etapa de liga. Foarte multi plecau acasa, plictisiti, dar fericiti ca au vizitat capitala si s-au dat cu metroul.
Cam asta a fost mitingul de azi. Ce pacat ca nu au adus niste gratare cu mici si niste must.
M-am linistit. Mi-a fost teama ca voi vedea lupte de strada, oameni rupand baraje ale politiei, razmerita etc. Nu cred ca voi vedea curand asa ceva in RO. Oamenii nu sunt suficient de motivati.
...
Sau poate a fost la deruta si luptatorii de guerila, deghizati in drojdieri si gospodine, planuiesc o lovitura de stat. Dap, sa stiti ca despre asta e vorba ! :)) ... vezi tot

cum sa reusesti in viata

Preluat de pe smartwoman.

De ce-i atata carnita in galantar? Pai e foarte simplu. Te numesti Petronela si esti una din milioanele de eleve din Romania. La scoala trebuie sa inveti, sa faci teme, sa muncesti. Dar ti-e lene. Atunci chiulesti cat poti, in clasa iti faci de lucru cu altceva. Atentia ta la lectia din clasa tinde undeva sub 1%. In timp, golurile se acumuleaza si nu mai poti face fata, oricat ai vrea. Ai pierdut trenul.

E mai facil sa citesti stupide reviste de liceeni, gen Bravo, CoolGirl sau cele asemenea. Sau, de ce nu, sa treci la un nivel superior (nu cu mult, insa) si sa citesti reviste glossy: Avantaje, Unica, Cosmopolitan, Bolero, Elle etc. E plina piata de ele. Te uiti la MTV, Kiss TV, citesti tabloide. Ai acolo exemple de fatuci “care au reusit”. Prin ce metode, nu prea conteaza. Important e ca-s in high-life, ca pot face baie in sampanie, ca se duc la baluri in rochii elegante, ca-s “glamour”.

Vrei si tu. VREI SI TU! Si profesorul ala de Istorie tot te bate la cap cu date imbecile cu domnitori prafuiti. Ala de Romana vrea sa citesti un roman. UN ROMAN, auzi tu! In secolul vitezei?! Nu e timp. E mai usor sa accesezi web-ul pentru un referat sau un comentariu. De fapt, totalitatea ideilor tale originale tinde (deloc surprinzator) spre zero. N-ai mai facut ceva la scoala din proprie initiativa de cand erai in clasa a 3-a.

Pentru ca ce-ai in cap nu poate fi pus in vreun fel in valoare (sa fim seriosi, cine pune accentul pe conversatie in zilele noastre? Nu-ti mai ramane decat sa-ti etalezi cat mai avantajos nurii. Intr-o societate hipersexualizata ca a noastra, nici nu e greu. Arati bine, ca toate minorele. Carnea e intinsa pe tine, sanii sunt tari, fesele obraznice. Machiajul strident te maturizeaza, poti pacali foarte bine baietii ca esti mai mare decat esti. Si, sa fim cinstiti, cine mai intreaba? Cui ii mai pasa?

Nu prea conteaza ca n-ai nimic in cap, importante sunt cele doua umflaturi de carne de pe piept si celelalte doua din spate. Ele iti aduc mult mai multa atentie decat prostiile alea de teme la matematica. Baietii roiesc in jurul tau. Baietii roiesc si in jurul altor fete. Trebuie sa te ridici deasupra competitiei! Nu le poti lasa pe stricatele alea in fata ta!

Cel mai usor e sa pozezi goala. Impusti mai multi iepuri dintr-o data. In primul rand, o sa curga complimentele. Hai, ca nu esti doar o proasta, ce naiba! Nu ai cum sa fii o fiinta fara valoare, nu cu atatia pupici primiti pe hi5! Nu cu atatea invitatii in oras, dupa ce ai pozat la pagina 5! Trebuie sa fii o printesa, nu o inculta duhnind a prostie…

In al doilea rand, poate prinzi un “sponsor” in lat. Ai vazut ca Playboy poate fi o rampa de lansare, spre stele. Dar e greu sa ajungi acolo; trebuie sa fii cat de cat cunoscuta, sa ai un trup perfect. E mai usor sa ajungi in tabloide. Nu conteaza ca pe poza ta se scurge bala alcoolica a unui Dorel. Poate se scurge si bala finuta si cocainizata a unui fotbalist. Sau bala usor parfumata a unui om de afaceri. Om te face! Macar o perioada, ca dupa aia ai deja intrare. Dupa aia te descurci si singura, ca doar nu esti proasta! Asta cred doar profesorii sau tocilarii aia amarati. O sa le-arati tu lor!

Oricum, deja e prea tarziu pentru vreo Olimpiada. Si examenele normale sunt grele… In Teze, copiezi. La lucrari de control, copiezi. La bac, iti iei dispozitive electronice de copiat sau ai grija sa-i faci ochi dulci unuia mai “bazat”. La facultate, deja e simplu. Faci destui bani din “sponsorizari” sau din micuta ta cariera muzicala de diva de discobar ca sa-ti platesti si tu o Romana-Americana, un Hyperion, un Spiru Haret. Iar daca-ti faci curaj, poti indrazni si la Stat, nici acolo nu mai e ce-a fost. Si, vorba aia, unde-ai copiat 8 ani de zile, mai merge sa copiezi inca 3, 4 sau 5, ce naiba! Doar ai experienta.

Timpul trece, iti merge din ce in ce mai bine. Traim intr-o tara de barbati frustrati si intr-o cultura macho, in acelasi timp. Bucatelele tale de carne de pe piept se cauta. “Playboy-urile pentru saraci” (tabloidele – n.a.) se vind ca painea calda. E suficient sa spui unde ai fost in vacanta, ce echipa de fotbal sustii, ce amenajari ti-ai mai facut in micutul apartament de 4 camere central, parerea ta despre alta “vedeta”, cum l-ai pierdut pe Toto, micutul bichon maltez pe care-l posezi. Discret, vorbesti cu niste paparazzi sa te surprinda cand iesi din bloc de la vreun om de afaceri/fotbalist/jurnalist/ceva cu bani, oricum. Si neaparat, poza regulamentara de la plaja, vara. Hai, ca nu e greu!

Daca te paraseste “sponsorul” care te impinge de la spate, neaparat trebuie sa pozezi din nou goala si sa spui raspicat ca tu nu te uiti la bani si ca preferi tipii inteligenti si cu simtul umorului. Dar sa fie si descurcareti, ca daca-i sarac, inseamna ca nu prea se descurca si nu prea e dotat la mansarda.

Dupa 30 de ani, trebuie sa fii prietena cu Nenea Photoshop si neaparat sa pozezi in fata cuminte. Te-ai maturizat, cauti dragostea adevarata si vrei sa faci copii. Ai deja o afacere a ta - de regula, vreun salon de cosmetica, un bar, o imobiliara sau ceva simplu, pe care daca-l plasezi intr-o zona cu vad, merge de la sine; fereasca sfantul sa te implici intr-o afacere cu productie! servicii, samsariat, impresariat! Obligatoriu trebuie sa ai un director care chiar sa se ocupe de chestiile de care trebuie sa te ocupi tu, pe care sa-l calaresti, la propriu si la figurat, ca sa faca treaba buna, ca e in joc imaginea ta.

Dupa 40 de ani, mai faci tu vreo declaratie soc (ceva cu bisexualitate), dar in principiu steaua ta a apus. Dar poti sa traiesti implinita in vilele tale cu piscina si fericita ca ai servit drept model unei intregi generatii de vanzatoare, din care cateva vor ajunge si ele departe, ca tine… De ce sa-ti incarci creierii cu muntii Romaniei? Sau cu capitalele tarilor africane?

Preluata de pe smartwoman. ... vezi tot

un clip superb

Am gasit pe un blog un clip superb ! Pink Floyd, acesti titani ai muzicii instrumentale ... nothing more than memories !

Si melodia care imi place cel mai mult. Introducerea in special.:)
... vezi tot

cei 6 barbati ai femeii

Barbatul nr.1
Istet, zvarluga, alearga toata ziua sa faca bani. E bagat pana in gat in combinatii, care mai de care mai profitabile. Are relatii grup, masina de ultima generatie, cont gras in banca, vile si altele. Un avion personal, sau yacht n-ar fi de neglijat.

Barbatul nr.2
Simpatic, istet dar nu foarte, tandru si vesnic indragostit de femeia visurilor lui, Mereu atent, surprinzator, cu un buchet de flori, o cina romantica, o escapada pe Litoral sau intr-o viluta la munte, unde sa uitati de cotidian vreo trei zile. Sa nu se supere cand il rugati sa va plateasca abonamentul la un complex SPA, cand ramaneti seara la restaurant cu prietenele sau la serviciu peste program. Sau cand va doare capul, va vine ciclul, probati cinci rochii sau pur si simplu n-aveti chef de nimic. Dimineata sa va duca cu masina la serviciu, si sa va ia la plecare, zi de zi ... Sa fie gata sa va implineasca orice dorinta.

Barbatul nr.3
Sa va cunoasca cele mai ascunse fantezii si sa stie sa va faca sa vibrati intens la cea mai mica atingere. Sa cunoasca micile trucuri, menite sa sporeasca placerea: o ambianta placuta, lumanari aromate, o bautura fina, muzica si eventual un afrodisiac. Sa stapaneasca trucurile atingerii, cele cinci feluri de sarut, nenumaratele pozitii, secretele masajului lingual, sau cu diferite ingrediente, de la uleiuri aromate la fructe si ciocolata. Sa va surprinda de fiecare data cu ceva nou, o idee sau un loc in care n-ati mai facut dragoste - o poienita, parcarea sau in valurile marii. In cateva cuvinte, sa va faca sa explodati, imbatata, coplesita si respirand placere prin toti porii trupului si mintii.

Barbatul nr.4
Casnicul desavarsit. Mereu preocupat de tot ce e in casa, de ordine si buna functionare a tuturor "instalatiilor", de la apa pana la electrica. Stie sa repare instalatia sanitara, sa schimbe sigurantele, sa zugraveasca, sa monteze mobila etc. Bucataria e pasiunea vietii lui; mancarile alese fiind mereu o preocupare si o surpriza pentru cei din jur. O data pe saptamana da cu aspiratorul, spala gresia, parchetul, faianta, chiuveta, WC-ul si sterge praful, imbracat cu tricoul, alb pe care scrie - "curatenia e deviza mea". Iubeste copiii. Ii duce si ia de la scoala, face lectiile cu ei si n-ai fi surprinsa sa il vezi seara in mijlocul sufrageriei jucandu-se cu masinute.

Barbatul nr.5
Pasionat de sport, avand un cult pentru propria infatisare, aspect, curatenie etc. Se duce de doua ori pe saptamana la sala, alearga, si vara bate potecile muntilor. Respira sanatate si voie buna prin tot ce are si se vede. Adora sa miroasa frumos, face dus zilnic, isi schimba chilotii la doua, se rade sus, jos si sub brat. Isi ingrijeste unghiile, isi face analizele o data pe an si stie tot despre ce ii face bine.

Barbatul nr.6
Cult, educat si manierat. Face fata si unui barbecque la o stana sub munte, dar si la o cina festiva data la Ritz. Stie sa se imbrace, sa se asorteze si sa fie original. A citit mii de carti, pasionat de isorie, arta, filozofie, flori, masini si tot ce-a inventat umanitatea de la inceputurile ei.

Vand ROBOMAN cu 100.000 Euro bucata, sau il inchiriez cu 100 pe ora. Procesor "Ciberdyne IV", soft implementat: "Ideal6" cu update-ul la zi, pe platforma W8. Garantie 30 ani. "Daca nu traiesti mult, te tine o viata !" :))))

Astept sugestii pentru upgrade. ... vezi tot

unfinished businesses

Am avut intotdeauna o problema cu cei care aduna "tinichele". Sa va povestesc ce inteleg prin asta.
Trecem prin viata lovindu-ne de probleme si de oamenii din spatele lor. Le rezolvam si trecem mai departe, lasand in urma ordine. E ca si atunci cand, dupa ce am mancat, facem curat. Asa mi se pare corect ! :)
Insa nu toti gandesc asa, pentru ca nu toti sunt capabili sa gestioneze pana la sfarsit situatiile in care se baga. Tine si de fizic, intelect, dar si de etic. Unii oameni se baga in afaceri, se servesc de anumite conjuncturi, incheie parteneriate de business sau sentimentale etc, si apoi dintr-odata "spala putina", fara un motiv evident, in afara de cel al propriului beneficiu. Pur si simplu nu le mai convine si se fac "nevazuti", lasand in urma "tinichele". Au impresia ca, daca inchid ochii, ele vor disparea, iar calea dinainte le va fi proaspata si imaculata.

In afara de un simplu rationament, tine si de bunul simt al fiecaruia sa faca curat pe unde calca. Asa e frumos, daca ai trecut prin locuri, sau uneori prin viata cuiva, e bine sa lasi totul in ordine. Cum am spus, tine de respectul pentru sine si pentru viata in general.
Cel mai raspandit exemplu este cel al gunoaielor aruncate. Sunt convins ca ati vazut de multe ori cum arata o pajiste inverzita, dupa ce au trecut cetele de nesimtiti, care au impresia ca isi pot permite orice. Lasa mizerie, fara sa le pese ca dupa ei s-ar putea sa vina altcineva.
Altii intra in businessuri, dau tepe si apoi fug cu banii. Au impresia ca cel tepuit, in cele din urma va uita, si cel mult va clatina din cap cu resemnare, cand isi va aduce aminte. Sa stiti ca de multe ori asa se si intampla. E un dat al neamului nostru sa inghita, adica crestineste, sa intoarca si celalalt obraz.
Mi s-a intamplat sa fiu tepuit de cateva ori. Ma rog, nu stiu daca "tepuit" e cuvantul propice, pentru ca nu am pierdut bani. Mai corect, am fost incercat de cativa "prieteni". De fire si minte, am un nas destul de fin si miros smecherii de la o posta. Si de regula, imi calculez pierderea.
Am o vorba, "Roata morii se invarteste !". Niciodata nu se stie cand se intoarce roata. Lumea in care traim este foare mica. :)
Am postulat candva o chestie - "De prostie te vindeci, de ignoranta, niciodata !". Pe cel care are nestiinta, il ierti si speri ca va invata din greseli. Ignorantul nu va invata niciodata nimic.
Este usor sa ignoram mizeria pe care o lasam in urma, zicand in sine - "Ce-mi mai bat capul ? Si pe deasupra ma costa si curatenia ... Ia sa ma fac ca nu stiu, nu am vazut etc.".
O sa zambiti, dar e in firea omului sa gandesca asa, sa caute drumul scurt si facil. Numai ca in nestiinta celor care gandesc asa, ei nu-si dau seama ca "tinichelele" se aduna, incat la un moment dat incep sa zornaie sau sa miroasa. De foarte multe ori, gunoaiele pe care le taram sunt adevarate bombe cu ceas. Ne facem ca uitam de ele si la un moment dat, explodeaza cand ne asteptam mai putin. Ati auzit de creditele cu buletinul ? Contracte semnate cu ochii inchisi ? Da, sunt tot o forma de ignorare a unor clauze, pe principiul - daca inchid ochii, nu mi se va intampla ... Fenomenul strutului cu capul in nisip. :)

Cateva exemple, de la hilar la tragic ...
Stiu pe unul, care s-a apucat sa-si repare caloriferul in miez de iarna. Dar nu profesional, ci s-a apucat sa-l carpeasca si sa-l lege cu sarma. Cand a plecat in provincie, caloriferul s-a spart si a inundat patru etaje sub. A ignorat o reaparatie de 100 lei, si a platit pe urma desapgubiri de 10.000 lei.
Altul s-a apucat sa se imprumute de la camatari, iar cand l-au cautat, s-a facut ca nu stie despre ce e vorba. Mai intai i-au trimis cateva avertismente si dupa aceea i-au luat gatul.
Mi-am adus aminte - masina e cel mai elocvent exemplu. Vorba unui amic mai batran - "Masina e un membru al familiei, care mananca in fiecare zi friptura !". Cata dreptate are ! :) Orice piesa, daca nu o schimbi la timp, te lasa cand ti-e lumea mai draga, uneori la sute de km departare. Am un amic, care a carpit la o dacie, pana a ajuns la concluzia ca a platit-o de trei ori. :)) Pana la urma si-a luat una noua.

Cred ca e vorba si de obisnuinta unora de a ignora trecutul. Prefera sa traiasca prezentul si sa se inchine la viitor. Cred ca mai e vorba si de prostie multa la mijloc.
Sa va mai dau un exemplu. Am un "prieten" pe care l-am imprumutat cu bani acum patru ani. A uitat sa mi mai dea inapoi. De curand, fiind in dificultate financiara, m-a rugat sa-l ajut. I-am replicat scurt - "Daca nu uitai de banii aceia, azi te ajutam fara sa stau pe ganduri!". Ma intreb, ce prieten se poate considera acela care uita sa dea inapoi ? Si pe urma, stiind ca e dator, iti arunca in fata cu noroi, reprosandu-ti ca nu-l ajuti la nevoie. Uite-asa ajunge omul singur ... :))
Am spus mai devreme ca e in firea omului sa caute drumul facil. Ei bine, nimic nu e degeaba. Pana la urma, totul se plateste, sub o forma sau alta.
Se platesc examene nedate la timp in facultati, se platesc facturi uitate prin sertare, impozite, prietenii de care s-a profitat, afaceri neterminate etc.
De aceea e bine sa "facem curatenie in urma".

Nu e suficient ca ne batem capul cu prezentul si viitorul din ce in ce mai incert ? Mai trebuie sa ne gandim si la trecut ?
Fara sa ma laud, am reputatia unui tip care isi plateste toate datoriile la timp. Credeti ca mi s-a pus coronita ? Dimpotriva ! Am fost luat de multe ori de fraier. Un lucru stiu insa sigur ... imi place sa merg linistit pe strada, fara sa privesc in urma, temandu-ma sa nu cada o caramida, sau sa dea peste mine o masina. Nu de alta, dar nu poti sti peste ce nebuni dai ... :)

Imi permiteti un sfat ? Vreti sa va dati seama de oamenii care au obiceiul sa lase "afaceri neterminate" ? Priviti-le anturajul si veti observa ca nu prea au oameni pe care sa se bazeze la nevoie. Intotdeauna veti fi privit ca unicul "salvator", din prima zi. Mai zaboviti o vreme in jurul lor si va veti lamuri urgent cu cine aveti de a face. :)
Pentru cei care activeaza intr-un business oarecare, e cunoscut fenomenul clientului care suna si spune: "Buna ziua, pe dvs. va caut ! Sunteti salvarea mea !". Am ras de multe ori la aceste fraze. Stiti de ce ?
Pentru ca stiu ca oricat de bun as fi, nu sunt Pinifarina, sa faca coada clientii la usa mea. Si daca ajunge unul sa bata, in 99% din cazuri tocmai a renuntat la un furnizor, din motive evidente. Adica nu l-a mai platit. Sunt si cazuri in care furnizorul i-a tras teapa, insa pe "foametea" din ziua de azi, cand clientii se tin cu dintii, mai rar se intampla. ... vezi tot

ma fac muncitor necalificat !

Am decis, ma fac muncitor ! De mai multi ani aveam o dilema - nu stiam ce cariera sa-mi aleg. Sa continui traditia intelectuala a familiei, sa studiez managementul si pe urma sa-mi dau doctoratul, eventual un MBA ... ?
Nici vorba de vise marete in black suit !
Aseara am vazut la televizor pe unul, statistician, ca in Romania nu se mai cauta economisti, manageri, jurnalisti, ingineri etc. Ca facultatile au produs pe banda manageri si "specialisti" cu diploma, si care abia isi gasesc un loc de munca pe la vreun magazin. Cu ani in urma, rectorul ASE-ului, spunea zambind: "Producem casieri cu diploma !".

Ce rost are sa-mi bat capul ? M-am decis - ma fac muncitor ! Acu' nu stiu de care, ca o sa-mi fie greu sa ma specializez in Romania.
Cred ca mai bine ma fac muncitor necalificat. Asa cred ca imi voi gasi mai repede loc de munca in gramada de firme care "duduie".
Si daca nu imi gasesc ceva la o firma de batut nituri, lipit cosciuge, sau pe la vreun "investitor strain", cu siguranta voi gasi un post de shaormar sau covrigar. Sunt o gramada de patiserii in Bucuresti, ca in Lehliu e numa' una. Iar postul de acolo e ocupat de nevasta patronului.
Sau sa plec afara, la zidarie sau cules de cirese ? Mda, pentru babysitter ii musai sa am peste 50 de ani, iar la "produs", doar cu dosul as avea sanse. Ce ziceti, alifia de galbenele e mai buna ? :)) ... vezi tot

piata muncii in UE

Am gasit un articol interesant pe incont.

Ce sanse ai sa te angajezi in Romania? Mai sunt tarile europene o alternativa?

De ani de zile, romanii care au vrut sa castige mai mult si sa duca un trai decent au plecat la munca in strainatate. Iar situatia imigratiei devenise ingrijoratoare, in conditiile in care angajatorii romani erau nevoiti sa aduca mana de lucru din tari precum China, Thailanda sau Filipine. Dar, desi in contextul crizei economice toate pietele din Europa s-au contractat masiv, iar autoritatile au inceput sa raporteze cifre ale somajului ingrijoratoare, angajatorii tot au venit cu o oferta de joburi mai mare sau mai mica. Romania, insa, se afla printre ultimele tari in ceea ce priveste oferta de angajare, peste 60 de someri candidand pentru un loc de munca.
Ce sanse ai sa te angajezi in Romania? Mai sunt tarile europene o alternativa?

Inca de cand criza a inceput sa-si faca simtita prezenta si in Romania si numarul de someri a inceput sa creasca, Guvernul de la Bucuresti a comparat cifrele cu cu cele din alte tari europene si i-a rezultat ca stam destul de bine la capitolul somaj.
Am putea spune ca este adevarat, in conditiile in care Romania are o rata a somajului sub media europeana (sub 7%, comparativ cu 10% in UE), iar numarul maxim de someri a depasit cu putin cifra de 700.000 de persoane.

Iar faptul ca rata somajului a scazut constant incepand din luna aprilie a fost un nou prilej pentru autoritati sa speculeze faptul ca Romania este pe drumul cel bun si ca somarii incep sa-si gaseasca de lucru.

Cu toate acestea, tot mai multi romani se plang ca raman fara loc de munca si isi cauta o alta slujba luni la rand fara succes.

La o prima privire, putem spune ca Romania sta mai bine in ceea ce priveste numarul de someri, comparativ cu alte tari europene, care se apropie sau au depasit o rata a somajului de 20% (vezi Spania sau tarile baltice). Daca luam in calcul, insa, numarul de locuri de munca vacante, observam ca somerii romani au cu mult mai putine sanse sa se angajeze decat in tari unde somajul este cu mult mai mare.

Sa luam ca exemplu marile economii ale Europei, respectiv Germania, Franta sau Marea Britanie, unde somerii se numara in milioane de persoane. Lucru evident, in conditiile in care si numarul persoanelor active pe piata muncii este cu mult mai mare, raportat la Romania.

Dar chiar si in conditiile in care aceste tari au milioane de someri, sansele acestora sa se angajeze sunt mult mai mari decat ale romanilor.

Cea mai mare economie a Europei, Germania, are peste 3 milioane de someri. Dar si oferta de joburi vacante, inregistrate la serviciul public de ocupare, ajunge la aproape 700.000. Ceea ce inseamna ca patru someri germani se bat pentru un loc de munca vacant.

Marea Britanie, de asemenea, desi numara aproximativ 2,2 milioane de someri, are si o oferta de joburi vacante de aproape 400.000, adica unul din sase someri isi poate gasi o slujba.

In Franta, lucrurile stau ceva mai prost, oferta de joburi fiind de aproape 175.000, in conditiile unui numar de someri care depaseste 5 milioane de persoane.

Spania, tara cu cel mai mare somaj din UE si din care s-au intors mii de romani care au ramas fara slujbe, desi are peste 5,4 milioane de someri, are si o oferta de aproximativ 400.000 de locuri de munca scoase la concurs.

In Romania, insa, desi avem sub 700.000 de someri inregistrati la Agentia de Ocupare (cel putin aceasta este cifra oficiala), numarul de locuri de munca vacante oscileaza undeva in jurul cifrei de 11.000. Adica doar un somer din 63 isi poate gasi un job prin intermediul ANOFM-ului.

In schimb, in tara vecina, Bulgaria, cu care ne compara toata lumea, la un numar de aproape 225.000 de someri, numarul de joburi vacante este, in medie, de 18.000. Adica un loc de munca la mai putin de 13 someri.

Situatia cea mai buna pentru somerii care isi cauta un loc de munca se regaseste in tari precum Olanda, Austria sau Luxemburg, care au cel mai mic somaj din UE si unde raportul este de 4-5 candidati pentru un loc de munca vacant.

Oferta de locuri de munca luate in calcul este cea inregistrata de angajatori la serviciile publice de ocupare, deci este posibil ca numarul acestora sa nu coincida cu oferta reala de pe piata muncii, avand in vedere ca nu toti angajatorii apeleaza la stat cand vor sa publice anunturi de angajre. Chiar si asa, insa, Romania se afla, si in ceea ce priveste oferta de locuri de munca vacante raporatata la numarul de someri, cu mult in urma celorlalte tari europene.

Cu alte cuvinte, daca nu reusesti sa-ti gasesti un loc de munca in Romania, ai putea incerca in alte tari unde, chiar si in conditiile unui somaj mai mare, ai mai multe sanse sa te angajezi, mai ales in tarile care au ridicat restrictiile pentru romani.

... vezi tot

conditia omului modest 2

Zilele astea m-am amuzat de cineva. Nu fatis, ci mi-am adus aminte de atitudinea unor oameni cand "dau de bine". Odata se tranforma, de nu-i mai recunosti ! :)
Hai sa fiu putin mai specific. Sunt convins ca cei cu spirit de observatie, ati remarcat fenomenul.
Sunt oameni, modesti la toate capitolele, carora drumul prin viata le scoate in cale o oportunitate. Aproape peste noapte, cineva le deschide usa. Fie le gaseste un job bine platit, fie ajung intr-un anumit anturaj cu oportuntati de business sau relatii trupesti.:)
Dintr-odata respectivii se schimba, de nu-i mai recunosti. Inainte, modesti, cu privrea in pamant, dispusi sa pupe in cur pe oricine avea un statut mai ridicat; dupa ce acced in noua pozitie, nu le mai ajungi cu prajina la nas. Incep sa-si schimbe aspectul. Toale de firma, masina scumpa, vacante in strainatate, shopping la magazinele de toape din Feeria.
Ii zaresti, de regula, la o tigara pe holurile mutinationalelor, agentiilor de publicitate, secretariatele guvernului, redactii, agitandu-se din rasputeri, sa dea impresia ca muncesc. Dar in realitate, cu ochii si antenele dupa consolidat pozitia in cadrul organizatiei, prin orice mijloc mai putin cel profesional.
Vechii prieteni nu mai corespund. Deh, nu mai sunt de nasul lor. Sunt inlocuiti rapid cu altii, alesi pe criterii politice. Adica dupa pozitia in cadrul companiei.
Daca ma uit in jur, observ ca e plina tara de asemenea papagali.
Apare fireasca intrebare, cine ii promoveaza ? Raspunsul vine de la sine - altii asemeni lor, priponiti si ei de la inceputuri si care au dobandit statutul de sef, in general odrasle ale greilor dinainte de '89.

Modestia e floare rara. Mi s-a intamplat de putine ori sa vad oameni care, ajunsi sus, sa ramana aceiasi. Pentru ca asemenea oameni nu au profunzime, identitate proprie, ci se identifica cu anturajul. Sunt oameni cameleonici. Isi schimba atitudinea dupa cum bate vantul schimbarii. ... vezi tot

balada marului

Inainte sa primiti, invatati sa daruiti !

Sunt unii care trec prin viata ca prin livada cu meri. N-au nicio treaba; intind mana si se servesc dupa pofta. Apoi trec zambind mai departe. Intr-un tarziu, cand ajung in varful dealului, ii apuca melancolia si exclama: "Vai saracii meri, cum stau ei in soare ... Cine i-o uda ?". Credeti ca pun mana pe-o galeata ? As, nici vorba ! Cand e de dat cu gura, sunt primii. Si pleaca mai departe.
La intoarcere, baga de seama ca, intre timp, proprietarul a imprejmuit livada cu gard inalt. Atunci, cu foamea in gat, incep sa injure in stanga si dreapta, dand vina pe al de-a pus gardu'. Vezi Doamne, ala e de vina ca nu pot ei sa ajunga la mere.
...
Fratilor, inainte sa culegeti, invatati sa turnati cate o galeata cu apa ! Ca dar din dar se face, si pana la urma el se intoarce celui de-a daruit.

Dar nu ma mir; aproape toti ai de-au facut bani multi, si-au burdusit buzunarele fara sa le pese de samanta. Astia sunt parvenitii, nesimtitii si jigodiile care au secatuit tot ce-a fost valoare in tara asta. Ii vedem in parlament, pe strada, cu aere de ... vezi Doamne cine sunt ei.
Si sunt permanent in cautare de prosti pe care sa-i fraiereasca. Ei bine, ca sa fraieresti un prost, ii musai sa fi cel putin la fel de destept cat e el.:)

Am mai vazut ca foarte multi oameni confunda prietenia cu amicitia.
Am avut foarte putini prieteni. Unii din ei trecuti in nefiinta prea de tineri.
De la ei am invatat ceva: prietenul iti daruieste din suflet, fara sa-i ceri. El te ajuta cand nu te gandesti si iti da de la el, cand moare de foame. Si mai ales, nu te manipuleaza, incercand sa stoarca si ultimul profit.
Cati nu fac asta ?

Dar nu e bai, totul se plateste pana la urma ! Cei ce-au invatat doar sa culeaga vor ramane singuri, parasiti de toti, inconjurati de oameni asemeni lor. Iar pe ultimul drum ii vor duce mostenitorii.
Mi-a ramas cu ani in urma in minte o imagine. Ploua marunt intr-o zi de toamna tarzie. Eram prin Bucuresti cu masina si in fata mea intr-un camion de marfa, deschis in spate, un cosciug amarat. In urma camionului mergea un mercedes argintiu ultimul tip. Intelegeti povestea si singuri. ... vezi tot

preluata de pe wall-street

Publicitatea romaneasca in criza

In ton cu exodul general al tinerilor din Romania, oamenii de comunicare se orienteaza spre vest. Aflati cum se munceste intr-o agentie din Statele Unite sau Spania si cum se vede de acolo piata romaneasca de publicitate.

Publicitatea romaneasca, la export: Unde pleaca si ce fac acolo creativii romani.

“Iancu este unul dintre foarte putinii designeri tineri pe care am acceptat sa-i angajez in Brandient. Mi-a placut din primul moment inteligenta sa si calmul atipic pentru un om tanar, si mai atipic pentru un designer tanar”, scrie Aneta Bogdan, managing partner al agentiei de branding Brandient, pe pagina de Facebook a companiei, intr-un text care anunta plecarea designerului Iancu Barbarasa la Londra. In Marea Britanie sunt deja 232.000 de designeri, carora li se va alatura si fostul angajat al Brandient.

Decizia de a pleca a fost in primul rand una personala, povesteste Iancu Barbarasa, pentru Wall-Street. “Abia in al doilea rand a fost o decizie profesionala, lucrand deja pentru cei mai buni in branding si design din Romania, Brandient. Cred insa ca pentru maturizare e nevoie si de o expunere la un mediu social foarte diferit”. Un mediu in care designerul spera sa scape de lipsa de respect fata de munca, in general, si mai ales de ignoranta publicului larg fata de meseria sa.

Dorinta de a evolua profesional intr-una din tarile unde se nasc lucrarile prezentate pe post de exemplu in agentiile romanesti, parasirea unei societati sau a unei companii care au dezamagit sau pur si simplu nevoia de nou ii trimite pe multi dintre comunicatorii romani peste granite. Randurile publicitarilor care de ani buni ne descriu viata in agentiile din strainatate (precum Mihai Coliban, director de creatie la BBDO Moscova, sau Mihai Botarel, copywriter la DDB Dusseldorf), se ingroasa cu nume noi, pregatite de plecare.

Problemele nu dispar dincolo de hotare, dar sunt rezolvate intr-o mentalitate diferita, explica Mihnea Gheorghiu, care din ianuarie anul acesta este copywriter la agentia Young & Rubicam din New York. A lucrat un an si jumatate in Romania, la Leo Burnett. “Am crescut respectand o gramada de agentii din afara si nu intelegeam cum de aia reusesc sa scoata toate reclamele alea tari care ne erau mereu date ca exemplu. Deci m-au facut curios: ce au aia si n-avem noi, ce potiune magica beau ei si noi nu o putem avea”.

Pentru ca ar fi fost dificil sa plece cu un portofoliu facut in Romania si fara relatii la o agentie din afara, s-a inscris mai intai la Miami Ad School, una din cele mai renumite scoli de reclama din lume. A facut un an cursuri la Hamburg, iar apoi a plecat in internshipuri la Paris, Londra si New York. A ajuns la Y&R New York, unde urma sa se intoarca dupa absolvirea scolii. Dar apoi a venit criza, iar cei de la Y&R nu mai aveau voie sa angajeze nici o femeie de serviciu, povesteste Gheorghiu. A urmat o perioada de munca in Romania, Spania si Toronto. A mai ajuns in New York in toamna lui 2009, cand cei de la Y&R au decis intr-un final sa-l angajeze.

“Work hard and be nice to people”, e principala lectie pe care Mihnea Gheorghiu a invatat-o de cand lucreaza in Statele Unite. “Si ca e mai ok sa-ti ocupi timpul gandindu-te la cum sa faci ceva sa mearga decat sa ti-l ocupi fiind frustrat”.

Acolo vs. aici: Ce e diferit la agentiile din strainatate

O prima diferenta vizibila intre munca intr-o agentie de publicitate din Romania si una din strainatate e bugetul. “Aici daca ai un buget de 150.000 de dolari, lumea te intreaba «pai si ce vrei, sa o filmez pe telefon?». Asa ca da, exista bani. Asta nu inseamna ca lumea ii si arunca”, spune Mihnea Gheorghiu, care lucreaza pe conturi precum Land Rover, LG, Virgin Atlantic si pentru diferiti clienti din America Latina.

Si in Statele Unite clientii sunt greu de convins sa incerce ceva ce nu s-a mai facut. Dar acolo agentia lupta mai mult pentru idee, directorii de creatie sunt de partea copywriterilor, iar departamentul de productie se implica. “Vin cu solutii, cauta, au relatii, mai un var, mai ca ala mi-e dator. Fac lucrurile sa se intample”. Pe scurt, aceleasi probleme, moduri de rezolvare diferite.

O alta diferenta importanta intre industria comunicarii din Romania si cea din strainatate e nivelul de pregatire si educatie al oamenilor, spune Ema Prisca, Creative Director la Kardumen Spania. Kardumen este un business pe modelul "fluid network", gestionat de trei consultanti de business si marketing care aduna, pe proiecte, alti experti. Se lucreaza in echipe multidisciplinare, cu experti de la Interbrand Spania, digital gurus din Africa de Sud, specialisti in inovatie din Mexic, designeri din Argentina si art directori din Bruxelles. Printre brandurile pe care lucreaza Ema Prisca se numara Borges, C33, cea mai audiata statie TV din Catalunia, Seat, Cordoniu si un brand de cava, “sampania spaniolilor”.

“Din ce am trait pana acum si data fiind specificitatea felului de a lucra aici, prin colaborare multidisciplinara, oamenii cu care vin in contact stapanesc foarte bine felia lor. N-am avut senzatia de amatoresc, pe care in Romania am simtit-o aproape zilnic. Lumea aici se educa permanent, citeste, tine pasul cu ce se intampla. Profesionistii pe care i-am intalnit aici investesc metodic in propria lor educatie. Bugetul lor pentru carti, conferinte si workshopuri e parte din cost of living”, adauga Ema Prisca.

In agentiile romanesti, Prisca spune ca a vazut multa autosuficienta si superficialitate – manageri de agentii care jucau rolul unor contabili, oameni de strategie care gestionau relatia cu clientul si creativi care faceau de toate: de la produs creativ, la vanzare, strategie si productie.

Fostul director de creatie al Graffiti BBDO critica si felul in care managerii agentiilor romanesti de publicitate au reactionat la criza economica – reducand adesea bugetul intern cu procentul cu care a scazut piata. “In afara de Headvertising, care si-a pus problema schimbarii structurale, ce vad intamplandu-se sunt taieri de salarii si de personal, negocieri sangeroase pe rebate-uri si anihilarea partenerilor: case de productii, fotografi, studiouri audio si post-productie, tipografii, prin conditii care-i sugruma”.

Cu toate acestea, Ema Prisca ia in considerare varianta intoarcerii in tara, daca ar fi sa creeze un "fluid network". Deocamdata spune ca ii e bine in Spania. Ii lipsesc, in schimb, discutiile cu cei de aici.

Si Iancu Barbarasa, pe picior de plecare, spune ca ii vor lipsi prietenii, familia si in special mersul la bunici, langa Baia Mare. Dar si bunataturi precum casul ardelelnesc si visinata.

Lui Mihnea Gheorghiu ii e dor sa fumeze la birou, dupa program (spre deosebire de New York, unde trebuie sa iasa la tigara pe scara de incendiu). Nu exclude nici el varianta intoarcerii. Spune ca vorbeste cu prietenii ramasi in tara, in publicitate.

“Sunt sigur ca toata lumea se chinuie sa faca lucrurile mai bine. Dar aud «mai rau de atat nu se poate» foarte des. Si ma intreb atunci de ce nu se risca mai mult”, spune el. “Si in NY, cele mai mari nume din industrie si-au dat demisia si si-au vazut de ale lor ori s-au mutat la agentii mici unde vor creste clienti mici pana vor deveni mari. Majoritatea Europei e la pamant. Se cumpara cantitate si nu calitate. Sau nu se mai cumpara nimic. Cand totul o sa revina la normal peste tot, vom spune ca nu ne putem compara noi cu astia din diverse motive. Ok. Dar acum, ca nimeni nu face nimic, poate avem mai multe sanse sa iesim in evidenta. Ce-avem de pierdut? Daca tot ne-am atras si asumat acest «mai rau nu se poate», macar sa facem ceva cu el”.

... vezi tot

sa ne ajute Dumnezeu !

De un an si mai bine, aud pe posturile TV ca avem un guvern incompetent si lipsit de viziune. La prima vedere, inclin sa dau dreptate celor care sustin acest fapt. Si sunt absolut convins ca majoritatea dintre voi cred asta.
Insa ... am sa va povestesc ceva foarte interesant, mai putin evident si cunoscut de marea masa a celor care se uita la televizor.

Daca va aduceti aminte, prin ianuarie 2008, fostul ministru de finante - Sebastian Vladescu anunta ca se va introduce impozitul forfetar. Pentru cei care inca nu stiu ce-i ala, le spun sa e un fel de impozit obligatoriu, de care nu scapi nici mort. Adica ii musai sa-l platesti, indiferent daca ai venit sau nu. Daca nu ai, vii cu bani de acasa. In termeni civili, e un fel de incalcare a orcarui drept comercial, uman etc. Aceasta masura a venit ca o bomba in capul micilor intreprizatori, care afectati de criza, si-au vazut afacerile in pragul falimentului. Multi au spus atunci ca masura nu are logica. La prima vedere asa si era.
Impozitul urma sa fie aplicat de la 1 mai 2008. Ei bine, sute de mii de patroni, inconstienti, au dat navala la Registul Comertului sa-si suspende activitatea, si in paralel, si-au deschis un PFA (Persoana Fizica Autorizata), in speranta ca vor scapa de impozitul forfetar. Aproape 300.000 de microintreprinderi si-au inchis portile.
Sa va spun ce insemna Persoana Fizica Autorizata. E cam tot un fel de SRL, numai ca domeniul de raspundere e altul. Daca la SRL-uri este in limita capitalului social de 200 RON, la PFA, raspunde persoana fizica cu contul din banca, casa etc. Chestia cu raspunderea e foarte interesanta. Sa va dau un exemplu: o firma are mari datorii la stat, furnizori etc. Nu din vina ei. Cu criza asta se intampla din ce in ce mai des. Ea raspunde in limita celor 2.000 RON si atat ! Asa e legea. De-aia ii si spune Soc. cu Rasp. Limitata. In schimb, persoana fizica poate fi executata nelimitat valoric si temporal. Nu vorbesc ca insusi termenul de "executare", dupa parerea mea, incalca grav dreptul la viata al individului. Cred ca e inutil sa va spun cate taxe se inventeaza peste noapte, si nu cu valoare mica. Ce face un pensionar cu 300 lei ? Asta e legea, mi-ar replica un jurist ! Cine l-a pus sa-si cumpere casa acum 40 de ani ? Mda, no comment !
Sa revin ...
Pe la inceputul anului guvernul a schimbat legislatia in domeniul PFA-urilor. Va amintiti cozile de la administratiile financiare cu declaratii peste declaratii, si apoi cu majorarea CAS-ului. Sunt convins ca nu se vor opri aici si vor baga si alte taxe. In paralel au implementat programele de urmarire financiara. Sunt in curs de unificare bazele de date din Administratiile Financiare si Politie. In cel mult un an, fiecare persoana fizica va raspunde cu contul din banca si bunurile personale pentru orice contravenienta. Ma intreb, cand vor unifica si bazele de la Sanatate ? Mai curand le vor unifica pe cele de la morga si cimitire, daca ar zice FMI-ul. :)

Am zambit azi, cand am auzit stirea cu rovigneta electronica. Iti face poza si amenda vine acasa. Ba nu, cred ca mai intai iti opereaza contul. :) Unii dintre voi probabil ca s-au trezit cu salariul tras de pe card, pentru nu stiu ce amenda.
Oare nu exista o limita ? Constitutia nu garanteaza dreptul la viata ? Cu ce sa mai traiesti, cand nu mai ai salariu ? Care este juramantul Presedintelui Romaniei ? ... "Jur sa apar Constitutia si pe cetateni !".
Este evident ca guvernul nostru iubit, in frunte cu prea-votatul conducator, in loc sa "ascuta plugul", "ascute toporul". Aici gandesc strategic fara probleme. Sau poate n-au gandit ei, ci altii de afara ... nu sunt mare amator de teorii conspirationiste, dar parca prea se potriveste ...

O alta stire: azi 1 octombrie s-a desfiintat impozitul forfetar. Daca intrebi, vor spune ca a fost o masura anti-economica, ca nu si-a dovedit sensul, minciuna peste minciuna. Este evident ca l-au desfiintat pentru ca nu-si mai are rostul si si-a atins scopul.
In realitate, impozitul forfetar a fost introdus pentru stoparea evaziunii fiscale - in sensul inteles de guvern. Evaziune va insemna in curand si sa bei apa, sa respiri, sau traiesti, fara sa platesti.

Nu sunt impotriva, insa ... in loc sa stea cu biciul pe IMM-uri si sa contorizeze cat platesc la buget, n-ar fi fost mai bine sa incurajeze consumul ? Pentru ca multe IMM-uri isi diminuau profitul, dar o faceau prin marirea cheltuielilor. Deci banii se duceau sub o alta forma tot la buget. Sau nu ajung la buget, ci pleaca afara ... Mda, daca am vandut tot si 80% din ce consumam nu se produce in Romanica ... ?!

Ati vazut strategie ?!
Sa ne ajute Dumnezeu ! ... vezi tot