marți, 13 iulie 2010

Lasati-va copiii sa aleaga !

Copiii trebuie lasati sa aleaga ! Nu e vorba de alegere intre placinta cu mere si strudelul cu mere, pregatite si impachetate cu multa grija, ci de lucuri total opuse si daca e posibil, cu o amprenta cat mai mica din partea parintilor.
La o prima vedere, sunt convins ca multi parinti vor exclama: "Cum sa-l las sa faca singur ? Saracutul nu poate nici sa se incheie la camasa ! E prea mic. Daca se loveste ... Sunt atatia oameni rai si atatea primejdii in jur ...". Ei bine, daca aprofundam fenomenul, aparent banal, vom descoperi ca in acest control minor si inconstient sta dezvoltarea copilului si implinirea sa ca adult.

Intamplarea a facut sa traiesc multi ani alaturi de oameni ai caror parinti au fost extrem de posesivi. Vesnic introvertiti, fara pareri personale, cu teama de tot ce e nou. Sunt o "pacoste" fara voia lor. Greu poti construi ceva alaturi de ei.
Sunt convins ca multe femei au intalnit barbatul visurilor lor, care nu iesea din cuvantul mamicii. Era absolut esential ca mamica sa-si dea acordul in privinta a tot ce inseamna casnic. Asa e ?:))
Cunosc un cuplu care isi tin copilul inchis in casa. Nu are voie sa se joace cu nimeni, pentru ca se imbolnaveste. Vad primejdii la tot pasul. Lipsita de afectivitate din partea barbatului, ea si-a directionat dragostea catre copil, transformand-o in posesivitate. Intr-o zi, baietelul mi-a spus cu lacrimi in ochi: "Nimic nu fac bine ! Intotdeauna ma cearta ! Abia astept sa plec de acasa !".

Copilul nu este un bibelou. Este o fiinta care are nevoie de miscare si libertate. Libertatea si provocarile ii dezvolta creierul. Un copil crescut la "cinci metri" de parinte va intelege ca acestia sunt limita universului sau si permanent va privi in urma cu teama ca "cordonul ombilical" se va rupe si el va cadea. Cea mai cronica teama va fi cea de esec, care dealtfel il va urmari toata viata.
Prin urmare, parinti, ganditi-va foarte bine cum va cresteti copiii. Ganditi-va ca iubirea, ocrotirea excesiva si teama pentru pericol se pot transforma, uneori, in cel mai mare rau care i se poate intampla unui copil. Lasati-va copiii sa se loveasca de greutati. Invatatura pe propria piele este mult mai de pret decat ocrotirea pe care i-o oferiti. Am mai spus intr-o postare anterioara, parinti, nu va tineti copiii de mana, ci puneti-le genunchere !:))

Poate pentru fete fenomenul nu este atat de important. Dar ia ganditi-va, ce va face un baiat, care intr-o zi se va trezi barbat si fetele, in loc sa gaseasca in bratele lui ocrotire si siguranta, vor vedea un "sisi-boy" ? Ce parere isi va face o fata, cand la o intalnire, il loc s-o conduca acasa, o va suna pe mamica sa-i ceara voie ? Sau, cum imi povestea o prietena buna ca a patit, in weekenduri, in loc sa fie cu ea, el isi insotea mamica in excursii. Va dati seama ce surpriza ar putea sa-i faca intr-o zi baiatul ei, cand va descoperi ca ii plac baietii ? * Nu e gluma; exista o statistica in acest sens. :)

Pana la urma totul are radacini adanc infipte in trecut.
Invatati-va copiii sa aleaga !
Ce vreau sa spun prin "a alege", cand spuneti unui copil sa faca ceva, cu mici exceptii, incercati sa nu-i dictati, ci sa-l lasati sa decida singur ce anume sa faca. Adica sa aleaga. Incercati sa-i impingeti variantele cat mai departe, incetul cu incetul, pe masura ce se dezvolta. Incercati sa-l invatati ce i se poate intampla si ce nu, daca alege una sau alta. Daca e nevoie, aratati-i. Si ce e mai important, observati-l cu atentie si cu gura inchisa. Astfel veti "taia cordonul ombilical". :))

Si in niciun caz nu ii impuneti: NU face aia ... sau fa cealalta, pentru ca zic EU !

Dedic aceasta postare profesorului meu, Vladut.:)

16 comentarii:

strada Elena spunea...

Si ptr fete fenomenul este important... Sunt parinti care isi manipuleaza copilul pana la varste mature... Pana la ce varsta pot si li se pemite... Au invatat ce este santajul sentimental si il aplica. Nu vreau sa discut despre consecinte...

pheideas spunea...

Da, subiectul este vast si intra sub palaria educatiei. Fetele invata de la mame, iar baietii de la tati. In ce priveste santajul sentimental, el are un sens negativ pentru noi, adultii. Santajul reprezinta arma copiilor. Rau este cand adultii raspund santajului. Un copil ignorat, va invata alte metode.

Rontziki spunea...

Uofff, scrii câteodată de nu pot şi eu să te contrazic nici pentru o propoziţie :))) aşa că nu am de ales decât: chapeau! ai perfectă dreptate!
Globul de sticlă, grija exagerată nu face decât să adâncească temerile şi, mai ales, lipsa de încredere în propria persoană, în propriile decizii...E mare lucru ca un părinte să-i permită copilului să înfrunte viaţa, evident, puţin câte puţin, şi, când e cazul, să ştie să spună: tu decizi, eu sunt alături de tine în orice situaţie!

strada Elena spunea...

Atat copii pot folosi santajul, dar si adultii, cu proprii copii. Arma asta are doua taisuri... Consecintele sunt dezastruoase. Santajul are cercul sau vicios...

Nu exista o regula cine de la cine invata. Am vazut bunici mai activi in educatia copiilor decat parintii.

pheideas spunea...

@rontz, stai sa copiez comentariul si sa-l inramez. :))))
Multzam !
Si sora mea a avut aceeasi tendinta. Se pare ca nu este vorba de intentie, ci de un complex de factori psihologici si fiziologici, specifici mamelor.

Rontziki spunea...

Aşa, aşa, că nu ştiu când mai sunt capabilă de altul similar :))

MyEyesOnyou spunea...

...ai fi un tata grozav...

pheideas spunea...

@Ochiverzi ... sunt ! :)

MyEyesOnyou spunea...

Vladut?

MyEyesOnyou spunea...

..am crezut ca Vladut iti este nepot...Infractorul?!!!

In alta ordine de idei...eu am un pusti de 8 ani si ...cateodata mi-e frica sa nu fie prea independent.

pheideas spunea...

Imi este nepot, dar e ca si baiatul meu.:)

LOLITA spunea...

Pheaideas, ai perfecta dreptate ! Copiii trebuie sa experimenteze singuri, de la forma galetusii cu nisip pana la luarea unei decizii cand va fi putin mai mare. Important este ca parintii sa le insufle incredere in propriile forte si sa le repete mereu ca indiferent ce se va intampla ei vor fi acolo cu un sfat, cu o mangaiere, un umar pe care sa se confeseze sau chiar sa planga. Protejandu-i excesiv si cocolosindu-i se ajunge la o imagine deformata a realitatii in care mama si tata sunt salvatorii mereu. Frumos subiectul! Poate voi dezvolta pe blogul meu...

MyEyesOnyou spunea...

Si MIL si sotul meu TREBUIE sa citeasca postarea asta.
Soacra-mea pentru ca inca il considera pe Chris,la 8 ani un bebelus...iar D. il considera deja barbat.Eu il vad exact ce este ...adica un pusti de 8 ani,o combinatie de baby-boy si baiat mare.
Si ce e amuzant este ca pustiul se poarta ca atare...cu fiecare dintre noi.

Iar tu,my friend,ESTI un tata grozav.
Imi plac postarile tale pentru ca nu pierzi ...firul.Si nici nu te pierzi printre ...fire.Ma-ntelegi.

Vocea-de-departe spunea...

Dacă au creierul acasă, fetele învaţă de la mamele posesive să fie obiective şi să nu-şi sufoce copiii. Astfel, câştigă ele ca structură şi copiii lor, fiindcă vor avea alături un sfătuitor care le lasă libertatea de a evolua. Mă mândresc cu asta, dar cu câtă luptă am reuşit... Luptă cu părintele posesiv (care nu se schimbă în timp, dimpotrivă) şi luptă cu societatea care-ţi trage peste ochi câte una gen "eşti o mamă iresponsabilă, trebuie să intervii mai mult în viaţa copiilor tăi". Noroc că neuronul responsabil cu justiţia ţipă tare că e mai util pentru toată lumea să fii consilierul şi prietenul copilului tău, nu stăpânul lui absolut şi tiranul de zi cu zi.

Vocea-de-departe spunea...

Şi aş mai adăuga că deseori sunt şi taţi posesivi, aşa că nu e doar un complex de factori fiziologici şi psihici specific doar mamelor.

pheideas spunea...

@Ochiverzi, copiii sunt niste manipulatori innascuti. Dar nu este manipularea smechereasca a adultilor, ci naiva a celui care nu poate sa obtina altfel. De fapt acesta este jocul. Ca parinti, tutori, unchi ... avem un timp limitat, pana isi iau zborul. Dupa ce si l-au luat, limitele vor fi ale noastre.:)

@voce-de-departe, multe mame ar trebui sa invete sa fie mame. De la cine ? Copilul trebuie tratat ca un adult. Bineinteles, nu sa-i explicam de ce ploua sau altele abstracte pentru varsta lui, ci sa-i oferim responsabilitati si exemple. Spuneam ca ei copiaza. Vladut ma copiaza in tot. Eu nu injur, nici el nu injura, desi cunoaste toate injuraturile, pentru ca le-a auzit la gradinita de la colegi. Ei de unde le-au auzit ? ... Nici tatal meu nu injura. Ma vede ca spal vasele, si el vrea sa le spele. Vreti sa va spun ca foarte multe mame isi dau afara baietii din bucatarie, sau il vad pe tata tolanit la TV, in timp ce mama curata cartofi, sau cara ca dromaderul ? Si pe urma ne mai miram ca barbatii nu au aptitudini casnice sau "Nenorocitule, nu faci nimic toata ziua ! Ma vezi ca muncesc, n-ai pune mana sa bati un covor sau sa te duci la piata !". Ei ... ? :))