a fi viu intr-o lume moarta

Un mesaj care nu putea sa cuprinda mai bine ceea ce simt. Ii multumesc pe aceasta cale Anielei pentru gand si pentru stradania de a fi vie intr-o lume moarta.

“Nu putem schimba lumea dar putem schimba modul in care o privim!”
Intre stimuli si reactii, exista un spatiu. in acest spatiu se afla puterea de a ne alege reactia. In reactia noastra sta de fapt maturitatea si libertatea.

Cu totii vrem sa traim mai bine, mai frumos si mai echilibrat. Fara sa admitem ca noi suntem responsabili de cum alegem sa traim, fara sa acceptam ca viata este o calatorie ce presupune constientizare, atentie, preocupare, perseverenta, credinta, speranta si multa iubire pentru noi, pentru ceilalti si pentru viata…ne abatem de pe drum.

Visez la o lume mai buna, preocupata de a fi, nu de a avea. O lume responsabila de propria existenta, in care fiecare stie ca prin propria contributie, prin propria schimbare poate genera transformari uriase. Visez la o lume in care oamenii isi traiesc constient viata si cauta sa-si implineasca potentialul evoluând mereu. O lume care sa-si pastreze mintea deschisa formulându-si mereu intrebari pornind de la raspunsurile la care au acces. O lume in care oamenii sa-si gaseasca sensul din libertatea de a fi unici, autentici, din acceptarea lor ca fiinte imperfecte si totusi minunate, care se respecta pe ele pentru ca astfel sa ii iubeasca si sa-i respecte si pe ceilalti. O lume in care valorile adevarate sunt cele care ne pastreaza echilibrul mintii si sanatatea emotionala, cele care ne invata sa traim cu noi si cu ceilalti o viata pe care s-o sporim nu s-o consumam.
Visez la o evolutie impreuna cu cei din jurul meu, daruind impreuna vietii din ceea ce ea ne-a oferit cu generozitate. Visez la o lume in care sa ne unim puterile ca aliati si nu ca dusmani, sa ne privim cu mai multa compasiune si iubire, in care sa avem mai multa credinta pentru a fi mai sanatosi, mai impliniti si fericiti.

Visez ca tot mai multi oameni sa inteleaga ca nu putem supravietui doar folosind. Nu putem doar acumula fara sa oferim inapoi. Nu putem progresa prin competitie. Trebuie sa acceptam ca doar impreuna putem merge mai departe. Nu mai putem trai in frica. Avem nevoie de pace si liniste ca sa fim creativi. Avem nevoie sa relationam, sa ne facem intelesi prin comunicare, sa fim toleranti unii cu altii si sa ne luam puterea din acceptarea si respectul pentru celalalt, pentru unicitatea lui si cu entuziasm sa ne punem pasiunea in slujba unei vieti mai bune pentru noi si copiii nostri. Cred cu tarie ca nu mai putem trai nepasatori si nici singuri. Trebuie sa invatam sa traim impreuna cu noi ca sa ne putem intelege unii cu ceilalti si sa facem din viata o arta in care ne exprimam cu emotie viziunea pentru a crea o lume mai frumoasa.

Traiesc cu speranta ca pentru fiecare dintre noi vine clipa in care ne intoarcem spre noi si unii spre ceilalti cu iubire si spre Dumnezeu cu credinta, pentru a gasi drumul spre evolutie si sanatate!

Viata e un joc de noroc in care nu ajungem sa impartim noi cartile dar suntem obligati sa le jucam cât mai bine! Aceasta este datoria noastra fata de noi si fata de copiii nostri. Sa facem din viata noastra un model de traire care sa ne dea speranta ca viata poate fi traita frumos. Viata poate fi mai buna, se poate schimba. Sa fim noi schimbarea pe care o vrem in lume!

O mare parte a vietii noastre o reprezinta promisiunile fata de noi insine pe care nu le-am respectat. Toate lucrurile pe care ne temem sa le incercam, toate visurile noastre neimplinite, alcatuiesc o limitare a ceea ce suntem si ce putem deveni. Necunoasterea, lipsa atentiei fata de universul nostru interior, lipsa de autocunoastere, intelegere si acceptare, teama si ruda ei apropiata, nelinistea, sunt cele care ne impiedica sa facem ce avem de facut ca sa dobândim fericirea.

Pentru a ajunge sa ne simtim impliniti si fericiti invatam sa ne desavârsim arta de a trai satisfacându-ne nevoile fundamentale: de a trai, a iubi, a invata si a lasa ceva in urma ca mostenire!

Aniela Minu - psiholog