vineri, 4 iunie 2010

despre obsesii


Am vorbit despre pasiuni, sentimente, orgolii, prostie si cate si mai cate, insa despre obsesii n-am vorbit.
Ce este obsesia ? In DEX zice:
Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare.

E foarte dificil sa fii obiectiv, cand spui cuiva ca are o obsesie pentru ceva, pentru ca tu insuti nu sti daca esti sanatos sau nu. Sub imperiul subiectivismului, am sa ma rezum la a comenta niste simple observatii, constatate de-alungul timpului. Obsesia nu este o manifestare evidenta, ci e nevoie sa petreci o perioada alaturi de cineva, sa-i cunosti obiceiurile, tabieturile, si alte aspecte care iti pot deranja simturile.
Obsesia face rau atat persoanei, cat si celor din jur. Fara sa fiu de specialitate psihiatru, am constatat ca obsesia se manifesta identic cu o masina care nu vrea sa porneasca, daca rezervorul nu este plin peste jumatate. Nu conteaza ca in rezervor este suficienta benzina pentru 100 de km, iar drumul de parcurs are 1 km. S-ar putea sa nu fiti de acord, insa tin sa aseaman obsesia cu fobia.
Cred ca la originea oricarei maifestari de gen sta teama de esec.

Haideti sa povestim despre florile din minunata gradina a obsesiilor.:)
Cea mai raspandita obsesie este cea pentru ordine. Unii oameni nu se simt bine, daca in jurul lor nu este ordine, disciplina, lucruri si fapte ordonate dupa un anumit tipar impus. Apare o neliniste, care dispare in momentul cand ordinea este restabilita.
Obsesia pentru curatenie. Am cunoscut oameni care au teama fata de microbi. Se spala pe maini din zece in zece minute. Cineva imi povestea ca isi spala inclusiv paltonul. Altii sunt atenti si nu mananca nimic de pe strada. Si daca o fac, ii observi ca isi infasoara gogoasa de parca ar trimite-o cu posta. Iar daca degetul murdar ar atinge din greseala, ar arunca-o fara sa se gandeasca.
Acum, daca as fi obiectiv, cred ca un lucrator la salubritate m-ar considera si pe mine obsedat de igiena.:))
Pasiunile pot fi si ele considerate obsesii. Spunem despre cineva ca a facut o obsesie pentru altcineva, de sex opus. Aniela Minu spunea odata ca iubirea poate fi transformata in obsesie foarte usor. Obsesie pentru amant, sot sau propriul copil. Cand e vorba de oameni maturi, e mai usor, pentru ca acestia isi pot controla singuri viata. Cand e vorba de un tata, care isi viseaza copilul campion la nu stiu ce sport, fara sa tina cont de aptitudinile copilului sau vointa lui, e alta poveste. Cumlea stiti care e ? Ca parintele se comporta exact ca un orb. El nu vede decat ce vrea el sa vada, si nu observa ca ... copilul sufera.
Stiu pe cineva care si-a sechestrat copilul in casa, pentru ca ii e teama sa nu ii fie rapit, sau sa se imbolnaveasca. Bietul copil nu are voie sa se joace cu nimeni si a devenit computer games addicted.
O alta obsesie este cea pentru perfectiune. Pana la o anumita varsta am suferit si eu de ea, asa ca, o cunosc foarte bine. Acum am ambalat-o in ceva mai galant si ii spun eficienta.:))
Mai e si obsesia pentru glorie. Sunt oameni care se viseaza conducatori de osti si fauritori de istorie, chiar daca au condus la viata lor numai un vapor.

Credeti ca obsesiile pot fi controlate si vindecate ?

Deci am vorbit despre:
- obsesia curateiniei;
- obsesia ordinii;
- obsesia furtului;
- obsesia campionului;
- obsesia rapirii;
- obsesia perfectiunii;
- obsesia gloriei.

Voi ce obsesii aveti sau cunoasteti ?
Hai, mai ziceti si voi ... pe Duel, bineinteles.:)

3 comentarii:

Laura spunea...

Eu cred ca una dintre cele mai indezirabile forme este obsesia... pentru o anumita persoana. Atunci cand ii invadezi spatiul personal, cand ii limitezi libertatea, cand devii o sursa autentica de stres sau, mai rau, provoci teama...atunci trebuie sa renunti la insistente si la alte tertipuri, trebuie sa fii sincer cu tine si sa consulti un psiholog... Cum iti dai seama ca ai pierdut controlul?! In primul rand, cand sesizezi respingerile ferme si repetate ale persoanei in cauza si observatiile pe care ti le fac cei din jurul tau, ar trebui sa fie de ajuns...

pheideas spunea...

@Laura, ti-e teama de cineva ? La ce fel de obsesie te referi ? Am o banuiala, dar nu vreu sa insist. :)

Laura spunea...

:) Din fericire, e un episod incheiat, dar efectele lui se resimt in prezent. A fost o vreme cand ma simteam tare neajutorata si mereu in pericol. Imi formasem chiar si un tic, acela de-a ma uita mereu in spate la cel mai mic zgomot. Am avut noroc de cativa prieteni care...la nevoie...m-au ajutat si bineinteles de mama care a sarit ca o leoaica pt a ma apara. :) Politia mi-a dat un raspuns bizar, acela ca tb sa ma prezint cu cateva vanatai sau alte daune specifice pt a fi luata in serios.

Din acest motiv, incerc sa imi conving prietenii/prietenele sa renunte la fel de fel de tertipuri in momentul in care sunt parasiti. Stiu ca unii nu renunta la 'lupta' pt ca au sentimente puternice, dar de aici pana la hartuire e un pas mic.

In acelasi timp,sustin 'victimele' unei astfel de obsesii in conditiile in care nu intretin aceasta stare. Cand se simt amenintati tb sa ia atitudine, sa vb cu parinti, prieteni, sa evite sa fie singuri. Politia nu va poate ajuta in acest sens. Plus ca NU poti pastra o relatie amiabila cu o persoana care iti inspira frica. O va interpreta gresit si dupa o vreme, teroarea va reveni. Asa ca...fiti FERMI!