Am observat in ultimii ani un fenomen patologic extrem de interesant. Haideti sa cautam in DEX. PARANÓIA s.f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.
Am impresia ... paranoica :)), ca din ce in ce mai multi dintre semenii nostri se molipsesc de aceasta boala. Nu sunt psihiatru, insa am impresia ca paranoia este strans legata de: depresie, insatisfactie, greutati cotidiene, esecuri in viata personala si incapacitatea unora de a le depasi. De aici pana la a spune: "totul imi este potrivnic sau toti imi sunt dusmani" e doar un pas marunt. E mult mai usor sa-i bagi pe toti in aceeasi oala si pe tine sa te pui deasupra. Iar celui care incearca sa "patrunda sau sa iasa", uneori cu buna intentie, sai dai in cap fara discernamant prealabil.
Repet, nu sunt psihiatru, insa am avut parte de multe fenomene si manifestari de gen, incat la un moment dat imi faceam cruci cu ambele maini si ma uitam in oglinda dupa... :))
Paranoia da o oarecare sensibilitate in perceptia realului. Paranoicul vede o amenintare, nu conteaza de ce fel, in orice si reactioneaza violent. Uneori si o expresie gen: "du-te putin mai incolo !", este interpretata ca un atentat la libertatea sa personala. Sau a bunului simt, dar e alt capitol.:) In mai toate cazurile nici nu e nevoie de cuvinte. In mentalul sau se infiripeaza instantaneu o mlultitudine de scenarii, toate cu final dezastruos, de genul: "aha, lasa ca stiu eu ce vrei sa faci cu adevarat ! Precis vrei sa ...". De aici pana la "nenorocitule, vrei sa ma omori !" mai e putin.:)
Alteori o simpla discutie, cu argumente, in care unul din protagonisiti ramane fara replica, poate fi perceputa de acesta ca o agresiune si remarcata astfel: "nu se poate, tu ai dreptate tot timpul ! Vrei sa te dai mare ? Nu vezi ca toti zic ca mine ?". Observam ca paranoicul nu are forta sa-si sustina cauza si cauta sprijin in multime. Are impresia ca toti sunt ca el, "normali", si "agresorul" este cel ciudat ... altfel. Aceasta departajare este absurda, si hilara in acelasi timp, pentru ca notiunea de normalitate este relativa. Si sa te pozitionezi deliberat "deasupra" sau "dedesupt", poate trada o superficialitate sau o patologie.
Da, si pozitionarea "dedesupt" este tot o manifestare a paranoicului, mai rara ce-i drept. Pe un fond de labilitate psihica, acesta se poate izola de grup, si dezvolta o strategie de aparare nu prin contra-atac, ci prin eschivare si fuga. In mintea lui, el ii considera pe ceilalti agresori, insa nu lupta. Am intalnit des remarci de genul: "oricum nu fac fata. E mai tare decat mine ! Mai bine cedez eu.". Nu e acceptare, ci eschivare. Acceptarea infrangerii se face cu "zambetul pe buze". Cel care nu accepta este incruntat mai mereu.
Pranoia este o degererare a unei manifestari de conservare, instinctuale. Una e sa percepi o agresiune si sa reactionezi, firesc, si nu neaparat printr-o alta agresiune, si alta e sa generalizezi orice actiune drept agresiune si sa reactionezi similar.
Paranoia se vindeca prin incredere si prin a accepta ca "nu toti vor sa-ti faca rau". In general, notiunile de rau/bine sunt abstracte si relative. Si tin de perceptia si raportarea fiecarui individ la eveniment, experienta si la un sistem de valori dobandit. "Ce e bine pentru mine, e rau pentru celalalt".
Luati acest eseu ca o perceptie personala si relativa din partea unui paranoic sub tratament. :))))))
Nu vreau sa acuz, ci doar sa trag un semnal de alarma. Cu totii putem aluneca in acest gen de boala, cu manifestari mai mult sau mai putin evidente. Marturisesc ca si mie mi se intampla sa ma manifest altfel decat de obicei, si apoi sa realizez ca ceva nu este in regula. Dar ma linistesc si imi spun ca atata timp cat "imi dau seama", este in regula.
Sanatate multa tuturor !
10 comentarii:
Se mai intampla, si nici nu e de mirare daca ne gandim la vremurile in care ne e dat sa traim, la caracterele tot mai modificate din jurul nostru, la "omul nou" care parvine cu nonsalanta pretutindeni...
Daca am inceput sa devenim paranoici in grup inseamna ca ceva nu e in regula cu lumea in care traim...si sigur nu este.
Omul este o fiinta bio-psiho-sociala si dezvoltarea lui in termenii mai sus mentionati are loc numai in mediul social; daca mediul este alterat atunci si omul poarta pecetea acelui mediu.personal consider ca mediul este foarte important in dezvoltarea personalitatii.
Si in plus, mai sunt predispozitiile genetice ale fiecaruia in parte...
Se poate discuta la nesfarsit despre psihicul uman..pentru mine este un subiect fascinant.
Osciilatile la nivel psihic sunt normale din punctul meu de vedere.Citeodata esti pus in situatia sa realizezi cea ce esti prin cea ce nu esti.Iar fondul care genereaza paranoia si schizofrenia nu se afla in exterior,in lume,ci in interior,e un fond de frica,de temeri,de neincredere,citeodata sedimentat printr o reprimare constienta si succesiva,de dragul unor aparente care de fapt nu exista.
Am repetat mult aceasta afirmatie,nu exista in fapt realitate obiectiva,exista o singura realitate,Tu,Eul,fiecare luat in parte.Cea ce numim lume,societate este o conventie,un acord colectiv cu oarecare independenta.Din punctele in care realitatea individuala se intersecteaza,se creeaza realitatea colectiva,iar solutia este,schimba te,si lumea ta se schimba.
@Adi, nu mai am nimic de adaugat la ce ai spus tu.
@Daniela, asa e, mediul ne influenteaza ... dezvoltarea psihica. Crezi ca mediul de acum 50.000 de ani, cand ursul de pestera pandea la iesire, difera de cel de azi ? :) Eu zic ca nu. Poate ca atunci, ca si azi, erau pesteri cu urs si pesteri fara, iar cele fara aveau vedere la mare. :))
Dar nici asa nu cred ca e o clasificare. Am intalnit destui paranoici in randul oamenilor cu bani, si multi optimisti intre cei saraci.
Eu cred ca da, Pheideas.:)
Mai putine expectatii, mai putine cerinte, mai putina concurenta si pretentii....adica mai putin stimuli care sa bombardeze psihicul uman. In consecinta, o adaptare mai simpla unei realitati clare , la fel de simpla. Fara frustrari si refulari prea multe.
Am vazut sanatate psihica alterata mult mai mult la persoane educate, foarte informate si foarte putin sau deloc la persoane din mediul rural....si asta si ca raspuns personal pentru Eul acela independent al nostru care traieste de capul lui fara nici o realitate obiectiva...Eul se formeaza si exista numai in raport cu realitatea obiectiva; insasi angoasele subconstiente si reprimarile inconstiente sunt produse ale refularilor formate in raport cu o lume obiectiva.
Starea schizofrenicului , de ex., prezinta chiar acea negare si neacceptare a realitatii obiective..Sau o fi starea schizoida starea normala care trebuie sa o traim cu totii si nu stiu eu..?!
Atunci ar trebui sa fiu fericita...exista un singur om "normal" in familia mea si se va descurca foarte bine in lumea lui "reala"...
A nega realitatea obiectiva inseamna negarea implicit si negarea Eului si chiar a lumii personale..parerea mea.
In Romania atmosfera asta e normala, as putea povesti eu cite mi s-au intimplat mie personal, dar n-o s-o fac, ca nu vreau sa-mi aduc aminte. De exemplu o sa-ti dau o singura fapta: un "prieten" ne-a dat echipei noastre (eu - graficianul, desenatoarea si copy-writerul, deci trei oameni) o lucrare la o firma de pantofi sport, nu dau nume, si ne-a platit pe fiecare cu 100 de euro (!!!). Ulterior, dintr-o sursa mai mult decit sigura, am aflat ca pe lucrarea noastra a luat doar din prima 12.000 de, euro, fara sa mai calculam celelalte aplicatii pe care a folosit layout-ul conceput de noi.
Si daca m-as apuca sa-ti povestesc toate tepele pe care le-am luat, sau tepele pe care le-au luat altii si eu stiu de ele, s-ar zugravi repe un piesaj romanesc de neincredere care... e favorizant paranoiei. Mi se pare normal ca romanii sa fie paranoici, scuza-ma.
:)
@simona, sa-ti spun una si mai si ...
am lucrat cu mult iani in urma la o firma de productie publicitara, Avantgarde se numea. firma a avut zece contracte de cate 20.000 de euro. noua au iesit impecabil, insa al zecelea s-a gresit. valoarea de productie era undeva pe la 5000 de euro. ce crezi ca au facut ? au imputat lucrarea celui care a gresit, din salariul de 300 de euro. cand le-am spus ca ar fi normal ca la castig egal sa fie si penalitati egale, s-au ofticat.
na, ca am deviat, de la paranoia la jigodism. in ro. e o cloaca ce-ar trebui impuscata pana la ultimul. si nici atunci n-as fi convins ca s-ar starpi raul, si ca nu s-ar ridica alta jigodie dintre cei care mai ieri erau oropsiti.:)
Ai o leapşă de la mine...n-am uitat că mai ai una restantă :)) Am crezut atunci că o să-ţi placă să vorbeşti despre ce înseamnă blogul pentru tine, pentru că mai spui tu câte ceva pe tema asta de câte ori ai ocazia...
Acum, cred că o să-ţi placă să vorbeşti despre principiile tale în viaţă...sper să nu mă înşel :)
Trimiteți un comentariu