cum sa faci un milion

Fiecare dintre noi s-a întrebat, măcar o dată, cum ar putea să se îmbogăţească în cel mai scurt timp, cu sau fără prea multă muncă. Şi cine ar putea să arate, cel mai bine, calea către primul million de euro decât cei care l-au făcut deja? Şi nu unul ci multe milioane de euro.

“Cum pot să fac un milion de euro”. Mai jos puteţi vedea, integral, raspunsurile lor exact aşa cum au fost date.

Dan Şucu, proprietar Mobexepert –240 milioane de euro:
“Chiar nu ştiu cum. Asta e întrebarea pe care mi-o pune şi fiică-mea şi nu ştiu ce să-i răspund. Competenţele mele sunt limitate la domeniul în care activez şi eu ştiu doar cum să fac ca să nu pierd bani.”

Culiţă Tărâţă, cel mai mare latifundiar al ţării – 28-30 de milioane de euro:
“Foarte greu. Şi cei care-l au, trebuie să facă eforturi deosebite ca să-l întreţină. Crezul meu este pământul şi am încredere desăvârşită că se pot face bani repede doar în domeniul ăsta, deşi când faci un profit de 10% te aşezi şi pupi pământul. Mai greu e să începi pentru că băncile nu prea ajută economia, trebuie să ai ceva în spate, iar dacă laşi garanţie un teren ţi-l estimează de cinci ori mai ieftin decât e în realitate. Sincer să fiu, dacă aş pierde acum toţi banii, nu cred că aş mai putea să fac un milion de euro.”

Ioan Niculae, industria chimică, agricultură, turism -1,2 miliarde de euro:
“Ca să faceţi un milion de euro ar trebui să vă gândiţi cam în ce domeniu să investiţi anul acesta. Până acum un an, dacă întrebai pe cineva unde trebuie să bagi bani îţi zicea imobiliare, ceea ce s-a dovedit o treabă falsă...Părerea mea că singurele afaceri care merită începute sunt cele din domeniul producţiei. Produceţi un cui, un pantof, o bere. Dar să produceţi ceva. Poate milionul nu va veni imediat, dar va veni în mod cert. Dacă faceţi pantofi, nu trebuie să fiţi cel mai bun pantofar, dar trebuie să ştiţi cât costă materia primă pe care o băgaţi în acel pantof, cât vă costă munca. Dar mai întâi trebuie să-l luaţi de la piaţă să vedeţi cu cât puteţi să-l vindeţi.
Mai trebuie să aveţi şi o bancă bună ceea ce, din păcate, în România nu există. Nici una. Băncile sunt mai mult case de schimb valutar şi în nici un caz bănci. Sunt un fel de case de ajutor reciproc ale băncii naţionale şi ale Guvernului.

Ovidiu Tender, industria grea, industria petrolieră – 300 de milioane de euro:
“Eu nu ştiu cum. Eu mi-aş dori să faceţi muncind . Noi(bogătaşii români – n.r.) am fost beneficiarii unei conjuncturi unice în ultimii 80-90 de ani, iar asta este, cred, explicaţia faptului că am reuşit să acumulăm într-un timp foarte scurt avere. Într-o economie normală sau într-o normalitate către care tindem şi noi, eu cred că nu se poate. Numai având inspiraţie care să poată să-ţi genereze un venit important.”


Adrian Porumboiu, agricultor şi patron de echipă de fotbal – 180 de milioane de euro:
(Râde copios) “Eu ştiu ce să zic?...eu le ştiu pe astea cu pământul. Dar cred că poţi să faci bani dacă ai o fermă. Problema e că trebuie măcar 100.000 de euro ca să faci un milion de euro. Cu suta de mii de euro poţi să-ţi cumperi cam o sută de hectare de teren agricol. Milionul de euro poţi să-l faci din primul an dacă şi vremea ţine cu tine sau poţi să-l faci după mai mulţi ani.”


Viorel Micula, patron European Drinks – 400- 450 de milioane de euro:
“Eeee, astea- s întrebări? Nu ştiu….prin muncă şi foarte multă transpiraţie. Poate şi prin politică, dar eu nu mă pricep foarte bine la asta. Trebuie să alegi domeniul în care te pricepi cel mai bine.”

Sorin Ovidiu Vântu, investitor media – 400-450 de milioane de euro:
“În conjunctura actuală puteţi face un milion de euro dacă aveţi două milioane de euro ca să pierdeţi un milion şi să rămâneţi cu unul(râde)…Eu nu mai jonglez de mult cu asemenea cifre. Dar acum, în 2010, un tânăr nu poate să facă un milion de euro din muncă cinstită. Tu, de când lucrezi, ce ai făcut? (Îi răspund)…..Ei, vezi?! Eu unul am avut şi noroc cu anul 1990. Toţi românii au avut noroc atunci.”


Gigi Becali, investitor în imobiliare şi fotbal – 200 de milioane de euro:
“Acum? Păi da, poţi să faci dacă-I găseşti pe jos, îi câştigi la loto sau îi furi. Sau poate-ăi fi genial, să inventezi ceva dar şi atunci îţi fură altul ideea şi face el banii. Nu merge bă să faci bani dacă pleci de la zero.”

Radu Octavian, proprietarul lanţului de magazine Diverta – 95 de milioane de euro:
“Cel mai simplu este să câştige la loto... În business, nu ştiu, este foarte greu astăzi, dar în principiu, milioanele se fac acolo unde faci ceva care nu s-a mai făcut, asta însemând că te mulezi pe schimbări sociale sau tehnologice. De exemplu: toţi cei care au făcut bani în IT: Steve Jobs, Bill Gates şi aşa mai departe, toţi au intrat pe aceaşi fereastră de oportunitate şi au transformat-o în succes, la fel s-a întâmplat în industria oţelului şi în România în anii ’90: trecerea de la un sistem de stat totalitarist la unul cât de cât liber, capitalist. Orice schimbare tehnologică sau orice altfel de schimbare va fi fructificată de un tânăr dibaci care va şti să o transforme în milioane de dolari”.

Venera Arapu, stilist vestimentar – câteva milioane de euro:
„Având o idee câştigătoare şi urmând cu tenacitate un ţel, neîmprăştiindu-te în multe direcţii, având nişte conecţii foarte bune, pentru că este foarte important ce faci cu munca pe care o depui, cum o fructifici. Dacă nu întruneşti aceste date, nu cred că se întâmplă”

Marius Ghenea, business angel – 19-20 milioane de euro:

“Nu ştiu. Trebuie să fie cu siguranţă norocos, pentru că nu-i uşor să faci un milion de euro. Nu există o reţetă să faci un milion de euro. Iar, norocos, ştiu şi eu, ca şi abordări extreme: să joace la loterie şi să fie cu adevărat norocos şi atunci poate să facă mai multe milione de euro la o tragere la care s-au reportat sume semnificative, iar la extrema cealaltă, poate să înceapă o activitate antreprenorială şi să facă acest lucru cu multă inteligenţă, cu multă determinare, să pună mult efort, să aibă o echipă potrivită, să aibă o idee de afaceri, să aibă un proiect foarte bun, să-l urmărească cu multă rigurozitate. Sunt tot felul de aspecte care ar trebui să intre în acest plan de a construi o afacere de succes şi ulterior fie din profiturile acestei afaceri, fie din vânzarea afacerii respective, într-un exit să realizeze milionul de euro. Foarte important este că majoritatea acelor care ajung cu adevărat la acel obiectiv nu şi-au propus niciodată un milion de euro. Ei şi-au propus doar să realizeze o iniţiativă antreprenorială, ca să aibă un anumit grad de succes, dar nu s-au uitat neapărat la factorul material sau nu l-au cuantificat în sute de mii sau milioane de euro şi ăsta e un lucru foarte important. Trebuie spus, apropo de noroc, în general orice iniţiativă şi mai ales cele antreprenoriale trebuie să aibă şi un anumit grad de şansă pentru a avea succes, pentru că altfel cu siguranţă că sunt multe idei şi proiecte valoroase care sunt la start, dar numai câteva din ele ajung la un succes real, patentat de business şi asta înseamnă că pe lângă alte diferenţe care pot să existe între antreprenorii respectivi, probabil că există şi o doză de şansă care unora le-a lipsit şi altora le-a prisosit”.

Irina Schrotter, creator de modă – 19-20 de milioane de eur:

“Depinde. Unii foarte greu, unii foarte uşor. Nu vreau să mă întorc la teoria cu băieţii deştepţi, dar trebuie să vă spun că nu sunt fericită când îmi dau seama că de 20 de ani plătesc taxe şi impozite. Am făcut o socoteală şi cred că în fiecare an plătesc circa 4 milioane de euro taxe pe toate companiile mele. Nu am nici o mare fericire să aud că zilele acestea se discută de taxarea averilor bogaţilor din România, fără ca cineva să aibă bunul simţ să verifice mai întâi cum sunt făcute, dacă au platit taxe sau nu. Mie nu mi se pare normal să pornim din anul 2010 şi să ştergem tot ce a fost în urmă. Haideţi să mergem să verificăm, să vedem fiecare ce are şi dacă justifică ce are. Dacă nu justifică ce are îi confiscăm, dacă justifică: Bravo ţie! După care impozităm cum vreţi, dar haideţi să facem curat şi în urmă, pentru că în românia sunt prea mulţi băieţi deştepţi şi prea puţini oameni corecţi şi prea mulţi oameni săraci, din păcate”.

Averile oamenilor de afaceri chestionați sunt preluate din cel mai recent clasament Forbes 500 Miliardari.

Sursa: money.ro

... vezi tot

flori si amurg de florii

... de P. Zamfir

Tuturor florilor le daruiesc un zambet ! ... vezi tot

un colt de bucuresti - manastirea stavropoleos

Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Munteniei, 1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. În curtea hanului său, Ioanichie a zidit biserica şi o mănăstire, susţinută economic din veniturile de la han (o situaţie frecvent întâlnită în epocă). În 1726 stareţul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei şi exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun. ... vezi tot

poze la frumusani

Balta de la Frumusani


Un popandau. Era cat pe ce sa-l calc cu masina. Am oprit, am scos tunul si i-am tras o poza. :)


Cotofana la cuib ... vezi tot

100 % romanesc

Ieri pe A3, mi-a atras atentia o stire despre ultimul castigator la Bingo Metropolis. Nu mai stiu cum il chema, insa omul si-a spus povestea. De conditie modesta, locuia intr-un stat pierdut in campie. Ajunsese la fundul sacului, fara bani si fara venit, dupa ce a fost dat afara de la ultimul job. A incercat taximetrie, dar n-a prea mers. Cu un an inainte luase un credit de 90.000 RON, si lunar trebuia sa scoata 1.700 RON.
Castigul de 300.000 RON i-a cazut ca o mana cereasca. O saptamana i-a trebuit sa se dezmeticeasca. Dupa ce a incasat banii, ce credeti ca a facut cu ei ? Si-a achitat datoria si si-a luat masina. Nu si-a luat Logan, ci un Mercedes de 15.000 euro.
100 % romanesc ! :))

Dupa parerea mea, cam 30 de ani ii va trebui romanului sa invete ce sa faca cu banii. Asta daca nu va veni intre timp iar cineva din neamul cu trei bilute sa-l invete. Pe tanc sau la tol de business, are mai putina importanta. :)) ... vezi tot

jocuri si interese la varf pe spinarea prostilor

Zilele acestea se vehiculeaza stirea ca Romania va achizitiona un numar x avioane de vanatoare F16 second hand, urmand sa plateasca vreo 3 miliarde de $.
Putini stiu ca ultimul avion de vanatoare Lockheed F-35 este si ultimul, urmand ca noile strategii de lupta sa inlocuiasca avioanele clasice cu avioane fara pilot, mai mici, si mai ieftine. Boeing avand deja un contract cu guvernul american de cateva miliarde de $.
Avioanele fara pilot au ca principal rol cel de recunostere si localizare, si secundar, transmiterea coordonatele tintei rachetelor sol-aer, lansate de pe transportoare. O racheta costa in jur de 10.000 $, in timp ce un avion de lupta trece 10 milioane. S-a ajuns la aceasta schimbare, cand au descoperit ca noile rachete Missile air-sol pot dobora orice tinta aeriana. Iar un avion modern, ca sa faca fata noilor sisteme de detectie radar, ar trebui dotat cu o tehnologie foarte costisitoare. Iar costurile legate de recuperarea pilotilor, intretinerea portavioanelor si a bazelor de lansare nu justifica pierderile.

Prin urmare, nu e mai ieftin sa dotam apararea anti-aeriana cu baterii de rachete fixe si mobile ? Cu atat mai mult, noi nefiind tara ofensiva, cu capacitati dislocate in afara granitelor.
... vezi tot

nemernicia la romani

Cred ca marea parte a acestui popor este alcatuita din jigodii. Nu va suparati, insa din moment in ce vad in jurul meu, fara sa ma agit prea mult, mai multe fapte de jigodism, e singura concluzie rationala.

Am ajuns sa ma obisnuiesc si sa consider ca furatul a devenit sport national. De la amaratul care fura cabluri de cupru, pana la directorul de agentie nationala, care isi trage salarii de sute de milioane, toti isi justifica sub o forma sau alta actul reprobabil. Dar sa furi de la copii, mi se pare strigator la cer.
Sunt convins ca cei care aveti copii la gradinita, in regim de semi-internat, sunteti obisnuiti cu peisajul educatoarelor plecand cu sacosele pline. Si ca lor sa le ramana, injumatatesc ratiile copiilor. Le indoaie laptele cu apa, sau in loc de o cana le pune jumatate. La fel procedeaza si cu carnea, legumele, painea si tot ce e de furat. Stiati ca educatoarele se serg la fund cu servetele Zewa, aduse de parinti pentru copii ?
Sa iei bani sau atentii, se poarta. Insa sa iei din mancarea copiilor mi se pare cel mai josnic fapt, care merita pedepsit in cel mai dur mod. Si poate se pedepseste, dar nu in Romania. De ce nu la noi, pentru ca la noi hotia este ridicata la rang de virtute.
... vezi tot

primavara la mogosoaia

Pentru cunoscatori, sunt facute cu doua Flektogoane, cel de 35/2.4 si 20/2.8.


... vezi tot

de ce tipam ?

O persoana deosebita mi-a trimis o poveste.

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII ?

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine, inreba din nou inteleptul ?
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa ?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati ? Cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite ? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona :
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."
... vezi tot

normal sau anormal

Am o dilema, pe care incerc s-o lamuresc. Cu totii traim sentimentul unicitatii si cu nazuinta ca cei mai multi dintre semenii nostri ne seamana in cuget si simtiri. Este acea raportare la mediul in care ne educam, traim si ne definitivam personalitatea. Va propun o discutie despre normalitate si am sa incep cu un exercitiu de imaginatie.

Un profesor universitar, trait o viata intr-un cartier select, ingropat in teze despre sociologie si conditia umana, si pasionat de Brahms, nimereste din intamplare intr-un cartier modest, intr-o margine de Bucuresti, invitat la o nunta. Va imaginati ce material de studiu i s-ar oferi instant ... ? Stiti cum e la nunti ... nu poate sta deoparte; ii musai sa socializeze, ca arate ca se simte bine, ca ii plac vinul si sarmalele pe acorduri de manele, ca trebuie sa danseze mireasa si eventual sa scoata ostentativ bancnotele de un milion ... fara numar, ca deh, este barosan, si altele ce se fac la o nunta intr-o margine de Bucuresti. A, nu mai zic ca la masa, intre doua pahare si zece sticle, trebuie sa se dea "smecher" si "sa dea pe spate" auditoriul, cu ultimele noutati din tabloide, sau cu concepte elevate despre viata si traiul conjugal. Si la sfarsit sa lase plicul burdusit.
De ce e nevoie sa faca toate astea bietul profesor ? Doar pentru ca a fost invitat ? Si de ce a fost invitat ? Pentru ca e baiat simpatic ? Hai sa fim seriosi ! Stiti foarte bine ca invitatiile la nunta se fac pe criteriul : "Auzi fa, nu-l invitam si pe Dl.Costel, ca asta are bani ?! Care Costel draga, ala de e director la ... ?". Mda, cred ca in strafundurile mele supravietuieste inca un viermisor, pe denumirea latineasca: Naivus Tampitus.:))

Dar sa revin la subiect.
Va spuneam ca traim intr-o lume a noastra, din care uneori ne este dat sa evadam si sa descoperim o alta lume. O lume cu nimic mai anormala, doar ca se conduce dupa alte regului, cu care nu suntem obisnuiti, si in care "aterizam" fortat pe post de victime sau invitati. :)
Uneori extremele nu sunt atat de evidente. Ne complacem intr-un ritual propriu, cotidian, inconjurati de prieteni si oameni asemeni noua, timpul trece si ajungem sa credem ca lumea incepe si se termina cu noi.
Apoi ramanem socati cand vedem la TV cum o gramada de - zicem noi, tampiti - se imbulzesc sa apuce o bormasina. Credeti ca ei constientizeaza penibilul ? Care este de fapt normalitatea, cea a lor, sau cea a noastra ?
Alta ... Stiati ca intr-o piata de angro din Bucuresti, toate cantarele sunt "manarite" cu 200g ? Iar eu, odata, am cumparat de pe SH un obiectiv foto stricat. Si n-am putut sa cedez insistentelor unui amic, sa gasesc alt fraier si sa scap de el. Altii nu au absolut nicio problema cu asta. E normal sau anormal ?

In urma cu doi ani, cumnatul meu a avut un accident, in care pitzipoanca lui Razvan Temesan (taticul Bancorexului), nu s-a asigurat cand a iesit cu masina din parcare.
La politie s-a facut constatarea ca ea vinovata. Apoi a dat un mic telefon. Dupa douazeci de minute a aparut Temesan. S-a dus in biroul comandantului si dupa alte cinci minute a plecat. Cumnatelul meu a fost chemat si i s-a sugerat frumos sa recunoasca ca el a provocat accidentul si ca nu nu i se va intampla nimic. In caz contrar, va avea de suferit in instanta.
E normal, sau anormal ? Cu siguranta veti spune ca nu e, dar ma pun in mintea jigodiilor alea; ei ce cred ?

Si una la scara planetara. Joi la Conferinta de Comert cu Specii Disparute, avuta loc nu mai stiu unde, s-a votat cu unanimitate pentru continuarea pescuitului Tonului Albastru, specie pe cale de disparitie. Cu ce drept s-a luat aceasta decizie ? Cu ce drept se considera omul Dumnezeu ? E normal sau anormal ? De ce altii vad normala aceasta decizie ? Sa fie o problema de alegere, sau de supravietuire ?
... vezi tot

bancuri

Bancuri si iar bancuri ...


... vezi tot

priviti si minunati-va !

Si in alte parti se intampla, cand se anunta reduceri, dar parca ce-am vazut mai sus, n-am vazut de multa vreme. Mai precis, de pe vremea impuscatului, cand stateam la coada la carne. Parca si atunci exista mai multa decenta. Acest episod mi-a amintit de natura umana si de primitivul din ea.
Stiti care e paradoxul, faptul ca articolele pentru care se bateau nu sunt bune de nimic. Va rog sa credeti pe unul care se pricepe la unelte. Ele sunt facute sa dai doua gauri pe an, si atat. Daca le folosesti in regim de lucru intens, poti sa le arunci dupa o ora. Dar ce conteaza, sunt ieftine !
Iata consecintele a douazeci de ani de spalat creierul prin elaborate strategii de marketing.
Imaginati-va ce s-ar intampla in caz de calamitate ...
... vezi tot

paranoia invadeaza romania

Am observat in ultimii ani un fenomen patologic extrem de interesant. Haideti sa cautam in DEX. PARANÓIA s.f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.

Am impresia ... paranoica :)), ca din ce in ce mai multi dintre semenii nostri se molipsesc de aceasta boala. Nu sunt psihiatru, insa am impresia ca paranoia este strans legata de: depresie, insatisfactie, greutati cotidiene, esecuri in viata personala si incapacitatea unora de a le depasi. De aici pana la a spune: "totul imi este potrivnic sau toti imi sunt dusmani" e doar un pas marunt. E mult mai usor sa-i bagi pe toti in aceeasi oala si pe tine sa te pui deasupra. Iar celui care incearca sa "patrunda sau sa iasa", uneori cu buna intentie, sai dai in cap fara discernamant prealabil.
Repet, nu sunt psihiatru, insa am avut parte de multe fenomene si manifestari de gen, incat la un moment dat imi faceam cruci cu ambele maini si ma uitam in oglinda dupa... :))

Paranoia da o oarecare sensibilitate in perceptia realului. Paranoicul vede o amenintare, nu conteaza de ce fel, in orice si reactioneaza violent. Uneori si o expresie gen: "du-te putin mai incolo !", este interpretata ca un atentat la libertatea sa personala. Sau a bunului simt, dar e alt capitol.:) In mai toate cazurile nici nu e nevoie de cuvinte. In mentalul sau se infiripeaza instantaneu o mlultitudine de scenarii, toate cu final dezastruos, de genul: "aha, lasa ca stiu eu ce vrei sa faci cu adevarat ! Precis vrei sa ...". De aici pana la "nenorocitule, vrei sa ma omori !" mai e putin.:)
Alteori o simpla discutie, cu argumente, in care unul din protagonisiti ramane fara replica, poate fi perceputa de acesta ca o agresiune si remarcata astfel: "nu se poate, tu ai dreptate tot timpul ! Vrei sa te dai mare ? Nu vezi ca toti zic ca mine ?". Observam ca paranoicul nu are forta sa-si sustina cauza si cauta sprijin in multime. Are impresia ca toti sunt ca el, "normali", si "agresorul" este cel ciudat ... altfel. Aceasta departajare este absurda, si hilara in acelasi timp, pentru ca notiunea de normalitate este relativa. Si sa te pozitionezi deliberat "deasupra" sau "dedesupt", poate trada o superficialitate sau o patologie.

Da, si pozitionarea "dedesupt" este tot o manifestare a paranoicului, mai rara ce-i drept. Pe un fond de labilitate psihica, acesta se poate izola de grup, si dezvolta o strategie de aparare nu prin contra-atac, ci prin eschivare si fuga. In mintea lui, el ii considera pe ceilalti agresori, insa nu lupta. Am intalnit des remarci de genul: "oricum nu fac fata. E mai tare decat mine ! Mai bine cedez eu.". Nu e acceptare, ci eschivare. Acceptarea infrangerii se face cu "zambetul pe buze". Cel care nu accepta este incruntat mai mereu.

Pranoia este o degererare a unei manifestari de conservare, instinctuale. Una e sa percepi o agresiune si sa reactionezi, firesc, si nu neaparat printr-o alta agresiune, si alta e sa generalizezi orice actiune drept agresiune si sa reactionezi similar.
Paranoia se vindeca prin incredere si prin a accepta ca "nu toti vor sa-ti faca rau". In general, notiunile de rau/bine sunt abstracte si relative. Si tin de perceptia si raportarea fiecarui individ la eveniment, experienta si la un sistem de valori dobandit. "Ce e bine pentru mine, e rau pentru celalalt".

Luati acest eseu ca o perceptie personala si relativa din partea unui paranoic sub tratament. :))))))
Nu vreau sa acuz, ci doar sa trag un semnal de alarma. Cu totii putem aluneca in acest gen de boala, cu manifestari mai mult sau mai putin evidente. Marturisesc ca si mie mi se intampla sa ma manifest altfel decat de obicei, si apoi sa realizez ca ceva nu este in regula. Dar ma linistesc si imi spun ca atata timp cat "imi dau seama", este in regula.
Sanatate multa tuturor !
... vezi tot

cand iei un mar, trebuie sa pui inapoi doua

Cand iei un mar, trebuie sa pui inapoi doua

Cand iei de undeva un mar, trebuie sa pui inapoi doua. Unul pentru cine s-o nimeri dupa tine, sau pentru nevoia proprietarului, iar celalalt drept multumire. Asa e frumos si de bun simt.
Stiti de unde vine vorba asta ? Din salbaticia naturii, nu din civilizatia orasului. Aceleasi legi, ale bunului simt, le intalnim si in jungla Amazonului (pentru cei proaspeti si curiosi, Amazonul e un fluviu - apa mai mare, care curge in America de Sud - continent), dar si in Carpatii nostri. Se zice ca daca esti in nevoie, adica te prinde foamea ori frigul, ai voie sa iei din avutul altuia. Avutul gasindu-se, de regula, intr-o cabana in jungla ori in varf de munte. Asa e legea ! Si nu se supara nimeni, atata vreme cat nu uiti sa aduci inapoi ce-ai luat. Si mai pui ceva si peste, drept recunostinta.
Dar asta e valabil in jungla, nu in civilizatie. Aici fiecare ia dupa bunul plac si uita sa puna la loc, sau sa lase cum a gasit. E valabil mai ales pentru amatorii de gratare la iarba verde. :)


... vezi tot

irina schrotter despre brandul personal si nu numai

Am gasit pe Money.ro un interviu al Irinei Schrotter despre brandul personal si multe alte reflexii despre economie, afaceri, politic, criza si piata in general. Am vazut o gandire calculata, in contrast evident cu exuberanta afisata de cei care ies in fata.
Va invit sa-l urmariti. Am anexat mai jos un extras, insa cel mai bine e sa urmatiti filmul aici.

Ce înseamnă brandul Irina Schrotter şi cât valorează el?

Brandul Irina Schrotter înseamă 20 de ani de muncă pentru mine. În rest, mi-ar fi greu să spun o valoare, pentru că, din păcate, în acest moment, pe piaţă nu se mai ştie ce valoare are, pentru că ceea ce se mai vinde este foarte puţin. Fără a şti preţul pe care e dispus cumpărătorul să-l plătească e greu să evaluezi. Această situaţie nu e valabilă doar în industria mea, ci în toate domeniile. Suntem în criză şi este greu să facem estimări. Dar, înainte de a intra în criză, exista o evaluare care spunea că brandul meu ar valora între 7 şi 10 milioane de euro (aşa cum se fac calculele atunci când cineva ar vrea să achiziţioneze un brand). Astăzi, sincer, nu mai ştiu.

Cum este perceput brandul Irina Schrotter în afară? Este el promovat ca fiind un brand românesc?

Eu am fost prima româncă acceptată la târgul Prêt-à-Porter de la Paris, care este cel mai mare din lume, unde expun peste 1.500 de firme, vin peste 50 de mii de cumpărători (buyerii) din toată lumea. Nu am fost prima româncă prezentă acolo, înaintea mea a fost Venera Arapu, care a prezentat sub pavilion francez, însă eu am fost prima acceptată din România. De ce? Pentru că eu produc în România. Baza mea principală e aici, iar exportul e un pas firesc care a apărut atunci când îmi consolidasem deja afacerea în ţară. Întotdeauna m-am prezentat ca fiind din România, promovând un brand românesc. Anul acesta am fost 21 de companii prezente la targul Prêt-à-Porter de la Paris. Nu e un minus, nu a fost niciun plus foarte mare că veneam din România. Diferenţa se face doar pentru ei în cât câştigă la final. Întâmplarea face că atunci când trag linia la comenzile făcute pe marfa mea câştigă mult mai mult decât câştigă la alţi designeri foarte cunoscuţi din lume, pentru că eu am un produs foarte bun, de-o calitate sus poziţionată pe piaţă care le permite lor nişte adaosuri foarte mari. Dacă de la un designer internaţional merg cu adaosuri de 250%, la mine poate să pună şi 500 sau 600%. Pentru ei înseamnă un câştig mai mare să achiziţioneze de la mine, dar nu pot cumpăra numai de la mine, pentru că imaginea contează foarte mult. Dar, eu nu am investit absolut deloc în imagine, deoarece nu-mi permit.

Ce presupune să investeşti în străinătate?
...
Restul interviului il gasiti aici

... vezi tot

prefer un smecher istet

Cum iti poti da seama daca cineva este de incredere si-ti va inapoia banii pe care ti-i cere insistent ? Imprumuta-l cu o suma mica si vezi daca se tine de cuvant si ti-i da inapoi cand a promis.

Daca nu stiati, la noi imprumutatul e sport national. Stiu pe unii care, ei si neamul lor, traiesc numai din imprumut. Se impumuta sa-si ia o paine si apoi cu salariul platesc imprumutul. Raman apoi lefteri si iar se imprumuta. :)
Nu zic, poate azi e mai greu ca oricand si multi din cei neobisnuiti cu cerutul recurg la imprumut ca ultima solutie. Mi s-a intamplat si mie, cand a fost criza din '97.
Sunt insa o gramada cei obisnuiti sa se imprumute. Stiti ce e hilar ? Ca dupa ce iti cer bani, lasandu-ti impresia ca sunt morti de foame, fug repede si-si cumpara plasma sau pleaca in concediu. :)) Tin minte, in urma cu vreo zece ani, pe vremea cand strangeam leu pe leu sa-mi cumpar casa, o cunostinta imi cere s-o imprumut sa-si cumpere ... casa. Am ras atunci cu pofta si am refuzat-o politicos.

O vorba din popor spune: "Prietenia si banul sunt ca uleiul si apa". Si mare adevar e in ea !
Am refuzat o gramada de "prieteni", spunandu-le ca tin prea mult la prietenia lor. Ma refer la sume importante de bani, nu la o suta, doua, de lei.
Sa-mi fie cu iertare, dar unii sunt si prosti. Sa va povestesc de ce ... Am socializat o vreme cu un amic. Se intampla cu ani buni in urma. Intr-o zi imi cere sa-l ajut cu cinci sute de euro, ca avea nevoie urgent, cu promisiunea ca mi-i va inapoia peste exact o luna. M-am dus la banca, am scos si i-am dat. Si dati au fost pana in ziua de azi.
Am prostul obicei sa nu cer banii inapoi. Este unul din motivele pentru care nu imprumut ... si prin urmare, nu am multi "prieteni". :))
Sa revin la amicul cu pricina. Nu i-am cerut banii inapoi si am racit relatia. Timpul a trecut si el a uitat de datorie. M-am facut si eu ca uit si am inceput iar sa socializam. Si intr-o alta zi, ma trezesc ca imi cere sa-l imprumut din nou, de data asta cu o mare suma de bani. Era vorba de plata unor datorii pe firma lui. Atunci mi-am varsat oful: "vrei sa te imprumut ? Hai sa-ti spun de ce n-o fac. In urma cu x ani mi-ai cerut cinci sute de euro, pe care ai uitat sa mi-i inapoiezi. Daca erai destept si gandeai mai departe de "atunci", azi te imprumutam cu toata increderea si te scapam de datorii !". A ramas cu gura cascata. Ziceti si voi, n-am dreptate ? Of, daca inteligenta ar creste pe toate gardurile ...
Bine a zis cineva, ca ... "prefer un smecher istet, decat un cinstit prost." ... Dar sa dai peste un smecher prost ? Iti vine sa-ti iei campii.:))
Stiti care e culmea fenomenului ? Sa dai cuiva bani, iar acesta sa uite sa ti-i mai dea. Apoi sa vezi ca isi ia una si alta, scule sau cosuri cu mancare, de fata cu tine. Asta e ca in bancul ala cu musca. Cica cum iti bati joc de o musca. O prinzi, o pui intr-un borcan, apoi faci kk si il mananci in fata ei. :))

Si un altul ... cica Tache se duce la Yanke.
- Yanke, imprumuta-ma cu niste bani, ca ti-i dau inapoi.
- Du-te la banca, zice Yanke !
- Am fost si nu-mi dau.
- Aaa, apoi daca banca nu-ti da, cum sa-ti dau eu ?
:))
... vezi tot

vetkozes (undressing)

Am gasit pe blogul Klarei o superba melodie cantata in "dulcele" grai maghiar, un remix al vestitei melodii cubaneze Guantanamera. M-a facut sa ma gandesc cu nostalgie la vremurile cand si la noi se facea muzica cu adevarat.



Imi mai port inca putin rochia
Sa mai intindem un pic clipa
Sa mai astept, sa mai astepti.
Inca mai tragi de timp
Mai tragi de cuvinte
Inca nimic nu e implinit
Inca sint eu insami.

Mai spune-mi ceva neinsemnat
Si-apoi poate fi orice, fie!
Mai spune-mi ceva neinsemnat
Si apoi sa vina orice, sa fie.

Mai e nevoie de o nimica toata, care sa ne transforme.
Spune-mi ceva, de la care sa fie, fie.
O nimica toata, poate fi un gest de la care se schimba ceva,
Ceva de la care apoi sa fie, fie!

Imi mai port inca putin rochia
Pina ceva nu ma poarta
Dincolo de un hotar.
Sa mai vorbim pe linga, sa o mai intindem
Mai asteapta inca putin
Inca mai e nevoie de ceva.

Mai spune-mi ceva neinsemnat
Si-apoi poate fi orice, fie!
Mai spune-mi ceva neinsemnat
Si apoi sa vina orice, fie!

Inca nimic nu e implinit,
Mai e nevoie de ceva
Nici eu nu mai stiu
Cind am decis.

Asa ar mai fi trebuit ceva
O nimica toata,
Asa ar mai fi trebuit ceva
Inca ceva.

Mai e nevoie de o nimica toata, care sa ne transforme.
Spune-mi ceva, de la care sa fie, sa fie.
O nimica toata, poate fi un gest de la care se schimba ceva,
Ceva de la care apoi sa fie, fie!

(Ruzsa Magdolna, Varga Ferenc, Varga Zsuzsa, Pély Barna)
... vezi tot

propunere legislativa

Zi de luni in Parlamentul Romaniei. Dezbateri aprinse pe tema varstei de pensionare din noul cod al muncii.
Propunere: intrucat in Romania este putin probabil ca un salariat sa ajunga sa beneficieze de anii de pensie cuveniti, o solutie ar fi ca cei cinsprezece sau douazeci de ani sa fie impartiti in mod egal si acordati in timpul perioadei de activitate sub forma de concedii. In felul acesta salariatul va avea ocazia sa se bucure in timpul vietii de avantajele cotizarii la fondul de pensii.



... vezi tot

sex protejat

Campanie pentru sustinerea sexului protejat ... vezi tot

unde a disparut ?

N-ati vazut gripa porcina ? Acum trei luni era peste tot. Umbla pe strada, pandea la orice colt. Mureau bietii oameni pe capete. In fiecare zi anuntau la TV ca au mai murit cinci nu stiu pe unde, alte mii in toata lumea, si ca precis o sa murim toti daca nu ne vaccinam. Innebunise lumea. Zeci de mii stateau la coada sa se intepe. Vuia netul de pro si contra. Saracul Toni Tecuceanu, mai era putin si era decorat post-mortem cu steaua republicii.

Brusc s-a facut liniste. A disparut gripa, au disparut bolnavii, a disparut si Streinu Cercel de pe posturile TV.
Am inteles, gripa a fost eradicata. Uraaaa ! Inca o victorie a medicinei mondiale impotriva pandemiei ce urma sa stinga umanitatea de pe fata pamantului.

Dar nu se stie niciodata ce agenti patogeni pandesc din umbra, asteptand momentul sa loveasca - gripa cabalina, magareasca, soriceasca, batraciana si alte combinatii letale. Aviara a fost ?
Unde sa loveasca ? In capul fraierilor care inghit nemestecat gogosile pregatite de marile concerne farmaceutice si livrate cu generozitate de mass-media. Contra cost, bineinteles !:)) ... vezi tot

despre pasiuni

... vezi tot

despre creante si recuperatori

Bancile paseaza creantele companiilor specializate. Am gasit pe Money.ro un articol despre recuperarea creantelor. Iata-l mai jos:

Recuperatorii vânează victimele crizei. Doar faliţii şi şomerii mai au scăpare

Portăreii cumpără de la bănci ori societăţi de leasing sute de credite neperformante lunar. Plătesc nu mai mult de o zecime din valoarea creditului, dar nu se lasă până nu-şi scot banii măcar de două ori. Directorul de la departamentul de recuperare debite de la Coface spune, în exclusivitate, pentru MONEY.ro cum procedează agenţii săi pentru a convinge rău-platnicul să achite şi care sunt cazurile în care nu prea reuşesc să facă mare lucru.

Compania Coface, primul recuperator al ţării, avea un portofoliu de creanţe de 90 de milioane de euro în 2007-2008 iar în 2008-2009 acestea au trecut de 450 de milioane de euro. Constantin Coman, directorul de la recuperare pune această creştere pe seama crizei.

“Situaţia creanţelor de recuperat s-a schimbat dramatic anul trecut. Acum avem mult mai mult de lucru iar asta se datorează, evident, faptului că românii nu mai au bani. Vin sute de cazuri lunar”, arată Coman.

S-au mai schimbat, însă, şi alte lucruri. Astfel, dacă acum doi ani o bancă sau o societate de leasing vindea un credit neperformant la 20-27% din valoarea lui, în prezent recuperatorul poate pune mâna pe o creanţă şi pentru 2%.

“Media e pe la 10% dar luăm şi creanţe la a cincizecea parte din valoarea ei. Totul depinde de vechime şi de valoarea ei. Cu cât e mai veche cu atât şansele de recuperare sunt mai mici şi o luăm foarte ieftin”, zice directorul Coface.

În medie se recuperează cam un sfert din valoarea creanţei, dar extremele sunt la 2% şi 80%. Oricum ar fi, însă, o companie precum Coface nu prea pierde. Din cifrele oferite de Constantin Coman se vede că, în cel mai obişnuit caz, recuperatorul îşi ia de două ori mai mulţi bani decât a dat pe creanţă.

Iar angajaţii săi sunt şi ei fericiţi: portărelul care îţi bate la uşă pentru a-ţi cere datoria are un comison de succes de până la 10%, deşi la sume foarte mari un comison obişnuit este de 1-2%. Un exemplu: o echipă Coface de patru oameni au recuperat două milioane de euro de la o companie de construcţii iar, ulterior, şi-au împărţit un bonus de 15 000 de euro.

Cum acţionează recuperatorul?

După 120 de zile de neplată a ratelor, banca începe să considere creditul problematic. Următoarele 120 de zile sunt demersuri pentru rezolvarea amiabilă a problemei. Dacă acestea nu duc la niciun rezultat, după un an de zile, creditul este vândut recuperatorilor de creanţe.

“Negociem portofolii de creanţe de milioane de euro. Ne interesează foarte mult ca debitorul să nu mai fi fost, mai înainte, abordat de altcineva ca să i se ceară banii pentru că atunci devenim deschizători de drum şi ne mărim semnificativ şansele de succes”, spune Coman. În continuare portărelul ia urma datornicului după telefon, adresă, sau prin intermediul evidenţelor Fiscului şi ale Registrului Comerţului.

Un agent negociază cu firma ori persoana fizică modul în care se poate stinge creanţa. În această fază recuperatorul are un avantaj evident faţă de bancă.

“Banca nu poate renunţa la niciun ban din creditul pe care l-a dat. Nici la dobânzi, nici la penalităţi. Însă eu mă pot duce să-i zic: Domnule, aveţi de dat suma x. Daţi-mi, acum 70% şi-am închis creanţa pe loc”, afirmă directorul Coface. Portărelul poate accepta şi o eşalonare a debitului dar atunci firma trebuie să prezinte o garanţie: un bilet la ordin, o filă CEC, sau gaj pe un activ. Dacă firma a apucat să ceară insolvenţa, datoria ori nu mai poate fi recuperată ori se recuperează doar un procent infim.

O procedură asemănătoare este şi în cazul unei persoane fizice: dacă este notificată şi refuză plata portărelul îi poate pune sub sechestru apartamentul, casa, maşina ori terenul deţinut. Dacă respectivul nu deţine nimic atunci cu executorul judecătoresc i se poate pune poprire de până la 70% din venitul net lunar, spune reprezentantul Coface. Acesta este, însă, contrazis de Codul Muncii, care spune că nu se poate popri mai mult de 30% din venitul net chiar dacă salariatul cere, expres, acest lucru. Şomerii care nici nu au vreun activ sunt aproape o cauză pierdută pentru portărei.

Cele mai multe dosare Coface se referă la cazuri de neplată a facturii la utilităţi. Debitele nu depăşesc câteva sute de lei. Există, însă, şi cazuri în care sume implicate sunt de ordinul sutelor de mii sau milioanelor de euro. Cele mai mari creanţe “vânate” de Coface sunt de un milion de euro de la o firmă de retail şi de 135.000 de euro de la o persoană fizică. Creanţa cetăţeanului este însă foarte veche iar acesta nu are decât un teren care nu valorează mare lucru. “E bine dacă scot de la el 30.000 de euro”, trage concluzia directorul Coface.

Intebarea care mi-o pun, este daca va putea scapa cineva de datorii. Datoriile se prescriu, sau sunt lasati in pace pana in momentul in care au bani ?
... vezi tot

spaga la romani

Alaltaieri, pe un post TV, am urmarit o dezbatere despre "spagi". Cred ca i-a spus altfel, insa in esenta, era vorba despre judecatori, salariile lor, spagile nesimtite pe care le pretind si human nature. Un ziarist spunea ca judecatorii ar trebui motivati atat de substantial, incat sa nu mai fie nevoiti sa ia spaga. Nu e prima data cand aud propunandu-se asemena solutie, si vad ca unii, in micimea lor intelectuala, continua sa creda ca masura ar putea fi o rezolvare a fenomenului.

Parerea mea este ca apetitul unora pentru spaga, cel putin pe aceste meleaguri binecuvantate, tine de educatie si nu de satietate. Oricat de multi bani i-ai da, omul va cere si mai mult, pentru ca ... "are defect plutitorul". Stiti, plutitorul e mecanismul acela de la vasul de WC, care face ca apa sa nu dea pe-afara, cand se umple. In mintea vitei (scuze pentru comparatia cu candidul patruped), notiunea de prea mult sau suficient nu exista. Are deja o vila si trei masini, care e problema, poate sa aiba si zece !
De ce spun ca fenomenul isi are radacinile in educatie, pentru ca educatia te "inalta" deasupra lumii materiale si te face sa vezi dincolo ... Cei fara, nu au notiunea de prea mult sau prea putin. In dobitocenia lor ei nu cunosc decat "a avea sau a nu avea !".

Cunosc cativa doctori care iau spaga, dar nu pretind niciodata. Daca omul vrea sa dea, sa-si manifeste in alt fel multumirea, e bine primit. Asa mi se pare frumos.
Dar sa conditionezi actul profesional, in speta cel medical, sa conditionezi viata unui om, de cat si daca da, mi se pare crima cu premeditare.

De unde vine inclinatia semenilor nostri, dealtfel oameni absolut normali si fara semne miselesti pe chip, pentru a strange cat se poate de mult ? Cred ca radacinile sunt adanc infipte in glia strabunilor. Sutele de ani de saracie au lasat adanc intiparita in mentalul colectiv teama de a nu avea. Si ea se manifesta in cele mai nastrusnice moduri si momente, de la goana dupa mancare, pana la tonele de bani adunate in banci. Sa nu mai vorbesc de satisfactia de pe chipul saracului, cand isi spala masina de 20.000 euro in parcare.

Mi s-a intamplat sa surprind o scena, undeva la tara, intr-un catun amarat. Cineva adusese cateva lazi cu alimente. Nu a trecut mult si suflarea satului a prins de veste. Cu mic cu mare au dat navala sa apuce o conserva, un salam, o paine, de parca ar fi venit sfarsitul lumii. Ce m-a frapat, era ca odata cu saracimea satului venisera ci cei instariti, sa apuce si ei din bunatati. Era gratis doar.
Imaginati-va ca unul din acele personaje, sau odraslele lor, ajung intr-o buna zi judecator sau medic.

Iata o interesanta tema de dezbatere. Stiti unde o gasiti ... :)
... vezi tot