omul frumos

M-am uitat aseara pe Antena 3 si am crezut ca visez. Ceva nu se potrivea cu tiparul obisnuit al reportajelor. Nu era viol sau crima, nimeni nu fura nimic, nu murea nimeni, ori despre vreun cocalar analfabet la volanul ultimului ragnet de masina. Nimic din toate astea !
Era un reportaj despre un silvicultor care s-a apucat cu ani in urma sa impaduresca desertul. Nu e vorba de Sahara, ci de desertul Olteniei, prins intre Olt si Jiu, pana la Dunare.
Am vazut imagini care m-au socat: nisip spulberat de vant, dune inalte de 10 m, praf pana la cer si o baba chioara incercand saraca sa praseasca trei fire de porumb. Mi-am adus aminte ca am trecut candva pe-acolo, dar nu credeam ca fenomenul de desertificare a ajuns atat de departe. Mai precis este vorba de Triunghiul Nisipurilor, cuprins intre Craiova-Bechet-Corabia. Acolo panza freatica este la mare adancime si nu sunt afluenti importanti ai Jiului ori ai Dunarii. Ceausescu a construit canale de irigatii, care mai apoi au fost dezafectate. La Dabuleni s-au facut experimente cu vii, pomi si legumicultura, dar s-a ales praful si de ele.
In ultimii douazeci de ani taranii au facut jaf. Padurile special amenajate in anii '39 pentru combaterea degradarii solului prin desertificare, au cazut prada prostiei si topoarelor. Multi tarani si-au taiat padurea primita in proprietate, de nevoie sau de frica pentru ca oricum ramaneau fara ea. Pana la urma jaful s-a transformat in dezastru ecologic.

In 2006, inginerul silvic Dan Popescu, un baiat tanar de vreo treizeci si ceva de ani, aratos ca un actor hollywoodian, s-a luat la lupta cu desertul. Omul n-a plecat la capsuni sau la caramizi in Italia, ori sa dea vreo teapa prin capitala la volanul unui BMW, ci s-a apucat sa impaduresca desertul. Pur si simplu si-a urmat pasiunea cu o tenacitate demna de admirat, motivat probabil si de faptul ca era de-al locului.
Impreuna cu alti silvicultori, bazandu-se pe o actiune de impadurire a Romsilva inceputa prin '98 la Dabuleni, a adunat oamenii si i-a convins sa planteze salcami. Saracii tarani erau disperati. Nu mai crestea nimic. La inceput, de teama sa nu piarda pamantul, s-au opus, dar vazand ca pot castiga bani frumosi prasind salcami, au infiintat asociatii pentru impaduriri.
Va dau mai jos un extras dintr-un articol gasit pe realitatea.net
...
"Inceputul a fost la Urzica (Olt), unde primarul Gheorghe Spiridon a fost receptiv la ideea unei paduri de cateva sute de hectare, langa comuna. Locul celor mai aprinse dezbateri a fost biserica. Isi da omul pamantul? Nu-l da, ca prea are in minte ceapeurile. In 2006, in februarie, s-a reusit strangerea oamenilor la o adunare populara.
Inginerul Dan Popescu, desi stia toate rosturile impaduririlor pe nisipuri, pentru ca era de-al locului, a chemat cei mai buni specialisti din tara sa le explice binefacerile impaduririlor. Important era sa li se explice oamenilor, pana la saturatie, ca padurile, desi se realizau cu bani de la stat, ramaneau ale lor. Adica, dupa patru ani, perioada in care se executa pe cheltuiala statului toate lucrarile de intretinere, padurea se preda asociatiei, cu respectarea regimului silvic.
— Mai aveti intrebari?, s-a auzit o voce din sala.
— Nuuu…
— Plantam?
— Daaaa…
Febra impaduririlor s-a extins. Asa s-au "strans" 188 de hectare, localnicii fiind convinsi ca padurile si perdelele asigura protectia solului.
A fost lupta cu "iar ne luati pamantul", zice tanarul si inimosul inginer Dan Popescu.
A urmat apoi Dobrun (Olt), cu un teren al primariei de 80 de hectare. Cei din Daneti au inceput sa cocheteze si ei cu ideea. Primarul din Marsani (Dolj) era cel mai sceptic. Asta pana s-a intalnit cu primarul din Dobrun, care a reusit sa-l convinga. Virusul "se poate" s-a raspandit dupa aceea la toti. La Marsani s-au impadurit 1.118 hectare, la Doneti – 1.350. In "lucru", cum zice inginerul Popescu, mai sunt vreo sapte primarii, pentru ca fara sprijinul acestora n-ar fi posibile nici asocierile, nici impaduririle. In luna mai 2009 vor mai fi finalizate proiecte pentru 2.006 hectare.
La Marsani oamenii s-au coagulat in jurul fostului tehnician auto Alexandru Dunoiu, om gospodar, cu vorba domoala, dar si convingatoare, care a devenit seful asociatiei.
— Cum ati reusit sa convingeti 1.230 de familii?
— E greu sa-i convingi pe oamenii care au trecut prin colectivizare. Noi aveam ceva padure, vreo 830 de hectare, dar se degradase, dupa ce din l990 incoace oamenii au taiat masiv, din cauza furturilor. Deci stiam valoarea padurii. Am inteles fenomenul mai repede ca altii. La noi oamenii stiu ce inseamna lipsa lemnului. Acum avem o singura asociatie si pentru padurea veche, si pentru cea abia plantata, de 430 hectare. Inca 800 de hectare se vor planta in aceasta toamna.

Peste patru ani vom avea 2.020 hectare de padure.
— Mai exista sceptici?
— Si acum ma mai opreste cate unul: "Ne mai dai pamantul inapoi?", ma intreaba. "Pai, esti proprietar, iar peste patru ani il exploatezi singur", raspund.
A fost un adevarat spectacol la impaduriri, cand se aflau in pustia din preajma Marsanilor 600 de oameni. La plantat de puieti de salcam. In aceasta zona se planteaza in conditii extreme. Cand se starneste o furtuna de nisip nu se mai vede om cu om (de ani de zile praful din pamanturile uscate este inhalat, cauzand probleme de sanatate). Depind de natura, si lucrarile agrosilvice ulterioare sunt dificile.
Cel mai important: oamenii au inceput sa inteleaga ce inseamna lipsa padurii.
"
Cititi tot articolul aici

Va rog sa ma credeti, dupa ce-am vazut reportajul, am ramas cu un suras in coltul buzelor. Am exclamat: Bravo lui ! Iata un OM adevarat ! A tacut si a facut ! Fara surle si trambite marca Tatulici & Bucurenci, omul si-a urmat crezul si pasiunea si a reusit. Ma uitam, ce frumos vorbeau oamenii de el, cum il laudau, l-au facut chiar cetatean de onoare in cateva comune.
Ce bine ar fi sa fie cat mai multi in tara asta. Si sunt convins ca sunt. In perioada urmatoare vor iesi la lumina. O sa vedeti ca vom auzi de ei.

Inginerul silvic Dan Popescu este acel OM FRUMOS de care pomenea Dan Puric.