Lucrez in marketing de mai multi ani, mai precis in publicitate. In urma cu zece ani am tras in randul colegilor de bresla un semnal de alarma cu privire la scaderea calitatii actului creativ in detrimentul cantitatii si solutiilor verificate. Am sa fac referire la doua tari: Italia si Statele Unite. Pana in anii '97, Italia a fost poate cel mai puternic nucleu al designului mondial, industrial si mai ales publicitar. Apoi fenomenul a murit treptat, sufocat de marketingul de consum. Piata americana este cel mai elocvent exemplu de aplicare a solutiilor consacrate, si evitarea cu consecventa a ideilor inovative, considerate "riscante". Priviti ambalajele produselor si va veti da seama despre ce vorbesc. Acest proces de plafonare a actului creativ a dus in urmatorii ani la un alt fenomen interesant, si anume scaderea efectivului de creiere (a se citi designeri talentati), si importarea lor de pe pietele emergente.
Un alt fenomen este "fenomenul McDonalds". Ma uit cu stupoare la multimea pasionatilor de fast food la o calitate execrabila si singurul mod prin care mi-o explic este lipsa de informatie si mai ales ignoranta. Paradoxul este acela ca pe mine ma doare mai mult decat pe ei. Smile! Tin minte ca am spus odata unei prietene care abia nascuse si copilul avea probleme de sanatate: "Acum platesti pentru chipsuri si CocaCola". S-a uitat la mine ciudat. Evident ca nu pricepuse despre ce vorbeam, pentru ca in momentul imediat urmator l-a sunat pe sot si l-a rugat ca in drum sa treca pe la KFC si sa-i aduca niste pulpe si o sticla mare de Cola.
Am gasit pe blogul unei colege un articol despre consumism si nocivitatea sa. Va recomand sa-l cititi; este foarte bine scris.
Tot acolo am gasit si un filmulet superb.
The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.
In film pomeneste de upgrade-ul calculatoarelor. Asa este ! Mi-au trecut prin mana zeci de sisteme si va rog sa ma credeti, multe componente sunt modificate special sa nu se potrivesca.
A' era sa-l uit pe cel mai injurat om al planetei. Ati ghicit, e Bill Gates. Smile!
Si un alt articol aici, despre spiritualitate si consumism.
9 comentarii:
Ce-mi place sa vad tema tratata din mai multe unghiuri, reveland mai multe fatete! :)Multam!
Foarte interesant articolul despre spiritualitate si consumism!
multumesc rontziki ! Me mine ma intereseaza un aspect. Cu ocazia crizei se va schimba ce va ? Si ce anume ?
@pheideas: desi nu-mi place deloc criza asta si am un sentiment de nesiguranta, nebazat pe ceva concret, ci doar pe atmosfera generala care ma deprima, am totusi oaresce sperante de la criza...evident nu ma astept ca cei care au fost foarte bine pana acum si sunt in continuare sa realizeze si sa schimbe ceva, dar ma astept cumva de la patura de mijloc sa schimbe ceva in disperarea dupa "a avea". Ma gandesc ca atunci cand oamenii nu vor mai fi atat de preocupati de inmultirea banilor ca pana acum, pentru ca nu mai este totul pe un trend ascendent si n-o sa mai fie o inertie sa te duci tot in sus, poate se vor orienta mai mult spre alte dimensiuni ale vietii si spre un interior mai bogat...
Sper niste modificari de ideologie, dezvoltarea artei si a literaturii, eventual prin niste revolutii in domeniile astea, schimbari care, de-a lungul timpului, nu au venit in perioade de expansiune economica, ci din contra...
Ca sa nu ma mai lungesc:), ca chiar nu ma pricep la astfel de analize, cred ca sper intr-un nou "iluminism", sub forma eliberarii de sub jugul materialului :)
rontziki, si eu gandesc la fel. Si ca noi sunt foarte putini. De ce gandim asa ? Raspunsul pe care l-am dat unei prietene bune, mult mai tinere, a fost asa: pentru ca viata mea a inceput cu "Povesti Nemuritoare", in care Greuceanu se lupta cu Zmeul cel rau si zana apelor se arata doar in visul celor care au facut fapte bune. A inceput cu codurile vechilor cavaleri si cu legendele stabunilor. Pentru altii viata a inceput cu chipul lui Balcescu de pe bancnotele de 100, numarate de parinti seara pe ascuns. Iar pentru cei mai multi, viata nu a inceput inca.
pheideas, eu n-as zice ca gandim asa pentru ca ne-am inceput vietile cu povesti nemuritoare, ci pentru ca si povestile alea nemuritoare au in ele un sambure de realitate, nu sunt doar idealurile unor oameni transpuse in povesti...Credem in bine si in mai bine, nu pentru ca asa am deprins, ci pentru ca el exista. Asa ca ma incapatanez sa sper ce ziceam mai sus :))
Cat despre cei care si-au inceput si isi continua existenta doar cu istoria de pe bancnote, criza asta ii va bulversa total cand, odata duse bancnotele, n-au macar un gand, o idee, un sentiment de care sa se agate...
Asa e ! Subscriu in totalitate. Si eu sunt curios ce va iesi din toata tarasenia asta. Dar stii ce cred ? Ca romanul este extrem de adaptabil. O sa vezi cotet de pasari in mertzan. :)))
Consumul e un mod de viaţă. Oamenii cumpără şi vând orice, se cumpără şi se vând... Totul e tranzacţionabil, cuantificabil. Valorile – un bun de schimb ca oricare altul; ideile – o statistică; însăşi cultura – un summum de cunoştinţe repetate mecanic pentru a nu fi uitate. Asta ca să nu mai vorbim de indivizi, ei înşişi interşanjabili pe piaţa globală a mărfurilor... Relaţiile dintre ei sunt la fel de mercantile ca şi raportul dintre cerere şi ofertă...
Ceea ce spui tu este exact esenta civilizatiei umane - tradingul. :) Consumismul de care vorbeam se refera la folosirea excesiva a lui si consecintele negative care decurg. Uite o chestie. Acum 25 de ani, marfuriile nu se schimbau cu o asemenea repeziciune. Asta dadea omului timp pentru el. La urma umei e vorba de fericire. S-a demonstrat statistic ca fericirea omului a scazut proportional cu cresterea nivluilui sau de confort.
Raportul dintre cerere si oferta este ceva natural si care a aparut de la inceputurile civilizatiei, dar consumismul nu a fost o urmare fireasca a acestui fapt, ci o strategie intentionata, bine pusa la punct, pentru a determina oamenii sa-si doreasca sau sa fie nevoiti sa cumpere si sa consume din ce in ce mai mult, fara a se tine insa seama de consecintele sociale.
Trimiteți un comentariu