banc cu pitipoanca

Minciuna e şchioapă şi slab informată

Maria se trezise cam târziu luni dimineaţă, sărise peste câteva etape premergătoare mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea – de obicei stătea câte douăzeci de minute în faţa oglinzii. "Mă fardez în maşină, nu mai am timp să stau acum să mă aranjez", işi spuse.
Acest lucru, plus excesul de viteză exact în dreptul unui radar amplasat între două intersecţii de pe Splaiul Unirii fusese motivul pentru care o oprise agentul de circulaţie. Avea trusa de farduri în poală, pensula într-o mână şi oglinda retrovizoare îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu a mai avut nici un argument care să-i susţină nevinovăţia în faţa agentului de circulaţie, era evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Popescu de la Poliţia Rutieră (…) Permisul şi talonul la control, vă rog.
- Domnişoară! Avocat Maria B.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, mă grăbeam tare, am o şedinţă la ora 9 şi nu-mi pot permite să întârzii.
- Înseamnă că aveţi maşina timpului, pentru că este deja 9:25.
- Vedeţi! Este foarte important să…
- Îmi pare rău, mă simt nevoit să vă reţin permisul, sunteţi un pericol pentru trafic.
- Dar…
- Îmi pare rău.
A doua zi se trezi şi mai târziu decât în dimineaţa precedentă.
Îşi aminti instant de povestea de luni dimineaţă şi rememorarea faptelor o plesni aproape la fel de tare ca gândul că a uitat să cumpere cafea pentru dimineaţa asta şi că, peste toate astea mai presus decât orice – va trebui să meargă la birou cu troleibuzul. Ea cu troleibuzul?! Să-şi frece deux-piece-ul de toţi nespălaţii, să respire acelasi aer cu pulimea într-un spaţiu închis de câtiva metri pătraţi?
- Futu-l în gură de neşcolarizat, mi-a oprit carnetul! Ţăranul dracului! îşi spuse cu voce tare. Da, să creadă el că-mi frec eu coatele de toată pleava în transportul în
comun. Să le-o trag, iau maşina!
Plecă cu gândul că ceea ce se întâmplase în ziua precedendă fusese decât un accident, pe ea nu o oprise niciodată vreun poliţist, sau dacă o oprise zâmbise frumos şi plecase în secunda urmatoare fără nici un fel de problemă. Fusese doar o întamplare nefericită faptul că ieri o oprise un impertinent. Asta nu o să se mai repete niciodată. Nu în viaţa asta. Cel
puţin cât o să fie tânara şi atrăgătoare…

Dacă Doamne fereşte se întamplă din nou să mă oprească vreun imbecil, am să ma folosesc de datele Cristinei, ea are carnet dar nu-l foloseşte niciodată pentu pentru că n-are maşină. Seems fair to me, îşi zise în timp ce băga cheia în contact.
Hotărî, ca măsura de precaţie, să nu meargă totuşi cu viteză foarte mare şi să nu vorbească la mobil în timp ce conducea.
După nici o mie de metri un agent îi făcu semn să tragă pe dreapta.
- Futu-vă!!!
Imposibil! Acum ce-am mai făcut?! Formă un număr de telefon la repezeală:
- Andrei, o să te sune un poliţist, fii foarte atent: o să te întrebe de mine. Atenţie! NU SUNT CINE ŞTII TU CĂ SUNT!!!
Apucă să închidă în grabă şi să arunce telefonul pe scaunul din dreapta înainte ca poliţistul să se aplece către ea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…) Permisul şi talonul dvs, vă rog.
-> Domnişoara… făcu Maria gâtuită de emoţii.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, nu le am la mine, mă grăbeam când am plecat şi…
- Cum vă numiţi, va trebui să facem o verificare.
- Cristina F.
La doua minute după ce dădu prin staţie poliţistul primi un răspuns de la colegi.> - Domnişoara Cristina F, unde aveţi domiciliul?
- Strada Sibiu 12!
Yes, îşi spuse satisfacută, în gând.
- Şi cum se numesc pe părinţii dvs?
Maria amuţi. De unde dracu’ să ştie ea cum îi chema pe părinţii ţoapei de Cristina, nu mai ştia mare lucru despre Cristina măcar, nici dacă mai trăieşte, de unde să ştie de mă-sa şi de tac-su, dacă nu cumva şi aceştia erau deja la 2 metri sub pământ de mult timp, pentru că nici Cristina nu mai era tocmai tânără, cugeta pentru sine Maria. Îşi putu aduce aminte adresa pentru că nu putea uita placuţete cu numele străzii şi numarul, le văzuse de atâtea ori când erau prietene şi mergeau una pe la alta în vizită, nu le-ar fi putut uita.
Dar numele părintilor Cristinei?
Dumnezeule, poate fi mai rău de atat? De ce mi se întamplă MIE? îşi spuse înca odată.
Trase aer în piept şi reveni cu jumatate de gura:
- Nnnu ştiu… eu le spun “mami” şi “tati”…
Linişte. Poliţistului nu-i venea să creadă. Din acest motiv nu mai scoase nici un cuvânt timp de câteva momente bune.
- Domnişoară, nu abuzaţi de bunătatea mea. Trebuie să…
- Nu, pe cuvânt domnule, uitaţi, îl sunăm acum pe prietenul meu să vă confirme că SUNT Cristina!
Lua precipitată telefonul fără măcar să aştepte să i se confirme că acest lucru era necesar, formă numărul lui Andrei şi i-l înmână agentului.
- Bună ziua, Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…). Puteţi să-mi confirmaţi, vă rog, ce spune prietena dvs?
- Ce anume?
- Prietena dvs… Cum o cheamă pe prietena dvs, domnule, în primul rând… ? întrebă agentul deja nervos.
Linişte…
Cum o cheamă?! De unde mama dracului să ştie el drept cine se dăduse Maria?! Aceasta din grabă omisese să-i dea acest mic detaliu.
- Nnnu ştiu domnule, ştiţi… eu când o fut îi zic “iubi”! ... vezi tot

tot despre fast-food

... vezi tot

rosia montana gold corporation

Daca vreti sa vedeti ce insemna exploatare moderna de aur, urmariti filmele de mai jos.
Dezastre ecologice ireversibile in urma unor accidente. Milioane de oameni afectati de cele mai ingrozitoare boli. Copii nascuti cu malformatii si condamnati la chin pe viata. Pamant distrus pentru totdeauna. Cine garanteaza ca ele nu se vor intampla ? O firma cu sediul in Insulele Cayman sau oriunde in alta parte ? Guvernul Romaniei ? Imi vine deja sa rad gandindu-ma la grija pe care alesii neamului o poarta poporului roman, daramite mediului inconjurator.

Iata ce s-a intamplat in Guyana Franceza in 1995.

Tot un consortiu canadian, ca si acum. Nu i-a spus Gabriel Gold Corporation, ci Omai gold Mines. Acelasi consortiu, aceiasi actionari. Cea din urma demareaza in 1993 cel mai mare proiect de extractie a aurului din istoria tarii. La un an de la deschidere, datorita unor neglijente in intretinerea iazului de decantare, barajul se rupe si apa contaminata cu cianuri se deverseaza in rau, producand cel mai mare dezastru ecologic din America de Sud. Presedintele tarii Cheddi Jagan a declarat stare de dezastru si a cerut asistenta internationala. Dupa mai bine de 10 ani, urmarile sunt inca prezente.

La fel se va intampla si la noi, FMI si Banca Mondiala vor exercita presiuni si vor santaja guvernul sa lanseze proiectul.
El va fi demarat si apoi subit, intr-o noapte .. POC !!! se rupe barajul iazului de decantare. DEZASTRU !
Cine credeti ca va curata dupa ... ? Gabi ? Sa fim seriosi ! In momentul imediat urmator firma va da faliment, bineinteles dupa ce au transferat toti banii in alte conturi.

Am gasit un interesant catalog al marilor corporatii si investiilor lor in lume. Corporate profiles compiled by George Draffan




Am vrut sa traduc textul, dar banuiesc ca nu e nevoie.

In August 1995, more than 800 million gallons of cyanide waste spilled into the Omai and Essequibo Rivers after a retaining wall of a holding pond broke. Health officials distributed bottled water and warned 18,000 Indians, loggers, and miners not to touch the water or to eat fish or shrimp. Fish and wild hogs were found floating in the rivers. In May 1995 a smaller spill of sodium cyanide killed hundreds of fish (Bert Wilkinson, Associated Press, Cyanide Spills Into Guyana's Main River, Seattle Times, Aug. 23, 1995, p. A11)

GOLD FEVER LEADS TO DISASTER
GUYANA: A major cyanide spill from a Canadian gold mine has caused an 'environmental disaster'.

A massive spill of cyanide into Guyana's main river, the Essequibo, by the Canadian mining consortium Omai Gold Mines has been declared 'one of the worst mine disasters in history'. Over a million cubic metres of highly poisonous residues have poured through breaches in the mine's waste pond killing off the river and posing serious health risks to the communities downstream.
President Cheddi Jagan has announced an 'environmental disaster zone' and called for international assistance to clean up the mess and avert human tragedies.
High levels of cyanide, used to extract gold from crushed rock, have already been detected far downstream and dead and dying fish, birds and animals reported. Local environmentalists are concerned that heavy metals like arsenic and copper, that are
concentrated in the slurry, will enter the food chain and take years to dissipate. Soon after the breach in the tailings dam was detected, late on Saturday night, the company tried diverting the waste waters into its own mine works. However, slurry has
continued to pour into the rivers, while fears have been raised that the waste now in the mine pits will leach into the ground waters. The mine will now be closed for at least half a year.
Gold has been a lure for foreign adventurers ever since Sir Walter Raleigh wrote of the 'large, rich and bewtiful Empire of Guiana' in 1595. The Omai mine promised to turn such fantasies into reality with dreams of Guyana becoming the 'new South Africa'. Shortly after its opening in 1993, President Jagan announced the Omai venture would transform 'our mudland into the gold land of the future'. The mine, jointly owned by Canadian companies Cambior Inc. and Golden Star Resources and backed by the World Bank, became South America's largest, annually producing 250,000 ounces.
The mine has been controversial since opening, for its lack of environmental controls and the over-generous terms under which it was granted, meaning that Guyana has seen little of the profits. The experimental technology of storing waste slurry in clay tanks under tropical rainforest conditions was untried.
Last year, an investigation carried out for the Amerindian Peoples Association (APA) by Britain's Minewatch had highlighted the risks of a tailings dam burst. The disaster 'was not only predictable but predicted' notes Minewatcher Roger Moody, who carried out the study.
Guyana's haste to open up its interior to loggers and miners has been widely criticised by environmentalists. The Government has been pushed into it by its huge foreign debt and pressure from the International Monetary Fund and World Bank to encourage foreign investment. As a result, business has expanded faster than the Government can control leading to demands from Guyanese citizens for a freeze on the handout of concessions. The loudest cries have come from the Amerindians who inhabit the sparsely settled interior. 'The Guyanese economy may need the money, but sacrifice of peoples' lives and damage to the environment should not be the cost' notes Jean La Rose of the APA. The Government has now promised a thorough overhaul of its environmental laws.
'It's a pity they didn't listen to us sooner' laments La Rose.



... vezi tot

alimentatia fast-food si femeia gravida

In postarea trecuta am facut o remarca legat de fenomenul fast-food si influenta negativa a acestuia asupra femeii gravide. Suna cam asa: "Un alt fenomen este "fenomenul McDonalds". Ma uit cu stupoare la multimea pasionatilor de fast food la o calitate execrabila si singurul mod prin care mi-o explic este lipsa de informatie si mai ales ignoranta. Am spus odata unei prietene care abia nascuse si copilul avea probleme de sanatate: "Acum platesti pentru chipsuri si CocaCola". S-a uitat la mine ciudat. Evident ca nu pricepuse despre ce vorbeam, pentru ca in momentul imediat urmator l-a sunat pe sot si l-a rugat ca in drum sa treca pe la KFC si sa-i aduca niste pulpe si o sticla mare de Cola."
Aceasta remarca se pare ca a deranjat pe una din cititoare, fapt ce a dus la o serie de acuze trimise pe mail, de genul: ca vorbesc fara sa ma pricep, sau sunt mai putin destept decat par la prima vedere. Cu ultima sunt perfect de acord. :)
Pe langa asestea, autoarea mai spunea ca nu s-a dovedit pana acum influenta alimentatiei de tip fast-food asupra perioadei prenatale si post, si ca niciun medic pediatru nu afirma sau contraindica alimentatia respectiva. Ba mai mult, a arat postarea mea unor prietene medici pediatrii, si ele au spus clar ca bat campii elegant.
Mentionez ca respectiva are un copil si sustine ca s-a informat foarte bine cu privire la alimentatie in general si nocivitatea unor anume alimente.
Dupa schimbul de mesaje, am avut curiozitatea sa dau un search pe google folosind cuvintele: alimentatia femeii gravide. Am gasit multe lucruri interesante.
Am sa ma abtin sa dezvolt subiectul si am sa-l las liber la aprecierea celor care cunosc mai multe decat mine, adica femeilor.
In acelasi timp, pun o intrebare: am gresit, sau nu, cand am sustinut ca alimentatia tip fast-food a mamei poate fi nociva copilului dupa nastere ?
Va multumesc !

Va rog sa cititi si articolul: manifest pentru sanatate ... vezi tot

ce este consumismul

Ce este consumismul ? Este un mod de viata indus prin strategii de marketing, dupa anii '50. Este modul prin care iluminatii lumii au subjugat planeta, exploatand-o, de la resurse pana la inducerea in mentalul colectiv si individual a unei stari de necesitate perpetua, absolut nejustificata biologic si rational. Consumismul a determinat in ultima jumatate de secol o schimbare radicala atat a individului, cat mai ales a viziunii despre calitate. Cuvintele cheie sunt: repede, mult si ieftin. Aceasta schimbare s-a repercutat cu consecinte evidente asupra a doua capete de lant ecosistemic: sanatatea individului si degradarea mediului inconjurator.
Lucrez in marketing de mai multi ani, mai precis in publicitate. In urma cu zece ani am tras in randul colegilor de bresla un semnal de alarma cu privire la scaderea calitatii actului creativ in detrimentul cantitatii si solutiilor verificate. Am sa fac referire la doua tari: Italia si Statele Unite. Pana in anii '97, Italia a fost poate cel mai puternic nucleu al designului mondial, industrial si mai ales publicitar. Apoi fenomenul a murit treptat, sufocat de marketingul de consum. Piata americana este cel mai elocvent exemplu de aplicare a solutiilor consacrate, si evitarea cu consecventa a ideilor inovative, considerate "riscante". Priviti ambalajele produselor si va veti da seama despre ce vorbesc. Acest proces de plafonare a actului creativ a dus in urmatorii ani la un alt fenomen interesant, si anume scaderea efectivului de creiere (a se citi designeri talentati), si importarea lor de pe pietele emergente.
Un alt fenomen este "fenomenul McDonalds". Ma uit cu stupoare la multimea pasionatilor de fast food la o calitate execrabila si singurul mod prin care mi-o explic este lipsa de informatie si mai ales ignoranta. Paradoxul este acela ca pe mine ma doare mai mult decat pe ei. Smile! Tin minte ca am spus odata unei prietene care abia nascuse si copilul avea probleme de sanatate: "Acum platesti pentru chipsuri si CocaCola". S-a uitat la mine ciudat. Evident ca nu pricepuse despre ce vorbeam, pentru ca in momentul imediat urmator l-a sunat pe sot si l-a rugat ca in drum sa treca pe la KFC si sa-i aduca niste pulpe si o sticla mare de Cola.

Am gasit pe blogul unei colege un articol despre consumism si nocivitatea sa. Va recomand sa-l cititi; este foarte bine scris.
Tot acolo am gasit si un filmulet superb.

The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

In film pomeneste de upgrade-ul calculatoarelor. Asa este ! Mi-au trecut prin mana zeci de sisteme si va rog sa ma credeti, multe componente sunt modificate special sa nu se potrivesca.
A' era sa-l uit pe cel mai injurat om al planetei. Ati ghicit, e Bill Gates. Smile!

Si un alt articol aici, despre spiritualitate si consumism. ... vezi tot

omul frumos

M-am uitat aseara pe Antena 3 si am crezut ca visez. Ceva nu se potrivea cu tiparul obisnuit al reportajelor. Nu era viol sau crima, nimeni nu fura nimic, nu murea nimeni, ori despre vreun cocalar analfabet la volanul ultimului ragnet de masina. Nimic din toate astea !
Era un reportaj despre un silvicultor care s-a apucat cu ani in urma sa impaduresca desertul. Nu e vorba de Sahara, ci de desertul Olteniei, prins intre Olt si Jiu, pana la Dunare.
Am vazut imagini care m-au socat: nisip spulberat de vant, dune inalte de 10 m, praf pana la cer si o baba chioara incercand saraca sa praseasca trei fire de porumb. Mi-am adus aminte ca am trecut candva pe-acolo, dar nu credeam ca fenomenul de desertificare a ajuns atat de departe. Mai precis este vorba de Triunghiul Nisipurilor, cuprins intre Craiova-Bechet-Corabia. Acolo panza freatica este la mare adancime si nu sunt afluenti importanti ai Jiului ori ai Dunarii. Ceausescu a construit canale de irigatii, care mai apoi au fost dezafectate. La Dabuleni s-au facut experimente cu vii, pomi si legumicultura, dar s-a ales praful si de ele.
In ultimii douazeci de ani taranii au facut jaf. Padurile special amenajate in anii '39 pentru combaterea degradarii solului prin desertificare, au cazut prada prostiei si topoarelor. Multi tarani si-au taiat padurea primita in proprietate, de nevoie sau de frica pentru ca oricum ramaneau fara ea. Pana la urma jaful s-a transformat in dezastru ecologic.

In 2006, inginerul silvic Dan Popescu, un baiat tanar de vreo treizeci si ceva de ani, aratos ca un actor hollywoodian, s-a luat la lupta cu desertul. Omul n-a plecat la capsuni sau la caramizi in Italia, ori sa dea vreo teapa prin capitala la volanul unui BMW, ci s-a apucat sa impaduresca desertul. Pur si simplu si-a urmat pasiunea cu o tenacitate demna de admirat, motivat probabil si de faptul ca era de-al locului.
Impreuna cu alti silvicultori, bazandu-se pe o actiune de impadurire a Romsilva inceputa prin '98 la Dabuleni, a adunat oamenii si i-a convins sa planteze salcami. Saracii tarani erau disperati. Nu mai crestea nimic. La inceput, de teama sa nu piarda pamantul, s-au opus, dar vazand ca pot castiga bani frumosi prasind salcami, au infiintat asociatii pentru impaduriri.
Va dau mai jos un extras dintr-un articol gasit pe realitatea.net
...
"Inceputul a fost la Urzica (Olt), unde primarul Gheorghe Spiridon a fost receptiv la ideea unei paduri de cateva sute de hectare, langa comuna. Locul celor mai aprinse dezbateri a fost biserica. Isi da omul pamantul? Nu-l da, ca prea are in minte ceapeurile. In 2006, in februarie, s-a reusit strangerea oamenilor la o adunare populara.
Inginerul Dan Popescu, desi stia toate rosturile impaduririlor pe nisipuri, pentru ca era de-al locului, a chemat cei mai buni specialisti din tara sa le explice binefacerile impaduririlor. Important era sa li se explice oamenilor, pana la saturatie, ca padurile, desi se realizau cu bani de la stat, ramaneau ale lor. Adica, dupa patru ani, perioada in care se executa pe cheltuiala statului toate lucrarile de intretinere, padurea se preda asociatiei, cu respectarea regimului silvic.
— Mai aveti intrebari?, s-a auzit o voce din sala.
— Nuuu…
— Plantam?
— Daaaa…
Febra impaduririlor s-a extins. Asa s-au "strans" 188 de hectare, localnicii fiind convinsi ca padurile si perdelele asigura protectia solului.
A fost lupta cu "iar ne luati pamantul", zice tanarul si inimosul inginer Dan Popescu.
A urmat apoi Dobrun (Olt), cu un teren al primariei de 80 de hectare. Cei din Daneti au inceput sa cocheteze si ei cu ideea. Primarul din Marsani (Dolj) era cel mai sceptic. Asta pana s-a intalnit cu primarul din Dobrun, care a reusit sa-l convinga. Virusul "se poate" s-a raspandit dupa aceea la toti. La Marsani s-au impadurit 1.118 hectare, la Doneti – 1.350. In "lucru", cum zice inginerul Popescu, mai sunt vreo sapte primarii, pentru ca fara sprijinul acestora n-ar fi posibile nici asocierile, nici impaduririle. In luna mai 2009 vor mai fi finalizate proiecte pentru 2.006 hectare.
La Marsani oamenii s-au coagulat in jurul fostului tehnician auto Alexandru Dunoiu, om gospodar, cu vorba domoala, dar si convingatoare, care a devenit seful asociatiei.
— Cum ati reusit sa convingeti 1.230 de familii?
— E greu sa-i convingi pe oamenii care au trecut prin colectivizare. Noi aveam ceva padure, vreo 830 de hectare, dar se degradase, dupa ce din l990 incoace oamenii au taiat masiv, din cauza furturilor. Deci stiam valoarea padurii. Am inteles fenomenul mai repede ca altii. La noi oamenii stiu ce inseamna lipsa lemnului. Acum avem o singura asociatie si pentru padurea veche, si pentru cea abia plantata, de 430 hectare. Inca 800 de hectare se vor planta in aceasta toamna.

Peste patru ani vom avea 2.020 hectare de padure.
— Mai exista sceptici?
— Si acum ma mai opreste cate unul: "Ne mai dai pamantul inapoi?", ma intreaba. "Pai, esti proprietar, iar peste patru ani il exploatezi singur", raspund.
A fost un adevarat spectacol la impaduriri, cand se aflau in pustia din preajma Marsanilor 600 de oameni. La plantat de puieti de salcam. In aceasta zona se planteaza in conditii extreme. Cand se starneste o furtuna de nisip nu se mai vede om cu om (de ani de zile praful din pamanturile uscate este inhalat, cauzand probleme de sanatate). Depind de natura, si lucrarile agrosilvice ulterioare sunt dificile.
Cel mai important: oamenii au inceput sa inteleaga ce inseamna lipsa padurii.
"
Cititi tot articolul aici

Va rog sa ma credeti, dupa ce-am vazut reportajul, am ramas cu un suras in coltul buzelor. Am exclamat: Bravo lui ! Iata un OM adevarat ! A tacut si a facut ! Fara surle si trambite marca Tatulici & Bucurenci, omul si-a urmat crezul si pasiunea si a reusit. Ma uitam, ce frumos vorbeau oamenii de el, cum il laudau, l-au facut chiar cetatean de onoare in cateva comune.
Ce bine ar fi sa fie cat mai multi in tara asta. Si sunt convins ca sunt. In perioada urmatoare vor iesi la lumina. O sa vedeti ca vom auzi de ei.

Inginerul silvic Dan Popescu este acel OM FRUMOS de care pomenea Dan Puric. ... vezi tot

prima casa - ultima teapa

NU FACETI AFACERI CU STATUL, PENTRU CA NU MAI SCAPATI VECI ! O SA VA PUNA POPRIRE SI PE AERUL RESPIRAT, ATATA VREME CAT LA CONDUCERE VOR VENI DOBITOCI.

Stiati ca ... ANAF poate supune executarii silite persoanele care nu-si mai pot plati ratele restante sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila ?
Adica daca nu ti-ai platit impozitul pe casa sau pe aerul respirat, ANAF vine si iti pune poprire pe salariu, pensie sau alocatia copilului (cum a patit-o un amic).

Atentie mare !!! Sub incidenta articolului anterior intra si datoriile la Fondul National de Garantare. Daca noul proprietar nu isi mai poate plati Prima Casa, atunci garantia data de stat bancilor (cei 60.000 euro) va fi luata pana la urma, intr-un fel sau altul, de pe "pielea" dobitocului. :) Daca inteleg bine, ramane si fara casa si cu datorie pe viata. Sau pana cand statul ii va vinde casa, sa-si recupereze datoria. Dar la ce pret si cu ce va alege sarmanul om ? Cu bucuria de a fi avut o casa ? Pana la urma, e aceeasi Marie, dar cu alta palarie. Ba zic eu, daca cu palaria bancii te mai descurci, mai negociezi, cu cea a statului iti canta prohodul pana scapi de ea. :))
Cititi aici.
...
Prima casa - ultima teapa trasa poporului roman. De ce poporului, pentru ca noi vom plati pana la urma banii imprumutati de la FMI.
Nevotatii nostri politicieni, care au cu politica, cam ce am eu cu baletul pe sarma, s-au vazut adanc loviti de criza imobiliara. Ca toti au investit in case, terenuri si complexe rezidentiale in ultimii ani; doar a fost afacerea secolului. Si-au zis: ce ne facem acum ? Nu mai vindem nimic ! Si preturile scad cu fiecare luna. Cum facem rost de bani, ca pe "viermi" (daca nu stiati, asa ne numesc) nu mai avem cum sa-i mai pacalim.
Si asa au copt programul "prima casa". Singura mica problema era sa convinga bancile sa le cumpere apartamentele. Bancherii s-au uitat ciudat, ca s-au prins repede de smecherez. Nu sunt prosti nici ei. Atunci guvernul a venit cu solutia garantarii creditului cu bani de la FMI. Ministerul Finantelor a anuntat ca vor fi garantate in proportie de 80% creditele ipotecare cu o valoare de maximum 60.000 de euro, contractate pentru achizitia unei prime locuinte, vechi sau noi. Ar fi vrut ei sa garanteze o valoare mai mare, dar responsabilii de la FMI s-au prins si ei de shmen, si au zis STOP, nu mai mult de 60.000.
Asta e, decat deloc, buni si aia !
La prima vedere, programul "prima casa" a fost gandit cu dosul, adica in loc sa creezi locuri de munca, sa dai oamenilor bani cu care sa cumpere casele, ei au inceput invers. La o privire mai atenta, vedem ca ei nu gandesc pe termen lung. Ii intereseaza doar sa pacaleasca fraierii si sa-si vanda casele.

Acu', care e shmenu' ?

Credeti ca omul de rand, cel care va lua credit, are vreo importanta in ecuatie ? Smile! Nici vorba ! Chiar spunea un lider de sindicat pe un post TV, ca nu s-a intocmit niciun studiu la nivel de guvern, privind profilul solicitantului de credit. Pentru ca nu intereseaza pe nimeni daca acesta poate sa ramburseze sau nu banii. Important e sa dea cu pixu'.

Si rezolvarea ecuatiei
In care, bancile + FMI castiga 43.000 Euro, dezvoltatorul imobiliar 60.000 Euro, iar poporul roman, adica prostul platitor de taxe, va suporta din buzunar valoarea casei ...

Dezvoltatorul imobiliar, respectiv vanzatorul, isi va lua banii de la banca. Asta conteaza ! In continuare, in ecuatie vor ramane banca si cel care a luat creditul.
Dupa trei luni de neplata; probabil aici se va ajunge in conditiile prosperitatii economice actuale, banca va declara clauza de insolvabilitate si va incasa cei 80% din valoare de la stat, dar va ramane si cu o parte din valoarea apartamentului.
Singurul care pierde este cel ce-a dat cu pixu', pentru ca fraierul, a apucat sa achite cateva rate + avans. Credeti ca pasa cuiva ? Sa fim seriosi !
Deci a mai iesit unul din ecuatie. A ramas banca.
Peste un an, pretul caselor se va mai reduce cu cel putin 40 %. O casa evaluata acum la 60.000 Euro, se va vinde cu 35.000.
Banca a incasat garantia de 80% de la stat, adica 48.000 Euro. 35.000 euro vor fi impartiti intre banca si stat, conform procentelor: 20 % / 80 %. Deci, dupa ce casa va fi vanduta, 28.000 va lua statul si 7.000 banca.

Si cum banii si bancile apartin tot celor care conduc lumea si al caror exponent este FMI
- daca nu stiati, FMI este constituit din fondurile marilor banci ale lumii + fonduri private (Rothschild si altii), ale caror filiale sunt si la noi. Adica muta banii dintr-un buzunar in altul. Daca se spalau pe maini intre timp, nu aveam criza de azi. Smile!
- acestia vor obtine la sfarsit un profit de 43.000 Euro + dobanda. Adica isi recupereaza cei 60.000 dati initial, si pe deasupra le raman si 43.000 euro. Probabil ca veti spune, cum 43.000, ca banca a dat deja 60.000 dezvoltatorului si a luat inapoi de la stat 48.000, iar dupa vanzare ii mai raman 5.000 Fals ! Cei 48.000 sunt in alta galeata ! Cea cu garantia de stat, pe care va trebui s-o rambursam peste X ani, ca guvernul n-a catadicsit sa publice termenii contractului cu FMI. Prin garantia de 80%, FMI (banca) a luat cei 48.000 inapoi si ii mai ia inca o data cand va trebui sa rambursam imprumutul + dobanda.
Statul dupa ce a dat bancii 48.000 euro, reprezentand garantia, va lua inapoi doar 28.000. Si apoi va mai da FMI-ului inca 48.000 euro, ca doar din fondurile lor a luat garantia. Si cum statul suntem noi, "tande pe mande", vom da bancilor mondiale 68.000 euro + dobanzi. Adica banii incasati de dezvoltatorii imobiliari ii vom plati noi din buzunar.

Pentru cei care nu inteleg cum ne tepuiesc bancile mondiale, am sa dau un exemplu. Ion n-are bani sa cumpere 1 ou. Gheorghe ii zice: "Ioane, iti dau eu bani, da' mi-i dai inapoi peste un an cu dobanda.". Ion ia banii si se duce la magazinul din colt si cumpara oul cu 4 lei bucata. El nu stie ca magazinul e tot a lui Gheorghe, si ca oul pe care il vinde cu 4 lei, el il produce la ferma X care e tot a lui, cu 1 leu. Interesant e ca toate magazinele pe o raza de cativa kilometri apartin lui Gheorghe. Au mai fost doua magazine, unul a lui Petre, care vindea oul cu 2 lei, dar a dat faliment si a fost cumparat de Gheorghe, si altul de stat care a fost cumparat de un investitor strain. Ghiciti cine era investitorul ! La sfarsit, Ion ajunge sa dea pe ou 5 lei, in loc de 2 lei. Smile!

Si inca ...
Ca sa vedeti diferenta intre nemti si noi, adica cat de lichele sunt guvernantii nostri, am sa fac o mica comparatie.
Angela a dat pentru Rabla 2500 Euro. Atentie ! A dat bani pentru CONSTRUCTIE de masini. Stocurile oricum erau mici, in comparatie cu necesarul ce s-ar fi ivit la lansarea programului.
Milut da 48.000 Euro pentru CUMPARAT de case. Pe ultima suta de metri a bagat si stramba cu ... si pentru contructia de locuinte. Dar sunt convins ca banii se vor duce pe stocul locativ. Smile! Il doare in cot de ocuparea fortei de munca. Iar raportul valoric (casa - masina) e de 1:20

Ce e interesant, banca si dezvoltatorul sunt singurii care castiga in ecuatie. Statul pierde, implicit noi, pentru ca da bancii garantia promisa de 48.000 Euro + alti 48.000 la FMI. Chiar daca peste un an, va vrea sa-si recupereze banii nu va mai avea mare lucru ce sa recupereze, pentru ca apartamentul s-a devalorizat.


Aveti impresia ca se vor imbulzi multi sa cumpere case ? Sa fim seriosi, daca ne uitam in ultimii 5 ani, in proportie de 80 %, s-au cumparat proprietati pentru specularea ulterioara, nu pentru locuitul propriuzis. Nu zic nu, s-or gasi si fraieri, dar ma tem ca vor fi extrem de putini.
Daca programul nu va avea succesul scontat, pun pariu ca smecherii vor gasi o alta gaselnita. Eventual sa dea o ordonanta prin care proprietarii de apartamente au voie sa-si cumpere casele, iar guvernul le va da bani pentru asta. E tare, nu ? Smile!

Prin urmare, noua casa nu este decat o noua teapa, trasa vechilor prosti. Smile!

Sfat ! Inainte de a da cu pixu', ganditi-va bine daca peste trei luni veti mai avea asigurat locul de munca. Ganditi-va ca este posibil ca Romania la sfarsitul anului sa intre in blocaj de sistem. E posibil sa se lase cu "plugusor" mai devreme de Craciun. Si mai ganditi-va ca interesul bancilor e sa va ia casele cat mai repede ca sa incaseze garantia. Nu e ca pana acum, cand nu era garantat nimic si te lasau in pace o vreme.
Sa fiti foarte atenti la clauzele contractuale, mai ales la cele in care puteti ramane descoperiti.
Si mai e ceva: in conditiile crizei actuale, este extrem de posibil ca valoarea caselor sa ajunga la anul la sfert. Faceti-va un calcul si vedeti cum iesiti mai bine - dand 2.000 euro pe chiria urmatoarelor luni, sau castigand 20.000 euro din devalorizare ?


Asa ca "think twice !".

Rugaminte mare: dati-o mai departe ! Dau copyright free. :)))) ... vezi tot

Celui mai iubit dintre pamanteni

Am gasit pe blogul unei colege Daniela o insemnare care m-a impresionat mult. Face parte din acele "perle ale sufletului" si nu m-am putut abtine sa n-o culeg. Smile!

Celui mai iubit dintre pamanteni ... vezi tot

o poveste de dragoste ?

Am ramas dator de saptamana trecuta cu sfarsitul unei "povesti de dragoste". Acum o voi spune pe toata.

S-a casatorit de tanara. Spiritul ei libertin a speculat prima oportunitate iesita in cale si a evadat. S-a indragostit de primul barbat intalnit, fara sa masoare, fara sa aprecieze in alta profunzime. Era fericita si libera. La inceput parintii s-au opus, dar pana la urma au acceptat. Au legat o familie, au clatit o casa. Au trecut cativa ani si apoi intr-o zi si-a dat seama ca vrea mai mult. Simtea ca ceva nu e in ordine, dar nu stia ce anume. O obosise monotonia, rutina, lipsa de fantezie. Se ingrasase, se facuse urata. Desi avea aproape tot ce-si dorea, se simtea ca un boboc de trandafir care asteapta sa fie mangaiat de primele raze ale soarelui. Si acele raze parca nu mai veneau.

Intr-o zi a rasarit soarele in viata ei monotona. S-a indragostit din nou, dar nu de barbatul cu care era casatorita, ci de un altul, cu douazeci de ani mai mare. O cucerise prin prestanta, prin nivel intelectual, prin stralucire. Era exact ce si-a dorit dintotdeuna. Simtea ca ii poate oferi totul.
N-a fost chiar la prima vedere. Il stia de cativa ani. Avusesera relatii de afaceri, el pe un post de decizie, iar ea de furnizor. La inceput a fost ceva timid, cateva priviri, atingeri, apoi intr-un final si-au marturisit iubirea. Lui i-a fost teama sa n-o raneasca, dat fiind lipsa ei de experienta. Mai era un inconvenient, minor, era casatorit si avea copii. Dar nu era o problema, si ea era casatorita. Urmau sa divorteze si toata viata era a lor.
Stia sigur ca nimic nu o mai poate tine langa sotul ei. Suferise prea mult ca sa mai accepte. Si apoi noul iubit era altceva. Functie importanta, calatorii de afaceri in strainatate, plaje aurii. Doamne, cat de fericita se simtea, il iubea din toata fiinta ei. Si mai era ceva ce inclina balanta. Faceau sex nebun. Se potriveau ca doua boabe intr-o pastaie. In viata ei nu mai avusese atatea orgasme. Iubitul ei nu era un incuiat ca celalalt. Avea fantezii, ii placea sa inventeze. Ziua munceau amandoi, iar noaptea era numai a lor; ore intregi de extaz. Se simtea dorita, ocrotita. Pasiunile acunse iesisera la iveala dintr-odata, in toata splendoarea lor. Era fericita !

Pe langa placere, relatia lor cuprindea si o latura utila. El era puternic si cu influenta. Ii deschisese aproape toate usile. Toate ofertele ei erau puse inainte. Devenise furnizorul numarul unu al multor firme de top din oras. Va imaginati cat de fericita era.
O vreme s-au ascuns de ochii cunostintelor. Nu era un oras mare, iar ei erau cunoscuti. Mai ales el.
Inchiriasera un apartament. Acolo isi petreceau noptile de amor nebun.
Sotul ei simtise demult ca ceva nu era in ordine si convenisera ca pana in momentul oficializarii, fiecare sa-si vada de viata lui. Mai faceau dragoste, dar era ceva spontan, neinsemnat.

Ea si-a tinut promisiunea si a divortat. A devenit libera. Jumatate din drum era parcurs. Ramanea cealalta jumatate, care depindea de iubitul ei. N-a indraznit sa-l forteze, pentru ca ii cunostea situatia delicata. Se multumea cu un: "... cand voi fi pregatit". Si a asteptat. Din luni s-au facut ani. Cand deschidea subiectul el se intrista. Evident ca ceva il tinea langa cealalta, dar nu-si dadea seama ce. Probabil ca erau copiii. Si mai intelegea ca un proces de divort nu e simplu, cand ai de impartit averi si suflete. Se consola cu promisiunea ca "intr-o zi ...". Au mai trecut cinci ani in care nu si-au refuzat nimic. Calatorii in strainatate, delegatii in hoteluri de 6 stele, plimbari sub clar de luna pe riviera, cluburi de noapte, cadouri scumpe si nopti furtunoase. Stralucire si epatare. Exact ce-si dorise dintotdeuna.

Intr-o seara s-au intalnit la cuibusorul de nebunii. El avea ceva pe suflet. Ea nu-si dadea seama, dar banuia ca era vorba de divortul lui. In cele din urma el si-a luat inima in dinti si i-a spus ca nu poate sa divorteze pana in momentul in care copiii nu vor implini 18 ani. A ramas stupefiata. Insemna sa mai traiasca asa inca sase ani. Deja era prea mult, si nu stia sigur ca nici atunci nu va aparea alt motiv. N-au mai facut dragoste.
A crezut ca l-a pierdut pentru totdeuna. Il iubea enorm. Nu putea sa-l piarda. Ii oferea tot ce-si poate dori o femeie: contracte, sex, stralucire, iubire.
Au stat o vreme despartiti. Nu s-au mai sunat, nu si-au mai dat mesaje. Drumurile li se intersectau uneori, dar niciunul nu indraznea sa vina spre celalalt. Intr-o zi a lasat o factura secretarei lui. I s-a parut ca aceasta se uita altflel la ea, mai altfel decat in alte dati. Relatia lor nu mai era demult un secret, dar nimeni nu indraznea sa spuna nimic. Acum era un zambet care spunea: "Ai vazut, asa-ti trebuie. Acum e al meu. Eu sunt number one !".
In mintea ei a incoltit samanta geloziei. Cum, iubitul ei, care ii promisese ca divorteaza si pe care il asteptase ani si ani, o insela ? Cel pentru care facuse operatii estetice sa arate bine si indurase certuri in familie, cel pentru care isi sacrificare cei mai frumosi ani si isi lasase o casnicie ? Nu era cu putinta. Trebuia sa fie sigura !
Peste cateva zile au avut o discutie. Si-a infrant timiditatea si l-a intrebat scurt daca mai are o alta relatie. El a recunoscut ca s-a intamplat intr-o seara la birou. N-a vrut, dar pur si simplu s-a intamplat. Ca inca o iubeste mult si sa sa nu se supere pe o relatie trecatoare. I-a spus aproape cu lacrimi in ochi ca ii lipsesc enorm noptile lor pline de fantezii si nu-si poate dezlipi ochii de la pozele ei nud. Nu poate dormi gandindu-se la ea si vrea neaparat s-o vada, s-o atinga.
S-au intalnit. El a venit cu un imens buchet de trandafiri rosii. Stia ca sunt florile ei favorite. Si ca semn de pretuire i-a facut cadou un colier superb.
A incantat-o ! Nu mai putea de fericire. Intr-o clipa a uitat de tot si s-a aruncat in bratele lui, sarutandu-l. I-a smuls hainele, mana ei i-a mangaiat pieptul, apoi a coborat usor. Era tare.
Au facut sex salbatic. S-au redescoperit. Simteau ca nimic nu e mai important decat iubirea lor, nici macar o aventura la birou.

//

Si acum sa va povestesc despre El.
Am sa-i fac o scurta caracterizare, zic eu esentiala.
Are peste 50 de ani. Este un personaj important al lumii finaciare, cu un salariu de multe mii de euro. Extrem de calculat, cultivat, rafinat, abordand mai curand o alura de profesor universitar, decat de taran scapatat, este genul de individ care a urcat rapid treptele afirmarii profesionale, bazandu-se aproape exclusiv pe propria capacitate intelectuala. In ultimii douazeci de ani a detinut numai functii de conducere. A pus intotdeauna familia pe planul doi. Sub obisnuitele pretexte: "am foarte mult de lucru la birou" sau "sunt in delegatie", a preferat sa-si construiasca o viata paralela, cu multe aventuri extraconjugale, lasand cresterea copiilor si alte activitati casnice pe umerii sotiei, el limitandu-se la a le asigura suportul financiar. Probabil ca va intrebati, cum poate rezista o asemenea casnicie ? Asta m-am intrebat si eu. Ei bine, se poate, mai ales cand la mijloc sunt bani multi. Sotia si-a faurit si ea o viata la fel de paralela si dezinteresata. Cei care au pierdut sunt copiii. Au probleme psihice, corijente, vagabondaj, droguri si altele.
Cam acesta este portretul lui. Si din pacate nu este singular.

Sa revin la momentul intalnirii dintre cei doi.
Am spus ca aveau deja relatii de afaceri, ea fiind furnizor, iar el factor de decizie.
Parerea mea este ca el a citit-o din prima. Avand experienta, si-a dat seama ca ea este nemultumita si este in cautari. Ce anume cauta ? Ocrotire, stralucire si sex. Nu e nimic peiorativ in cele trei. Pentru unii reprezinta cocktailul fericirii. Iar el i-a oferit umarul pe care sa-si "planga" nefericirea. Am vazut faza de atatea ori, incat as defini-o ca fenomenul "colegului de serviciu". Ma rog, coleg sau nu, are mai putina importanta. Real este ca multe femei cad in aceasta capcana, intinsa cu maiestrie de anumiti barbati.
Pe ea n-o suspectez de nesinceritate. La 22 de ani, sa-mi fie cu iertare, cunostea putine adevaruri despre oameni. Pe el in schimb, da ! El nu-si cauta decat o amanta. Daca as fi fost atunci, probabil ca n-as fi spus-o cu convingere. Acum, dupa atatia ani, in care el nu a schimbat absolut nimic in viata sa personala, nu a facut un pas oficial in directia ei, care sa-i sustina "iubirea" declarata, imi da convingerea ca nu si-a dorit decat o amanta.
Nu e nimic rau in a avea o amanta, atata vreme cat nu incerci s-o pacalesti. Putea sa-i fi spus: "Fata draga, du-te ! Nu te baza pe mine, pentru ca eu nu-ti pot oferi caminul pe care-l cauti.".

In sprijinul convingerii vine un alt aspect interesant. In paralel, in anii cat cei doi au fost "impreuna", el a mai avut si alte aventuri.
Ea s-a prins si i-a reprosat acest lucru. Daca tineti minte, in povestea ei, la prima abatere el si-a cerut iertare intr-un mod destul de romantic. Ca sa se razbune, si ea a inceput sa-si caute prieteni de ocazie. El s-a bucurat, sugerandu-i chiar o ralatie deschisa alaturi de alte cupluri.

Ei bine, aceasta "relatie" dureaza inca. Singurul aspect usor schimbat, este ca ea s-a cam saturat de aceasta amagire care tine de aproape zece ani, dar nu are puterea sa se rupa.
Pentru mine este o dilema, pe care am s-o descos pana la urma, ce doreste cu adevarat ea ?
Pare hilar, dar de unde a plecat totul, si unde s-a ajuns ?! Nu mai stiu ce sa cred. :) Pana la urma ce e, iubire sau afacere ?
M-as bucura sa-si dea si ea seama si sa traga linie.

Povestea este cat se poate de reala. Este o poveste care vine sa confirme inca o data ca nu poti fenta viata, iar daca o faci, pana la urma se intoarce impotriva ta. Este o poveste care demonstreza ca cei care cred ca banul poate cumpara orice, se inseala amarnic. Protagonistul se afla acum intr-o imensa cumpana, stand intr-un fotoliu alaturi de un pahar, intrebandu-se ce a realizat el pe lumea asta. Toata viata lui a cules, fara grija pentru mai tarziu. Acum pomul a ramas fara rod, iar el a pierdut.
Tin minte o vorba auzita in urma cu douazeci de ani de la niste oameni modesti, care atunci cand venea iarna, rosteau: "Ehei' toata vara mititei, acum p... bocancei !".
Si ea este la fel de vinovata ! A preferat sa traiasca in promiscuitate, bazandu-se pe un om care mai mult a luat decat a dat. A iubit si inca il iubeste pe cel care a transformat-o in "prostituata". S-a bucurat de beneficii de moment si a crezut in minciuna, ignorand faptele si putregaiul ascuns in spatele lor. Isi va reface viata ? Cu siguranta ! Dar tare mi-e teama ca va cauta un om care sa semene celui dinainte. De ce spun asta ? Pentru ca in povestea aceasta ea nu vede decat ce vrea sa vada, si sa ignore cu nestiinta esenta. Ea nu vede decat ca el nu a vrut sa-si paraseasca familia. Atat ! De ce nu a facut-o, e prea complicat. Smile! ... vezi tot

despre ursi

Ma amuz copios cand vad cum toti neavenitii isi dau cu parerea pe posturile tv, cu privire la diverse probleme de specialitate. Asa este si cu URSUL. Ma uitam aseara pe programul 2 al TVR, cum realizatoarea stirilor de la ora 22.00 a invitat o ziarista si un avocat sa-si dea cu parerea in problema - citez: "invazia ursilor in Brasov". Apoi au sunat pe un papagal de la Institultul de Cercetari Silvice BV - ICAS, care habar nu avea ce sa spuna. Saracul, probabil ca ramasese sa stinga lumina.

Problema ursilor in Brasov e un fapt real. Este aceeasi problema pe care o gasim in toate parcurile nationale din US si Alaska, in Siberia si oriunde in lume, unde civilizatia a inaintat adanc in habitatul animalului salbatic. Indienii au probleme cu tigrul bengalez si cu elefantii, Massaii din Africa cu leii si bivolii si asa mai departe.
Sa nu va suparati ca-mi dau si eu cu pararea, dar intamplator m-au pasionat ursii aproximativ 15 ani. Si nu numai ursii, ci si alte animale si comportamentul lor. Aceasta pasiune poarta numele de ETOLOGIE, si vine de la Buffon, Kipling si Lorenz. N-am practicat-o in fotoliu cu cartea in mana, ci alaturi de silvicultori, in creierul muntilor, acolo unde traieste regele Carpatilor - Ursul brun, pe numele lui latin: Ursus Arctos Cadaverinus.

Ursul este cel mai puternic animal de pe pamant, dupa elefant. Am vazut cum a scos din pamant un grajd si la intors cu fundul in sus, doar ca sa ajunga la magarii adapostiti acolo. Boul de 500 kg il ia intre falci si branci si fuge cu el. Tocmai aceasta forta il face sa nu se teama de nimic. Sa nu se teama, il mai face ceva, si anume delasarea si restrictiile impuse de MS cu privire la impuscarea lui. In zona Brasovului, practic, a fost scapat de sub control, pentru ca este zona cu cel mai mare flux de turisiti din Ro.
Cei care au batut cu piciorul Bucegii, isi amintesc ca acum 10 - 15 ani, era periculos sa-ti pui cortul pe Valea Cerbului, la Diham sau Poiana Izvoarelor. Am cateva intamplari cu ursi, pe care am sa vi le povestesc candva. De la intrat in cort, pana la intalniri de gradul trei in potec.

In mod normal, densitatea intr-o zona specific naturala este de 1 exemplar / 150 kmp. Ursul este animal masiv si are nevoie de un areal de hranire foarte mare. In acelasi timp este si un oportunist fara egal. In munti hrana este putina, si ca atare, ca sa castige in greutate, neaparat necesara perioadei de hibernare, nu se da in laturi sa atace stanile sau gospodariile din marginimea padurii. Daca as face un recensamant in zona Brasovului, probabil ca numarul de exemplare ar depasi usor 1 indivd la 10 kmp. Deci de 15 ori mai multi. Cum s-a ajuns la aceasta cifra ? Datorita resturilor menajere lasate de turisti.
Multi isi dau cu parera si spun ca ar trebui sa se intoarca in padure, sa nu mai fie lasati in oras, sa puna garduri etc. Smile! Asemenea solutii sunt aberante.
Dupa parerea mea, singura solutie este impuscarea lor. Una partiala, ar fi prinderea si stramutarea in alt habitat geografic. Aceasta metoda functioneaza in zone cu intinderi mari de padure, cum sunt parcurile nationale ale US, gen: YellowStone, Kodiak, Iukon, si numai in cazul ursilor crescuti in salabaticie si "naraviti" la tomberon. In zone restranse, cum este cazul nostru, oriunde ai muta un urs, el revine in zona asezarilor umane. De ce ? Pentru simplul fapt ca el nu a vanat niciodata si nu stie sa se descurce in salabaticie. Cei crescuti in zona Bucegilor, sunt ursi domesticiti si invatati la resturi. Daca le vor taia accesul la sursele de hrana, vor ataca oamenii. O a treia, ar fi mutarea in parcurile de vanatoare, hraniti la tiitoare si impuscati pe bani.
Stiu ca Ocolul Sivlic Brasov, pana la rezolvarea problemei, ii hraneste in locuri anume. E o solutie de moment.

Ursul nu este caprioara, iepure sau caine sa-i zici: mars de-aici ! Unui urs nu-i spui unde sa stea. El intra, sparge, rastoarna, omoara. Si va face orice sa obtina hrana. Am vazut cum lupta un urs. Rupe tot, de la caini de stana mari cat vitelul, pana la ghioagele ciobanilor.

Nu sunt adeptul masurilor radicale si nu voi putea sa apas niciodata pe tragaciul unei arme de vanatoare, cand inainte imi sta un animal. In ce priveste pe cele bipede, ma mai gandesc. Smile! Dar acum mi se pare o situatie scapata de sub control, care in curand se va lasa cu victime umane, si nu in padure, ci in oras.

Si inca o parere. Am convingerea ca cei care conduc Ocolul Silvic Brasov sunt niste incompetenti. Problema ursilor, si nu numai a lor, ci si a mistretilor, a iepurilor si a tot ce misca in padurile patriei, sunt problemele lor. Pentru noi par altceva, pentru ca auzim la TV. Ei cu asta se ocupa de cel putin doua sute de ani. Se numeste administrarea fondului cinegetic. Asta invata la Institut, de-aia se duc la congrese, de-aia isi iau salariul. Ursi au fost si pe vremea raposatului, si acum 100 de ani, si pe vremea Mariei Tereza sau a lui Iancu de Hunedoara.
Ceea ce se intampla acum, nu este decat rezultatul incompetentei lor din ultimii douazeci de ani, cu grija mai mare pentru spagile care le ies la lemn, fructe de padure si terenuri concesionate pe 99 de ani in mijlocul padurii. Acum platim !
... vezi tot

totul e fizica !

In fiecare seara pe Hallmark e un serial pe nume "Medium". E extrem de relaxant, ca dealtfel toate filmele cu violenta 0.
Imi place de personajul secundar, sotul mediumului. E un personaj pitoresc, mucalit si extrem de spiritual. Aproape fiecare replica a lui vine si se potriveste la fix pe context.
Aseara a fost la fel si mi-a placut enorm cum a descurcat o situatie delicata.

S-a dus impreuna cu sotia la mall sa vada un film. La intrare dau nas in nas cu o fosta prietena din vremea cand erau amandoi asistenti universitari. Pe vremea aia era necasatorit. Tipa era la baza fizician, renuntase la inginerie si se mutase in alt oras. Se casatorise si se apucase de imobiliare. Sotia, medium fiind, a simtit imediat ca barbatul ei a avut o relatie cu respectiva. Ba mai mult, a vazut in minte chiar faza in care cei doi faceau dragoste, impreuna cu urmatorul schimb de replici: "Cum faci de reusesti sa ma exciti in asa hal ?", iar el a spus: "Totul e fizica !".

Aparent intamplatoare, intalnirea a fost regizata de amica respectiva. Aflase ca fostul ei iubit din tinereti lucra la o mare companie si si-a zis ca i-ar putea fi de ajutor cumva. De fapt urmarea sa obtina un post de PR manager la compania unde respectivul era director. In CV-ul ei lipsea o calificare si avea nevoie ca el sa-i puna o pila.
Prin urmare, l-a invitat la o masa si i-a spus despre ce e vorba. El a ramas putin surprins. Tipul extrem de corect, s-a uitat in CV si i-a spus clar ca nu este calificata, si intrucat ii cunoaste pe cei din comisie, precis va fi respinsa. Ea atunci a trecut la planul B si i-a marturisit la ureche ca si-ar dori nespus sa experimenteze impreuna legile fizicii, ca in vremurile vechi, pana noaptea tarziu. In acelasi timp i-a strecurat un picior pe sub masa.
Acum vine replica lui.
"Draga, uite cum sta treaba. Nu ai calificarea corespunzatoare pentru postul scos la concurs. Iar in ce priveste celalalt post, el este deja ocupat de cineva care stie despre fizica mai multe decat stim amandoi la un loc.".
S-a ridicat si a plecat, lasand-o pe tipa cu gura cascata. ... vezi tot

I'm singing in the rain

In fact I danced and sang in the rain about two years ago. Smile!
Inegalabilul Gene Kelly mi-a amintit de o intamplare petrecuta in urma cu doi ani. Era o seara de octombrie. Prima ploaie rece dupa un septembrie mai calduros decat de obicei. Eram cu o prietena buna si pur si simplu am iesit sa ne plimbam. Imi place ploaia la nebunie. Imi mai plac si aleile pustii toamna, cand incep sa cada primele frunze. Ploua marunt. Era superb. M-am descaltat. Da, nu zambiti, imi place sa umblu descult si o fac de cate ori am ocazia. E o simtire a mea, pe care am sa v-o povestesc candva. Am inceput sa dansez prin ploaie, prin balti si frunze. Si fredonam melodia de mai sus. E o senzatie de nedescris. Merita s-o incercati.
Prietena mea radea si se minuna. Asa nebun nu mai vazuse pana atunci. Sunt convins, intr-o lume tematoare si avida dupa conventional, sa vezi pe unul dansand descult prin ploaie, e lucru de mirat. Smile ! ... vezi tot

si banul poate fi iubit ...

Apropo de dragoste si interese financiare. Sunt convins ca multi v-ati uitat la diferite emisiuni cu personaje pitoresti la bucatarie, gen Cireasa de pe tort. Personajele respective erau fete pe la 25 de ani, maritate sau nu, silite sa treaca prin "furcile caudine" ale gatitului.
Mi se pare interesant un aspect si am sa-l exemplific cu ilustra Monica Columbeanu, aparuta si ea la emisiunea amintita.
Pe piata e rezidenta o imensa nebuloasa privind intentiile ei de la inceput. L-a luat pentru bani sau pentru altceva ? Adica ce a iubit mai mult la el ?

Chestia cu banii parca e asa, un stigmat. "Aha, l-a luat pentru bani !". Cred ca provine din mentalitatea traditionala, sa privesti o fata care se marita pentru bani, ca pe o curva. Sunt multe asemanari, dar, totusi, sa nu exageram. Curvele nu iubesc altceva decat banul. Acesta este motivul pentru care multe fete declara la capitolul motive, cu totul altceva, cum ar fi trasaturile interioare: bunatate, tandrete, altruism, frumusete, sex etc.
Nici Monica n-a declarat altceva, si inca sustine sus si tare ca il iubeste pe Iri pentru orice altceva decat banii.
S-o credem sau nu ? Pai sa vedem.
Ati vazut-o la emisiune cum tinea in mana lingura ? Impiedicata rau. Habar nu avea sa gateasca sau sa curete un cartof. Era evident ca nu facuse de multe ori in viata exercitiul acesta. Daca v-ati fi uitat mai atent, pe langa faptul ca nu stia, avea o repusie fata de lucruri injositoare, cum ar fi spalatul unei cratite sau tocatul unui morcov.
A, mi-am adus aminte de o alta faza cu o alta concurenta, cand radea un morcov. S-o fi vazut cu cata pasiune se atasase de el si il freca ... Smile!
...
Ma intreb, tu ca fata, daca vrei sa-ti cladesti viata singura, si nu ti-ai pus in gand sa depinzi de altcineva, presupun ca primul lucru care-l inveti, e sa-ti faci mancare, sa speli o rufa si altele intime. E penibil sa ajungi la 26 de ani si sa nu sti sa fierbi doi cartofi. Pe urma, daca te duce mintea, iti cladesti o cariera si mananci la restaurant. Gresesc ?
Probabil ca Monica noastra s-a gandit din frageda pruncie, ca nu va avea nevoie sa-si gateasca singura. Sau poate nu a gandit deloc. Si daca nu a gandit ea, ca mi se pare firesc ca la 18 ani sa nu gandesti prea mult, cine a a gandit in locul ei ?. Macar sa-i fi spus: "Fata draga, pune mana si invata sa gatesti, ca intr-o zi o sa fii la casa ta. O sa ai copii si tu. Si cand barbatul va veni de la munca, sa ai ce-i pune pe masa ! ".

Nu, cred ca sunt eu prea logic si am impresia cateodata ca lucrurile se desfasoara dupa un anumit tipar guvernat de bun simt. Cred ca unii oameni nu tin seama de tipare. Pur si simplu nu gandesc mai departe de ziua de maine si isi ghideaza viata pe principiul: "Las' ca vad eu ce fac !". :)
Este foarte probabil ca Monica noastra sa fi plecat la drum cu mainile in buzunar, si cu gandul la merele pe care le va gasi pe dealul Magurei. Si pe drum i-a iesit in cale Fat Frumos cu o decapotabila ... ... vezi tot

in iubire conteaza doar puterea sentimentului

Oameni buni, femei si barbati deopotriva, iubirea este iubire indiferent ce forme imbraca. Catalina s-a indragostit de Luceafar. Elena de parul lui Paris. Penelopa de intelepciunea lui Ulisse. Josefina de mintea si puterea lui Bonaparte. Amandine (George Sand) de muzica lui Chopin. Si povestile pot continua la nesfarsit pana in zilele noastre. Angela Burlacu l-a parasit pe inginerul Gheorghiu pentru faima lui Roberto Alagna. Monica s-a indragostit de moaca de pacalici a lui Irinel si Barladeanca de celalalt pacalici. :)
In iubire nu conteaza "de ce ...", pentru ca ar insemna sa fim subiectivi. De ce subiectivi ? Pentru ca ar insemna sa-l judecam pe celalalt dupa chipul si mintea noastra. Ori e absurd sa credem ca altcineva poate iubi ce iubim noi. Sunt si exceptii, dar pe acestea le cautam toata viata.

In iubire conteaza doar puterea sentimentului. Cu cat motivul este mai profund, iubirea este mai puternica.
Cand iubesti lucruri trecatoare, cum ar fi banul, iubirea poate semana cu o simpla afacere. Ai, te iubesc, nu mai ai, te-am parasit ! Si credeti-ma, n-ati vrea sa fiti pe patul de spital privindu-ti iubirea de-o viata cum stramba din nas.
Uneori puterea unor oameni sta in intelepciune si stiinta. Nu neaparat stiinta de a face bani, desi ar fi ideal, ci in altfel de stiinta. La urma urmei saruti niste buze, nu un card bancar.

De cand lumea si pamantul, femeile au fost sivor fi atrase de putere. Au fost atrase de oameni care le pot oferi siguranta. Au fost si femei puternice care cautau altceva. Dar in esenta, femeile au cautat protectie pentru ele si copiii lor.
Ei, aici e problema. Rareori puterea financiara este sora buna cu puterea mentala. Mai ales in societatea noastra, tipic speculativa, care a dezvoltat un tip de personaj cu putine scrupule.
Cand un romanas de-al nostru va ajunge ca Warren Buffet, sa traiasca intr-un apartament modest, iar averea s-o doneze universitatilor si spitalelor, atunci in fata lui ma voi inclina cu respect. Pana atunci ...
Banul iti da putere, si mintile mai putin educate pot uita cu usurinta bunele maniere. Cand ai bani, te poti usor autoconvinge ca poti cumpara orice, inclusiv dragoste. Banul e ca un drog, atat pentru cei care il au, cat si pentru cei care si-l doresc.

Si dramele sunt destule. Istoria e plina de ele, de la opere literare, pana la paginile tabloidelor.


... vezi tot

summer moved on

Summer moved on
And the way it goes
You can't tag along

Honey moved out
And the way it went
Leaves no doubt

Moments will pass
In the morning light
I found out

Seasons can't last
And there's one thing
Left to ask

Stay, don't just walk away
And leave me another day
A day just like today
With nobody else around

Friendships move on
Until the day
You can't get along

Handshakes unfold
And the way it goes
No one knows

Moments will pass
In the morning light
I found out

Seasons can't last
So there's just one thing
Left to ask

Stay, don't just walk away
And leave me another day
A day just like today
Stay, don't just walk away
With nobody else around

Seasons can't last
And there's just one thing
Left to ask

Stay, don't just walk away
And leave me another day
A day just like today
Stay, don't just walk away
With nobody else around

Summer moved on

... vezi tot

o poveste de dragoste

S-a casatorit de tanara. Spiritul ei libertin a speculat prima oportunitate iesita in cale si a evadat. S-a indragostit de primul barbat intalnit, fara sa masoare, fara sa aprecieze in alta profunzime. Era fericita si libera. La inceput parintii s-au opus, dar pana la urma au acceptat. Au legat o familie, au clatit o casa. Au trecut cativa ani si apoi intr-o zi si-a dat seama ca vrea mai mult. Simtea ca ceva nu e in ordine, dar nu stia ce anume. O obosise monotonia, rutina, lipsa de fantezie. Se ingrasase, se facuse urata. Desi avea aproape tot ce-si dorea, se simtea ca un boboc de trandafir care asteapta sa fie mangaiat de primele raze ale soarelui. Si acele raze parca nu mai veneau.

Intr-o zi a rasarit soarele in viata ei monotona. S-a indragostit din nou, dar nu de barbatul cu care era casatorita, ci de un altul, cu douazeci de ani mai mare. O cucerise prin prestanta, prin nivel intelectual, prin stralucire. Era exact ce si-a dorit dintotdeuna. Simtea ca ii poate oferi totul.
N-a fost chiar la prima vedere. Il stia de cativa ani. Avusesera relatii de afaceri, el pe un post de decizie, iar ea de furnizor. La inceput a fost ceva timid, cateva priviri, atingeri, apoi intr-un final si-au marturisit iubirea. Lui i-a fost teama sa n-o raneasca, dat fiind lipsa ei de experienta. Mai era un inconvenient, minor, era casatorit si avea copii. Dar nu era o problema, si ea era casatorita. Urmau sa divorteze si toata viata era a lor.
Stia sigur ca nimic nu o mai poate tine langa sotul ei. Suferise prea mult ca sa mai accepte. Si apoi noul iubit era altceva. Functie importanta, calatorii de afaceri in strainatate, plaje aurii. Doamne, cat de fericita se simtea, il iubea din toata fiinta ei. Si mai era ceva ce inclina balanta. Faceau sex nebun. Se potriveau ca doua boabe intr-o pastaie. In viata ei nu mai avusese atatea orgasme. Iubitul ei nu era un incuiat ca celalalt. Avea fantezii, ii placea sa inventeze. Ziua munceau amandoi, iar noaptea era numai a lor; ore intregi de extaz. Se simtea dorita, ocrotita. Pasiunile acunse iesisera la iveala dintr-odata, in toata splendoarea lor. Era fericita !

Pe langa placere, relatia lor cuprindea si o latura utila. El era puternic si cu influenta. Ii deschisese aproape toate usile. Toate ofertele ei erau puse inainte. Devenise furnizorul numarul unu al multor firme de top din oras. Va imaginati cat de fericita era.
O vreme s-au ascuns de ochii cunostintelor. Nu era un oras mare, iar ei erau cunoscuti. Mai ales el.
Inchiriasera un apartament. Acolo isi petreceau noptile de amor nebun.
Sotul ei simtise demult ca ceva nu era in ordine si convenisera ca pana in momentul oficializarii, fiecare sa-si vada de viata lui. Mai faceau dragoste, dar era ceva spontan, neinsemnat.

Ea si-a tinut promisiunea si a divortat. A devenit libera. Jumatate din drum era parcurs. Ramanea cealalta jumatate, care depindea de iubitul ei. N-a indraznit sa-l forteze, pentru ca ii cunostea situatia delicata. Se multumea cu un: "... cand voi fi pregatit". Si a asteptat. Din luni s-au facut ani. Cand deschidea subiectul el se intrista. Evident ca ceva il tinea langa cealalta, dar nu-si dadea seama ce. Probabil ca erau copiii. Si mai intelegea ca un proces de divort nu e simplu, cand ai de impartit averi si suflete. Se consola cu promisiunea ca "intr-o zi ...". Au mai trecut cinci ani in care nu si-au refuzat nimic. Calatorii in strainatate, delegatii in hoteluri de 6 stele, plimbari sub clar de luna pe riviera, cluburi de noapte, cadouri scumpe si nopti furtunoase. Stralucire si epatare. Exact ce-si dorise dintotdeuna.

Intr-o seara s-au intalnit la cuibusorul de nebunii. El avea ceva pe suflet. Ea nu-si dadea seama, dar banuia ca era vorba de divortul lui. In cele din urma el si-a luat inima in dinti si i-a spus ca nu poate sa divorteze pana in momentul in care copiii nu vor implini 18 ani. A ramas stupefiata. Insemna sa mai traiasca asa inca sase ani. Deja era prea mult, si nu stia sigur ca nici atunci nu va aparea alt motiv. N-au mai facut dragoste.
A crezut ca l-a pierdut pentru totdeuna. Il iubea enorm. Nu putea sa-l piarda. Ii oferea tot ce-si poate dori o femeie: contracte, sex, stralucire, iubire.
Au stat o vreme despartiti. Nu s-au mai sunat, nu si-au mai dat mesaje. Drumurile li se intersectau uneori, dar niciunul nu indraznea sa vina spre celalalt. Intr-o zi a lasat o factura secretarei lui. I s-a parut ca aceasta se uita altflel la ea, mai altfel decat in alte dati. Relatia lor nu mai era demult un secret, dar nimeni nu indraznea sa spuna nimic. Acum era un zambet care spunea: "Ai vazut, asa-ti trebuie. Acum e al meu. Eu sunt number one !".
In mintea ei a incoltit samanta geloziei. Cum, iubitul ei, care ii promisese ca divorteaza si pe care il asteptase ani si ani, o insela ? Cel pentru care facuse operatii estetice sa arate bine si indurase certuri in familie, cel pentru care isi sacrificare cei mai frumosi ani si isi lasase o casnicie ? Nu era cu putinta. Trebuia sa fie sigura !
Peste cateva zile au avut o discutie. Si-a infrant timiditatea si l-a intrebat scurt daca mai are o alta relatie. El a recunoscut ca s-a intamplat intr-o seara la birou. N-a vrut, dar pur si simplu s-a intamplat. Ca inca o iubeste mult si sa sa nu se supere pe o relatie trecatoare. I-a spus aproape cu lacrimi in ochi ca ii lipsesc enorm noptile lor pline de fantezii si nu-si poate dezlipi ochii de la pozele ei nud. Nu poate dormi gandindu-se la ea si vrea neaparat s-o vada, s-o atinga.
S-au intalnit. El a venit cu un imens buchet de trandafiri rosii. Stia ca sunt florile ei favorite. Si ca semn de pretuire i-a facut cadou un colier superb.
A incantat-o ! Nu mai putea de fericire. Intr-o clipa a uitat de tot si s-a aruncat in bratele lui, sarutandu-l. I-a smuls hainele, mana ei i-a mangaiat pieptul, apoi a coborat usor. Era tare.
Au facut sex salbatic. S-au redescoperit. Simteau ca nimic nu e mai important decat iubirea lor, nici macar o aventura la birou.

Tocmai v-am spus povestea unei amante ideale. V-am spus povestea unei monezi vazuta dinspre partea cu chip feminin.
Data viitoare am sa va povestesc si reversul.

Cititi aici toata povestea. ... vezi tot

sentimentele ne fac mai buni, mai intelepti, mai frumosi

Umbland prin viata am avut prilejul sa descopar povesti interesante despre oameni, locuri si fapte, unele povestite, altele vazute chiar de mine. Fiecare poveste e interesanta in felul ei si multe emotionante pentru cei care le-au trait. Unii reusesc sa treaca peste, altii raman ancorati in trecut, fara sa inteleaga ce li s-a intamplat si de ce. Cele mai frumoase povesti sunt cele in care rasare soarele dupa furtuna. Cele mai triste sunt cele in care protagonistii nu vor sa paseasca mai departe si sa accepte ca au pierdut. Acceptarea e esentiala. Presupune detasare si invatare.
...
Ati trait vreodata sentimentul pierzaniei ? Nu cred ca exista cineva care n-a pierdut ceva.
Uneori pierdem un obiect, alteori ceva mai mult. Putem pierde bani, pe cineva drag, un sentiment sau pur si simplu timpul. Banii se fac usor, si cu putina minte poti sa pierzi mai putini.
Cu timpul e altceva, nu-i simtim valoarea, doar asa in treacat, oftam si rostim: ‘Ehei, daca acum cativa ani as fi facut asta, ce bine era !”. Timpului ii alocam resurse nemasurate, de la cele materiale, la cele sufletesti, si cu cat traim mai intens, cu atat pierdem mai mult.
Cele mai de pret sunt sentimentele. De ce fac parte din ecuatie, pentru ca de cele mai multe ori daruim fara asteptam ceva in schimb. Sentimente nu insemna numai cuvant. Ele insemna totul, de la caramida pusa la temelia unei case, la bucatica de salam impartita pe-o treapta neterminata, un copil, bucurii, necazuri, urme ale trecerii noastre prin lume, si mai important decat toate, zambetul pe care l-am lasat candva pe chipuri acum triste. Sunt lucruri pe care intr-o buna zi le pierdem. Frumos ar fi sa nu le pierdem niciodata si sa ajungem la batraneti rostind cu mandrie “Iata ce las in urma mea !”. Dar nu depinde numai de noi. Sentimentele sunt ca scrisorile returnate pentru ca destinatarul nu mai exista. De cele mai multe ori noi suntem artizanii pierzaniei, alteori e ceva mai presus de noi.

Aproape nu exista film istoric romanesc care sa nu contina o scena cu arsul unei case, si durerea celor care trebuiau sa plece din fata navalitorilor. Pentru cei care n-au simtit vreodata sentimentul pierderii, scena poate parea banala. E la fel de trist sa privesti cum tot ce ai adunat, fiecare cui, caramida, uneori patata cu sudorarea fruntii ori cu zambetul implinirii, fiecare poveste traita alaturi de cineva, se sting dintr-odata, mistutite de flacara despartirii. Cu atat mai dureros pentru cei obisnuiti cu taina lucrului bine facut.

Am intalnit persoane care spun: “Eu nu ma leg de lucruri !”. Nu, nu noi ne legam, ci ele se leaga de noi. Si apoi nu sunt simple obiecte ci sentimente. Sunt amintiri.
Mi se intampla uneori sa caut intrun sertar si sa dau peste un obiect neinsemnat, un pix de exemplu. Pentru toti nu e decat un simplu pix. Pentru mine e cadoul primit candva de la cineva drag, care nu mai este. Pot sa-l arunc ? Nu, nu pot ! Desi amintirea lui ma face sa sufar, suferinta face parte din mine si simt ca ma innobileaza.
Dar ce faci cand lucrul peste care dai apartine cuiva care te-a facut sa suferi ? Nu este vorba de vreun dusman, ci de cineva pe care l-ai iubit candva. Uite, va intreb, voi ce faceti in cazul acesta ?
…
Dar toate trec, si raman doar amintirile, care cu timpul se vor stinge, aruncate in vreun cotlon al memoriei, precum un CD in sertarul cu alte sute. Iar cand din intamplare pasii ne poarta prin locuri, ori atingem un obiect, pentru o clipa ne teleportam in timp, amintirile navalesc peste noi si retraim cu intensitate fiecare moment petrecut candva. Apoi ne trezim si zambim, iar cu dosul palmei stergem o lacrima ce se prelige pe obraz. E durere, bucurie ? Cred ca e ceva amestecat.
Si mai cred ca sentimentele ne fac mai buni, mai intelepti, mai frumosi. Dar nu pentru toata lumea, ci doar pentru cei care stiu sa vada. ... vezi tot

hai pe munte

Am dat intamplator peste blogul unor "zapaciti" indragostiti de natura Smile!, care inca se incapataneaza sa creada ca frumusetea e undeva pierduta prin paduri si creste, printre flori si fluturi, pe carari ce duc departe de lume.
Pe langa povesti, am dat si peste cateva poze superbe.
Blogul se numeste hai pe munte. Sper sa nu se supere ca am "furat" din ele. Smile!

Sunt convins ca v-au impresionat. Aprecierile le puteti transmite autorului, direct pe blog - hai pe munte.

... vezi tot