luni, 29 decembrie 2008

iubirea

Psihologii definesc iubirea si atasamentul ca doua sentimente diferite. Poti iubi un parinte si totusi sa-l vezi mai rar, iti poti iubi meseria, pasiunea, poti iubi o Floare de Colt si te multumesti ca urci o data pe an in munti, insa poti iubi o femeie fara sa ai vise erotice cu ea ? Ha ha ha ! Grea dilema, nu ? De cand lumea si pamantul, omul are vise si neimpliniri. El vrea sa aiba, sa obtina cu orice pret. Cei mai multi asociaza iubirea cu atasamentul. Vor ca ceea ce obtin, sa fie numai al lor, sa nu imparta cu nimeni, si astfel ajung sa faca rau celor din jur. Se numeste egoism. In neoprimitivismul lui, omul este un egoist. Altruismul este o atitudine data de educatia individuala si colectiva, de spirit. Desi isi doreste, un om educat, spiritual, constientizeaza si accepta fara sa posedeze. Constientizeaza in primul rand valoarea, respectul, binele si raul pe care il poate produce prin atitudinea sa. Si il accepta pe celalalt ca egal. Usor de zis, greu de facut ! Se pare ca sentimentul de a poseda face parte din patternul arhaic al individului. Ne aducem aminte, cat de egoisti eram in tinereti, cum vroiam sa avem totul, de la dragoste la ciocolata. Apoi am evoluat si am invatat diferenta intre: a avea si a nu avea, a accepta si a impune si alte antagonisme. Totul tine de nivelul spiritual pe care il atingem la un moment dat, nivel care ne face capabili sa acceptam neconditionat. Sa acceptam ca Floarea de Colt, daca o rupem, se usuca si moare, sa acceptam ca un copil nu este un bun material pe care il luam acasa, sa acceptam ca trebuie sa impartim cu altii, altfel vom fi izolati si dispretuiti si multe altele. Observati ca in toate afirmatiile exista un "sau". Exact asta face un om inteligent, spiritual - apreciaza consecintele faptelor sale. In cazul relatiei conjugale, intervine ascendentul fizic al barbatului fata de femeie si nevoia fiziologica de acuplare. Dar cum ultima este cea mai profunda, primordiala necesitate, asa se explica de ce unora dintre barbati, le vine extrem de greu sa accepte femeia ca partener de dialog. Sa stiti ca dorinta de a poseda, se regaseste cu aceeasi intensitate si la femeie. Ea poate imbraca diverse forme, de la violenta fizica, la dorinta de a-l schimba pe celalat dupa propria personalitate. Gelozia este unul din motive.
...
De-alungul preumblarii mele prin viata, mi s-a intamplat sa experimentez iubirea in aproape toate formele ei. Sentimentul de iubire se declanseaza la un stimul extern, iar intensitatea lui depinde de modul in care stimulul se "pliaza" pe personalitatea noastra, adica simtim ca ni se potriveste :). Iubirea inseamna rezonanta la frumos.
Una din cele mai profunde este iubirea de mama. Aici nu este numai iubire, ci si atasament, rezonanta la nivel celular si cerebral, compatibilitate perfecta. Mama reprezinta viata noastra in cele mai mici amanunte. Uneori mamele fac greseala sa creada ca pot pierde un copil in momentul in care tatal biologic cere tutela, sau apare dupa o lunga perioada de timp. Nimic mai gresit. Legatura dintre copil si mama, n-o poate rupe nimic in lume, oricat de probabil ar parea la un moment dat. Conditia este ca mama sa-si poata exprima dragostea, iar copilul sa simta acest lucru. Pasiunea este o alta forma a iubirii. Pasiunea pentru un obiect de arta, stiinta, meserie, cauza sociala, idol sau altele. Iubirea dintre un barbat si o femeie este una din cele mai intense, dupa cea de mama, pentru ca in complexitatea fenomenului sunt implicate procese fizice, chimice si psihice. In organism au loc transformari hormonale, care pe temen lung, duc la modificari de comportament, aspect, simturi, secretii externe etc. Declansarea are loc ca urmare a contactului vizual si sexual, auzului, mirosului, sarutului, atingerii etc. El si Ea devin unu singur, celulele organismelor lor rezonand cu aceeasi frecventa de 7,83 Hz- rezonanta Schumann. Aproximativ 10 % din cupluri ajung sa simta aceste schimbari, dar numai dupa multi ani de fidelitate. A nu se intelege ca procesul este unul nociv. Dimpotriva ! Dragostea, iubirea, inseamna viata, renastere, transformare. La cuplurile care se iubesc, traiesc sentimentul cu adevarat, fac dragoste, organismul trece la o faza superioara de regenerare. Celulele primesc energia vie a dragostei. Dincolo de aspectul fizic, iubirea mai presupune potrivire de personalitate, comuniune spirituala. Multe cupluri ajung sa exploreze extrem de putin aceasta latura a iubirii. Uneori din superficialitate, alteori din nestiinta, dar cel mai des din ignoranta. Rau, pentru ca majoritatea relatiilor intemeiate pe ignoranta, ajung sa se destrame, sau raman intr-o stare de compromis. Cuplurile nu mai traiesc sentimentul, ci dimpotriva, se instaleaza o degradare, o macinare fizica si psihica, ce culmineaza fie cu despartirea, fie cu suprimarea ambilor parteneri. Multe din bolile varstei a doua, au ca substrat lipsa afectiunii si a contactului sexual regulat. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, femeia trebuie sa-si indeplineasca menirea de mama, iar copilul trebuie sa fie rodul iubirii dintre parteneri. Prin venirea pe lume, nou nascutul declanseaza alte reactii fizice, chimice sau psihice, transformari benefice ambilor parteneri si implicit copilului. Ati auzit de acea protectie de 7 ani pe care copilul o genereaza, protectie la toate nivelurile energetice, prin care familia este ferita de evenimente majore ?

6 comentarii:

fly2sky spunea...

Protectia de 7 ani? nu nu am auzit. Am auzit de cupluri care au divortat dupa ce a apurut un copil si ma intrebam stupefiata..de ce? cum? de ce nu si-au dat seama inainte de a avea copilul, de ce trebuie sa mai fie implicat si el. Poate au crezut ca un copil le va rezolva problemele, dar de regula nu se intampla asta, e o implinire pentru un cuplu sudat sau poate duce la prabusirea unui cuplu gresit intemeiat

FloriPloiesteanu spunea...

Cand traiesti iubirea adevarata si nu un surogat, nu doresti sub nici o forma sa il stapanesti pe celalalt. Daca simtim altfel inseamna ca nu iubim total, divin si sublim: este dragoste la un nivel superficial. Iar in cuplurile in care apare plictiseala sau monotonia, atunci exista o lipsa(ori mai multe) a unuia dintre ei, sau chiar a amandurora, inseamna, o cat se poate de serioasa si grava neimplinire sufleteasca. Adevarata dragoste se poate asemana unui bolero, reiterand cucerirea persoanei iubite pe parcursul intregii vieti. asta cred ...

pheideas spunea...

* Iubirea este cel mai terapeutic sentiment. :)... Vreau sa iubesc acea Floare de Colt din stancariile muntilor, pe care stiind ca n-o pot lua acasa, sa fiu mistuit de dorinta de a o revedea anul urmator. Dupa parerea mea, aceasta este iubirea adevarata, iubirea nobila. Cei care rup floarea, n-o iubesc cu adevarat. Acestia se iubesc mai mult pe ei. Iubirea adevarata se confunda deseori cu pasiunea.

FloriPloiesteanu spunea...

Exact! Pasiunea este doar mărturia entuziasmului pe care îl trezeşte un anumit ţel, spunea Dostoievski . Pasiunea este necesara (dar nu si suficienta) pentru a-ti atinge un obiectiv, care poate fi chiar propria transformare a spiritului prin iubire; asta poate fi o pasiune: dobandirea iubirii sublime, totale, nu insa si iubirea reala...

pheideas spunea...

ca sa intelegi asta, trebuie sa fi trecut prin iubire. se vede ca ai trecut. :) si cand te gandesti ca cei mai multi confunda marea iubire cu cea pur hormonala. si cand scade libidoul, zic ca nu mai iubesc.

FloriPloiesteanu spunea...

Tocmai trec...iubirea-mi este unilaterala, dar e sublima...am starnit un arici care s-a facut ghem, dar nu pot sa renunt la fericirea pe care o simt iubind si topindu-ma orice as face....probabil ca, sau mai degraba sigur, lui ii par o nebuna...dar, nici nu-mi pasa, atata timp cat eu stiu cum plutesc...aceasta iubire m-a purificat...am implinit 16 luni de cand o practic si pot spune ca mi-a smuls multe dintre radacinile cu care eram legata de pamant...