Poteci de munte, ape limpezi de izvor, miros de cetina si pamant reavan, cabana, foc in soba, ceai de zmeur cu rom ...Ce este frumusetea ? Un estetician va spune: frumusetea inseamna simetrie, echilibru, trasaturi, armonie, sunet, culoare, forma, stil etc. Un inginer va defini ca frumos, tot ce e complex si se misca. Un om obisnuit, iti va zambi si atat. Unii apreciaza profunzimea, altii se limiteaza doar la vizual. Nu sunt expert, insa cred ca aprecierea frumosului tine personalitatea individului, implicit de educatie si un oarecare pattern genetic. De ce un om poate trece indiferent pe langa o opera de arta, in timp ce altul se opreste si lacrimeaza ? Ce-i diferentiaza pe cei doi, ce-i face sa perceapa diferit acelasi obiect ? ... Cunoasteti seria de picturi a lui Pieter Breughel, in care este surprinsa viata unei comunitati in cele patru anotimpuri ? Acele tablouri imi aduc aminte de copilarie, de stari traite intens intr-un cadru rural mirific, dublate de un fond emotional si educational, bazat pe cultivarea traditiei si esteticului. Si bineinteles, de "Anotimpurile" lui Vivaldi.:) Un altul, mai modest, nu va vedea decat niste oameni pe camp, sau niste pete de culoare aruncate pe o panza. Dar nu este de condamnat. Nici vorba ! Si mie mi s-a intamplat sa stau in fata unei sculpturi extrem de avantgardiste, scremandu-ma cu greu sa pricep ceva. Smile!
...
De multe ori, facem o greseala fundamentala. Avem tendinta sa-i apreciem pe cei din jur, dupa chipul si personalitatea noastra. Acest gen de manifestare o intalnim atat la oamenii modesti, cat si la cei cu nu anumit nivel intelectual. Daca unii se limitaza la simple observatii, altii in schimb, actioneaza, determinand, modificand sau schimband mediul, personalitatea celor din jur, in favoarea lor. Dupa parerea mea este vorba de un egoism acut, in care cei in cauza, ignora cu buna stiinta orice concept moral, estetic sau democratic.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu