vineri, 21 ianuarie 2011

societatea in lupta cu piata

O postare a Alinei Mungiu Pippidi pe "Alianta pentru o Romanie curata"
Societatea civila in lupta cu piata
Lupta cu pretul benzinei e foarte induiosatoare, desi montata de televiziuni in mare masura. Ca si lupta algerienilor, tunisienilor si egiptenilor cu pretul la orez sau la zahar. Elementul care ma induioseaza este cel de reclamare a unei demnitati pierdute - acesta e intotdeauna de sustinut. Elementul care ma deprima este cel de a lupta cu morile de vint, pentru ca nu dictatorul fugit al Tunisiei si nici ministrul roman al Economiei, al carui nume l-am uitat, daca l-oi fi stiut vreodata, sint cei capabili sa influenteze aceste preturi.
Tot vreau sa va povestesc – nu ajung – despre cum am vazut eu pe 6 ianuarie o barca pneumatica cu cinci tunisieni in ea (si trei canistre de combustibil), o barca de doua persoane care avea deja un colt scufundat si din care unul dintre ocupanti scotea apa cu singura sticla de plastic pe care o aveau. Faceam din intimplare parte din mia de oameni aflata pe un vas gigantic si bine luminat care tinea sub lumina reflectoarelor aceasta coaja de nuca pornita sa strabata distanta de apa dintre Africa si Europa. La bord nu ii luam, ca eram teritoriu Italian, si ne-am uitat la ei pret de jumatate de ora asteptind sa vedem daca se scufunda - pina a aparut un elicopter al pazei de coasta spaniole care ne-a zis sa-i dam drumul ca se ocupa ei mai departe. Cum, nu am idee, au pus un reflector pe ei a carui lumina am mai vazut-o dupa aceea vreo ora cu binoclul, dar nu aveau loc de cinci oameni in elicopter. In ce priveste vaporul meu european, pe acesta gongul pentru cina a batut cu jumatate de ora intirziere si oameni in frac si femei trecute cu decoltee de matase neagra au avut despre ce vorbi la cina.

Asta e disperare adevarata, si nu stiu cum va rezista Europa noastra diferentei de nivel de trai cu vecinii. Intelegeti acum mai bine de ce nu ne iau in Schengen? Dar daca amaritii de tunisieni isi risca viata plecind intr-o barca gonflabila de doi in noaptea mediteraneana, soferii nostri nu sint disperati. Daca ar fi, consumul de benzina ar scadea si atunci pretul ar mai da si el inapoi. Dar cum la nici o crestere de pret consumul nu a scazut semnificativ si lumea continua sa se traga toata ziua cu masina pe la noi, pretul creste si va mai creste, ca are cine sa-l dea. Nu am auzit pe nimeni sa traga pe dreapta macar de la un drum ca sa faca economii. Si totusi acesta ar fi singurul fel de a influenta piata – ca altfel taxele sint sub media europeana, deci statul nu poate face mai nimic.

Nu imi ies din minte canistrele din barca tunisienilor. Ma intreb daca era motorina sau benzina si cit or fi economisit ca sa cumpere pret de un drum din Tunisia in Spania, ma bucur de revolutia lor prin Facebook, dar stiu ca vor fi dezamagiti: poti cistiga lupta cu tirania, dar nu pe cea cu piata.


Imi exprim si eu aceeasi parere, ca romanul nu este inca pregatit sa se schimbe, si eterna zicala cu "Ce face cand nu are bani ? Schimba o suta de dolari !" e inca valabila.
La prima vedere am putea crede ca romanii o duc bine. Ei bine, dimpotriva ! 80% (poate ma insel) o duc la limita saraciei. De unde au bani pentru traiul zilnic ? Cat pot sa trimita rudele plecate sau pot sa fure ? Mi-aduc aminte un reportaj la o fabrica prin Moldova, a lui Becali. Salariatii nu-si primisera banii de un an. Ciudat, cum au trait in tot timpul acesta ?
In octombrie, la ultimul miting, nu am vazut disperare, ci mai degraba frica. Frica sa nu fie vazuti, filmati ... Mi-am adus aminte de comunism. Cand iti mor copiii de foame, iti cam piere frica. Asta e parerea mea. A fost mai rau in decembrie '89 ? Sau nu a fost cu adevarat revolutie. Cred ca raspunsul il stim cu totii.

Parerea mea este ca romanul este obisnuit sa lupte in spate. Cu alte cuvinte, este smecher si se descurca. Pana cand ? Pana cand guvernul va incepe sa stranga surubul, printr-un control mai sever al scurgerii de fonduri - vezi ajutoarele sociale. Nu prea au incotro, Uniunea Europeana vrea asta, altfel pa fonduri. Deja se simte la varf o tensiune - vezi iesirile lui Basescu, vis-a-vis de Shenghen. Vor urma si altele. Se vor implementa sisteme informatice de varf, prin care se va gestiona fiecare leu, incepand cu concediile medicale si terminand cu facturile false, prin care chioscarii ruleaza cat sa-si castige traiul de pe-o zi pe alta.
Ce va urma ? Un conflict fatis intre autoritatea statului si omul de rand. Cine va prospera ? Mafia petrolului, alcoolului, tigarilor, si oricarui bun de folosinta imediata.

Daca stau bine sa ma uit in istorie, cam asa a fost de fiecare data cand a izbucnit o rasoala. Da, rascoalele sunt forma noastra traditionala de protest.

Azi Europa este un dinozaur cu picioarele de lut, incapabila sa-si gestioneze afacerile. O uniune anacronica, care se lupta sa supravietuiasca intr-o lume mult mai dinamica. Presiunea Chinei e imensa. O presiune inteligenta, prin care si-au dat seama ca trebuie sa investeasca, daca vor sa culeaga mai tarziu. Asta nu au inteles Germania si Franta acum 20 de ani. Acum e prea tarziu.

2 comentarii:

Zinaida Strinu spunea...

Niciodată nu e prea târziu !

pheideas spunea...

Nu e prea tarziu, ci prea devreme. :)