luni, 31 ianuarie 2011

cheia este petrolul

Ce se intampla in Egipt nu are legatura cu democratia. Luptele de strada sunt o fatada ale adevaratelor lupte din culise, date intre Statele Unite si China. Este cunoscut faptul ca China are mari interese in Africa, investind masiv in ultimii trei ani in Nigeria, Sudan si alte tari Central si Nord Africane, tari cu zacaminte uriase de hidrocarburi. Uniunea Europeana are si ea interese in zona, cum se pote vedea in articolul de mai jos. Prin urmare, cheia conflictului, care dealtfel se va raspandi in tot nordul Africii, sunt PETROLUL si GAZELE NATURALE. Urmeaza Libia, Sudanul si Nigeria. M-as hazarda sa ma pronunt ca in viitorul apropiat vom avea un razboi de genul celui din Golf, la o scara mult mai extinsa.
Imi pare rau pentru amaratii aceia, care cred ca lupta pentru democratie si o viata mai buna. Vor muri pe capete, precum irakienii.
O confirmare este aceea in care Mohamad ElBaradei este un posibil succesor al lui Hosmi Mubarak. Cine a fost ElBaradei ? Seful Agentiei Internationale pentru Controlul Energiei Atomice (IAEA), cel care tot facea inspectii in Irak. Cu alte cuvinte, omul americanilor. :)

Egiptul poate avea un rol important pe piata energiei, mai ales in urma dezvoltarii semnificative a sectorului de gaze naturale. Accentul se pune mai ales pe gazele naturale, Egiptul avand sanse sa ajunga un producator major, in timp ce productia de petrol este intr-un declin constant. Totusi, petrolul este inca destul de important, fapt dovedit chiar de cresterea pretului barilului de titei ca urmare a revoltelor din acesta tara. Efectul de parghie strategica obtinut prin exporturile de gaze catre tarile vecine din Orientul Mijlociu va contribui la consolidarea rolului Egiptului ca un lider in regiune. Si nu numai. Poate juca un rol strategic si in ceea ce priveste alimentarea cu gaze a Europei, Egiptul fiind unul dintre furnizorii luati in calcul pentru a alimenta conducta Nabucco, care are ca scop diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene.

Pe scurt. Egiptul este unul dintre producatorii de petrol semnificativi, in randul statelor Non-OPEC, si un producator in continua crestere de gaze naturale. Prin Canalul Suez trec conductele strategice pentru transporturile de petrol din Golful Persic, facand din Egipt un coridor de tranzit important pentru pietele mondiale de petrol, potrivit U.S. Energy Information Administration.

Hidrocarburile reprezeinta un domeniu important in economia Egiptului, atat pe partea de petrol, cat si de gaze naturale. Totusi, productia totala de petrol a scazut de la 935 mii de barili in 1996 la nivelul actual de 685 mii barili. Dar tara nu a trecut inca pe importuri pentru a satisface cererea interna. Egiptul are, de asemenea, cel mai mare sector de rafinare a petrolului din Africa.

Scaderea productiei de petrol a fost compensata de dezvoltarea rapida a sectorului de gaze naturale, atat pentru consumul intern, cat si pentru export. In ultimul deceniu, Egiptul a devenit un producator important de gaze naturale si o sursa strategica de gaze naturale europene. Egiptul are, in prezent, o retea de conducte pentru exporturile catre Europa de Sud si tarile est-mediteraneene. Cu toate acestea, cresterea cererii pe piata interna de gaze naturale a determinat autoritatile egiptene sa stagneze planurile de export de gaze naturale de extindere.

Relatia cu Europa

UE si Egipt au inceput relatiile diplomatice in 1966. UE ar dori sa dezvolte o relatie deosebit de stransa cu Egiptul si sa sprijine reformele politice interne si ale acestei tari, potrivit Comisiei Europene. Pe 2 decembrie 2008, Egipt si Comisia Europeana au semnat un memorandum de intelegere privind Parteneriatul strategic in domeniul energiei, acesta desfasurandu-se in perioada 2009-2015.

Proiecte UE- Egipt:

* Dezvoltarea unei strategii cuprinzatoare de energie egipteana, care va avea ca obiective dezvoltarea capacitatii institutionale si reforma pietei energetice in vederea imbunatatirii securitatii energetice si dezvoltarea durabila;
* Stabilirea unui program de lucru pentru convergenta treptata a reglementarilor pietei de energie din Egipt cu cele ale UE;
* Dezvoltarea unei politici ample cu masuri relevante si proiecte comune in domeniul gestionarii cererii de energie, eficienta energetica si surse regenerabile de energie;
* Dezvoltarea retelelor de energie menite sa imbunatateasca securitatea energetica a Egiptului si UE, precum si de tranzit prin Egipt si din regiunea Mashrek spre UE;
* Consolidarea cooperarii tehnologice, stiintifice si industriale.


Egiptul este unul dintre furnizorii luati in calcul pentru a alimenta conducta Nabucco, care are ca scop diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene, pentru a scapa de dependenta de Rusia. In prezent, o conducta conecteaza Egipt cu Siria, existand planuri care includ extensii catre Turcia, care care va gazdui o parte din Nabucco.

Romania vrea sa importe gaze egiptene

Si Romania vrea sa importe gaze naturale din Egipt, iar companii autohtone ar putea fi invitate sa participe la licitatiile de concesionare a unor perimetre gazeifere in tara nord-africana. O delegatie condusa de ministrul Economiei, Ion Ariton, a efectuat o vizita la Cairo, in perioada 18-20 septembrie 2010, unde s-a intalnit si autoritatile egiptene, partea romana exprimandu-si interesul de a prelua gaze naturale din Egipt.

* In cadrul intalnirii, "au fost purtate discutii pe tema cooperarii in domeniul gazier, partea romana exprimandu-si interesul de a prelua gaze naturale din Egipt. Totodata, au fost abordate aspecte referitoare la posibilitatile de colaborare romano-egipteana in programe de reabilitare a industriei petroliere in tari din zona Orientului Mijlociu in domeniile extractiei, transportului, depozitarii, procesarii, unde exista atat potential, cat si interes de ambele parti. In acest context, au fost identificate noi oportunitati de cooperare in domeniu, care vizeaza atat invitarea firmelor romanesti la runda de concesionare de perimetre gazeifere in noi regiuni ale Egiptului (zona mediteraneana) programata pentru viitorul apropiat, cat si livrarea de catre firmele romanesti de echipamente pentru industria petrolului", se arata intr-un comunicat al Ministerului Economiei, din data de 21 septembrie 2010.


Cel mai ridicat pret al petrolului din ultimele 28 de luni

Importanta Egiptului pe pietele energetice este dovedita chiar de cresterea pretului barilului de titei ca urmare a revoltelor care au tulburat aceasta tara. Pretul titeiului a crescut cu 4%, vineri, ajungand la aproape 100 de dolari pe baril, cel mai inalt nivel din ultimele 28 de luni. Pe bursa din Londra, pretul petrolului a atins nivelul de 99,42 de dolari/baril, cel mai mare pret inregistrat de pe 26 septembrie 2008, cand a intrat in faliment Lehman Brothers, relateaza Reuters. De asemenea, in Statele Unite, pretul titeiului cu termen de livrare in martie a crescut cu 3,70 de dolari (4,3%), pana la 89,34 de dolari/baril.


Sursa: Hotnews

Vezi aici un alt articol din Gandul ...

3 comentarii:

Vocea-de-departe spunea...

Războaiele sunt întotdeauna nişte mari afaceri. Că e vorba de testare de noi tipuri de armament, de vânzări de armament, de consum de armament sau de petrol, pentru moment sângele societăţii noastre, au izbucnit mereu şi tot mereu s-au înregistrat şi victime colaterale. Fie simpli nevinovaţi necombatanţi, fie combatanţi idealişti pentru o democraţie care nu le va aduce mare lucru, fiindcă realitatea e că va fi, ca în toate ţările nou-democratizate, îngrădită financiar.

pheideas spunea...

Mda, lumea ramane fara petrol, si noi ne-am apucat sa construim in al doisprezecelea ceas autostrazi. :))))

andreiradu spunea...

... mie-mi place flashneta media care incearca din rasputeri sa mentina imaginea de democratie.. oamenii lupta pentru democratie, pentru libertate, pentru o viata mai buna!
:)
E-adevarat, oamenii au nevoie de sus amintitele "nevoi", dar, dupa cum tu ai pus punctul pe i, ratiunea conflictelor este de cu totul alta natura.
paradoxal, nu, tari foarte bogate cu cei mai multi oameni saraci.
Umanitatea, in mileniul III, functioneaza pe acelasi principiu milenar: luat de la cei multi si dat la cei mai putini. Cei multi sa traiasca cum or putea, cei putini sa fie mici dumnezei, macar la nivel material...
Dar... ne ingurgutam ca suntem "divini"!
:))