la multi ani !

La multi ani ! Sa fiti fericiti si 2012 sa va aduca putere de munca, minte, stiinta si cat mai putine gratis ! Sa nu ma injurati. Va pupic pe toti ! :) ... vezi tot

circ pdl-ist

Azi-dimineata am avut o revelatie ! Am vazut paralelismul intre inmormantarea lui Kim si cea lui Boc. N-am nimic cu ei; sa le fie tarana usoara ! Pe B1, o "pupincurista", de profesie ziarista, comenta inmormantarea tatalui lui Boc. Ca de ce a venit toata lumea ?! Bine, si intrebarea reporterului a fost idioata; insa ea se caznea sa spuna ca motivul celor prezenti nu e nici pe departe linsul in cur si datul bine pe langa seful, ci faptul ca perioada este mai linistita si ca ii leaga o veche si stransa prietenie de partid, de spritz, de dat cu saniuta sau alta. Din cate cunosc, la o inmormantare vin doar cei care l-au cunoscut pe defunct. Ei bine, la inmormantarea asta, 90% sunt cei care il cunosc pe cel mic - primari, prefecti PDL, tot parlamentul, guvernul pana la portar si femeie de servici ... cu Basescu cap de afis. Tot satul e orange ! Saracul Ion, cred ca se ocoseste in cutie. :)
Revin ... sa vedeti ce osanale debita faptura ... citez din memorie: Ioan Boc a fost un om modest (nu zic nu) care nu a profitat deloc de pozitia fiului sau, ca ii ajuta pe toti care ii bateau in poarta, ca in timp ce ii stergea mucii lu' fi-su nici prin gand nu i-a trecut ca va ajunge Prim etc. A avut o gospodarie modesta, de om simplu, cu gard de scanduri, zece gaini si un porc jumari. Cum a avut patru clase si a muncit toata viata sa isi creasca copiii, sa ii dea la scoli si altele ... Tot respectul pentru bietul om, insa, era cat de poate de evident ca, prin comentarii, incerca sa il scoata in evidenta pe sefu', sa arate ca nu banul ii ghideaza faptele (ci binele poporului), cu un zel propagandistic pe care l-am crezut apus. Putin a lipsit sa zica ca ninsoarea abia cazuta sunt lacrimile partidului, si ar fi semanat indigo cu ingropaciunea tovarasului Kim.
De ce sa ne ferim, tov. Boc nu s-a afirmat pupandu-l in cur pe sefu' ? Sunt curios de unde o fi invatat ... :)
Pupincurismul nu va apune niciodata ! Se pare ca este prezent in toate structurile societatii. Cred ca e ceva genetic. Sunt oameni care din mosi stramosi au "urcat" treptele afirmarii cu nasul in fundul sefului. Mama natura le zice coprofagi. Probabil ca au si ei rolul lor in economie, macar pentru comparatie.
Daca sunteti curiosi, cautati blogurile, sau pe feisbuc paginile politicienilor sau ale aspirantilor. Testati-va, de curiozitate, toleranta la "rahat" papat cu lingurita. :) Si sa nu va puna Mos Craciun sa comentati negativ, ca nu mai iese nici cu clor.
Hai va pupic, si pofta mare ! :)) ... vezi tot

sarbatori fericite !

... vezi tot

un porumbel

Astazi in balconul meu a poposit un porumbel. Cred ca era batran. Am balconul inchis, cu o fereastra mai tot timpul larg deschisa. A intrat, s-a asezat pe o cutie ... parca cauta ceva. S-a suit sus pe un dulap si m-a privit cu cele doua margelute. I-am pus ceva de mancare. A coborat, a mancat si apoi si-a luat zborul. N-a mai revenit. Intamplarea mi s-a parut putin ciudata ... tocmai in ajunul Craciunului. E prima dupa mai bine de zece ani. Atunci, dupa ..., o pereche de randunele si-au facut cuib in balcon. Era imediat dupa Paste. Au mai venit gugustiuci, insa niciunul nu a avut curaj. Foarte interesant ... :) ... vezi tot

a venit craciunul !

Am scos-o din sertarul cu amintiri si ...
Sarbatorile sunt acele momente cand, parca apasand pe un switch, timpul se opreste, asemeni unui film intrerupt de o pauza publicitara. Numai ca aceste pauze nu ne dezvaluie vreun miracol comercial, ci cu totul altceva, mult mai frumos, cu cozonaci si miros de portocale. Sunt amintiri din copilarie.
Conteaza mai putin, daca sunt triste sau vesele. Mai important este ca ele fac parte din frumusetea noastra si le purtam in suflete cu drag.
Una din cele mai dragi amintiri este legata de sarbatorile de iarna.
Mai tineti minte zapezile de altadata, cand construiam cazemate si ne bateam cu bulgari, si veneam uzi si inghetati bocna de la derdelus ? Ne dezbracam iute si zdup pe calorifer. Obrajii, picioarele, mainile si mai ales poponetele ne erau rosii de atata frecat cu zapada. Si radeam ...
Apoi mama asternea o fata de masa alba, imaculata, punea farfuriile din serviciul pastrat pentru ocazii, iar din bucatarie incepeau sa se reverse arome imbietoare. Sa nu va imaginati cine stie ce belsug. Se intampla inainte de '89, cand multe se gaseau cu greutate. Nu reusesc nici acum sa-mi dau seama, cum de reusea, saraca, sa ne hraneasca pe toti. Eram mici, si mi-aduc aminte ca ne lua cu ea la coada la lapte si unt in toiul noptii, pe un ger de crapa gheata. Tata mai facea rost de carne prin relatii, fructe din vreo delegatie la Bucuresti, pe care le cara pe un tren de noapte intr-o geanta cu fermoar. Ajungea dupa tarziu si ne gasea dormind. Prin vis auzeam fosnetul pungilor si soaptele lor. Adormeam la loc cu zambetul pe buze si cu gandul la surprizele de a doua zi.
Dar toate aceste griji nu contau prea mult pentru noi. Aveam altele, mult mai importante si mai marete, cum ar fi cazemata din spatele blocului si ce-au mai facut eroii lui Jules Verne sau Jack London in indepartatul Iukon. :) In ajun de Craciun faceam bradul. Intr-un an m-am simtit tare mandru cand tata a hotarat ca sunt destul de mare sa-l asez singur in suport. La impodobit participam cu totii. Casa se umplea de veselie, luminite si miros de cetina. Era Craciunul !
Stiti ce-mi mai aduc bine aminte ? Cozonacii facuti de mama si paziti cu strasnicie, sa nu-i mancam fierbinti. Cand miroasea a cozonaci si portocale, stiam ca e bine, cald si ca suntem acasa.
Cel mai mult imi placea ca in dimineata de Craciun sa mananc o felie mare de cozonac cu nuca, cacao si rahat. O mancam numai cu o cana cu lapte cald.
Anii au trecut si multe din cele povestite s-au dus. Am crescut si ne-am risipit pe la casele noastre, purtati de griji si vise marete. Din cand in cand un telefon ne intreba daca ne e bine. Orbiti de cotidian am ignorat cu desavarsire cum clepsidrele isi scurg ultimul graunte de nisip.
Acum casa e pustie. Masa asteapta nedesfacuta intr-o latura a sufrageriei. De foarte multi ani din bucatarie nu se mai aud zangat de farfurii si o vocea mamei. Nu mai e cine sa stea in capul mesei, sa spuna glume sau sa ne dojeneasca cand ieseam afara cu gatul descoperit. Nu ne mai intampina nimeni in prag, iar mirosul de cozonac facut de mama a ramas doar o amintire.
Dragilor, bucurati-va de ei cat mai sunt.
...
A venit Craciunul !
Va doresc pace in suflete si bucurie !
Sarbatori Fericite ! ... vezi tot

they was lifted by the swat

A Romanian family from Chicago was lifted by the Swat troops and taken to police after slaughtering the pig in the court yard.

According to crimetime.ro, the troops arrived after the neighbours called the police, alerted by the noise which could be heard. The picture the SWAT troops found in the Romanians’ court yard is easy to imagine for us, but looked terrible for them: a man was holding a basin to collect blood, while another one was scorching the big with a gas tank.

The Ameriacans took the Romanians to the police station, where a Romanian lawyer saved them. Although the lawyer pleaded according to a law which gives the right to cultural freedom regarding the traditional rituals, the Romanians received a warning and will be supervised for two years.
__________________

O familie de romani luata pe sus de trupele SWAT în America, pentru că a tăiat porcul în curte

O familie de români din Chicago a fost luată pe sus de către trupele Swat şi dusă la poliţie, după ce a înjunghiat porcul în curtea casei, conform datinilor de Craciun.

Potrivit crimetime.ro, in timp ce savurau un pahar cu ţuică fiartă şi priveau cum un conaţional îi face de petrecanie unuia dintre purcei, românii s-au trezit din senin cu o echipă SWAT (trupă militară americană), care fusese sesizată de un anonim că “în curtea unor români se petrece un masacru şi se aud răgete desprinse parcă din iad”.

Tabloul pe care l-au găsit trupele Swat în curtea românilor este uşor de imaginat pentru noi, scenariu de groază pentru ei: un bărbat ţinea un lighean pentru a colecta sângele, un altul pârlea porcul cu o butelie de gaz. Americanii i-au dus pe români la secţie, unde au fost scăpaţi de un avocat conaţional.

Deşi avocatul a pledat potrivit unei legi care acordă dreptul la libertate culturală în privinţa ritualurilor tradiţionale, românii au primit un avertisment şi vor fi supravegeaţi timp de doi ani.

Stirea o gasitit aici. ... vezi tot

de ignat

De Ignat: relatarea unui roman care traieste in Occident

"De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare ! și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat. După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui ! și mai ales a borîndăului. N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție. Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.
Pana la urma, n-am mai taiat niciun porc, de frica sa nu ajung la jail, via TV.
Referitor la auditoriu, eu zic că au scăpat ieftin, totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care ii înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital. Traiasca globalizarea!" ... vezi tot

banc

Intr-un bar cochet, o tipa superba se apropie de bar si-i face un semn provocator barmanului...
Acesta se prezinta instantaneu:
- Va pot servi cu ceva?
Tipa, discret, ii face semn sa se apropie si mai mult...
- Da, va rog, cu ce va pot ajuta?
Tipa il cheama si mai aproape, apoi incepe sa se joace cu degetele pe barba lui:
- Tu esti patronul?
- Nu, dar cu ce va pot fi de folos ?! Tipa il mangaie sexos pe toata fata, pe ochi, isi plimba degetele prin parul barmanului:
- Poti sa transmiti un mesaj patronului tau? Si ii baga barmanului doua degete
in gura, lasandu-l sa le suga usor, erotic. Gagiul, excitat tot:
- Da, sigur, sigur !!!...
Tipa:
- Spune-i ca nu mai aveti hartie igienica la WC... ... vezi tot

teroristii din decembrie '89

Extras din articolul "Atacul terorist din Decembrie 1989, asupra României". Il gasitit tot aici.
"Colonel dr. Mircea Dogaru, presedintele fondator al Sindicatului Cadrelor militare disponibilizate, in retragere si in rezerva, doctor in istoria militara, face dezvaluiri din care, usor te poate duce gindul ca atacul terorist din dec.'89 s'a vrut un razboi impotriva Romaniei. Intr'un interviu intitulat "Rusia nu s'a destramat, ci s'a extins. Este peste tot, inclusiv in Romania", istoricul militar arata ca: "Romania a fost atacata de fortele profesioniste ale statelor celor doua tratate. Nu au fost doar SPETZNAZ si OMON au fost si batalioane franco-germane care s'au antrenat la Debretzin. Deci a fost o lucrare generala... pentru a ajuta Rusia sa se preschimbe dar sa ramina un mare imperiu... Noi am identificat agresorii, dar nu am putut sa ne batem pentru ca intre ei si noi erau masele mankurtizate.. (Iliescu chema masele in strada sa apere revolutia. n.m.) Mai mult, agresorul tragea lepadind unul dupa altul vestoane ba de securitate, ba de Armata, ba de militie, ba de mai stiu ce... Am o singura intrebare: era nevoie sa se deplaseze masele de prosti la televiziune, care putea fi inchisa printr'o simpla apasare de buton in punctul de comanda?. Acolo unde au lipsit masele, adica gloatele, intre noi si adversari, cum a fost podul de la Slatina, acolo adversarul a fost facut tandari. Esaloanele venite dinspre Craiova au fost facute praf de TAB-urile armatei. Supravietuitorii care urlau "mama" in ruseste au fost dusi la spitalul de la Slatina, de unde au fost recuperati. In schimb, ofiterii nostri au dat, ani de zile, cu subsemnatul la ambasada sovietica: ?". " ... vezi tot

clopotul sau maşina

Am gasit un articol interesant in Tribuna Sibiului despre credinta si manifestari.

Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clo­potelor. Îi deranjează boxele exte­rioare de unde se aude slujba. Îi de­ranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că pertur­bează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lu­theran sau calvin), mozaic, musul­man şiit sau sunnit, brahman, ani­mist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, dom­nilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plân­găcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deran­jează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deran­jează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audi, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?

Biserica a fost dintotdeauna o structura economica paralela, scutita de taxe sau legi lumesti. Faceti o scurta socoteala, inmutind numarul de credinciosi care se aduna an de an la moastele Sfintei Paraschieva la Iasi, cu cat scot din buzunar in cele trei zile, si veti obtine aprox 20 mil Euro. Inmultiti cu ce se aduna in toata tara in tot anul, si veti descoperi ceva asemanator cu rezerva valutara a Bancii Nationale. Bani care nu se impoziteaza. Unde se duc acesti bani ? In acoperisuri de biserici ? Poate ! Biserica face apel la iubire si ajutor, insa ea nu isi ajuta cu nimic proprii slujitori. Sunt manastiri sau schituri care in afara de cateva vaci, o gradina si o taraba cu icoane, nu au nimic. Daca maicutele cer bani pentru reparatii sau pentru iarna, Patriarhia le trimite in padure dupa mure si ciuperci. Ba mai mult, le ia cota si din danii.
... ... vezi tot

de ce manipuleaza oamenii

Daca oamenii ar incerca sa manipuleze mai putin, ar fi mult mai fericiti.
Din pacate, unii vad manipularea ca o pe o masura a inteligentei. Este exact pe dos ! Orice om inteligent si-ar da seama ca, pana la urma, va pierde. Sau poate ca isi da, insa isi spune ca in momentul in care cel manipulat isi va da seama, el va fi cu "sacii in caruta". Poate ca asa e, insa cu siguranta, pe langa saci va avea si cateva cucuie. :)
De ce manipuleaza oamenii ? Din placere, din necesitate, sau din orgoliu ?
Pentru ca isi fac planuri si isi stabilesc targeturi. Pentru ca stiu ca nu vor obtine ce au nevoie in mod direct, onest. Si ca sa isi atinga targeturile fixate, au nevoie de "ajutor". Ajutor care, de regula, are un pret, pe care, manipulatorul nu este dispus sa il plateasca.
De multe ori oamenii manipuleaza din obisnuinta, fara sa constientizeze ca fac ceva rau. Manipuleaza prieteni, familie, copii etc. Pentru ei ramane o eterna necunoscuta reactia celor din jur. Fac pe victimele si raman singuri.
Alti oameni manipuleaza tot inconstient, pentru ca in patternul lor mental au ramas nebifate niste deziderate: familie, copii, casa si altele. Simboluri de baza ale unei societati traditionale sanatoase, si care se fac numai in doi. Dar care implica o imensa responsabilitate si neaparat vointa reciproca.
Dupa parerea mea, cei care apeleaza la "trucuri", ca sa "puna mana pe ..." pentru a dobandi diverse avantaje materiale nu pot fi numiti oameni. Ma refer la cei care se folosesc de copii - vezi Moni.
Unele din cele mai "misto" manipulari sunt jocurile cu final sexual. Aici depinde foarte mult de gradul de inteligenta al "jucatorilor". Si gasim de la idioti care isi mascheaza interesul in spatele unor texte de cartier, pana la maestri ai semioticii.
Cei mai gingasi manipulatori sunt copiii. Pentru ca optiunile lor sunt limitate, apeleaza la trucuri. Si ce parinte nu cedeaza in fata insistentelor, uneori lacrimogene, ale unui copil ? Culmea e ca manipularea nu incepe cu dorinta copilului, ca el saracul nu stie, pana nu vede. Posturile TV, gen Minimax sau Cartoon-Network, inoculeaza in mentalul celor mici curiozitatea, senzatia si necesitatea, prin reclame atent elaborate. In ultima vreme, la astfel de trucuri au inceput sa apleleze si Carrefour sau MacDonald.
Tineti minte fabula cu corbul, vulpea si cascavalul ? Vulpea vroia cu orice pret cascavalul. Daca corbul l-ar fi tinut ascuns, cu siguranta vulpea nu ar mai fi fost impresionata si interesata de glasul suav al acestuia. :)
Un sfat pentru proprietarii de "cascaval": hotarati-va ce vreti sa faceti cu el - fie il mancati, fie il folositi drept momeala pentru vulpi prostute ? :)) ... vezi tot

cetinita - cetioara

Corul Madrigal : Cetiniţă, cetioară

... vezi tot

iarna pe o muzica superba

... vezi tot

completely naked - FB stie absolut tot !

Se stie absolut tot ! Cine esti, ce mananci, cand dormi sau faci sex, pe ce situri intri sau ce pasiuni deocheate ai.
Sunt informatii pe care Facebook si nu numai ... le detine despre voi. Si le vinde celor interesati, respectiv agentii guvernamentale sau corporatii. In functie de ele se croiesc noile strategii de vanzari sau dezvoltare. Sau mai rau, de "lichidare" a persoanelor incomode. E lumea virtuala in care traim cu totii.
Asa ca, daca v-ati propus in viitor sa cadidati la vreo functie publica, mai ganditi-va. :)
Iata un articol preluat de pe money.ro:

Nu ni se pare nimic ieşit din comun atunci când dam "like" unui status, când ne adăugăm în lista de prieteni o nouă persoană şi nici atunci când trimitem mesaje. Deşi povestea privind spionajul Facebook nu este deloc nouă, cei care au realizat clipul de mai sus încearcă să ilustreze cât mai concret nivelul la care acesta se realizează.

Max Schrems din Viena, Austria, a trimis o cerere oficială pentru a obţine datele pe care Facebook le deţine despre el. Din moment ce trăieşte în Europa, acesta are dreptul de a solicita exportarea datelor personale din reţeaua socială. Pentru că sediul companiei se află în Dublin, orice european are de fapt acest drept. Ceea ce a primit a depăşit totuşi orice aşteptare. Mai concret, acestuia i-a fost trimis un CD cu 1,222 de fişiere PDF, care detaliază fiecare mişcare realizată vreodată pe Facebook. Pe acelaşi disc se regăseau inclusiv mesajele pe care Schrems le ştersese.

Facebook recunoaşte: Îi spionăm şi pe cei cu cont şi pe cei fără cont

Dacă vă închipuiaţi ca informaţiile despre cum îşi urmăreşte Facebook membrii sunt doar nişte zvonuri, vă înşelaţi. Chiar oficialii reţelei lui Zuckerberg au oferit în cadrul unui interviu, detalii despre cum sunt monitorizate acţiunile atât a celor care au cont, cât şi a celor care nu sunt înregistraţi oficial.
Într-un material exclusiv al celor de la USA Today, directorul de inginerie, Arturo Bejar, purtatorii de cuvânt, Andrew Noyes şi Barry Schnitt, dar şi managerul în inginerie Gregg Stefancik au dezvăluit practicile pe care le folosesc pentru a te urmări.

Iată ce trebuie să ştii

Cookie-uri diferite pentru oameni diferiţi. Mai concret, există un sistem de urmărire distinct în funcţie de activitatea fiecăruia - cei care au cont şi sunt online, cei care au cont şi sunt offline şi cei care nu au cont deloc. Dacă vă înregistraţi pentru un cont pe această reţea de socializare vei avea un session cookie şi un browser cookie. Dacă nu eşti înregistrat, vei avea doar un browser cookie. Reţine! Totul începe cu prima vizita pe site-ul celor de la Facebook, scrie Digital Trends.
Atenţie la third-party sites. Ori de câte ori intri pe un site terţ - third-party site, care are un plugin pentru Facebook ( butoane precum Share şi Like) cookie-ul alertează Facebook asupra orei la care ai accesat site-ul, a adresei pe care te afli, dar şi asupra caracteristicilor unice precum adresa IP, rezolutia ecranului, sistemul de operare, dar şi versiunea browser-ului folosit. Facebook ştie tot ce accesezi timp de 90 de zile. După această perioadă începe procesul de eliminare a datelor vechi şi de reţinere a activităţilor noi.
Facebook te poate urmări când eşti offline, dar nu o face. Potrivit directorului de inginerie, Arturo Bejar, Facebook are capacitatea de a-ti urmări paşii făcuţi pe internet chiar şi atunci când nu eşti online, însă nu o face. Să-l credem sau nu?

Nu doar Facebook te urmăreşte. Dacă vă închipuiţi că doar Facebook face acest lucru, atunci ar trebui să ştiţi că la practici asemănătoare recurg şi cei de la Google, Microsoft şi Yahoo.
Cum argumentează Facebook această acţiune. Potrivit oficialilor care au participat la interviu, Facebook inregistrează aceste date doar pentru a-şi îmbunătăţi elementele de securitate şi plugin-urile.

Sa cer si eu CD-urile ... poate ma trezesc cu un camion. :)) ... vezi tot

fetita cu chibrituri

Mai tineti minte ?
Fetita cu chibrituri, de Hans Christian Andersen
Era un ger grozav afară. Ningea mocnit şi-ncepuse a se înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul şi cu picioarele goale. Când plecase de-acasă, avusese nişte papucei de pâslă, dar nu-i fuseseră de prea mare ajutor. Papucii îi erau prea mari; mama ei aproape că-i rupsese de atâta purtat şi erau şi aşa prea largi pentru dânsa. Astfel că pe unul mititica-l pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde era cât pe ce să fie strivită între două trăsuri grăbite. Iar pe celălalt i-l luase un băiat, care zicea că vrea să-şi facă din el un leagăn pentru copilul lui, când o fi să aibă şi el unul.
Aşa că de atunci fetiţa merse în picioarele goale, iar acestea-i deveniseră din cauza frigului roşii-vinete. În şorţul ei vechi, micuţa ţinea strâns un vârf de cutii de chibrituri şi mai avea şi-n mână o cutie. Fusese o zi rea pentru dânsa, pentru că nimeni nu-i cumpărase nimic până la acea oră târzie. Astfel că n-avea niciun bănuţ. Şi-i era tare foame, şi îi era nespus de frig!
Biata fetiţă! Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, care i se încreţea frumos pe lângă ceafă, dar nu se gândea ea acum la părul ei creţ. Luminile străluceau la ferestre, miros de fripturi se răspândea-n stradă, căci era ajunul Anului Nou. Iată la ce se gândea ea!
Într-un sfârşit, nu mai fu în stare să meargă. Se opri şi se ghemui într-un colţ, aflat între două case, din care una ieşea în stradă mai mult decât cealaltă. Şi cu toată că-şi strânse picioruşele sub dânsa, frigul o pătrundea din ce în ce mai mult. Dar nu-i venea să se ducă acasă!
Dacă ar fi adus înapoi toate chibriturile, şi niciun bănuţ, tatăl ei ar fi bătut-o straşnic pentru asta. Şi-apoi, ce, acasă la ea nu era la fel de frig? Ai ei locuiau sub un acoperiş prin care vântul sufla în voie, cu toate că-i fuseseră astupate crăpăturile cele mari cu paie şi cu zdrenţe, în repetate rânduri.
Mânuţele fetei erau aproape îngheţate de frig. „Un chibrit aprins le-ar putea face bine”, gândi micuţa. Ah, dacă ar îndrăzni să scoată unul, numai unul, din cutie, să-l zgârie de zid şi să-şi încălzească degeţelele!
Fetiţa nu mai răbdă, aşa că scoase unul şi hârş! Cum mai trosni, şi cum se mai aprinse! Chibritul ardea întocmai ca o lumânărică! Micuţa ţinu mânuţa deasupra flăcării, ca să şi-o încălzească.
Ce lumină ciudată!... Dintr-odată, fetiţei i se păru că stă lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de aramă. Înăuntrul sobiţei, focul ardea mocnit şi era atât de cald acolo.
„Dar oare ce să fie asta?” îşi zise în sinea ei fetiţa. Apoi îşi întinse numaidecât picioruşele, ca să şi le încălzească şi pe dânsele. Dar flacăra lumânării nu ţinu o veşnicie. Se stinse şi odată cu ea pieri şi soba. Fetiţa rămase cu rămăşiţa de chibrit ars în mână ...
Hârş!, aprinse de îndată un alt chibrit, care străluci, făcând ca zidu în care bătea lumina să devină străveziu, ca o pânză subţire. Atunci fetiţa putu vedea până într-o odaie unde era întinsă o masă acoperită c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri fine. În mijlocul mesei fetiţa văzu o gâscă friptă, umplută cu prune şi cu mere ce, răspândea un miros atât de plăcut. Şi, lucru de necrezut, deodată gâsca sări de pe masă şi veni cu furculiţa şi cuţitul în spinare până la biata fetiţă. Cum însă se stinsese şi al doilea chibrit, fetiţa nu mai avu dinainte decât zidul rece şi gros al casei.
Îndrăzni să mai aprindă încă unul... Şi, deodată, se văzu şezând sub un pom frumos de Crăciun. Acesta era cu mult mai mare şi cu mult mai frumos împodobit decât văzuse ea pe fereastră, la negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ardeau pe crengile lui verzi, şi poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, păreau că-i zâmbesc.
Fetiţa îşi ridică amândouă mâinile spre brad, dar se stinse şi al treilea chibrit. Iar lumânărelele din pomul ei de Crăciun prinseră a se înălţa din ce în ce mai sus. Şi se înălţau, şi se tot înălţau, până când, deodată, micuţa văzu că luminiţele acelea deveniseră stele. Una dintre ele căzu şi lăsă o dungă mare de foc pe cer.
„A murit cineva” gândi micuţa, amintindu-şi că bunica ei, care fusese foarte bună cu dânsa, dar care nu mai trăia acum, obişnuia să-i spună adesea: „Când cade o stea, un suflet se înalţă la Dumnezeu”.
Fetiţa mai trase încă un chibrit pe zid şi, dintr-odată, se făcu o lumina mare, în mijlocul căreia stătea bunica ei, în picioare. Era nespus de strălucitoare şi o privea pe fetiţă cu blândeţe şi duioşie!
- Bunică dragă, strigă fetiţa, ia-mă cu tine! Când s-o stinge chibritul, ştiu că n-o să te mai văd. Ai să pieri şi tu din faţa ochilor mei, ca şi soba de fier, ca şi gâsca friptă, ca şi frumosul pom de Crăciun.
Acestea fiind zise, fetiţa aprinse cât putu de repede toate chibriturile ce-i mai rămăseseră-n cutie, căci îşi dorea mult ca bunicuţa ei să nu plece de lângă dânsa.
Dintr-odată însă se făcu o lumină puternică, de parcă ar fi fost ziuă. Niciodată bunica ei nu fusese atât de frumoasă ori de mare! Ea se apropie de fetiţă şi-o îmbrăţişă. Apoi, ţinându-se strâns una de cealaltă, zburară împreună, vesele, în strălucirea aceea de sus. Acolo unde nu mai era nici frig, nici foame, nici griji. Acolo unde era doar Dumnezeu.
Când se lumină de ziuă, în colţul dintre cele două case, fetiţa zăcea cu obrajii roşii, cu zâmbetul încremenit pe buze... Era moartă! Moartă de frig, în cea din urmă noapte a anului.
Prima zi a Anului Nou o găsi acolo, îngheţată, cu grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsă în întregime.
„Sărmana, a murit de frig!” zise un trecător.
„A vrut să se încălzească” îşi dădu cu părerea un altul.
Dar niciunul dintre aceştia nu bănuia ce minuni văzuse fetiţa înainte de a pleca din această lume. Ori în ce strălucire intrase împreună cu bunicuţa ei în împărăţia cerurilor, tocmai în noaptea de Anul Nou! ... vezi tot

superstitii de iarna din marginimea sibiului

De sărbători, se spune că ...

• e bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc; aduce noroc.
• aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
• un cer senin de Crăciun anunţă un an roditor.
• dacă bate vântul de Crăciun, anunţă ghinion.
• nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.
• acel obiect pe care îl ţii în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12, va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine.
• dacă ţii bani în mână, vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână, îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână, va fi un an vesel.
• dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească.
• aduce ghinion dacă agăţi calendarul înainte ca noul an să înceapă.
• aduce ghinion să întorci fila de calendar înainte ca ziua sau luna să se încheie.
• aduce ghinion să intri în noul an fără nici un ban în buzunar, e bine să aveţi bani (mai ales noi) în fiecare portofel.
• e bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veţi avea datorii tot anul.
• primul om care vă trece pragul în prima zi din noul an va influenţa tot anul; persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
• prima persoană care va suna sau va bate la uşă în prima zi din noul an trebuie primită; dacă prima persoană care va intra în casă e femeie - va fi un an prost, dacă e bărbat - va fi un an norocos.
• nu trebuie să aruncaţi nimic din casă în prima zi de an nou, nici măcar gunoiul; e bine ca ceva sau cineva să vă intre în casă în prima zi din anul nou, nu să iasa; faceţi ceva - cât de mic - care are legătură directă cu munca dumneavoastră în prima zi a noului an pentru a vă merge bine la serviciu tot anul.
• nu spălaţi nimic în prima zi a noului an.
• prima zi din noul an trebuie să vă găsească în curăţenie deplină, deci e bine ca înaintea anului nou să faceţi curăţenie şi în cele mai ascunse unghere.
• îmbrăcaţi ceva nou pe 1 ianuarie; nu spargeţi nimic în prima zi a noului an.
• nu plângeţi în prima zi a noului an.
• faceţi mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele (clopoţei, petarde etc)
• nu împrumutaţi bani şi nu faceţi datorii pe 1 ianuarie; e semn rău să spargi ceva în noaptea de Anul Nou.
• e semn rău dacă strănuţi în noaptea de Anul Nou.
• aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.
• Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.
• în dimineaţa de 1 ianuarie se pun bani de argint în apa cu care se spală membrii familiei.
• e bine să vă îmbrăcaţi în roşu în noaptea de Revelion.
• nu înjuraţi şi nu folosiţi cuvinte urâte în ajun de An Nou.
• lăsaţi uşa, geamul, dulapurile deschise în noaptea de Anul Nou; ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.
• dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul.
• dacă mănânci mere în ajun de Crăciun, vei fi sănătos tot anul.
• copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

Din moşi-strămoşi se obişnuieşte ca în dimineaţa de Crăciun să se aşeze în mijlocul mesei festive un vas de flori în care stăpânul casei să aşeze un buchet alcătuit din spice de grâu, crenguţe de brad, de mentă, busuioc şi pătrunjel. Acest "snop" se leagă cu o panglică roşie şi un fir de beteală aurie. Deasupra buchetului se pune o iconiţă a Mântuitorului. După Bobotează, acest buchet se păstrează la icoană pentru a aduce prosperitate în gospodărie, dar şi pentru a scăpa de ghinioane şi resentimente. ... vezi tot

o moldoveanca in ue

O moldoveanca vrea sa treaca granita in Romania. Vamesul o opreste si ii spune:''-Domnisoara, deoarece am intrat in U.E. este necesar sa stiti cum se pronunta corect in engleza urmatoarele cuvinte: gheata, ceai, picior.'' ... vezi tot

furnicuta fericita

Poate o stiti, sau nu ... mi-a poposit ieri pe mail.
"In fiecare zi, in zorii zilei, sosea la serviciu său, furnicuţa productivă şi fericită. Acolo îşi petrecea zilele furnicuţa, muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar, BONDARUL, DIRECTOR GENERAL, la firma unde lucra furnicuţa, in urma aderarii musuroiului la UNIUNEA MUSUROAIELOR, a hotarat sa implementeze sistemul de management al calitatii ISO 9001, si a considerat că nu era posibil ca furnicuţa să lucreze de capul ei. Aşa că, a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice.
În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea si inregistrarea rapoartelor furnicuţei. Aşa că au angajat o PĂIANJENIŢĂ care organiza actele şi răspundea la telefon. Între timp, furnica productivă şi fericită muncea, muncea, muncea...
BONDARUL, DIRECTORUL GENERAL era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronostice.
Atunci a fost nevoie de angajarea unui GANDAC asistent pentru Supraveghetor ...şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi o imprimantă color. Curând, furnicuţa productivă şi fericită a inceput să se plângă, de toată hârţogăria şi toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.
BONDARUL, Directorul General, văzând aceasta a considerat că trebuia să ia măsuri. Aşa că , a creat postul de Şef de departament, acolo unde lucra furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament, avea nevoie de un asistent, care să îl ajute in pregătirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra furnicuţa productivă şi fericită. FURNICUŢA nu mai cînta ca inainte şi era din ce în ce mai stresată.
Într-o zi, DIRECTORUL GENERAL, uitându-se pe cifre, şi-a dat seama că departamentul unde lucra furnicuţa, nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialiatate, pentru un diagnostic. BUFNIŢA a stat 3 luni la firmă, în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal.” Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era mereu nemulţumită.
MORALA: Nici să nu-ţi treacă prin cap să fii o furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat să fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetori. Toată lumea işi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale eşti productiv, să nu arăţi, pentru nimic în lume că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta! Dar dacă, in ciuda celor de mai sus, te încăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel incât să nu ţii in cârcă BONDARI, SCARABEI, PAIENJENI, GANDACI, GREIERI şi BUFNITE." ... vezi tot

banc

O politista dirija circulatia intr-o intersectie mare. La un moment dat a simtit ca-i vine ciclul.
Ce sa faca? Ce sa faca? Mai avea inca 5 ore de lucru si din intersectie nu putea sa plece; asa ca l-a rugat prin statie pe colegul de birou sa-i aduca pachetul cu tampoane din dulapul ei.
Colegul aproba si ea lucreaza mai departe fiind cu ochii-n patru.
Trece o ora, colegul n-a venit. Trec doua, trec trei. .. ea disperata.
Dupa patru ore opreste masina politiei in intersectie si colegul flutura vesel cu cutia de tampoane in vant.
Politista, nervoasa, ii spune: nesimtitul naibii!!! Unde naiba ai stat!
Politistul raspunde vesel: stii, cand ai spus prin statie ca ti-a venit ciclul, a dat sefu' o sticla de sampanie, apoi a venit colegul Ionescu cu o lada de bere ... apoi am dat si eu un rand, ca mi s-a luat si mie o piatra de pe suflet ... !!! ... vezi tot

tara prostilor fuduli

Romania este tara prostilor fuduli. Stiu, o gramada vor sari ca arsi si vor zice "Ce, baaa, te crezi destept ?". Culmea, nu i-a aratat nimeni cu destu', dar conform zicalei ca, chelul isi pune mana in cap ... Ma contrazice cineva ? :))
Am o mare stima pentru un profesionist, pentru ca stiu sa-l deosebesc de un amator. La fel am stima pentru prost, pentru ca el isi cunoaste limitele. Stie unde sa nu puna mana si, aproape intotdeauna, vrea sa invete. Insa pentru prostul fudul nu am nici cel mai mic sentiment. Pentru ca el se crede destept, nu are frica de nimic si nici nu vrea sa invete. Ei, cam cu asemenea specimene e populata draga noastra tarisoara azi. Le gasesti la tot pasul, de zici ca s-a intors lumea cu fundul in sus. Numai ca prostul fudul nu fabrica nimic, ci numai consuma ce au fabricat altii. In orice domeniu, prinde din zbor cateva notiuni, nu foarte multe ca incepe sa doara si, mimand gandirea profunda, se da specialist in orice, de la muzica la economie si tehnologie. In general are o adversitate fatisa fata de valoare, istorica sau consacrata. Este in stare sa rada de pe fata pamantului orice si pe oricine i-ar umbri idiotenia cu care l-a dotat natura. Cu cat are "goarna" mai mare, cu atat este mai popular si mai apreciat de marea masa de prosti care, la fel, au notiuni sumare despre ce-i inconjoara. Cea mai mare greseala e sa "aprinzi lumina". Ooo, nu ! Mai bine iti dai cu ghioaga in cap, decat sa sugerezi ca ... sa atragi atentia, sa corectezi sau sa-ti dai cu parerea, apeland la cunostinte dobandite in facultati sau bunul simt. Ha, bun simt ? Alta notiune perimata !
Ce e fain, e ca in melanjul de prostime prospera smecherii de orice natie, partid sau etnie. Acestia speculeaza absolut orice, si in spatele unor reclame, voturi sau recomandari isi cladesc afaceri prospere.
Cand se va termina circul acesta ? Tare as fi curios sa aflu.

Considerati ca exagerez ? Ia priviti in jur si in memoria postdecembrista. Tineti minte cand s-a rupt firul ? Cand brusc, n-am mai facut ce am invatat in scoli, ci ne-am apucat de business ? Sau cand tot ce am invatat in scolile comuniste s-a dus pe apa sambetei, ca nu s-a mai cerut ? Cu mici exceptii, desigur. Ma refer la scolile economice si juridice. Treptat, toti am devenit specialisti in de toate si nimic. Mai precis am citit instructiunile de pe ambalaje si am devenit experti peste noapte. Azi, cica guvernul vrea sa reinfiinteze scolile de meserii. Ma apuca rasul ! Nu ca n-ar fi elevi, dar ma intreb, cu ce profesori ? Adica sa luam fostii maistri sau ingineri, daca n-or fi murit saracii, si sa ii punem sa scoleasca pustimea cu smartphone-uri. Cum s-o asorta un smart cu un bomfire ? :)) Brrr, mi se ridica parul !

Apropo de prostie, va invit sa priviti urmatorul studiu: "românii sunt fataliști, leneși și iresponsabili" ... vezi tot

am o dilemă interesantă

Să-mi iau nevastă, ori amantă?

Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dânsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Si nu mă-ntreabă unde-am fost
Si nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu
Şade mereu la capul meu
Şi îmi găteşte zi de zi
Şi are grijă de copii
Nevasta este doar a mea
N-o foloseşte cine vrea
Şi nu face nicicând pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Şi ştie totul despre sex.
N-are migrene când o vreau
Şi orice-i fac nu zice "au"!
Amanta-i ca şi sclava mea
Şi orişiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta,
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta ţine banii mei
Şi cheltuie puţin din ei
Dacă-s bârfit sau înjurat
Îmi ţine partea imediat.
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, uşa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!

Vai, cât de fericit aş fi
O lege nouă de-ar veni
De soaţă să nu divortez
Dar şi amanta s-o păstrez
Să stau cu ambele femei
Să jucăm seara ... remi-n trei,
Dar, cu două soacre m-ar lua dracul.
Deci avantaj.....BURLACUL ! ... vezi tot

victime ale propriilor alegeri

Cand gandurile si dorintele noastre depasesc realitatea, ne transformam incetul cu incetul in victime ale propriilor alegeri. Uneori constient, alteori inconstient, ajungem sa platim un tribut aspru unei educatii fara alternative - cel mai bun, cea mai frumoasa, mai bogata, mai mare, mai inalt, mai sus, mai bine ... fara sa constientizam ca toate acestea nu sunt decat iluzii in propriul mental. Mental cladit la inceput cu bune intentii, insa care, cu trecerea anilor, se transforma in obsesie si seamana din ce in ce mai mult cu o carte de povesti inceputa frumos, dar cu un sfarsit trist. Ba mai mult, de teama sa nu daramam "castelul din carti de joc", facem alte alegeri la fel de gresite.
Merita sa ne depersonalizam, sa ne pierdem frumusetea, si sa ajungem sa ne identificam cu dorinta, visul sau frumosul altuia ? Sa traim numai pentru el, si sa ignoram prezentul ? Sau verso - sa ne fabricam un prezent fals, din hartie, care va disparea la primul vant ? Uneori sa ajungem sa ne identificam pana la paroxism cu "personajul" si viata noastra sa semene cu o piesa de teatru, bine jucata dealtfel, insa la sfarsit, dupa aplauze, sa privim tristi cum sala a ramas goala ? Merita ? Merita sa o "luam inainte", fara sa privim inapoi ? ... Merita sa iubim ? Ha, nu v-ati asteptat la intrebare, nu-i asa ? :) ... vezi tot

touchpad corean

... vezi tot

problema de logica

Am gasit o problema de logica intr-o carte veche. Unii s-ar putea sa si-o aminteasca.
...
Se zice ca, odata, un calif a vrut sa-si marite fiica si a chemat la intrecere trei tineri. Printre alte probe, le-a dat si una de logica. Le-a pus in fata trei cutii cu safire si rubine, ca in imaginea alaturata (doua rubine, doua safire si un rubin si un safir), spunandu-le ca nicio cutie nu contine ce scrie pe eticheta. Si i-a intrebat, cate pietre au nevoie sa scoata, ca sa ghiceasca ce se afla in cutii. Un tanar mai istet a spus ca are nevoie sa scoata doar o singura piatra din una din cutii si poate spune exact ce pietre se gasesc in fiecare cutie. A avut dreptate ? Si daca da, care a fost rationamentul sau ? ... vezi tot

melancolie

melancolie de toamna tarzie ...
amintiri cu alei pustii si stropi ce cad molcom peste oras,
cu umbrele ce se grabesc spre camine calde si miros de cafea.
...
amintiri cu mosi, bomboane, pijamale cu flori si veselie. ... vezi tot

bancuri

Doi indragostiti, pe o banca, in parc:
- Iubitule, cand o sa ne casatorim o sa avem doi copii, un baiat si o fata.
- Dar de unde stii?
- Amandoi sunt la mama, la tara .

Dacă o mai ţine criza economică tot aşa, vor mai rămâne doar două bănci: banca de spermă şi banca de sânge.
Când vor fuziona, noua bancă se va numi The Bloody Fucking Bank.

Nevasta lui Bula isi pune picaturi in ochiul stang, apoi in cel drept si, la sfarsit, intre picioare.
- Esti nebuna? Acolo de ce pui? O intreaba Bula, siderat de gestul ei.
- Cum de ce? Raspunde femeia. A trecut multa vreme de cand nici ea n-a mai vazut nimic!

El si ea la restaurant.
Ea, sorbind dintr-un pahar de vin:
-Sa stii ca nu poate fi vorba de sex inainte de casatorie.
El: - Atunci suna-ma dupa ce te casatoresti.

Poezie in franceza:
Je m'appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez-vous cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu'
Mon amie sarise gardu'
Il tombeau dans la urzici
Sur son cur numai basici!

Doi purici au castigat la LOTO
- Tu ce ai de gand sa faci cu banii castigati? intreaba unul dintre ei.
- In primul rand, imi cumpar un caine numai al meu ...

Bin Laden ajunge la Poarta Raiului.
Sf. Petru deschide vizeta portii, il vede si exclama, terifiat:
- TU, tocmai TU vrei sa intri aici?
- Am zis eu ca vreau sa intru? Aveti doua minute sa iesiti cu totii!!!

Un sergent in permisie merge la o prostituata si o intreaba:
- Domnisoara, acceptati compania mea pentru 200 euro?
- Da!...zice ea.
Sergentul se intoarce si striga:
- Companieee, inainteee mars!

- Dragul meu, in curand vom fi trei...
- Asta e o veste buna! raspunse el sarutand-o.
- Mama a obtinut divortul si va veni sa locuiasca cu noi...

Doi tineri stateau pe o banca. Dupa o ora de liniste, baiatul se decide sa rupa tacerea:
- Nu vrei sa mergem la mine in apartament?
La care fata raspunde:
- Nu aveam de gand, insa m-ai convins !!!

Profesoara: Care este opusul rasului?
Bula: Sexul.
Profesoara: Bula, cum poti sa spui asta?
Bula: Pai rasul este: ha ha ha si sexul este: ah ah ah!

La birou s-a produs o eroare fatala, cu consecinte grave. Seful, enervat la culme, intra în birou si striga la subaltern:
− Care dintre noi doi e idiot – tu sau eu?
Subalternul, linistit:
− Sefule, oare cu experienta si precautia dumneavoastra ati fi putut sa primiti la serviciu un idiot?

- Mamico, de ce poarta miresele rochii albe ?
- Fiindca exprima bucuria.
- Atunci, mirele de ce-i imbracat in negru ?

- Se vede ca te-ai insurat: ai hainele calcate impecabil!
- Da… primul lucru pe care m-a invatat nevasta-mea a fost sa calc…

Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii in sesiune.
Se intoarce Sf. Petru si zice:
- Pai, aia de la medicina invata de rup, aia de la drept la fel, iar aia de la politehnica ... aia petrec.
Nu trece mult timp si iar este trimis Sf. Petru.
Se intoarce si tot asa: aia de la medicina invatau de rupeau, aia de la drept - la fel infipti in carti, la politehnica - tot bairam.
Se mai intampla faza de vreo cateva ori, in cele din urma Dumnezeu zice:
- Sfinte Petru, ia vezi ce mai fac studentii in sesiune.
Se intoarce Sf. Petru si da raportul:
- Pai, Doamne, aia de la medicina se rup cu invatatul, aia de la drept la fel rup randurile.
- Si politehnica? intreba Dumnezeu ...
- Pai, politehnica se roaga.
- Bun!! Pe astia ii trecem. ... vezi tot

romeo and juliet

... vezi tot

banc

Se prezinta o fatuca la interviu, patronul o ia si o prelucreaza:
"Fata draga, noi nu zicem NU la clienti, chiar daca nu avem produsul in stoc... ii aburim, ii amanam..."
Zis si facut - trece o luna, prinde fata manevra
intra un cetatean:
- manusi aveti?
V: pai, sigur... de care sa fie? de piele? tricotate?
- de piele, normale.
V: cu un deget, cu 2 cu 5?
- normale, cu 5.
V: albe, rosii, verzi?
- negre, normale.
V: le purtati la palton sau la jacheta?
- la palton, ca vine iarna
V: domnule, eu va propun sa veniti maine cu paltonul, sa vedem ce se asorteaza.
Pleaca omul fericit ca-l bagase cineva in seama, dar - cand sa iasa pe usa - intra val-vartej un tip hiper-furios, cu un colac de buda intr-o mana si cu o placa de faianta in cealalta:
- Cucoana, uite: asta-i capacul de la buda, asta-i nuanta la faianta, curu' ti l-am aratat ieri: - ACUMA IMI DAI HARTIE IGIENICA???? ... vezi tot

circul de vineri seara

Vineri seara n-am ce face si poposesc pe o emisiune de divertisment foarte populara. Este vorba despre "Dansez pentru tine", unde Bebi, cu sarmul lui debordant, modereaza duelul intre: dansatori si dansatoare, cupluri si Beatrice Vancea - zisa si Curela, dansatori si Fred Astaire, micutul Will si Emiliano Zapatta si, in fine, toata lumea cu toata lumea sub un dus nestavilit de lacrimi si emotii, de zici ca soarta intregului neam depinde pe premiul pus la bataie. De saracul Cornel, nu mai pomenesc, ca el da zece la toti. Am stat ca prostul si mi-am dat palme vreo doua ore. Sau poate trei, ca la un moment dat incepuse sa imi si placa. Tot circul s-a incheiat pe la 1.30 cu eliminarea din concurs a cuplului Aylin si Ovidiu. Vai, cata emotie, cata deceptie pe chipurile tuturor. Se asteptau sa fie altii si, na ca nimerira tocmai ei. Uf ! Lacrimi si durere ! Sperante destramate, rate la banca spulberate. Vreo juma' de ora s-au tot pupat, imbratisat, batut pe sapte, ciufulit etc. Au multumit pe rand coregrafei, sponsorilor, parintilor, colegilor, echipei, publicului, juriului, vremii de afara, lui Dumnezeu, Mos Craciun etc. Apoi ca la comanda toti concurentii au inceput sa planga. M-am mirat, pentru ca, daca castigi, te bucuri, nu ? Nope, nu era in scenariu. Pana si Beatrice Vancea a lacrimat. La despartire, in ovatiile si aplauzele tuturor, au urcat scarile (faina ideea cu tai-tai-ul pe scari) trecand pe sub bolti de trandafiri si intorcandu-se tot la zece trepte sa trimita bezele. Poate o fura si cei de la NASA. Sunt convins ca, dupa ce au iesit din platou, au cautat-o pe tanti Florica, femeia de serviciu, s-o imbratiseze si pe ea si sa planga impreuna.
Se pare ca, cu cat cazurile sunt prezentate mai dramatic, mai lacrimogen, cu atat prind mai mult la public. Iar publicul, de un nivel "telectual" in general redus, inghite cu nesat tot circul. Empatizeaza cu personajele, intra in joc si urmareste cu sufletelul la barbie tot serialul.
Dincolo de circ si gluma am vazut un alt aspect interesant, care seamana izbitor cu eticheta pusa de francezi: milogi si cersetori. Cu alte cuvinte, daca bati unde trebuie, ti se da ! Nu trebuie sa faci altceva, decat sa tzopai si sa impresionezi. Si "romanii au talent" ... mama, mama ! In fine, a fost prima si ultima data cand m-am uitat la asa ceva. Sa dea D. sa nu se inmulteasca emisiunile de acest gen, ca imi fac bagajul. :) ... vezi tot

cum a evoluat umanitatea

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange.
Barbatul descopera pestera in speranta ca va primi mai mult sex...

2. In pestera e frig. Femeia plange.
Barbatul descopera focul sperand ca va face sex mai mult si mai comod, chiar si noaptea...

3. Copii tipa de foame. Femeia plange.
Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare sperand ca daca copii si femeia vor fi satui, va putea face sex in liniste...

4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange.
Barbatul descopera agricultura in speranta ca va trai mai mult daca nu va mai merge la vanatoare si prin urmare va putea sa faca mai mult sex...

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange.
Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc in speranta ca fiind mai mult pe langa casa va primi mai mult sex…

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange.
Barbatul descopera olaritul in speranta ca va avea parte de mai mult sex...

7. In pestera e curent si umezeala, copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange.
Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra in speranta ca astfel va primi mai mult sex...

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange.
Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine in speranta ca daca femeei ii va fi cald va dori mai mult sex...

9. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga.
Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile, sperand sa faca sex cu o femeie mai frumoasa decat este ea in realitate. De atunci si pana in prezent fiecare femeie incearca sa deseneze pe fata ei chipul unei alte femei mai frumoase.
(Nu este clar nici acum de ce femeia isi smulge sprancenele cu totul ca imediat sa-si deseneze altele cu creionul).
Barbatul continua sa spere ca va primi mai mult sex.

Morala:
1. Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
2. Fara femei am fi trait si acum in copac.
3. Daca nu ar fi existat tenacitatea barbatului si speranta nezdruncinata ca odata si odata va primi mai mult sex, astazi femeile ar fi trait in copaci, goale pusca. ... vezi tot

ce vor femeile

CE VOR FEMEILE DE LA BARBATI?

LISTA INITIALA (25 DE ANI)
1. Sa fie frumos
2. Sa aiba succes financiar
3. Sa asculte cu atentie
4. Sa aiba simtul umorului
5. Sa fie in buna forma fizica
6. Sa se imbrace elegant
7. Sa aprecieze lucrurile fine
8. Sa fie plin de surprize placute
9. Sa fie un amant grozav
10. Sa o iubeasca.

LISTA REVIZUITA (35 DE ANI)
1. Sa fie dragut (de preferinta cu par pe cap)
2. Sa deschida usa , sa tina scaunul la masa
3. Sa aiba suficienti bani pentru o cina placuta
4. Sa asculte mai mult decat vorbeste
5. Sa rada la glumele ei
6. Sa aduca cumparaturile din piata
7. Sa aiba cel putin o cravata si o pereche de sosete curate
8. Sa ii placa mancarea gatita acasa, sa-i faca ei ceai
9. Sa isi aminteasca onomasticile si aniversarile
10. Sa fie romantic macar o data pe saptamana
11. Inca sa o mai iubeasca.

LISTA REVIZUITA (45 DE ANI)
1. Sa nu fie prea urat (merge si daca e chel)
2. Sa nu porneasca masina pana nu se urca si ea
3. Sa ii paseze ei de bunavoie telecomanda
4. Sa dea din cap cand vorbeste ea (vertical bineinteles)
5. Sa-si aminteasca replicile la bancuri
6. Sa fie in forma destul de buna incat sa poata muta mobila din cand in cand
7. Sa poarte o camasa care sa-i ascunda burta
8. Sa fie inca de acord sa-i viziteze pe parintii ei
9. Sa lase jos capacul de la toaleta
10. Sa se barbiereasca in majoritatea week-end-urilor.
11. Inca sa o mai iubeasca.

LISTA REVIZUITA (55 DE ANI)
1. Sa/si smulga pilozitatile nazale
2. Sa nu se scarpine si sa nu ragaie in public
3. Sa nu imprumute bani prea des
4. Sa nu adoarma cand vorbeste ea
5. Sa nu repete acelasi banc de prea multe ori
6. Sa fie in forma fizica suficient de buna incat sa se poata da jos de pe canapea macar in week-end
7. Sa poarte in majoritatea timpului sosete ce se potrivesc una cu alta
8. Sa aprecieze o cina in doi, fie chiar si in fata tv-ului
9. Sa rosteasca mai mult de trei vorbe cand raspunde la telefon rudelor ei
10. Sa se barbiereasca macar in unele week-end-uri
11. Inca sa o mai iubeasca.

LISTA REVIZUITA (65 DE ANI)
1. Sa-si aminteasca unde e baia
2. Sa-si aminteasca sa iasa din baie
3. Sa nu necesite prea multi bani pentru medicamente
4. Sa nu sforaie prea tare cand doarme
5. Sa-si aminteasca de ce ride
6. Sa fie intr-o forma destul de buna pentru a sta in picioare nesustinut
7. Sa-si aduca aminte sa se imbrace (cu hainele lui)
8.. Sa-i placa mancarurile usoare
9. Sa-si aminteasca unde si-a lasat dintii
10. Sa-si aminteasca ca e week-end.
11. Inca sa o mai iubeasca.

LISTA REVIZUITA (75 DE ANI)
1. Sa respire
2. Sa nimereasca toaleta in majoritatea cazurilor
3. Inca sa o mai iubeasca ... vezi tot

carpathia

Cine n-a auzit mugetul vacii in miezul noptii sfasiata de urs in cine stie ce vagauna, habar nu are ce-i aia salbaticie. A fost cel mai sinistru strigat pe care l-am auzit vreodata. ... Sau sa innoptezi in potec nebatut de padurar, sa faci focul si sa perpelesti slanina cu ceapa ... Ehei, ce vremuri ! Din pacate, cei care isi bat joc de natura azi, nu au facut un metru dincolo de orase sau de portiera masinii. Degeaba le arati plaiuri verzi; ei nu recunosc ... nu rezoneaza cu fenomenul. Mai curand rezoneaza cu gunoaiele din spatele blocurilor sau cu agitatia mallurilor. ... vezi tot

regulile comunicarii

Comunicarea se bazeaza pe cateva reguli de baza. Unele nu trebuie invatate din cine stie ce tratat, ci apeleaza pur si simplu la bunul simt. Sa va spun la ce ma refer ...
Cand scriem un e-mail ... pe vremuri se chema epistola ... urmam intotdeauna urmatoarea structura:
1. introducere - "Buna ziua" sau un simplu "Salut", daca persoana ne este apropiata. Daca persoana caruia ne adresam ocupa o anumita pozitie, mai putin familiara, nu folosim niciodata apelativul "Tu". Am vazut ca exista tendinta ca in cadrul corporatiilor sa se adopte stiul american. O merge in America; la noi nu ! Daca totusi "Dvs" ni se pare prea indepartat, dupa familarul salut "Buna X", e musai sa ne exprimam respectul, consideratia si pozitia inferioara - de genul: "In primul rand doresc sa stii ca te respect mult" sau "Draga X, cu respectul cuvenit, te anunt ca ...". Dar cu mare grija, pentru ca s-ar putea sa nu tina.
2. introducerea trebuie sa contina urmatoarele: "Buna ziua" / "Sunt X" / "Va caut in legatura cu ...", adica: Salut, Nume si Motiv. In cazul e-mailurilor, unde numele apare in adresa, numele nu este necesar. In afara de cazul in care suntem siguri ca adresa nu spune nimic destinatarului si este nesesara o amintire de genul: "Sunt X si ne-am intalnit cu ocazia ..." sau "Sunt prieten cu ...".
Pe mapamond exista diverse moduri de a incepe o scrisoare - de la modul direct, familiar, tipic american, la cel superconventional britanic - de genul: "Dear Mr. X, I hope this mail finds you well" si altele.
3. in continut putem sa scriem cate in luna si stele, atata timp cat pastram legatua cu "Pamantul". :) Adica sa fim coerenti, in fraze scurte si cat mai putine virgule. Gramatica este bineinteles obligatorie, in orice limba scriem.
4. incheierea, ca si introducerea, urmeaza un protocol simplu. Nu uitam sa multumim sau sa ne exprimam respectul - de genul: "Multumesc foarte mult pentru ... Cu respect, sinceritate etc., X".
5. o regula elementara este sa raspundem la toate mesajele care le primim. De ce spun asta, pentru ca mi se intampla foarte des sa trimit un mesaj si sa astept, sa astept si iar sa astept. Neprimind un raspuns, habar nu am daca respectivul a primit mesajul sau ce parere are despre problema transmisa. Intr-un final il sun. Imi spune: "A, am vazut mesajul tau, dar m-am luat cu treaba si am uitat sa-ti raspund". Mi se pare o lipsa de respect profunda sa nu raspundem, cu atat mai mult cu cat continutul mesajului este important si mai ales unui prieten. Poate daca avem intr-adevar ceva cu expeditorul si in felul acesta ii dam de inteles. Dar asta e alta poveste, si incepe cu cei de la telemarketing. :)
Lasati ca am intalnit magarii si mai mari. Adica ma suna in "prieten" si ma roaga sa-l ajut cu ceva. Il rezolv, ii trimit raspunsul, si se face liniste. Cand il sun, imi spune ca nu mai are nevoie, ca a rezolvat intre timp altfel si altele. Cum sa nu "iubesti" astfel de oameni ? :)

Tot la capitolul mesaje scrise intra si chatul. Am observat ca exista obiceiul, la cei tineri si fara experienta, sa fie expeditivi. Purtam o conversatie si la un moment dat celalalt dispare, fara sa spuna nimic. Nu stim daca a plecat, mai este pe teava, sau a cazut cladirea peste el. In mod firesc, cand avem o problema sau sumtem la job, spunem: "Scuza-ma, am putin de lucru" sau "M-a taiat kkrea si lipsesc putin ...". Ziceti ca nu-i asa ! :))
Deci, grija mare cand scrieti un e-mail, pentru ca este foarte posibil sa va mirati degeaba cand nu primiti raspunsul asteptat. ... vezi tot

mentalitatea feminina

Evolutia mentalitatii femeii:
Anii 1970: Iubeste-ma, dar fara sa ma atingi!
Anii 1980: Atinge-ma, dar fara sa ma saruti!
Anii 1990: Saruta-ma, dar fara sa mai faci altceva!
Anii 2000: Fa-mi orice, dar nu spune la nimeni!
Anul 2011: Fa-mi ceva, altfel spun la toata lumea ca nu poti face nimic! ... vezi tot

it's all SEX !

Totul e SEX ! Cine are impresia ca in ziua de azi cineva are o relatie cu altcineva (business, administratie, politic, facebook ori pietenie sincera) doar pentru placerea comunicarii si respect, se inseala. Si nu ma refer la relatia cu tanti Mitza de la Aprozar, ci la ... salut, strans mana, schimbat informatii si carti de vizita, socializat si revenit cu un telefon. De ce ? Pentru ca oamenii simt nevoia fireasca, singura cunoscuta dealtfel, sa "si-o traga", sau sa "o traga" altora. Sunt si exceptii, insa nu confirma decat regula. De unde vine nevoia ? Sa luam pe bucatele ...
Trasul in private isi are originea in: lipsa de acasa, de la serviciu, prea multi hormoni etc. si este privit ca singurul divertisment cu adevarat intens, salbatic, primitiv as spune. :) Cat nu lezezi sentimente, e totul perfect.
Chestia cu trasul altora, vine dintr-o alta lipsa - de cunoastere, repere, valori, credinte si de ce sa fim modesti - din arhaicul romanesc. De cate ori n-am auzit ... "Trebuie sa-l fac pe-asta !" sau "Vrea sa-l platesc ? Da-l in pm !" ? Si satisfactia este pe masura pagubelor produse. "Am fost smecher !". Nici vorba de ... cat costa ? Poftim banii; multumesc; la revedere ! Asta se poarta pe alte meleaguri, nu la noi ! Trogloditul authton are "potentiometrul multumirii" reglat undeva mai sus de jumatate. Culmea e ca acest potentiometru este lasat mostenire in cutiuta de aur. :)
Mai e un fel de sex, acela colectiv, si practicat de cei cu foarte multe "bilute" sau 'stelute' ... :) Incepand cu vechile timpuri si terminand cu cele noi, intotdeauna se vor gasi niste prosti de "violat". Culmea e ca le si place ! Cand simt ca se "raceste zona", ii apuca o neliniste ... Poti sa le spui tu cat ii haul ca nu e bine sa ..., ca pozitia rabatat nu e fireasca; degeaba ! Hai va pupic si privirea inainte ! :) ... vezi tot

poveste cu "animale"

Cum am fost dati afara de la Muzeul Grigore Antipa, sau cum pe scara valorica a serviciilor, cetateanul, clientul, este ultimul.
Azi pe la ora 17.00 fara ceva ies pe bulevard la o plimbare cu o prietena. Eram pe la Piata Victoriei. Zic: hai sa intram la Antipa! Zis si facut ... ne uitam la programul afisat pe usa si vedem ora 20.00. Perfect, am zis ! Avem tot timpul sa-l vizitam. Si oricum, nu ne ia mai mult de doua ore. Cand am intrat, am remarcat ceva vanzoleala, un autocar de reportaj parcat in fata, daca nu ma insel de la Realitatea TV, si multa aparatura in holul de la intrare. Luam bilete si incepem peripetia prin lumea animalelor impaiate. Ne-am uitat pe indelete la etichete si am admirat fiecare exponat. De ce sa mint, au muncit enorm sa curete si sa reamenajeze muzeul. Bravo lor ! ... Dupa o ora, adica pe la 18.00 fara un sfert, dupa ce vizitasem doar parterul, o muzeografa isi face aparitia discret si ne spune ca muzeul se inchide peste 15 minute. Mirat, intreb motivul. Ne spune (cu un aer de parca ar fi aterizat Iisus) ca in muzeu sunt cei de la Realitatea TV, ca are loc un fel de filmare sau reportaj si ca ... asta e ! Suparat, i-am spus ca nu e normal si poate sa vina si cu militia, ca tot nu plec pana nu vad tot muzeul, adica pana la ora 20.00, cand se inchide si cum am platit. S-a facut nevazuta si dupa putin timp apare cu un fel de muzeograf principal, un fel de sef pe acolo. Un tip inalt, la 2m, si usor adus de spate. Acesta pune placa din nou, vadit iritat de insistenta mea. Incerca sa ne lamureasca ca e directiva de sus, ca o ora este suficient pentru vizitarea unui muzeu cu zeci de mii de exponate si nu are ce face. Ne convine sau nu, asta e ! Ba mai mult, ca ar fi scris pe usa ca muzeul se inchide la ora 18.00, dar nu am vazut noi. Ce sa va mai spun, pur si simplu am fost dati afara fara menajamente. Va dati seama ca nu eram singuri in muzeu ... oameni in varsta, cativa copii etc. Cred ca daca insistam mai mult, ne-ar fi scos cu bodyguarzii. Nu scuze sau compensatii, de genul: ne cerem scuze, e vina noastra, ati platit si va oferim un bilet gratis in oricare alta zi (chiar i-am sugerat, dar a refuzat categoric). Nici vorba de asa ceva ! Am fost tratati exact in stilul marlanesc traditional. La plecare, m-am uitat pe usa. Un afis scris cu rosu era pus exact peste programul de vizitare. Evident ca fusese pus mult mai tarziu.
Pe de alta parte, tot nu mi-e clar, de ce am fost dati afara ? Pentru ca filmau cei de la Realitatea TV ? Aveau un fel de Party-show fara spectatori ? ) Era greu sa lase sa se "scurga" ultimii vizitatori, discret, fara sa deranjeze emisiunea ? ... In fine, va garantez ca povestea va ajunge departe. ... vezi tot

din nou despre aur

Un subiect fierbinte in care se baga in continuare foarte multi bani. De ce ? Motivele sunt doua - unul vizibil - adica interesul Gabriel Gold Co. de a vedea proiectul finalizat si, unul ascuns - jocul pe bursa aurului. Cu cat umfli artificial un proiect, cu atat ii cresc cotatiile la bursa. Actiuni pe care cei care le detin le vand cu profit. Va asigur ca, chiar daca in ultimii 15 ani Gabriel Gold Co. nu a castigat mare lucru in Ro., concernul a castigat miliarde pe bursa amintita.
Un alt aspect este valoarea proiectului. Din start va spun ca, studiind studiul de fezabilitate initial, profitul este la limita - undeva sub 2$ pe tona extrasa, prelucrata si curatata. Ar fi mai mare, numai daca s-ar folosi cianuri. Dar nimeni nu pomeneste de ele, pentru ca e tabu. Cei de la Budapesta stiu foarte bine, pentru ca au patit-o, cand li s-a spart un iaz de decantare. Si de aceea incearca pe orice cale sa blocheze prin lege acest mod de extractie in Parlamentul European.
Concluzie - nu cred ca are nimeni ceva cu investitia si crearea locurilor de munca in zona, atata timp nu se folosesc cianuri. Si are, cat timp interesele Gold si ale jigodiilor care ne conduc, tin mai mult de propriile buzunare, decat de mediu si sanatatea generatiilor care vin. Repet intrebarea: imi garanteaza cineva ca, dupa ce au extras aurul si au mutat banii in conturi offshore, conservarea mediului va mai fi o prioritare ? Nu in Ro. Poate in Scandinavia ... ... vezi tot

muuuuu !

Taranii se plang ca nu sunt incurajati, sustinuti, ba dimpotriva, li se baga bete in roate si sunt tratati de catre stat ca infractori. Insa, chiar daca ar fi sustinuti si ar face din laptele, pe care in loc sa-l arunce sau sa-l vanda procesatorilor cu 80 de bani, branza si cascaval adevarate, tot ar fi degeaba. Pentru ca la noi 80% din populatie habar nu mai are sa faca diferenta intre kkt si branza. Iar restul de 20% sta si se uita la preturile astronomice din pietele de "hobby-uri traditionale", sub privirile sfidatoare ale taranilor amintiti. Tarani care, chipurile, tin la pret sa-si scoata parleala de peste an, cand au vandut laptele ieftin. :) Voi mai intelegeti ceva ? ... I love Ro. ! Asta e misto la roman ... in loc sa se intoarca si sa-i arda una este falca aluia de i-o trage pe la spate, o trage si el altuia. E legea distributiei in varianta idiot-idiot. ... vezi tot

the power of words

... vezi tot

marketing

About Marketing ...
1). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and say: “I am very rich. Marry me!” – That’s Direct Marketing. . .

2). You’re at a party with a bunch of friends and see a gorgeous girl. One of your friends goes up to her and pointing at you, says: “He’s very rich. Marry him.” —

That’s Advertising. . .

3). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and get her telephone number. The next day, you call and say: “Hi, I’m very rich, Marry me.” –

That’s Telemarketing. . .

4). You’re at a party and see a gorgeous girl. You get up and straighten your tie, you walk up to her and pour her a drink, you open the door of the car and say: “Marry me?” –

That’s Public Relations. . .

5). You’re at a party and see a gorgeous girl. She walks up to you and says: “You are very rich! Will you marry me?” –

That’s Brand Recognition. . .

6). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and say: “I am very rich. Marry me!”

She gives you a nice hard slap on your face. –

That’s Customer Feedback. . .

7). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and say: “I am very rich. Marry me!” And she introduces you to her husband. —

That’s demand and supply gap. . .

8). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and before you say anything, another person come and tell her: “I’m rich. Will you marry me?” and she goes with him —

That’s competition eating into your market share. . .

9). You see a gorgeous girl at a party. You go up to her and before you can say: I’m rich. Marry me”, your wife arrives.

That’s restriction for entering new markets. . .

10). You see a gorgeous girl at a party. You walk up to her and say, “I’m richer than your husband. Divorce him, claim alimony and marry me. Together we will be richer and more prosperous.” —

That’s Merger and Acquisition. . . ... vezi tot

praful a inceput sa se astearna deja

„Adaptează-te sau mori", spune Dumitru Murariu, directorul Muzeului Antipa.
Bravo ! Felicitari, ati realizat cel mai frumos muzeu din tara ! O munca intr-adevar titanica - sa cureti fiecare fir de par, piatra, os ... Acum nu mai trebuie sa faceti nimic. Doar sa stati sa numarati incasarile. :) Si va garantez ca intr-un an veti ajunge iar la 90.000 de vizitatori. Lasand sarcasmul, ar fi necesar o strategie pe temen mediu si lung, cu filme 3d, sonorizare, panouri interactive adevarate, nu touch-screenurile alea de Gara de Nord. Sa captiveze copiii, sa-i umple de senzatii, de fiecare data noi, sa-i determine sa revina si sa exploreze - cu cercuri de paleontologie - sa dea cu ciocanul, cu animalute virtuale, pe care sa le ingrijeasca .... acvarii si acva-terarii - reptile si multe multe plante exotice. Asa vad eu un muzeu de stiintele naturii, nu numai de istorie. Dar ma indoiesc ca va fi cineva care sa faca asa ceva. Praful a inceput sa se astearna deja pe exponate. ... vezi tot

cica lupul a fost fugarit de oaie

......
Lumea in care lupul e fugarit de oaie, iar oaia striga "sariti, ma violeaza !".
"Elevii de la Liceul „Jean Monnet“ din Capitală spun despre Oana, fata care l-a acuzat pe profesorul de sport Dan Octavian Vişan de viol, că tânăra şi-ar fi dorit o relaţie cu dascălul, însă acesta a refuzat-o şi de aceea a pornit acest întreg scandal şi, în plus, fata ar fi făcut asta pentru a câştiga popularitate."
Puteam sa jur ca e viciversa ! :)) Va dati seama ca sala de sport a oricarui liceu e, de fapt, un minuscul incubator de hormoni, alimentat de un apetisant ritual de imbracat - dezbracat, unde si cel mai relaxat muschi se incordeaza. :)

"Constantin Zamfirescu, Goagoasă de la „Trăsniţii“, are şi el copiii la Liceul „Jean Monnet“ din capitală. „Din câte mi-a spus băiatul meu din clasa a XI-a, a avut şi profesorul o vină, dar el a fost mai degrabă stârnit. Profesorul, fiind tânăr şi prezentabil, a avut multe avansuri din partea fetelor, dar a răbdat destul timp“, a spus Constantin Zamfirescu." Bietul om ! De piatra sa fii, si tot ... :)) ... vezi tot

despre uleiul de masline

Pentru pasionatii de ulei de masline. Dai cu tunul pe net si nu gasesti informatii despre uleiul cu pricina. M-a interesat indeosebi sa stiu cum deosebesc un ulei adevarat de unul contrafacut. Prin urmare am studiat problema si am ajuns la urmatoarele concluzii. Din start va spun ca uleiul de masline fals contine in diferite proportii (de la 50% in sus), canola (ulei de rapita). De ce ulei de rapita, pentru ca nu are gust si este triplu rafinat. Restul de pana la 10% e ulei de masline veritabil si ceva colorant verzui + aroma. Canola nu e nociv; el fiind folosit la prajitul aripioarelor de la KFC. Insa nu e pacat sa dai 30 lei pe o sticla de 5 lei ? Si culmea, sa mai crezi ca iti face si bine ?
Cum deosebim un ulei adevarat ? Pai sunt mai multe metode, experimentate de mine rand pe rand. 1. uleiul de masline bagat la congelator se face mat aproape laptos. Cand se incalzeste, devine la loc transparent. 2. uleiul adevarat nu lasa urme de unsoare pe maini. Prin frecare in palma, intra repede in piele si o lasa catifelata. Cel fals lasa pe maini grasime si nu iese decat cu detergent. 3. uleiul adevarat se spala de pe farfurie sau lingura fara detergent, chiar cu apa rece. E suficient sa frecati cu mana farfuria sub jet de apa si in cateva secunde se aude scartaitul smaltului.
De retinut si altele ... de ex. uleiul de masline virgin nu se pune in mancarea care fierbe. El se adauga la sfarsit, dupa ce aceasta s-a racit putin. Este foarte sensibil la fierbere si prajire; pierzandu-si mare parte din calitatile nutritive.
Cel mai indicat ar fi sa gasiti o sursa de ulei adus la butoi, nu imbuteliat. Asa puteti verifica ce v-am spus mai sus, fara sa dati banii pe o sticla, si acasa sa descoperiti ca e fals.
Am incercat de-alungul anilor fel si fel de uleiuri, de la Costa d'Oro, Mazza, pana la Pura Vita. Toate sunt contrafacute ! E adevarat, primul contine cel mai putin canola. :)
Pofta buna si ochii mari ! :) ... vezi tot

din idioteniile invatamantului romanesc

Problemele de clasa a doua pentru Nastasescu - veritabile teste de inteligenta, perspicacitate sau cum s-or mai chema. Cica avem 8 carti de joc de la 1 la 8. Sa demonstreze copilul ca oricum ar alege 5 carti, intre acestea, intotdeauna va avea doua carti care adunate vor da 9. ... Metoda de reducere la absurd, combinarile, aranjamentele si permutarile se invata, din cate stiu, prin liceu, nu ? Uite-asa ajung la concluzia ca problemele se scriu pentru tatici si bunici, care le rezolva, apoi isi pun nepotii sa le invete pe dinafara. Saracii copii ! :)
Si ma mai mir de ce invatamantul a ajuns unde a ajuns ... Pentru ca niste idioti s-au trezit peste noapte autori de manuale scolare. ... vezi tot

smartfonu'.ro

... vezi tot

nu ne vindem tara !

... lasa ca o vand grecii ! :)
Planul secret al Germaniei pentru Atena: Grecia ar trebui “sa se vanda” Europei cu 125 mld. euro
... Potivit unui plan secret realizat de consultanti germani apropiati guvernului de la Berlin, Grecia ar trebui sa includa toate activele publice (banci, imobiliare, telecom sau porturi) intr-o structura pe care sa o vanda unei institutii europene pentru 125 miliarde euro si sa-si reduca astfel nivelul de indatorare de la 145% din PIB la 88%. ... vezi tot

unde am ajuns

Priviti cu atentie cele doua videoclipuri. Sunt socante !
Ele arata cat de mult s-a degradat specia umana. In ce priveste China, avem de a face cu o alta civilizatie, un al mod de a percepe umanismul, compasiunea si dragostea pentru semeni. O alta ierarhie ... in care lucrurile marunte sunt mai importante decat viata copiilor lor.
Acesti oameni vor domina lumea. Dumnezeu sa ne pazeasca !
... vezi tot

paine si vin

Din cand in cand mai apar stiri despre oameni care "sfintesc locul". Avem nevoie si de stiri despre oameni frumosi. Nu credeti ? Iata un patron adevarat ! Preluata de pe money.ro

Atunci când a cumpărat podgoria Jidvei de la IAS-ul local, Liviu Necşulescu nici nu bănuia unde va ajunge după 15 ani. La acea dată, tot ce mai rămăsese din vestita podgorie dintre cele două Târnave erau 600 de hectare de vie şi o mică livadă de meri.

În prezent, Jidvei deţine 2.000 de ha de viţă de vie (vor fi 2.400 până în iarnă) şi 300 de ha de livadă. Născut în 1930 în Brăila și crescut cu guvernante, Necșulescu avea o experiență de-o viață în agricultură fiind, printre altele, responsabilul de culturile de orez din România în timpul regimului comunist.

Odată ce a preluat podgoria Jidvei, Necșulescu s-a apucat să cumpere dealuri întregi de la țărani pentru a le planta cu viță de vie. S-a hotărât să refacă prestigiul vinului sec de Jidvei și să concureze celelalte podgorii mari din țară precum Murfatlar, Cotnari ori Recaș. A și reușit. În prezent, Jidveiul este cel mai vândut vin alb sec din țară, iar, după ce se vor planta cu viță de vie cele 400 de ha nou cumpărate, lângă Alba Iulia va fi cea mai mare suprafață cultivată din România – peste 2.400 de ha.

Deși i-a lăsat conducerea efectivă a companiei "juniorului" de 48 de ani, Claudiu Necșulescu, tatăl este încă prezent, zi de zi, în crame, în vie sau în ferma Jidvei pentru că vrea să verifice la fața locului că lucrurile merg așa cum trebuie.
Spune, mândru, principiul său de afaceri. „Banii se fac pas cu pas. Nu vreau să trag tunuri, aș fi putut fi miliardar dacă aș fi vrut, vreau să câștig rezonabil și să dau oamenilor de aici o pâine”.

Vorbele lui Necșulescu nu sunt o metaforă. Pe teritoriul moșiei sale a înființat o brutărie și o fermă de vaci cu 400 de capete, de unde dă pâine și lapte lucrătorilor în vie pe perioada culesului. Nu vinde nimic; le oferă gratuit o pâine de 1,6 kg, 2 litri de lapte, 2 litri de vin și un kg de mere fiecăruia dintre cei 1.600 de lucrători.
Dacă se nimeresc doi lucrători soț și soție, frați ori părinte și copil atunci cantitatea de produse de care beneficiază o familie se dublează. În restul anului, cei 500 de lucrători permanenți primesc, la rândul lor, o pâine și un litru de lapte pe zi.
Mai mult decât atât, nunțile, înmormântările și botezurile din satele învecinate sunt sponsorizate de Jidvei cu vin, cozonaci și pâine. „Ei sunt precum copiii mei. Am grijă de ei. Atâta vreau: să fie cinstiți”. Ceea ce nu se poate mereu indiferent câți bani i-ai oferi unui om. Înainte de actualul director de complex, oenologul chimist Ioan Buia care vorbește despre vin cum ar vorbi despre o femeie, la Jidvei era un altul care a făcut o pagubă de 2 milioane de euro.
„Fura mereu deși l-am avertizat de trei ori să se oprească. I-am luat și un apartament complet mobilat în Cluj, i-am făcut și o benzinărie pe numele lui în speranța că va câștiga suficient în așa fel încât să se oprească cu furatul. Nicio șansă. Până la urmă l-am izgonit. Acum e în arest, o să ia o condamnare de mulți ani pentru delapidare”, spune, cu năduf, Necșulescu despre fostul său angajat.

Cu Ioan Buia totul pare perfect. Producția e de la an la an mai mare și mai bună calitativ, medaliile și diplomele internaționale se îngrămădesc pe panoul de onoare iar profitul crește și el. Acest an pare mai bun ca oricare altul. A fost ploios spre început și secetos începând cu mijlocul verii. Strugurii au putut strînge mult zahăr. Așa că, vinul va fi excelent.
„Nu facem vin ieftin. Facem vin de calitate; nu punem apă și nici zahăr”, spune oenologul Buia, în timp ce gustă cu satisfacție dintr-un pahar de must Muscat Ottonel în fermentație. Premisele sunt excelente pentru ca vinurile de anul acesta să aducă noi medalii pentru Jidvei.
Pe Buia și pe patroni îi interesează aceste medalii mai mult decât orice, pentru că în lumea mică a podgorenilor sunt garanția că-și pot vinde marfa medaliată timp de ani întregi. Mai ales că, de ceva timp, Jidvei a început să se orienteze tot mai mult către export. Piața engleză și cea germană cer din ce în ce mai mult vinul alb sec de Târnave.
„În Franța sau în Italia e foarte greu să intri. Dar Germania și Anglia sunt reale oportunități pentru noi”, spune Buia. Tot el povestește despre o afacere mare pe care Jidvei ar fi putut s-o încheie dacă ar fi renunțat la prinicipii. Au venit niște oameni de afaceri chinezi care și-au exprimat dorința de a cumpăra cinci milioane de litri de vin. Aveau, însă, o cerință specială: să nu aibă nicio etichetă cu producătorul. Vroiau să-l ia vrac ca să-l vândă sub ce marcă doresc ei. „ Nu mă interesează așa ceva. Ori e eticheta Jidvei, ori deloc. Nu pot să risc să fiu scos de pe piață chiar și pentru multe milioane de euro”, e ferm Necșulescu.

Patronul Jidvei a cumpărat şi castelul podgoriei, anterior deținut de o familie de grofi unguri. Castelul de Baltă a fost recondiționat și amenajat conform obiceiurilor medievale. În crama castelului se țin ospețe și degustări de vinuri pentru oaspeți din țară și străinătate ori parteneri de afaceri iar pe locul fostelor grajduri sunt și câteva camere pentru cazare cu dotări de cinci stele în același stil classic.

Castelul apare, de altfel, pe eticheta vinurilor de Jidvei. Odată ce, în domeniul vinurilor Jidvei s-a înscris printre campioni, patronii vor să intre puternic şi pe o altă piaţă. Proiectul unor sere întinse pe zeci de hea este deja bugetat iar Jidvei a cumpărat din India o centrală de 1 MW pe care a dat 700.000 de euro. Ea va funcţiona cu biomasă, mai precis cu boasca rămasă de la struguri şi cu părţile taiate din butaşi. Pentru că va fi un sistem în cogenerare, electricitatea produsă va fi livrată în sistem pentru compensare cu furnizorul iar căldura va alimenta serele.
Toate legumele produse vor fi crescute bio. De această dată produsele serelor se vor găsi şi pe piaţă pentru vânzare. Seniorul vede în roz viitorul companiei. Are oamenii, resursele și voința pentru a face lucrurile să meargă bine. De la balconul castelului său arată dealurile cultivate cu viță de vie și spune că totul e al lui și va fi în continuare. Susţine că nu vrea să audă de politică și politicieni, deşi aceştia îi tot dau târcoale pentru a-l înscrie într-un partid sau altul. Vrea doar să fie lăsat în pace să-şi facă treaba în continuare. Are, însă, un of mare. “Dacă ar fi 15-20 ca mine ţară, n-am mai avea probleme cu mâncarea şi cu criza. Dar dacă toţi vor să dea tunuri... ”.

După datele de anul trecut Jidvei este ceea de-a treia companie producătoare de vinuri din România după cifra de afaceri – 18,2 milioane de euro. Primele două sunt Murfatlar şi Cotnari. Producţia anului trecut a fost de 85.000 de hectolitri. În schimb, familia Necşulescu este cea mai bogată dintre toate celelalte care au afaceri în vinificaţie. Potrivit topului Forbes din 2010 averea patronilor Jidvei era de 68 de milioane de euro. Preluata de pe money.ro

Sunt convins ca, precum e firea romanului, multi se vor intreba - de unde a avut bani ? Ce a avut "in plus" fata de altii, poate la fel de isteti ? A furat, nu a furat ... ? Un lucrur stiu sigur - daca nu era el, se alegea praful din Jidvei. Iar oamenii care au de lucru, ar fi plecat din tara. Si Necsulescu mai are ceva, ce nu am mai vazut - sa nu-i spunem omenie, ci putina istetime. ... vezi tot

scrisoare către Emil Cioran

Preluata de pe certitudinea.ro.
Dragã Emile,
Te rog sã crezi în nestrãmutata mea prietenie. Vorbesc mereu tinerei generaţii despre tine, în aceastã vorbire împletindu-se admiraţia nelimitatã pentru strãlucirea ta, cu dragostea fraternã. Mi-aduc aminte de o întâmplare din închisoare. Mi s-a cerut sã te atac în scris, acest lucru având o deosebitã importanţã la eliberarea mea. Am refuzat în aceşti termeni: prefer sã mor în închisoare, decât sã atac un amic sacru şi ilustru! Am gândit şi simţit ca tine de-a lungul vieţii mele.
Deosebirea între mine şi tine a constat în refuzul meu de a practica sinceritatea totalã, fiindcã am vrut sã devin legiuitor şi sã mã bucur de admiraţia mulţimii stupide. Am procedat ca acei cabotini care cerşesc aplauze la galerie. Sunt trist şi neconsolat. Drama fãrã ieşire a timpului nostru se cheamã democratizare. A fost lichidatã barbaria. Cirezile din stepa ruseascã s-au îmbolnãvit de iluminism. Ele aspirã sã citeascã algebric fulgerele. Au poftã sã negocieze, nu sã distrugã. Şiretenie primitivã convertitã în mesianism. Neputinţã. Ce greaţã! Ce frumos ar arãta şi ce regenerator ar fi un cuceritor de tipul lui Gengis-Khan, care ar intra în oraşele din Occident şi dupã fiecare ispravã în stilul lui s-ar retrage în bivuac.
Tu eşti singura imagine purã în memoria mea, aşa de încãrcatã de erori, de neputinţe şi de înfrângeri. Cea mai sinistrã înfrângere a fost fructul amar al unei confuzii, cãreia i-a cãzut victimã şi gloriosul bãtrân Iuliu Maniu: am confundat negustorul occidental şi pe cel american cu cavalerul de spadã, deşi ar fi ştiut, teoretic, cã acest negustor a înlocuit onoarea cu creditul. Ciorchinele de erori din memoria mea mã otrãvesc cu regrete inutile. Trecutul încãrcat de impuritãţi, de neputinţe şi de eşecuri, şi viitorul purtãtor de moarte, mi-au revelat un lucru: venim de nicãieri şi mergem spre nicãieri. Totuşi, n-am reuşit sã mã detaşez de murdãria acestei lumi care, în fond, nu reprezintã nimic.
Aş vrea sã te mai vãd o datã, înainte de a muri, într-un pustiu, nu în Occidentul în care trãieşti tu, fiindcã pute a hoit. Am o rugãminte: sã-mi trimiţi, prin amabilul aducãtor al acestei scrisori, un pachet cu tot ce-ai scris în Franţa. Tu ştii cã eu sunt un cititor serios. În rest, obosealã şi dezgust. Sau, cum spune inspirat, în „Melancolia" lui, poetul lacrimogen:

„Asta e tot ce-mi rãmâne:
Silã de ziua de azi,
Şi teamã de ziua de mâine."
Cu aceeaşi dragoste şi cu nestrãmutatã prietenie,

Petre Ţuţea
Bucureşti, 7 iulie 1974

Cirezile din stepa au plecat demult. A ramas ceva in locul lor ? Poate patternul specific acestei natii, de a trai doar pentru sine, intr-o perpetua frica de ziua de maine. Iata un extras dintr-un eseu mai vechi despre fericire : Romanul a fost intotdeauna sarac. Bogatia a fost si va fi specifica popoarelor care au avut tihna sa-si numere avutia, sa-si decanteze valorile. Nu poti pretinde bogatie, spirituala sau materiala, unui popor fara identitate, care a fost mentinut de istorie si interese in mediocritate si la limita supravietuirii. Pentru roman fericirea va ramane pururi un deziderat greu de atins. Pentru el, fericirea trebuie sa fie multa si sa aiba eticheta in limba straina. I s-a intiparit in minte ca "cineva" va veni sa-l salveze, sa-l scoale, sa-l "destepte". Tiparul il vedem mai ales pe buzele guvernanilor - "Sa urmam modelul suedez ...". Cum spuneam, frica de asumare, de original, adica mediocritate. Putini inteleg, dar fericirea nu este o stare individuala, cum pare la prima vedere. Fericirea depinde in mare masura de colectiv, de relatiile interumane, de modul in care colectivul poate gestiona o stare de criza si cum prin atitudine poate proteja individul. Ei bine, asta lipseste romanului: constiinta colectiva. El isi va privi intotdeuna vecinul cu invidie si va exclama in palma: "Ia uite-al dracu' ce si-a luat !". Va dau un simplu exemplu. Un sat pierdut intre dealurile Moldovei. Drumuri desfundate si lipsa facilitatilor. Oamenii sunt nefericiti ca salvarea nu poate sa ajunga la ei, copiii nu se pot duce la scoala, nu au apa curenta, iar inundatiile fac ravagii in fiecare primavara. Dar nu am vazut suflarea satului adunata la sfat si punand mana pe lopeti si tarnacoape, fecare cu ce are, un tractor, o caruta, sa amenajeze drumul, sa sape canal de drenare, sa faca diguri, sa-si traga apa curenta. Nu, asa ceva n-o sa vedem niciodata ! Vor astepta ca altcineva sa le dea degeaba si se vor ruga la D-zeu sa-i fereasca de necazuri. O fac de sute de ani si asa vor face si de-acum incolo. Asta numesc eu mediocritate. O stare generala, specifica unei civilizatii rurale fara identitate.

Inchei cu vorbele ilustrului ... "Am suferit treisprezece ani in temnita pentru un popor de idioti !" ... vezi tot