28 de ani
-
Je suis madame Rouillard. Azi se implinesc 28 de ani de cand ne-am
casatorit.La 18 ani, m-am indragostit de Philippe. De fapt, ca sa respectam
ordinea is...
Acum o lună
Sunt unii care, atunci când apare ceva referitor la religie sau credinţă (în special cea creştin-ortodoxă) fac urât. Zici că sunt ăia răi din filmele horror atunci când personajul pozitiv le arată crucea ori îi stropeşte cu aghiasmă. Suduie, înjură, scuipă, protestează.Biserica a fost dintotdeauna o structura economica paralela, scutita de taxe sau legi lumesti. Faceti o scurta socoteala, inmutind numarul de credinciosi care se aduna an de an la moastele Sfintei Paraschieva la Iasi, cu cat scot din buzunar in cele trei zile, si veti obtine aprox 20 mil Euro. Inmultiti cu ce se aduna in toata tara in tot anul, si veti descoperi ceva asemanator cu rezerva valutara a Bancii Nationale. Bani care nu se impoziteaza. Unde se duc acesti bani ? In acoperisuri de biserici ? Poate ! Biserica face apel la iubire si ajutor, insa ea nu isi ajuta cu nimic proprii slujitori. Sunt manastiri sau schituri care in afara de cateva vaci, o gradina si o taraba cu icoane, nu au nimic. Daca maicutele cer bani pentru reparatii sau pentru iarna, Patriarhia le trimite in padure dupa mure si ciuperci. Ba mai mult, le ia cota si din danii.
Îi, vorba aceea, deranjează. Îi deranjează bisericile pentru că sunt prea multe şi nu au loc de parcare pentru rabla luată pe credit ori în leasing. Îi deranjează dangătul clopotelor. Îi deranjează boxele exterioare de unde se aude slujba. Îi deranjează „popii” pentru că sunt popi, credincioşii pentru că cred, icoanele pentru că se închină lumea la ele, moaştele pentru că se fac procesiuni cu ele, procesiunile pentru că perturbează traficul. Îi deranjează religia pentru că nu e cam ce ar vrea ei să fie. Îi deranjează biserica pentru că „nu ajută”. Îi deranjează contribuţiile la biserică pentru că „sunt obligat să dau bani la popi”. Invocă libertatea credinţei lovind tocmai în credinţă şi insultând pe credincioşi. Aţi spune că, OK, fiecare e liber să creadă sau nu, să se închine sau nu, să se roage cum ştie el că e mai bine, să îşi aleagă ce zeu vrea el. Să fie catolic (romano sau greco), evanghelic (lutheran sau calvin), mozaic, musulman şiit sau sunnit, brahman, animist, închinător la vechii zei ai Romei, la Zamolxis, Zarathusra ori Budha.
Da, în principiu e corect, până la momentul când credinţa omului este insultată de părerile cam slobode la gură ale unora. Ale „deranjaţilor”. Care, după cum se vede, sunt extrem de vehemenţi şi ţin neapărat să arate că ei sunt deştepţi, iar restul proşti. Aşa e cool, mai ales pe net. Şi mai ales când scuipi şi faci spume sub protecţia anonimatului.
Biserica nu ajută, cică. Nu, domnilor, toate parohiile ajută, în măsura posibilităţii lor materiale, pe cei aflaţi în dificultăţi: meditaţii, mese ale săracilor, ajutoare materiale chiar. Problema este că nu prea se face „propagandă” pe tema asta, din păcate. „Popii” iau bani la nunţi şi botezuri? Oau! De ce nu se plâng plângăcioşii când sparg banii pe închiriat limuzine de fiţe cu care se dau prin oraş, pe lăutari „de top” ori de banii daţi sclavului ăluia de cameraman? Iar dacă e cheltuiala prea mare banii aceia daţi „la popă”, de ce nu renunţă la cununia de la biserică? Merg numa la primărie, se pozează la arteziană şi apoi, fuga la restaurantul de ţşpe stele. Deranjează clopotele care cheamă lumea la slujbă? Vai. Ce să spună cei care stau în centru `i aud non-stop clopotele de la două ceasuri de biserici (evanghelică şi romano-catolică) ce bat din sfert în sfert de oră? Clopotele deranjează, dar bormaşinile gospodarilor de vecini care bârâie de zici că pică pereţii pe tine, nu. Nici motoarele ori maşinile ambalate ca la raliu. Nici claxoanele nuntaşilor, nici muzica maneloasă ori „de Ardeal” de la chefuri. Îi deranjează sfinţii? Păi să îşi boteze copiii cu nume ne-sfinte, ca nu cumva sfântul protector să le deranjeze ateismul cronic. Să le dea prenume ca Pixel, Google, Eşapament, Audi, ori să le pună doar user şi parolă. Interesant mai este cum vehemenţii atacatori ai credinţei ajung, la un moment dat, cu basca-n mână şi ochii plecaţi, la un preot, să îl roage acolo de o cununie, un botez ori parastas, că „aşa se face”. Şi totuşi, ce alegem între zgomotele „deranjante”? Clopotul credinţei ori bormaşina harnicului? Biserica ori parcarea? Toleranţa religioasă ori insulta credinţei celuilalt?
Nu ni se pare nimic ieşit din comun atunci când dam "like" unui status, când ne adăugăm în lista de prieteni o nouă persoană şi nici atunci când trimitem mesaje. Deşi povestea privind spionajul Facebook nu este deloc nouă, cei care au realizat clipul de mai sus încearcă să ilustreze cât mai concret nivelul la care acesta se realizează.
Max Schrems din Viena, Austria, a trimis o cerere oficială pentru a obţine datele pe care Facebook le deţine despre el. Din moment ce trăieşte în Europa, acesta are dreptul de a solicita exportarea datelor personale din reţeaua socială. Pentru că sediul companiei se află în Dublin, orice european are de fapt acest drept. Ceea ce a primit a depăşit totuşi orice aşteptare. Mai concret, acestuia i-a fost trimis un CD cu 1,222 de fişiere PDF, care detaliază fiecare mişcare realizată vreodată pe Facebook. Pe acelaşi disc se regăseau inclusiv mesajele pe care Schrems le ştersese.
Facebook recunoaşte: Îi spionăm şi pe cei cu cont şi pe cei fără cont
Dacă vă închipuiaţi ca informaţiile despre cum îşi urmăreşte Facebook membrii sunt doar nişte zvonuri, vă înşelaţi. Chiar oficialii reţelei lui Zuckerberg au oferit în cadrul unui interviu, detalii despre cum sunt monitorizate acţiunile atât a celor care au cont, cât şi a celor care nu sunt înregistraţi oficial.
Într-un material exclusiv al celor de la USA Today, directorul de inginerie, Arturo Bejar, purtatorii de cuvânt, Andrew Noyes şi Barry Schnitt, dar şi managerul în inginerie Gregg Stefancik au dezvăluit practicile pe care le folosesc pentru a te urmări.
Iată ce trebuie să ştii
Cookie-uri diferite pentru oameni diferiţi. Mai concret, există un sistem de urmărire distinct în funcţie de activitatea fiecăruia - cei care au cont şi sunt online, cei care au cont şi sunt offline şi cei care nu au cont deloc. Dacă vă înregistraţi pentru un cont pe această reţea de socializare vei avea un session cookie şi un browser cookie. Dacă nu eşti înregistrat, vei avea doar un browser cookie. Reţine! Totul începe cu prima vizita pe site-ul celor de la Facebook, scrie Digital Trends.
Atenţie la third-party sites. Ori de câte ori intri pe un site terţ - third-party site, care are un plugin pentru Facebook ( butoane precum Share şi Like) cookie-ul alertează Facebook asupra orei la care ai accesat site-ul, a adresei pe care te afli, dar şi asupra caracteristicilor unice precum adresa IP, rezolutia ecranului, sistemul de operare, dar şi versiunea browser-ului folosit. Facebook ştie tot ce accesezi timp de 90 de zile. După această perioadă începe procesul de eliminare a datelor vechi şi de reţinere a activităţilor noi.
Facebook te poate urmări când eşti offline, dar nu o face. Potrivit directorului de inginerie, Arturo Bejar, Facebook are capacitatea de a-ti urmări paşii făcuţi pe internet chiar şi atunci când nu eşti online, însă nu o face. Să-l credem sau nu?
Nu doar Facebook te urmăreşte. Dacă vă închipuiţi că doar Facebook face acest lucru, atunci ar trebui să ştiţi că la practici asemănătoare recurg şi cei de la Google, Microsoft şi Yahoo.
Cum argumentează Facebook această acţiune. Potrivit oficialilor care au participat la interviu, Facebook inregistrează aceste date doar pentru a-şi îmbunătăţi elementele de securitate şi plugin-urile.
Atunci când a cumpărat podgoria Jidvei de la IAS-ul local, Liviu Necşulescu nici nu bănuia unde va ajunge după 15 ani. La acea dată, tot ce mai rămăsese din vestita podgorie dintre cele două Târnave erau 600 de hectare de vie şi o mică livadă de meri.
În prezent, Jidvei deţine 2.000 de ha de viţă de vie (vor fi 2.400 până în iarnă) şi 300 de ha de livadă. Născut în 1930 în Brăila și crescut cu guvernante, Necșulescu avea o experiență de-o viață în agricultură fiind, printre altele, responsabilul de culturile de orez din România în timpul regimului comunist.
Odată ce a preluat podgoria Jidvei, Necșulescu s-a apucat să cumpere dealuri întregi de la țărani pentru a le planta cu viță de vie. S-a hotărât să refacă prestigiul vinului sec de Jidvei și să concureze celelalte podgorii mari din țară precum Murfatlar, Cotnari ori Recaș. A și reușit. În prezent, Jidveiul este cel mai vândut vin alb sec din țară, iar, după ce se vor planta cu viță de vie cele 400 de ha nou cumpărate, lângă Alba Iulia va fi cea mai mare suprafață cultivată din România – peste 2.400 de ha.
Deși i-a lăsat conducerea efectivă a companiei "juniorului" de 48 de ani, Claudiu Necșulescu, tatăl este încă prezent, zi de zi, în crame, în vie sau în ferma Jidvei pentru că vrea să verifice la fața locului că lucrurile merg așa cum trebuie.
Spune, mândru, principiul său de afaceri. „Banii se fac pas cu pas. Nu vreau să trag tunuri, aș fi putut fi miliardar dacă aș fi vrut, vreau să câștig rezonabil și să dau oamenilor de aici o pâine”.
Vorbele lui Necșulescu nu sunt o metaforă. Pe teritoriul moșiei sale a înființat o brutărie și o fermă de vaci cu 400 de capete, de unde dă pâine și lapte lucrătorilor în vie pe perioada culesului. Nu vinde nimic; le oferă gratuit o pâine de 1,6 kg, 2 litri de lapte, 2 litri de vin și un kg de mere fiecăruia dintre cei 1.600 de lucrători.
Dacă se nimeresc doi lucrători soț și soție, frați ori părinte și copil atunci cantitatea de produse de care beneficiază o familie se dublează. În restul anului, cei 500 de lucrători permanenți primesc, la rândul lor, o pâine și un litru de lapte pe zi.
Mai mult decât atât, nunțile, înmormântările și botezurile din satele învecinate sunt sponsorizate de Jidvei cu vin, cozonaci și pâine. „Ei sunt precum copiii mei. Am grijă de ei. Atâta vreau: să fie cinstiți”. Ceea ce nu se poate mereu indiferent câți bani i-ai oferi unui om. Înainte de actualul director de complex, oenologul chimist Ioan Buia care vorbește despre vin cum ar vorbi despre o femeie, la Jidvei era un altul care a făcut o pagubă de 2 milioane de euro.
„Fura mereu deși l-am avertizat de trei ori să se oprească. I-am luat și un apartament complet mobilat în Cluj, i-am făcut și o benzinărie pe numele lui în speranța că va câștiga suficient în așa fel încât să se oprească cu furatul. Nicio șansă. Până la urmă l-am izgonit. Acum e în arest, o să ia o condamnare de mulți ani pentru delapidare”, spune, cu năduf, Necșulescu despre fostul său angajat.
Cu Ioan Buia totul pare perfect. Producția e de la an la an mai mare și mai bună calitativ, medaliile și diplomele internaționale se îngrămădesc pe panoul de onoare iar profitul crește și el. Acest an pare mai bun ca oricare altul. A fost ploios spre început și secetos începând cu mijlocul verii. Strugurii au putut strînge mult zahăr. Așa că, vinul va fi excelent.
„Nu facem vin ieftin. Facem vin de calitate; nu punem apă și nici zahăr”, spune oenologul Buia, în timp ce gustă cu satisfacție dintr-un pahar de must Muscat Ottonel în fermentație. Premisele sunt excelente pentru ca vinurile de anul acesta să aducă noi medalii pentru Jidvei.
Pe Buia și pe patroni îi interesează aceste medalii mai mult decât orice, pentru că în lumea mică a podgorenilor sunt garanția că-și pot vinde marfa medaliată timp de ani întregi. Mai ales că, de ceva timp, Jidvei a început să se orienteze tot mai mult către export. Piața engleză și cea germană cer din ce în ce mai mult vinul alb sec de Târnave.
„În Franța sau în Italia e foarte greu să intri. Dar Germania și Anglia sunt reale oportunități pentru noi”, spune Buia. Tot el povestește despre o afacere mare pe care Jidvei ar fi putut s-o încheie dacă ar fi renunțat la prinicipii. Au venit niște oameni de afaceri chinezi care și-au exprimat dorința de a cumpăra cinci milioane de litri de vin. Aveau, însă, o cerință specială: să nu aibă nicio etichetă cu producătorul. Vroiau să-l ia vrac ca să-l vândă sub ce marcă doresc ei. „ Nu mă interesează așa ceva. Ori e eticheta Jidvei, ori deloc. Nu pot să risc să fiu scos de pe piață chiar și pentru multe milioane de euro”, e ferm Necșulescu.
Patronul Jidvei a cumpărat şi castelul podgoriei, anterior deținut de o familie de grofi unguri. Castelul de Baltă a fost recondiționat și amenajat conform obiceiurilor medievale. În crama castelului se țin ospețe și degustări de vinuri pentru oaspeți din țară și străinătate ori parteneri de afaceri iar pe locul fostelor grajduri sunt și câteva camere pentru cazare cu dotări de cinci stele în același stil classic.
Castelul apare, de altfel, pe eticheta vinurilor de Jidvei. Odată ce, în domeniul vinurilor Jidvei s-a înscris printre campioni, patronii vor să intre puternic şi pe o altă piaţă. Proiectul unor sere întinse pe zeci de hea este deja bugetat iar Jidvei a cumpărat din India o centrală de 1 MW pe care a dat 700.000 de euro. Ea va funcţiona cu biomasă, mai precis cu boasca rămasă de la struguri şi cu părţile taiate din butaşi. Pentru că va fi un sistem în cogenerare, electricitatea produsă va fi livrată în sistem pentru compensare cu furnizorul iar căldura va alimenta serele.
Toate legumele produse vor fi crescute bio. De această dată produsele serelor se vor găsi şi pe piaţă pentru vânzare. Seniorul vede în roz viitorul companiei. Are oamenii, resursele și voința pentru a face lucrurile să meargă bine. De la balconul castelului său arată dealurile cultivate cu viță de vie și spune că totul e al lui și va fi în continuare. Susţine că nu vrea să audă de politică și politicieni, deşi aceştia îi tot dau târcoale pentru a-l înscrie într-un partid sau altul. Vrea doar să fie lăsat în pace să-şi facă treaba în continuare. Are, însă, un of mare. “Dacă ar fi 15-20 ca mine ţară, n-am mai avea probleme cu mâncarea şi cu criza. Dar dacă toţi vor să dea tunuri... ”.
După datele de anul trecut Jidvei este ceea de-a treia companie producătoare de vinuri din România după cifra de afaceri – 18,2 milioane de euro. Primele două sunt Murfatlar şi Cotnari. Producţia anului trecut a fost de 85.000 de hectolitri. În schimb, familia Necşulescu este cea mai bogată dintre toate celelalte care au afaceri în vinificaţie. Potrivit topului Forbes din 2010 averea patronilor Jidvei era de 68 de milioane de euro. Preluata de pe money.ro