Cu ceva timp in urma cineva ma intreba, de ce scriu. I-am spus simplu, pentru ca imi vine. Si mai e un motiv real, acela de a da de gandit. De exemplu, unora care se cred buricul pamantului si au impresia ca lumea se invarte dupa ei. Ma refer la egoisti si narcisisti. Stiti cand le descoperi caracterul ? Cand te imprietenesti cu ei. Ca asa, de la distanta, toti sunt perfecti. Nu ai timp sa ii descoperi.
Sunt unii care, orice propunere iti fac, nu se gandesc decat la binele lor. N-o sa auzi niciodata din gura lor expresia "Lasa-ma pe mine, tie sa-ti fie bine !". Ei tot timpul vor ceva si tot timpul sunt nefericiti, nemultumiti, neimpliniti, nesatisfacuti, saraci, parasiti de toti ... bla bla.
Nu daruiesc aproape niciodata nimic. Sau daca dau, nu dau de la ei, din suflet, "sa-si rupa de la gura", ci dau de la altii. Adica din ce le prisoseste si n-au nevoie. Pe romaneste "Ia-o tu, ca oricum o aruncam !". Nici cadouri nu fac. Sau daca o fac, calculeaza cu mare interes.
Cand auziti pe cineva ca se plange, sa fiti cu mare bagare de seama, pentru ca precis are un motiv ascuns. Cei care daruiesc, nu conteaza ce, chiar si iubire, aproape intotdeauna sunt inconjurati de prieteni si familie si sunt fericiti.
Sa stiti ca altruismul se invata. Nu te nasti cu el. Cei care se nasc asa, sunt foarte rari si au ceva divin. Omul se naste egoist. Este gena conservarii, instinctului, supravietuirii. Si daca familia ii incurajeaza aceste trasaturi, respectivul este pierdut pe viata. Afectat nu va fi doar el, ci majoritatea celor care vor crede in el: prieteni, parteneri de afaceri, neveste, barbati, copii, parinti.
Si stiti ce e tragic, faptul ca narcisistul, egoistul, chiar daca constientizeaza, nu poate sa se schimbe. El nu intelege de ce trebuie sa dea la schimb ceva. :)
O alta chestie interesanta ...
Nu stiu daca ati observat, intr-o relatie sentimentala, iubirea devine cel mai egoist sentiment, cand un partener iubeste, iar celalalt nu.
Iubirea reprezinta un dar. Cine iubeste, asteapta sa fie iubit. Cand nu mai primeste, si totusi el daruieste, apare frustrarea si reactia normala: "Eu iti daruiesc, tu de ce nu imi daruiesti ?". La prima vedere pare corect. La o a doua vedere, este un gest egoist. Imaginati-va ca va place ceva anume la o persoana. Va duceti la ea, scoateti din buzunar un teanc de bani si ii spuneti: "Uite banii, da-mi-l !". Exact asa e si cu sentimentul. Nu poti lua cu forta ceva. :)
Cati pricep asta ? Cati egoisti inteleg ca partenerul nu este un bun de folosinta indelungata ?
28 de ani
-
Je suis madame Rouillard. Azi se implinesc 28 de ani de cand ne-am
casatorit.La 18 ani, m-am indragostit de Philippe. De fapt, ca sa respectam
ordinea is...
Acum o lună
7 comentarii:
Substanţială temă... Aş spune însă că te naşti altruist. În familie înveţi să te conformezi unor norme social-morale "e bine să faci cadouri" din varii motive. Sau îţi orientează felul în care controlezi altruismul. Unele familii îşi orientează membrii către altruism şi dăruire doar dacă există un scop în spatele actului dăruirii şi atunci produce egoişti-narcisişti, cum spui tu. Altele îi învaţă o ierarhie de valori şi un cod moral sănătos, nu neapărat util şi de aici apar altruiştii ăia ideali la care te gândeşti tu. Alţii îşi şlefuiesc singuri altruismul, deschizând bine ochii asupra lumii, văzând regulile jocului, ale grupului. Aia cu "ţie să-ţi fie bine, lasă-mă pe mine" ţine de un alt domeniu, al sacrificiului, mai delicat şi complex, o temă generoasă în sine. În privinţa sentimentelor, acolo e, cred eu, cel mai complicat. Sigur că nu poţi lua cu forţa, aşa cum nu poţi cumpăra sentimente. Dar esenţa unui sentiment împlinit e dăruirea reciprocă, altfel balanţa nu funcţionează. Prin urmare, e singurul loc unde, ca să funcţioneze un sentiment, e nevoie de reciprocitate, altfel e ceva steril, care moare (violent sau nu) de la sine. Pe de altă parte, în sfera sentimentelor (că e iubire între un bărbat şi o femeie, că e iubire maternă/paternă/fraternă sau prietenie, ce-are a face proprietatea ? Verbul a avea şi proprietatea asupra cuiva sunt incompatibile cu sentimentul. Când iubeşti, nu posezi, nici pe timp scurt, nici pe timp lung, ci comunici la diverse niveluri. Cei care înţeleg asta, formează cupluri sau relaţii stabile. Cei care vor să posede bunuri şi indivizi umani sunt feudalii relaţiilor umane. Iar feudalitatea, teoretic, e depăşită de prin Evul Mediu... :)
...ehm, corecţie, din grabă s-a iţit un dezacord, care mă zgârie pe creier şi trebuie corectat: Unele familii îşi orientează membrii către altruism şi dăruire doar dacă există un scop în spatele actului dăruirii şi atunci produce egoişti-narcisişti...
Voiam să zic "unele familii... produc".
Eu m-am regasit in alta motivatie a scrisului.
"Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost". Bernanos a zis-o, Paler a preluat-o, iar eu am achiesat doar :)
Cat despre egoism, cu totii dam dovada de el. Unii mai mult, altii mai putin, pe masura capacitatilor intelectuale si sufletesti. Mai mult decat a constata nu cred ca avem ce face.
@Monica, asa e, invatam sa iubim, sa daruim, sa fim fericiti.
Multe aspecte ai atins aici. Cred ca ne nastem egoisti sau altruisti..in functie de mostenirea genetica..apoi ne putem schimba in functie de educatie si diverse conjuncturi. In ce priveste a darui..trebuie mai intai sa ai ce darui..chiar si iubire..unii nu daruiesc pentru ca nu au ce..Si trebuie sa stii sa si primesti..altfel nu poti darui la infinit. De acord cu tine..nu astepta sa primesti inapoi de la cel ce ai daruit..darurile vin de obicei de la cine nu te astepti :)
Sarbatori frumoase!
Fly, multumesc pentu gandul bun si pentru urari ! Iti doresc sanatate si frumusete in jur ! Da, sa ai ce darui, si cui sa daruiesti.:)
Şi mie imi place să dăruiesc, dar nu mă supără că nu primesc la schimb ceva. Bucuria şi satisfacţia actului în sine sunt ele însele nişte răsplăţi. Am observat chiar, în unele cazuri, că persoanele respective au apreciat asta şi şi-au schimbat atitudinea. E drept, în puţine cazuri :))
Trimiteți un comentariu