joi, 16 iulie 2009

locul meu este aici


Am pornit aceasta postare de la un comentariu facut pe un alt blog, in care subscriam la indignarea autorului referitor la mizeria din jurul nostru. Indignarea la stresul cotidian si la lucrurile frumoase pe care nu le mai vedem, pentru ca retina noastra a ramas sensibila doar la aritmetica elementara.
...
Sunt revoltat pe oamenii acestei tari, pe incultura, pe prostie, pe analfabetism, pe lipsa unor valori universale si vechi.
Candva in istorie am avut constiinta acestora. Faradelegi erau si atunci, insa omul obisnuit avea notiunea valorii elementare, trudita cu sudoare, dobandita, mostenita si nicidecum furata. Si pe care o apara cu pretul vietii. Apoi au venit comunistii si au rasturnat caruta, dand prostului averea desteptului. A dezradacinat omul de traditii, facandu-l sa uite tot ce-a fost bun, sa uite invatatura scrisa sau nescrisa, lipsindu-l de repere morale pentru faptele sale.
Acum, romanul va trebui sa reinvete tot ce-a uitat, pornind de la bobul de grau, fierul batut pe nicovala si leul numarat si pus deoparte pentru zile negre. Asa era demult, asa va fi de-acum inainte, fie ca vrea, fie ca nu.

Reflectand la ce este in jur, incep sa realizez ca o vreme vom ramane un popor primitv in cuget si simtiri. Un popor care a instituit alte norme de convietuire, punand mai presus de orice banul, si lasand la coada grija pentru sine si aproape.
Am avut ocazia sa vad cu ochii mei cum sute de mii de dolari nu mai valoreaza nimic. Unde ? La Spitalul Fundeni, la sectia de oncologie. Oameni grei, care au adunat munti de bani, si-au neglijat sanatatea, familia si s-au trezit cand era prea tarziu.
Obisnuiti cu faptul ca pot cumpara orice, nu le venea sa creada ca nu pot cumpara sanatatea.
Dar mai dureroasa decat pierderea sanatatii este prierderea invataturii. Adica invatatura pe care trebuie s-o dai copiilor. In iuresul cotidian copiii au devenit o povara. Multi, constienti ca pentru ei muncesc, le pun la dispozitie bani si uita de ei aproape complet. Apoi, cand e tarziu sa mai repare ceva, asista neputinciosi la faptele reprobabile ale odraslelor. Odrasle care cred ca li se cuvine totul si nu au notiuni elementare despre bine si rau, munca si nemunca, lege si faradelege, si care in cativa ani vor papa toata agoniseala parintilor.
Cunosc indeaproape o famile cu nume greu in businessul romanesc, cu un copil, acum de 35 de ani, care nu stie decat sa ceara: "mami, imi iei si mie un Porche ?" si se scoala la 4 dupa-amiaza, dupa ce-a "spart" 1000 euro in noaptea precedenta la Bamboo. Am incercat sa vorbesc cu parintii lui, sa le spun adevarul, dar nu am avut cu cine sa vorbesc.

Suntem o natie care va trebui sa-si recastige valorile cu "arma in mana", asa cum au facut-o americanii si europenii acum 200 de ani. Toate tarile civilizate au trecut prin aceasta proba de foc si de aceea au ajuns acolo unde sunt azi, si le invidiem. Poate sunt absurd, dar cred ca fiecare om apartine pamantului unde s-a nascut el si inaintasii lui. Si nu-si da seama de asta decat atunci cand e departe.
...
La un moment dat si eu am cochetat cu gandul pribegiei. Poate am s-o fac intr-o zi, sau poate nu. Dar inainte, am sa ma gandesc la urmatoarele: nu sunt convins ca pe alte meleaguri voi gasi oameni care sa simta ce simt eu si cu care voi putea comunica la fel, pe dulcea mea limba. Oameni care sa aiba aceleasi ganduri, sa fi trait aceleasi experiente, sa simta ce simt eu. E usor sa vezi frumosul, bucuria si sa ignori tristetea.
Stiti ce ma doare ? Cunosc o gramada de oameni "adevarati", care din cauza disperarii vor sa plece din tara, sa aleaga raul cel mai mic. Oameni care isi dau seama ca singurul fel in care mai pot supravietui, este sa fure. Acestora le spun ca bazele economiei mondiale se vor schimba in totalitate. Ca ce-a fost ieri, maine nu va mai fi, ca tarile care ieri ne-au vrut, acum nu ne mai vor, si vor face tot posibilul sa ne goneasca. Cine vrea sa simta pe pielea lui asta, n-are de cat. Bine, ca vor fi si variante ca: sa te mariti cu un strain sau sa-ti puna Dumnezeu mana in cap. Altfel, vei fi nevoit sa faci munca de jos. Decent, dar tot ultimul om vei fi.
Dar sa revin. Imi dau seama ca plecand va trebui sa accept locul doi, adica de slujbas, furnicuta angrenata intr-un sistem superconsumist si supermarketizat, cu care nu sunt de acord. Asta e, sunt un rebel prin definitie.
Deocamdata cred ca locul meu este aici pe acest pamant si n-am sa capitulez curand. Sau cine stie, poate amploarea evenimentelor va fi peste masura unui simplu om.

Continui sa cred ca in tara asta sunt oameni de o suta de ori mai valorosi ca in alte parti. Oameni care vor sa schimbe ceva si care se incapataneaza sa spere. Printre ei ma numar si eu. Din pacate, nu sunt foarte multi cei care si-au pastrat valorile si credinta.
Si tot din pacate, acum, natia romana se afla, comparativ, undeva pe o scara care se clatina si vrea sa paseasca pe scara vecina. Am o veste proasta. Nu se poate ! Ca sa urce pe cealalta scara, va trebui sa se dea jos. Si vestea buna, unii din noi se afla deja dincolo. Smile!

Tot ce avem de facut, este sa ne cautam, sa comunicam si sa construim impreuna.

16 comentarii:

Alexandru spunea...

Daca as fi putut as fi spus-o eu.
Cand odraslele acestor oameni vor muri, vom ramane noi, dar mai saraci, mai inculti.
E timpul sa facem ceva real. Orice.

Alexandru

Angela Ribus spunea...

Inca o data ma regasesc in ceea ce scrii.
Si locul meu e aici.

Pentru ca intr-un fel sau altul ne-am gasit si, iata, putem comunica, nu-ti pot spune decat ca poti conta pe mine.

pheideas spunea...

Angela, stiu ca esti o fata deosebita ! Iti multumesc !

MildSunnyStar spunea...

Are varul meu o vorba- pe perioada de criza ies oamenii de valoare la suprafata :) Si asa si este. Dar e nevoie de foarte mult curaj pentru asta.
Romanul are tot ce ii trebuie-doar ca non valorile sunt la mare pret in taraa sta... :( Inca mai sunt la mare pret:(

MildSunnyStar spunea...

Continui sa cred ca in tara asta sunt oameni de o suta de ori mai valorosi ca in alte parti. Oameni care vor sa schimbe ceva si care se incapataneaza sa spere. Printre ei ma numar si eu. Din pacate, nu sunt foarte multi cei care si-au pastrat valorile si credinta.


Asta s-o crezi tu. Sunt mult mai multi decat se crede... Doar ca unii din ei se simt marginalizati, si nu-si arata fata... Ca deh, e greu sa fii altfel decat restul... :|

pheideas spunea...

MildSunnyStar, cati oameni deosebiti iti intra pe blog si iti scriu ? :) Eu ii astept ...

Paul spunea...

Domnule ma inclin in fata acestui gand, am fost fugit si am venit, era sa primesc RU nr. ca etnic german si am renuntat pentru ca mama, bunica si altii ce s-au caznit a ma creste, m-au invatat sa cred ca, acest pamant merita trudit si respectat, este al meu, al tau, al tuturor ce am vazut lumina zilei aici si pentru bogatia lui macar trebuie pretuit.
Ma inclin cu respect in fata gandului tau!

pheideas spunea...

Paul, iti multumesc pentru gand. Si eu te respect la fel de mult.

Rontziki spunea...

Si eu simt ca sunt de aici :) si sunt absolut convinsa ca la noi exista foarte multe valori, e-adevarat ca probabil prea putin promovate, indiferent de domeniu...
In ce priveste cealalta fata a monedei, coruptie, incultura si alte de-astea au existat dintotdeauna si cam peste tot...in tari "civilizate" din europa de exemplu, nu dau nume, incultura este indiscutabil mai adanca si cei mai multi, oameni care castiga f bine in tarile alea, nu stiu notiuni elementare de geografie a continentului, istorie, literatura si altele, totul se opreste la granitele tarii lor...
Asa ca sa nu ravnim la cultura altora si sa fim mandri valorile si de spiritualitatea noastra...mai avem de invatat in multe, nimic de zis, dar, asa cum spunea MildSunnyStar, sper ca vremurile de criza sa aduca in fata oamenii valorosi si sa repuna sistemul de valori in ordinea fireasca :)
Si mai sper ca media sa nu mai indoctrineze mintile promovand numai aberatii cu care sa ajungem sa ne identificam ca natie...

Lav spunea...

Romania e o tara foarte frumoasa! Uneori tin sa cred...ca e pacat faptul ca este populata de oameni...!
Foarte bun continut! :)

pheideas spunea...

MLav, multumesc pentru aprecieri ! Oameni suntem si noi, si ne duce mintea sa facem ceva. Sper sa si reusim. :)

Cristian spunea...

Minunata postarea !
Nu pot sa inteleg cum un strain a exprimat 100% ceea ce gandesc si eu.
Am scris si eu sub diverse forme ceea ce am citit aici dar nu am avut claritatea exprimarii dvs.
Ma bucur ca sunt oameni care gandesc asa !
Numai bine !

pheideas spunea...

Crisitan, n-as vrea sa crezi ca iti sunt superior in vreun fel. Imi pot exprima gandurile cu usurinta datorita meseriei: comunicare ... verbala, vizuala etc. In ce priveste gandurile, intre noi nu este nicio diferenta si asta ma bucura. Iti multumesc mult pentru aprecieri.

cora spunea...

pheideas ,am gasit abia azi LOCUL MEU ESTE AICI,rasfoiesc de cateva zile blogul tau si imi place foarte mult ,gasesti multe lucruri interesante...FELICITARI..iar despre ce ai scris aici vreau sa spun ca generatiile de tineri crescuti in perioada asta vor deveni90% niste ratati si este vina si a bietilor parinti care cum ai spus muncesc din greu.Cam toti spun ca o fac pentru ca ,odraslele lor sa nu sufere aceleasi lipsuri ca si ei.Rezultatul...odraslele nu mai au simtul valorii. Iar despre cei care aleg sa plece in alte tari....pretul platit este enorm.Pentru o viata mai buna devin niste dezradacinati,au comfort dar nu mai au liniste isi pierd radacinile si nu se mai simt bine nicaieri...acolo duc dorul casei de aici si aici doru unei vieti materiale mai bune..

pheideas spunea...

@cora, nu ma mai lauda atat, ca nu-mi place ! :) am un blog, poate mai interesant decat multe altele. acum depinde pentru cine ..., pt ca multor altora nu le spune nimic.:)
am scris atat pentru ca vreau ca cei care ma citesc sa "vada" cu cine stau de vorba.:)
referitor la comentariul tau, habar nu am ce sa mai cred; ma uit in jur si am impresia ca nimeni nu-si mai gaseste locul. umblam ca zombie dupa idealuri pe care nu putem sa le definim. cum imi spunea cineva, candva: "o sa-mi dau seama, cand o sa intalnesc !".
unii isi cauta locul in civilizatie, altii in pustiu. cred ca ar trebui sa inchidem ochii si sa meditam.:)

Anonim spunea...

Si eu simt ca "acasa" e aici.
A pleca trebuie sa fie ca un transplant de suflet. Si tot nu ii cred pe cei ce spun ca nu le mai este dor de tara asta.