luni, 27 aprilie 2009

a fost odata ... 27 aprilie






Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Adrian Paunescu

4 comentarii:

Paul spunea...

Cat adevar graiesti, se vede ca te-a incercat viata, mult de tot as zice, altfel, n-ai putea cugeta asa.
Imi cer scuze ca nu am venit la tine pana acum, m-am hotarat sa-ti caut comentariul de la mine si astfel, am reusit sa patrund in lumea ta.

pheideas spunea...

Multzam fain ! :)

desculta spunea...

doamne ce mult imi placea cantecul asta. aveam prieteni ce il cantau la chitara. gandeam atunci ca ai mei sunt nemuritori.

pheideas spunea...

Da, e trist, mai ales pentru cei ce i-au pierdut.