"Mylène Jeanne Gautier s-a născut la Pierrefonds la data de 12 Septembrie 1961, în Quebec, Canada, o suburbie a Montrealului, din părinţi originari din Franţa. Familia ei s-a reîntors în Franţa când ea avea doar 8 ani. A vândut până acum, peste 20 de milioane de discuri.
Mylène provine dintr-o familie cu patru copii: Brigitte, născută în 1959, Jean-Loup, născut în 1960 şi Michel, născut în 1969. La vârsta de 18 ani, părăseşte şcoala, pentru a urma o carieră artistică. Se înscrie la teatru unde şi obţine rolul lui Zézette, în piesa "Le Père Noël est une ordure".
Să joc pe scenă mi-a făcut plăcere, dar m-a şi tulburat în acelaşi timp. Îmi plăcea să-i privesc pe ceilalţi în timpul repetiţiilor, era un univers care mi-a plăcut, dar, spre exemplu, nu voiam să urc pe scenă. Ciudat.
Apare într-un spot publicitar, pentru Ikéa şi Le Chat. În anul 1983, Mylène îl cunoaşte pe Laurent Boutonnat. La acea vreme nu îşi dorea să devină cântăreaţă, dar, a acceptat provocarea. Împreună cu un prieten, Jérôme Dahan, Boutonnat a început să compună melodiile. Mylène urma să fie cea care le va interpreta. Astfel, în anul 1984, apare primul ei single, Maman a tort, single care a deranjat la vremea respectivă, prin versuri, atitudine şi ritm. Cu greu casele de discuri aveau să fie de acord cu semnarea unui contract.
Tot în această perioadă, Mylène decide să îşi schimbe numele de scenă, din Mylène Gautier în Mylène Farmer, ca şi un omagiu adus actriţei americane Frances Farmer. Single-ul "Maman a tort", s-a bucurat în schimb de un mic succes printre ascultători, până în luna martie a acelui an, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare, în ciuda videoclipului uşor cenzurat de către FR3, şi turnat dintr-un buget de doar 1000 de Euro. Dat fiind acest mic succes, înregistrează şi o versiune în engleză a piesei, intitulată "My mum is wrong".
În acelaşi an, Mylène refuză trei proiecte: "Bip bou rock'n roll", "L'amour au téléphone" şi "I do love you". În 1985, apare cel de-al doilea single, intitulat "On est tous des imbéciles", cu un titlu expresiv pe faţa B, şi anume "L'annonciation", care nu se bucură de prea multă apreciere, radiourile catalogând-o "Mylène est une imbécile, et vous?". Pentru a fi rapid uitat, nu se filmează nici un clip pentru acest single, iar colaborarea cu Jérôme se încheie brusc, prin ruperea contractului cu casa de discuri RCA. Mylène şi Laurent, semnează de această dată cu o nouă casă de discuri, Polydor.
Tot în acelaşi an, Mylène lansează ce-l de-al treilea single, "Plus grandir", care, de această dată se bucură de un buget mai mare. Cu versurile scrise de Mylène, acest single se aştepta a fi un mare succes, dar a sfârşit cenzurat de majoritatea radiourilor, care au considerat versurile ca fiind... prea morbide. A urmat un videoclip: o tânără, plimbându-se într-un cimitr, vizitându-şi propiul mormânt. Melancolie şi... frică. Asta se poate deduce deja din atitudinea adoptată de Mylène. Single-ul s-a vândut în aproape 100.000 de exemplare.
Dar, vânzările nu sunt destul de consistente încă. În 1986, Laurent Boutonnat scrie versurile pentru noul single, "Libertine", iar muzica urmează a fi compusă de Jean-Claude Déquéant. Astfel, având un buget de 450.000 de Franci, în pădurea Rambouillet, Laurent Boutonnat filmează clipul pentru "Libertine", care se dovedeşte a fi un scurt metraj, acesta având nici mai mult, nici mai puţin de 11 minute. Pentru promovare, a rugat cinematografele, să-l difuzeze, înaintea fiecărui film, dar fiind prea lung, oferta a fost refuzată. Ca urmare, s-a luat decizia difuzării gratuite a clipului, în Paris. Efectul a fost resimţit imediat. Peste 500.000 de copii vândute. Fiind primit de public foarte bine, single-ul a fost distribuit DJ-ilor pentru difuzări în discoteci.
În sfârşit, în luna aprilie a lui 1986, primul album a lui Mylène vede lumina zilei. "Cendres de lune" se numea, şi a fost distribuit la vremea respectivă, pe mai multe suporturi (casetă, vinil, etc...). El conţine 9 piese, inclusiv single-urile lansate precedent, înafară de "On est tous des imbéciles". În 1987 însă, apare single-ul "Tristana", acompaniat de "Au bout de la nuit". Clipul pentru Tristana este turnat de acelaşi Laurent Boutonnat. Single-ul este mai apoi integrat într-o nouă versiunea a albumului "Cendres de lune", care va conţine 12 piese, inclusiv două remixuri. Acesta din urmă, este vândut în 800.000 de exemplare.
La sfârşitul lui 1987, Mylène lansează "Sans contrefaçon". Cu peste 500.000 de exemplare vândute, single-ul devinde un imn pentru comunitatea gay. Este urmat de o piesă ceva mai lentă, "Ainsi soit je...", lansată pe disc laser, şi distribuită şi în Japonia. Ce-l de-al doilea album, îşi face apariţia în 1988, intitulat "Ainsi soit je", şi sparge gheaţa cu peste 1.800.000 de exemplare vândute în prima zi.
"Pourvu qu'elles soient douces" este un alt single, extras de pe albumul "Ainsi soit je..." şi va rămâne single-ul cu cel mai mare număr de exemplare vândute de Mylène, pentru un single: 700.000. Este acompaniat de un videoclip, devenit scurt metraj la rândul lui, cu 17 minute, şi intitulat "Libertine 2 - Pourvu qu'elles soient douces".
În 1989, după lansarea single-ului "Sans logique", Mylène pregăteşte primul turneu de promovare din cariera ei. Acesta a început pe 19 Septembrie 1989 la Grenoble, şi s-a încheiat pe 7-8 Decembrie la Paris, Bercy.
Mylène ia o pauză de câteva luni, timp în care îşi pregăteşte cel de-al treilea album, primul extras pe single, fiind difuzat la data de 18 Martie 1991. Astfel, "Désenchantée" devine cel mai bine vândut single, cu peste 1.300.000 de exemplare, fiind menţionat chiar şi în Cartea Recordurilor, ca şi "Cel mai vândut single...". Clipul a fost filmat de acelaşi Laurent Boutonnat, în Ungaria. Mylène a fost nominalizată chiar şi la "Victoires de la Musique", dar a fost ignorată complet. Dar, noul album, "L'autre", a adus cu el un nou look şi un nou manager. De asemenea, primul duet a apărut câteva luni mai târziu, duet împreună cu Jean-Louis Murat, piesa intitulându-se, "Regrets". Clipul a fost filmat alb-negru, cu nuanţe sepia, tot în Ungaria, într-un cimitir.
În 1991 apare un nou single, "Je t'aime mélancolie", fiind acompaniat de o altă piesă, "Mylène is calling". În Decembrie 1991, un fan intră înarmat în Studiourile Polydoor/EMI Record din Paris, ţinând un grup de angajaţi sub ameninţarea pistolului, cerând o întâlnire cu Mylene. Sfârşitul a fost tragic, împuşcând un recepţionist, după care s-a sinucis. Deşi a refuzat să vorbească despre incident, i-a marcat într-o oarecare măsură viaţa şi cariera. O alt scandal îi va umbri cariera la acel moment, după ce clipul pentru piesa "Beyond my control" a fost cenzurat de majoritatea canalelor de televiziune. Motivul? Prea mult sex şi prea mult sânge. Dar totuşi, acesta a fost difuzat în versiunea completă, doar după miezul nopţii. Deşi anunţase că se retrage, mai lansează totuşi un single, în lupta contra SIDA, numit "Que mon cour lâche".
În 1992 apare "Dance Remixes", care se vinde în 300.000 de exemplare în toată Europa. Dar, anul 1993, aduce întradevăr o umbră în cariera lui Mylène, informaţii despre ea, în această perioadă neexistând, sau fiind foarte puţine. Veştile cum că ar juca într-un film regizat de Laurent Boutonnat, se confirmă atunci când apare pe piaţă "Giorgino", la 5 Octombrie 1994. Filmul însă nu se bucură de un prea mare succes, moment în care Mylène a şocat toată media la acel moment, imediat după, luând decizia să părăsească Franţa, pentru o perioadă nedeterminată, optând pentru California, unde s-a bucurat de o viaţă privată, trăind în anonimat.
Am plecat de la Paris, pentru că am căzut într-un fel de pierdere a identităţii. La Los Angeles, nimeni nu mă cunoaşte. Umblând pe stradă, am regăsit sentimente pe care le credeam pierdute. Eram amorţită...
Tot restul carierei, Mylène avea să ţină viaţa privată şi relaţiile cât se poate de departe de presă, şi chiar până în ziua de azi, în ciuda faptului că este una dintre cele mai faimoase femei din Franţa, este şi una din cele mai misterioase. A căutat o viaţă diferită, un echilibru, care într-un final a creat o nouă Mylène. În perioada în care a stat în California, Mylene a început lucrul la al patrulea album, "Anamorphosee" care a reprezentat o schimbare totală de stil pentru regina muzicii pop din Franţa. Albumul este foarte american, şi are un sound mai mult rock decât pop. A fost lansat de single-ul "XXL". A debutat ca şi #1, dar eclipsat într-un fel de primele trei. Cu 5 single-uri şi câteva concerte, albumul s-a vândut până la urmă în 1.400.000 copii doar în Franţa. Deţine de asemenea recordul pentru cel mai exportat album in 1996. A fost lansat în Octombrie 1995, după aproape trei ani de tăcere. Al doilea single de pe acest album, apare la sfârşitul lui 1995: "L'instant X". Mai târziu apare şi single-ul "California", iar în Septembrie 1997 apare şi albumul "Live a Bercy". Pe 16 Noiembrie, "Rêver" a fost lansat, acompaniat de un videoclip Live. Două extrase au luat naştere de pe acest album, "La poupée qui fait non" (cel de-al doilea duet, cu Khaled), şi "Ainsi soit je". Din nou, după aceste succese, Mylène se retrage în anonimat, până în 1999.
Următorul album se numeşte "Innamoramento", iar primul extras pe single este "L'Âme-stram-gram", care apare în Martie 1999. La 8 Iunie, este lansat "Je te rends ton amour", care ne-o arată pe Mylène într-o baie de sânge, în mijlocul unei biserici. Scenele de viol sunt din nou, cenzurate de telviziuni. Dar, de această dată, videolclipul este lansat în format K7. 70.000 de copii au fost vândute, profitul fiind donat luptei înpotriva SIDA.
Odată cu lansarea celui de-al cincilea album, Mylène, revine pe scenă, eveniment anunţat practic de piesa "Souviens-toi du jour". "Mylenium Tour", a fost un succes enorm, de la Paris şi până la Moscova. Din nou, estimările copiilor vândute la acest album se ridică în jurul cifrei de un milion.
Lansează de asemenea cariera tinerei Alizée, o fată de 16 ani, cu single-ul, "Moi... Lolita", care a rămas cel mai bun single, şi number one în clasamentele anului 2000. Alizée, lansează albumul "Gourmandises", întregum album fiind scris de Mylène, şi compus de Laurent Boutonnat.
Imaginea pe care Alizée a promovat-o, a fost cu grijă creată de Farmer şi Boutonnat; Nu a avut voie să dea decât puţine interviuri, nu mai mult de 20 de minute pe interviu, şi doar un număr mic de apariţii promoţionale. În 2005 Alizée a părăsit casa de producţie condusă de Boutonnant, al treilea album, care era aşteptat undeva pe la sfârşitul lui 2005, neapărând încă. Recordurile la vânzări, ale albumelor lui Alizée, au generat peste 10 milioane de euro pentru Mylene în 2001.
La 22 Ianuarie 2000, a avut loc decernarea premiilor NRJ Music, Mylène câştigând trei trofee, la trei nominalizări: "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", "Cel mai bun album francez" şi "Cel mai bun concert". Succesul a fost urmat de decernarea premiilor NRJ Music, din 2001, unde a câştigat din nou un trofeu, pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză". Tot în 2001 lansează un single pentru filmul "Razmokets", intitulat "L'histoire d'une fée, c'est...". Single-ul nu beneficiază de promo, nici de videoclip, dar este vândut în 40.000 de exemplare. Şi din nou, o tăcere de un an....
Această tăcere a fost spartă, odată cu lansarea celui de-al treilea duet, cu Seal. "Les mots", a fost lansat în Octombrie, şi a fost vândut în 500.000 de copii. Este lansat şi un album, "Best Of...", intitulat "Les mots", la fel ca şi single-ul. Acesta conţine toate single-urile lansate de Mylène până la acel moment (înafară de "On est tous des imbéciles").
La 19 Ianuarie 2002 are din nou loc decernarea premiilor NRJ Music. Mylène câştigă pentru a treia oară consecutiv, premiul pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", şi oferă prima apariţie televizată împreună cu Seal. În Aprilie lansează un alt extras pe single, "C'est une belle journée". Tot în 2002 două artiste reproduc piesa "Désenchantée", prima fiind cântăreaţa de origine belgiană, Kate Ryan în Martie 2002, şi Leloo (remixată de Mad House) în Iunie 2002. Un al treilea extras pe single apare cu piesa "Pardonne-moi", cu un videoclip elegant, regizat de Laurent Boutonnat. Single-ul va fi vândut în 150.000 de exemplare.
La 18 Ianuarie 2003, Mylène este din nou nominalizată la NRJ Music, la categoria "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", premiu pe care îl şi câştigă, pentru a patra oară consecutiv. Apare la televizor, cântând "Rêver", acompaniată la pian de, Yvan Cassard. "J'en ai marre" este single-ul cu care Alizée a anunţat ce-l de-al doilea album, "Mes courants électriques", album scris de Mylène şi compus de acelaşi Laurent Boutonnat.
17 Decembrie 2004 este data la care Mylène anunţă o serie de 13 concerte unice, care se vor ţine consecutiv la Bercy, deoarece scena nu poate fi transportată. Biletele se vând imediat. Abia în Februarie 2005, se aude primul single de pe noul album. Acesta este "Fuck them all", şi a fost lansat pe 14 Martie 2005. Albumul "Avant que l'ombre" era aştepat undeva în Aprilie 2005. Şi întradevăr, la 4 Aprilie 2005, magazinele au stat deschise toată noaptea pentru a face faţă numărului foarte mare de cereri. Albumul a fost considerat de unii prea vulgar, sau prea lent, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă number one, în prima săptămână de la lansare.
Au urmat pe rând, extrasele de pe single, de pe noul album. Piese cum ar fi, "Q.I.", "Redonne-moi". Luna Ianuariea a lui 2006 se anunţă plină de evenimente. Pe 13, încep concertele de la Bercy, iar pe 8, Mylène dă un interviu, la TF1, în scop promoţional. La acea vreme, anunţa că va fi ultimul ei interviu la o televiziune.
Însoţite de o puternică campanie publicitară, cele 13 concerte de la Bercy încep în ziua Z, 13 Ianuarie.
La trei sferturi de oră de la începerea filmului, în întunericul complet de la Bercy s-a auzit de două ori "Shut up!", apoi în acorduri asurzitoare şi o larmă de nedescris, reflectoarele au luminat pentru o clipă plafonul, dezvăluind o capsulă din sticlă (sarcofag) care cobora încet spre scena din mijlocul spectatorilor.
Mylene a mai spus că nu a putut organiza un tur în toată ţara, din cauza structurii complexe a scenei, şi a amplasamentelor, greu de transportat dintr-un loc în altul. A lansat un nou album live, cu un nou concert pe DVD, "Avant Que L'Ombre... a Bercy", în Decembrie 2006. În 2006, Farmer a lansat un videoclip pentru piesa "L'Amour n'est rien...", unul dintre cele mai provocatoare clipuri ale ei.
A înregistrat un single cu Moby, "Slipping Away (Crier la vie)", care a fost lansat în Septembrie 2006, şi care a devenit cel de-al patrulea single al ei, number one în Franţa.
La 19 Iunie 2008, a fost lansat single-ul care anunţa cel de-al şaptelea album. "Dégénération" s-a numit single-ul, iar albumul, "Point de Suture" a fost lansat la data de 20 August 2008. Surprizele însă nu s-au încheiat aici, Mylène anunţând un turneu, pentru 2009, de această dată cu o scenă transportabilă.
Pe 12 Septembrie 2008 s-a anunţat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul "Point de Suture", acesta fiind "Appelle mon numéro", al doilea titlu de pe album. Prima difuzare pe radio a fost făcută de către Radio Vibration la data de 13 Septembrie 2008.
La data de 6 Ianuarie 2009 s-a difuzat clipul pentru "Si j'avais au moins...", piesă care a devenit ce-l de-al treilea extras pe single de pe album."
Sursa: mylene farmer ro.
Mylène provine dintr-o familie cu patru copii: Brigitte, născută în 1959, Jean-Loup, născut în 1960 şi Michel, născut în 1969. La vârsta de 18 ani, părăseşte şcoala, pentru a urma o carieră artistică. Se înscrie la teatru unde şi obţine rolul lui Zézette, în piesa "Le Père Noël est une ordure".
Să joc pe scenă mi-a făcut plăcere, dar m-a şi tulburat în acelaşi timp. Îmi plăcea să-i privesc pe ceilalţi în timpul repetiţiilor, era un univers care mi-a plăcut, dar, spre exemplu, nu voiam să urc pe scenă. Ciudat.
Apare într-un spot publicitar, pentru Ikéa şi Le Chat. În anul 1983, Mylène îl cunoaşte pe Laurent Boutonnat. La acea vreme nu îşi dorea să devină cântăreaţă, dar, a acceptat provocarea. Împreună cu un prieten, Jérôme Dahan, Boutonnat a început să compună melodiile. Mylène urma să fie cea care le va interpreta. Astfel, în anul 1984, apare primul ei single, Maman a tort, single care a deranjat la vremea respectivă, prin versuri, atitudine şi ritm. Cu greu casele de discuri aveau să fie de acord cu semnarea unui contract.
Tot în această perioadă, Mylène decide să îşi schimbe numele de scenă, din Mylène Gautier în Mylène Farmer, ca şi un omagiu adus actriţei americane Frances Farmer. Single-ul "Maman a tort", s-a bucurat în schimb de un mic succes printre ascultători, până în luna martie a acelui an, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare, în ciuda videoclipului uşor cenzurat de către FR3, şi turnat dintr-un buget de doar 1000 de Euro. Dat fiind acest mic succes, înregistrează şi o versiune în engleză a piesei, intitulată "My mum is wrong".
În acelaşi an, Mylène refuză trei proiecte: "Bip bou rock'n roll", "L'amour au téléphone" şi "I do love you". În 1985, apare cel de-al doilea single, intitulat "On est tous des imbéciles", cu un titlu expresiv pe faţa B, şi anume "L'annonciation", care nu se bucură de prea multă apreciere, radiourile catalogând-o "Mylène est une imbécile, et vous?". Pentru a fi rapid uitat, nu se filmează nici un clip pentru acest single, iar colaborarea cu Jérôme se încheie brusc, prin ruperea contractului cu casa de discuri RCA. Mylène şi Laurent, semnează de această dată cu o nouă casă de discuri, Polydor.
Tot în acelaşi an, Mylène lansează ce-l de-al treilea single, "Plus grandir", care, de această dată se bucură de un buget mai mare. Cu versurile scrise de Mylène, acest single se aştepta a fi un mare succes, dar a sfârşit cenzurat de majoritatea radiourilor, care au considerat versurile ca fiind... prea morbide. A urmat un videoclip: o tânără, plimbându-se într-un cimitr, vizitându-şi propiul mormânt. Melancolie şi... frică. Asta se poate deduce deja din atitudinea adoptată de Mylène. Single-ul s-a vândut în aproape 100.000 de exemplare.
Dar, vânzările nu sunt destul de consistente încă. În 1986, Laurent Boutonnat scrie versurile pentru noul single, "Libertine", iar muzica urmează a fi compusă de Jean-Claude Déquéant. Astfel, având un buget de 450.000 de Franci, în pădurea Rambouillet, Laurent Boutonnat filmează clipul pentru "Libertine", care se dovedeşte a fi un scurt metraj, acesta având nici mai mult, nici mai puţin de 11 minute. Pentru promovare, a rugat cinematografele, să-l difuzeze, înaintea fiecărui film, dar fiind prea lung, oferta a fost refuzată. Ca urmare, s-a luat decizia difuzării gratuite a clipului, în Paris. Efectul a fost resimţit imediat. Peste 500.000 de copii vândute. Fiind primit de public foarte bine, single-ul a fost distribuit DJ-ilor pentru difuzări în discoteci.
În sfârşit, în luna aprilie a lui 1986, primul album a lui Mylène vede lumina zilei. "Cendres de lune" se numea, şi a fost distribuit la vremea respectivă, pe mai multe suporturi (casetă, vinil, etc...). El conţine 9 piese, inclusiv single-urile lansate precedent, înafară de "On est tous des imbéciles". În 1987 însă, apare single-ul "Tristana", acompaniat de "Au bout de la nuit". Clipul pentru Tristana este turnat de acelaşi Laurent Boutonnat. Single-ul este mai apoi integrat într-o nouă versiunea a albumului "Cendres de lune", care va conţine 12 piese, inclusiv două remixuri. Acesta din urmă, este vândut în 800.000 de exemplare.
La sfârşitul lui 1987, Mylène lansează "Sans contrefaçon". Cu peste 500.000 de exemplare vândute, single-ul devinde un imn pentru comunitatea gay. Este urmat de o piesă ceva mai lentă, "Ainsi soit je...", lansată pe disc laser, şi distribuită şi în Japonia. Ce-l de-al doilea album, îşi face apariţia în 1988, intitulat "Ainsi soit je", şi sparge gheaţa cu peste 1.800.000 de exemplare vândute în prima zi.
"Pourvu qu'elles soient douces" este un alt single, extras de pe albumul "Ainsi soit je..." şi va rămâne single-ul cu cel mai mare număr de exemplare vândute de Mylène, pentru un single: 700.000. Este acompaniat de un videoclip, devenit scurt metraj la rândul lui, cu 17 minute, şi intitulat "Libertine 2 - Pourvu qu'elles soient douces".
În 1989, după lansarea single-ului "Sans logique", Mylène pregăteşte primul turneu de promovare din cariera ei. Acesta a început pe 19 Septembrie 1989 la Grenoble, şi s-a încheiat pe 7-8 Decembrie la Paris, Bercy.
Mylène ia o pauză de câteva luni, timp în care îşi pregăteşte cel de-al treilea album, primul extras pe single, fiind difuzat la data de 18 Martie 1991. Astfel, "Désenchantée" devine cel mai bine vândut single, cu peste 1.300.000 de exemplare, fiind menţionat chiar şi în Cartea Recordurilor, ca şi "Cel mai vândut single...". Clipul a fost filmat de acelaşi Laurent Boutonnat, în Ungaria. Mylène a fost nominalizată chiar şi la "Victoires de la Musique", dar a fost ignorată complet. Dar, noul album, "L'autre", a adus cu el un nou look şi un nou manager. De asemenea, primul duet a apărut câteva luni mai târziu, duet împreună cu Jean-Louis Murat, piesa intitulându-se, "Regrets". Clipul a fost filmat alb-negru, cu nuanţe sepia, tot în Ungaria, într-un cimitir.
În 1991 apare un nou single, "Je t'aime mélancolie", fiind acompaniat de o altă piesă, "Mylène is calling". În Decembrie 1991, un fan intră înarmat în Studiourile Polydoor/EMI Record din Paris, ţinând un grup de angajaţi sub ameninţarea pistolului, cerând o întâlnire cu Mylene. Sfârşitul a fost tragic, împuşcând un recepţionist, după care s-a sinucis. Deşi a refuzat să vorbească despre incident, i-a marcat într-o oarecare măsură viaţa şi cariera. O alt scandal îi va umbri cariera la acel moment, după ce clipul pentru piesa "Beyond my control" a fost cenzurat de majoritatea canalelor de televiziune. Motivul? Prea mult sex şi prea mult sânge. Dar totuşi, acesta a fost difuzat în versiunea completă, doar după miezul nopţii. Deşi anunţase că se retrage, mai lansează totuşi un single, în lupta contra SIDA, numit "Que mon cour lâche".
În 1992 apare "Dance Remixes", care se vinde în 300.000 de exemplare în toată Europa. Dar, anul 1993, aduce întradevăr o umbră în cariera lui Mylène, informaţii despre ea, în această perioadă neexistând, sau fiind foarte puţine. Veştile cum că ar juca într-un film regizat de Laurent Boutonnat, se confirmă atunci când apare pe piaţă "Giorgino", la 5 Octombrie 1994. Filmul însă nu se bucură de un prea mare succes, moment în care Mylène a şocat toată media la acel moment, imediat după, luând decizia să părăsească Franţa, pentru o perioadă nedeterminată, optând pentru California, unde s-a bucurat de o viaţă privată, trăind în anonimat.
Am plecat de la Paris, pentru că am căzut într-un fel de pierdere a identităţii. La Los Angeles, nimeni nu mă cunoaşte. Umblând pe stradă, am regăsit sentimente pe care le credeam pierdute. Eram amorţită...
Tot restul carierei, Mylène avea să ţină viaţa privată şi relaţiile cât se poate de departe de presă, şi chiar până în ziua de azi, în ciuda faptului că este una dintre cele mai faimoase femei din Franţa, este şi una din cele mai misterioase. A căutat o viaţă diferită, un echilibru, care într-un final a creat o nouă Mylène. În perioada în care a stat în California, Mylene a început lucrul la al patrulea album, "Anamorphosee" care a reprezentat o schimbare totală de stil pentru regina muzicii pop din Franţa. Albumul este foarte american, şi are un sound mai mult rock decât pop. A fost lansat de single-ul "XXL". A debutat ca şi #1, dar eclipsat într-un fel de primele trei. Cu 5 single-uri şi câteva concerte, albumul s-a vândut până la urmă în 1.400.000 copii doar în Franţa. Deţine de asemenea recordul pentru cel mai exportat album in 1996. A fost lansat în Octombrie 1995, după aproape trei ani de tăcere. Al doilea single de pe acest album, apare la sfârşitul lui 1995: "L'instant X". Mai târziu apare şi single-ul "California", iar în Septembrie 1997 apare şi albumul "Live a Bercy". Pe 16 Noiembrie, "Rêver" a fost lansat, acompaniat de un videoclip Live. Două extrase au luat naştere de pe acest album, "La poupée qui fait non" (cel de-al doilea duet, cu Khaled), şi "Ainsi soit je". Din nou, după aceste succese, Mylène se retrage în anonimat, până în 1999.
Următorul album se numeşte "Innamoramento", iar primul extras pe single este "L'Âme-stram-gram", care apare în Martie 1999. La 8 Iunie, este lansat "Je te rends ton amour", care ne-o arată pe Mylène într-o baie de sânge, în mijlocul unei biserici. Scenele de viol sunt din nou, cenzurate de telviziuni. Dar, de această dată, videolclipul este lansat în format K7. 70.000 de copii au fost vândute, profitul fiind donat luptei înpotriva SIDA.
Odată cu lansarea celui de-al cincilea album, Mylène, revine pe scenă, eveniment anunţat practic de piesa "Souviens-toi du jour". "Mylenium Tour", a fost un succes enorm, de la Paris şi până la Moscova. Din nou, estimările copiilor vândute la acest album se ridică în jurul cifrei de un milion.
Lansează de asemenea cariera tinerei Alizée, o fată de 16 ani, cu single-ul, "Moi... Lolita", care a rămas cel mai bun single, şi number one în clasamentele anului 2000. Alizée, lansează albumul "Gourmandises", întregum album fiind scris de Mylène, şi compus de Laurent Boutonnat.
Imaginea pe care Alizée a promovat-o, a fost cu grijă creată de Farmer şi Boutonnat; Nu a avut voie să dea decât puţine interviuri, nu mai mult de 20 de minute pe interviu, şi doar un număr mic de apariţii promoţionale. În 2005 Alizée a părăsit casa de producţie condusă de Boutonnant, al treilea album, care era aşteptat undeva pe la sfârşitul lui 2005, neapărând încă. Recordurile la vânzări, ale albumelor lui Alizée, au generat peste 10 milioane de euro pentru Mylene în 2001.
La 22 Ianuarie 2000, a avut loc decernarea premiilor NRJ Music, Mylène câştigând trei trofee, la trei nominalizări: "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", "Cel mai bun album francez" şi "Cel mai bun concert". Succesul a fost urmat de decernarea premiilor NRJ Music, din 2001, unde a câştigat din nou un trofeu, pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză". Tot în 2001 lansează un single pentru filmul "Razmokets", intitulat "L'histoire d'une fée, c'est...". Single-ul nu beneficiază de promo, nici de videoclip, dar este vândut în 40.000 de exemplare. Şi din nou, o tăcere de un an....
Această tăcere a fost spartă, odată cu lansarea celui de-al treilea duet, cu Seal. "Les mots", a fost lansat în Octombrie, şi a fost vândut în 500.000 de copii. Este lansat şi un album, "Best Of...", intitulat "Les mots", la fel ca şi single-ul. Acesta conţine toate single-urile lansate de Mylène până la acel moment (înafară de "On est tous des imbéciles").
La 19 Ianuarie 2002 are din nou loc decernarea premiilor NRJ Music. Mylène câştigă pentru a treia oară consecutiv, premiul pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", şi oferă prima apariţie televizată împreună cu Seal. În Aprilie lansează un alt extras pe single, "C'est une belle journée". Tot în 2002 două artiste reproduc piesa "Désenchantée", prima fiind cântăreaţa de origine belgiană, Kate Ryan în Martie 2002, şi Leloo (remixată de Mad House) în Iunie 2002. Un al treilea extras pe single apare cu piesa "Pardonne-moi", cu un videoclip elegant, regizat de Laurent Boutonnat. Single-ul va fi vândut în 150.000 de exemplare.
La 18 Ianuarie 2003, Mylène este din nou nominalizată la NRJ Music, la categoria "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", premiu pe care îl şi câştigă, pentru a patra oară consecutiv. Apare la televizor, cântând "Rêver", acompaniată la pian de, Yvan Cassard. "J'en ai marre" este single-ul cu care Alizée a anunţat ce-l de-al doilea album, "Mes courants électriques", album scris de Mylène şi compus de acelaşi Laurent Boutonnat.
17 Decembrie 2004 este data la care Mylène anunţă o serie de 13 concerte unice, care se vor ţine consecutiv la Bercy, deoarece scena nu poate fi transportată. Biletele se vând imediat. Abia în Februarie 2005, se aude primul single de pe noul album. Acesta este "Fuck them all", şi a fost lansat pe 14 Martie 2005. Albumul "Avant que l'ombre" era aştepat undeva în Aprilie 2005. Şi întradevăr, la 4 Aprilie 2005, magazinele au stat deschise toată noaptea pentru a face faţă numărului foarte mare de cereri. Albumul a fost considerat de unii prea vulgar, sau prea lent, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă number one, în prima săptămână de la lansare.
Au urmat pe rând, extrasele de pe single, de pe noul album. Piese cum ar fi, "Q.I.", "Redonne-moi". Luna Ianuariea a lui 2006 se anunţă plină de evenimente. Pe 13, încep concertele de la Bercy, iar pe 8, Mylène dă un interviu, la TF1, în scop promoţional. La acea vreme, anunţa că va fi ultimul ei interviu la o televiziune.
Însoţite de o puternică campanie publicitară, cele 13 concerte de la Bercy încep în ziua Z, 13 Ianuarie.
La trei sferturi de oră de la începerea filmului, în întunericul complet de la Bercy s-a auzit de două ori "Shut up!", apoi în acorduri asurzitoare şi o larmă de nedescris, reflectoarele au luminat pentru o clipă plafonul, dezvăluind o capsulă din sticlă (sarcofag) care cobora încet spre scena din mijlocul spectatorilor.
Mylene a mai spus că nu a putut organiza un tur în toată ţara, din cauza structurii complexe a scenei, şi a amplasamentelor, greu de transportat dintr-un loc în altul. A lansat un nou album live, cu un nou concert pe DVD, "Avant Que L'Ombre... a Bercy", în Decembrie 2006. În 2006, Farmer a lansat un videoclip pentru piesa "L'Amour n'est rien...", unul dintre cele mai provocatoare clipuri ale ei.
A înregistrat un single cu Moby, "Slipping Away (Crier la vie)", care a fost lansat în Septembrie 2006, şi care a devenit cel de-al patrulea single al ei, number one în Franţa.
La 19 Iunie 2008, a fost lansat single-ul care anunţa cel de-al şaptelea album. "Dégénération" s-a numit single-ul, iar albumul, "Point de Suture" a fost lansat la data de 20 August 2008. Surprizele însă nu s-au încheiat aici, Mylène anunţând un turneu, pentru 2009, de această dată cu o scenă transportabilă.
Pe 12 Septembrie 2008 s-a anunţat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul "Point de Suture", acesta fiind "Appelle mon numéro", al doilea titlu de pe album. Prima difuzare pe radio a fost făcută de către Radio Vibration la data de 13 Septembrie 2008.
La data de 6 Ianuarie 2009 s-a difuzat clipul pentru "Si j'avais au moins...", piesă care a devenit ce-l de-al treilea extras pe single de pe album."
Sursa: mylene farmer ro.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu